Cum sa ne crestem copiii - Sfantul Ioan Hrisostom

Cum sa ne crestem copiii - Sfantul Ioan Hrisostom Mareste imaginea.

Rogu-va si va poftesc, o dragii mei frati, multa osardie si nevointa sa faceti la copiii vostri si la slugile voastre, sa cereti pururea mantuirea sufletului lor si sa va aduceti aminte de fericitul Iov, care facea jertfe in toate zilele pentru fiii sai, caci se temea sa nu greseasca cu gandul lor catre Dumnezeu. Urmeaza lui Avraam care a poruncit sa pazeasca stranepotii lui legile lui Dumnezeu. La fel si proorocul si imparatul David, cand a vrut sa moara, in loc de a lasa fiului lui mostenire mare, l-a chemat si i-a poruncit zicandu-i: “O fiul meu de vei vrea sa traiesti dupa legile lui Dumnezeu, nu-ti va veni nici o rautate niciodata, ci toate lucrurile iti vor intocmi cum vrei tu si vei dobandi multa intarire, dar de vei cadea din acest ajutor nimic nu-ti va folosi imparatia si puterea cea multa, pentru ca atunci cand nu este la tot omul dreptate si credinta buna, pierde-se si averile acelea pe care le are cu nevoie si cu multa rusine. Dar cand are cineva dreptate si credinta buna si acelea care nu le are le dobandeste.

Dar se cade sa socoteasca parintii si tatal si mama nu cum sa faca pe fiul lor cu bani si cu avutie de galbeni, ci cum sa-i poata sa-i faca mai avuti la smerenie si omenie si la invatatura si la bunatate si la intelepciune mai multa decat toate.

Sa nu le trebuiasca multe, ca sa nu fie dati la pofte si la lucrurile cele lumesti ale tineretii, ci sa fie plecati, sa fie invatati, sa fie intelepti.

Cade-se ca voi parintii sa cercetati, adica sa vedeti intrarile si iesirile lor, umbletele lor cu amanuntul si cu grija mare sa vedeti umbletele lor si cu cine se unesc, pentru ca atunci cand va leneviti de toate acestea nu aveti nici o intrare de la Dumnezeu. Pentru ca atunci cand nu avem grija celorlati oameni si nevointa, Dumnezeu o sa ne pedepseasca, pentru ca zice Pavel ca nimeni sa nu caute numai de dansul ci si pentru fratele lui crestinul, cu cat mai mult nu ne va pedepsi pe noi de nu vom avea grija fiilor nostri.

Ce, tu omule, faci ce poti ca sa-i agonisesti fiului tau, un cal bun, sau o casa buna, sau tarina de mult pret si vie, sau avutie multa si lucruri multe, dar cum sa face ca bunatate buna si suflet curat si bun si invatatura buna si intelepciune, nu o pui nicidecum in gandul tau, macar de le si are si vor fi multe si cinstite, cand nu este bun pedepsit acela carele are sa le chiverniseasca toate, se pierd si se strica impreuna cu el. Dar de va fi sufletul lui vrednic si bun, macar desi nu le are acestea la casa lui, le va putea agonisi pe toate foarte bine. La fel si cei mai multi parinti ca acesta rau patimesc, ca nu vor sa bata pe fii lor, nici sa-i certe, nici sa-i dojeneasca cu cuvantul, nici sa-i mahneasca pe cei care traiesc prost si rau in fara de lege. De multe ori am vazut eu pe unii care i-au luat si la judecata, care au fost prinsi in rusine si in greseli si le-au taiat capetele lor nefiind pedepsiti de parintii lor.

Pentru ca daca tu care esti tata nu certi copilul tau, nu-l inteleptesti, nu-l inveti el unindu-se pe sine cu oamenii rai si pangariti si facandu-se partasi la rautati si vicleniile oamenilor celor rai; il aduc la legile cele de obste, aducandu-se la judecata si-l muncesc si-l pedepsesc, vazandu-l toti si inaintea tuturor si impreuna cu primejdia si paguba care se face lui, este si mai mare rusine si parintelui si fiului si toti arata pe tata cu degetul dupa ce moare copilul moarte grea si zic: Acest tata necercetand pe fiul lui il hulesc si de rusinea lui, parintele acela nu mai poate sa mearga la targ nici altundeva, pentru ca, cu ce ochi poate sa-i vada pe aceia care-l intampina, dupa acea rusine si primejdie a copilului?

Ce rautate poate sa fie mai rea decat aceasta nebunie a parintelui aceluia? Nu ti-e rusine sa nu rosesti cand cearta judecatorul pe fiul tau si sa-l faca mai intelept si sa aiba indreptarea judecatii? Nu ti-e rusine, mai bine sa te ascunzi in pamant, mai indraznesti sa te numesti parinte, tu care l-ai vandut pe fiul tau si n-ai facut ceea ce trebuia sa-l inveti, si sa-l certi si sa-l bati, ci l-ai lasat de s-a stricat de tot de rautate? Tu de vei vedea pe altcineva om prost care bate pe copilul sau iti pare rau si te mahneste si te scarbesti si sari in fata lui, aceluia ce-l bate ca o fiara si mai rau, si pe diavolul pe care-l vezi in toate zilele ca il bate pe fiul tau si-l aduce la draci, tu dormi si nu-ti pare rau, nici te mahnesti, nici vrei sa-l rapesti de la fiara cea rea diavolul.

Si care iubire de oameni vei afla langa Dumnezeu? Caci cum nu este fara de cale si rau? Iar cand se pedepseste fiul tau de la diavolul si-l apuca nevoia, sa alergi la toti sfintii sa izbaveasca pe fiul tau din chinul diavolului. Si cand se afla in pacat si rautate, care pacat este mai rau decat orice chin diavolesc, care vezi ca-l bantuieste in toate zilele, nu pui in minte? Macar bine de se bantuieste fiul tau de diavolul sa-l arunce jos, nu este nimic nicidecat pentru ca nu poate demonul care-l apuca sa-l lege la iad nicidecum. Mai mult din aceasta poate sa se izbaveasca cineva si sa incununeze cand poarta patima aceasta cu ingaduinta si cu multumita.

Dar cel ce se afla inauntru in pacat cu putinta sa se izbaveasca niciodata, ci i se cuvine si aici sa fie cu totul ocarat si necinstit si daca va merge si acolo la viata ce va sa fie sa se munceasca in veci.

Si ce raspuns vei da lui Dumnezeu, tu care te lenevesti a certa pe fiul tau? N-a fost copilul locuitor cu tine, va zice Dumnezeu catre tine cel care esti tata, nu te-am facut invatator si stapan, si purtator de grija asupra copilului tau? Nu ti-am dat toata puterea in mainile tale?

Nu ti-am poruncit sa inveti si inca sa-l prefaci cand este tinerel? Deci ce iertare o sa ai de vei lasa pe copilul tau sa creasca si sa ramaie neinvatat si ce vei zice? Ca este copilul tau slab la minte si nu pricepe cuvantul? Ti s-a cazut cand era inca copilul tau mic sa-l inveti si sa-l obisnuiesti la cele ce se cuvin sa cerci miscarile sufletului lui si sa te aiba de frica de mic, cand este usoara lucrarea, atunci se cuvine ca un plugar bun sa tai maracinii, adica obiceiurile lui cele rele.

Deci care raspuns si ce cuvinte avem sa zicem lui Dumnezeu cand copiii nostri hulesc? Dumnezeu nu se milostiveste nici spre viata lor, pentru ca cel ce huleste pe parintele lui sau pe mama lui, zice legea, sa se omoare si Dumnezeu sa se batjocoreasca de copiii nostri? Si nimic sa nu ne para rau? Eu nu lipsesc zice Dumnezeu, sa ucid nici pe fiul tau cand te huleste si tu macar nici cu cuvantul nu voiesti sa scarbesti pe fiul tau, care huleste legile Mele si le calca? Si cum nadajduieste sa afli vreo iertaciune de la Mine? Deci sa nu ne lenevim, sa certam pe fii nostri sa faca poruncile lui Dumnezeu, cunoscand ca atunci cand sunt cu Dumnezeu bine si in viata lor aceasta se vor face cinstiti si buni, pentru ca acela care este bun si temator de Dumnezeu, toti il cinstesc si i se pleaca, in ce chip cel rau si viclean toti il urasc si fug de ar fi si foarte bogat. Acei care se lenevesc sa certe pe fii lor de cand sunt mici, si sa-i faca sa sporeasca desi ar fi buni la alte fapte ale lor, numai pentru aceasta vor sa se munceasca de la Dumnezeu. Si de veti vrea sa o aflati aceasta bine si sa o cunoasteti, luati aminte bine sa o pricepeti.

Era oarecand un preot in vremea cea veche la evrei, mai inainte de a veni Hristos, si era acel preot om bun si socotit si iscusit si temator de Dumnezeu, numele lui ii era Eli. Acesta avea doi fii ce erau fara de minte si vazandu-i ca fac rele nu-i certa si nu-i tinea si nu-i oprea, si desi-i oprea insa numai cu cuvantul ii indemna sa se opreasca de la rau si le zicea si nu-i batea sa-i scoata din acel rau pe care-l faceau. Si totdeauna le zicea cuvinte ca acestea, nu fiii mei, nu faceti asa, nu este auz bun pe care il aud despre voi. Desi ajungeau aceste cuvinte ca sa-i tina pe copii in bine, de ar fi fost cu minte buna.

Devreme ce preotul acela n-a aratat si n-a facut totul, care se cadea sa faca, sa-i certe bine, si l-a facut pe Dumnezeu vrajmas tare si lui si fiilor sai. Si fiindu-i mila si neandurandu-se a certa pe fii sai si-a pierdut mantuirea si a sa si a fiilor lui. Pentru ca facand copii aceia rau si umbland afara de poruncile lui Dumnezeu, Dumnezeu S-a suparat si a trimis pe cei straini de neam si i-a ucis. Si auzind parintele de moartea fiilor sai, a cazut de acolo de unde era pe spate de intristare si a murit. Si asa certand pe fii sai s-a lipsit de aceasta viata si de ceea ce va sa fie, tatal si fiii. Desi Dumnezeu n-a aflat altceva sa-l defaime numai greseala ca n-a certat pe fii sai care erau neintelepti. Si desi pacatul lui era putin, l-a stricat Dumnezeu cu toata casa lui.

Dar pe cei ce gresesc mai rau, ii va lasa oare Dumnezeu fara iertare? Pentru ca pe om desi era batran cinstit, care era judecator si invatator la neamul evreilor care nu lua nimic si fiind asa destoinic nimic n-a putut sa-l izbaveasca sa nu se strice si sa nu se munceasca cu toata casa lui, nepedepsind pe fiii lui cum se cade; care pedeapsa si munca ne va apuca pe noi? Care suntem departe de bunatatea aceluia, si nu numai ca nu voim si ca nu ii pedepsim la vreo bunatatea aceluia ci suntem mai rau decat fiecare barbar catre ei, pentru ca in ce chip fiecare pentru ale lui pacate si greseli nu poate sa zica cuvant si sa fuga de raspuns, sa gaseasca iertaciune in acest fel nici parintii pentru greselile copiilor lor nu au a raspunde sa nu-i munceasca de nu-i vor pedepsi.

De aceea de vor petrece fiii cu obiceiuri bune cu anevoie se vor intoarce cand se vor face la varsta legii. Caci sufletul copiilor este ca panza de curata si alba care in orice fel se va vopsi intai, asa va fi pana la sfarsit. Chiar daca ar vrea cineva sa o vopseasca cu o alta culoare, pururea se arata vopseaua cea dintai. Asa si copiii cei mici cand se obisnuiesc la bine cu anevoie se intorc la rau. Pentru aceasta zice si Sf. Ap. Pavel la I Corinteni V, luand pilda de la Menandru. Strica mintile cele bune vorbele cele rele, adica vorbele cele rele strica mintile cele bune ale tinerilor.

Si sa nu ne miram cum se fac uni hoti, sau desfranati sau lepadator de credinta crestineasca pentru ca auzind fiii de mici invatatura si pentru ca necercetandu-i parintii cu cercetare si cu invatatura Domnului, se deprind de mici la rau si cand afla putina pricina indata intorc calea cea dreapta.

Pentru aceasta porunceste Ap. Pavel la Efeseni VI: “Fiilor ascultati pe parintii vostri in Domnul pentru ca aceasta este dreptatea. Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta care este intiia porunca cu fagaduinta, pentru ca sa-ti fie bine si sa traiesti ani multi pe pamant”. Intelepciunea lui Solomon: “Fiul certat intelept va fi, iar cel ce cruta varga uraste pe fiul sau, iar cel ce-l iubeste cu nevointa il cearta”.

Pentru ca de-ar fi fost la oameni din fire rautatea, incat sa nu poata face cei rau in altfel, fara numai sa fie rai si cei buni sa fie buni, cu cuviinta ar fi avut fiecare cuvant sa raspunda lui Dumnezeu. Dar fiindca fiecare din voia lui se face bun sau rau, ce raspuns care sa aiba socotinta buna are sa zica parintele sau maica aceia care lasa pe copii lor iubiti sa se faca rai si nenorociti?

Nu lasati copiilor vostri avutie trecatoare, de veti vrea sa le lasati bunatate. Daca muriti si le lasati copiilor averea si pe ei nepedepsiti si cu tineretile impreuna si cu saracia care ramane dupa voi le lasati si avere ca sa-si faca voile lor cele rele, asa ii surpati.

Deci sa nu gandim cum sa-i lasam pe copiii nostri bogati, ci cum sa-i pedepsim si sa-i lasam intelepti, pentru ca de vor avea nadejdea lor la avutie, n-au grija sa faca alte bunatati decat sa acopere cu bogatie faptele lor cele rele. Deci sa nu ne apucam de alt lucru pana ce nu vom indrepta sufletele fiilor nostri. Si daca ne vom certa fiii nostri, fiecare va dobandi plata la venirea lui Hristos. De vei creste pe fiul tau bine si-l vei pedepsi si-l vei face temator de Dumnezeu, va veni ca un lant calea buna.

Parintii care nu-si cearta copiii sunt mai rai ca talharii care ucid numai trupul, iar parintii ucid si sufletul si trupul copiilor. Prietenul lui David, Husi, dupa ce Abesalon, fiul lui David s-a razvratit dar Dumnezeu il pedepseste merge si strica sfatul lui Abesalon si a reusit, caci Dumnezeu nu ingaduie razvratirea fiului caci vrea ca fiii sa fie supusi parintilor, si de nu se vor supune rau vor muri. Parintii sunt datori sa-si creasca copiii in smerenie credinta buna ortodoxa si bunatate. Iar copiii de nu vor asculta de parinti vor fi vicleni ca si Abesalon, fiul lui David, caci raul cu cat merge cu atat se face mai rau.

Copilul vostru de sufere de vreo boala si-l duceti la doctor faceti in tot felul sa-l izbaviti de acea boala. Si cand boleste sufleteste cand pacatuieste, cand curveste prin trup, cand fura, cand face rautati oprite de Dumnezeu, si neinvatatura este boala omului mare, acestea sunt boli care se vindeca mai greu. Neinvatatura este o boala foarte grea, fara invatatura nu este cu putinta sa cunoasca careva pe Dumnezeu, numai il cunoaste cum il cunosc si cele fara de cuvant dobitoace.

Trebuie omul sa fie intelept in ce chip l-a facut Dumnezeu, pentru ca cuvantul fara intelepciune se aseamana cu o piatra de mult pret in tina. De vei zice ca fara de intelepciune poate sa petreaca cineva, nu spui adevarul, caci precum o corabie fara de carma si fara de corabier nu poate sa treaca marea, asa si omul neintelept. Corabia este fara de carma si fara de corabier in viata aceasta si nu stie ce va face. Pentru aceea zicea un intelept, cel neispitit de carte vazand nu vede, adica neinvatatul desi vede este orb, caci intreaba-l pe omul neintelept de este sufletul lui muritor sau nemuritor de se misca sau nu, de sta cerul sau se muta, de este Dumnezeu in trei fiinte (ipostase), ce este liturghia, preotul si daca nu stie acestea este orb. Caci sufletul si munca sunt care vad si cand mintea nu pricepe, orb este de tot. Cei ce se cunosc pe sine cunosc pe Dumnezeu, copiii trebuie sa se cunoasca ei pe ei insisi. Deci pedepsiti pe copiii vostri impreuna cu voi, pentru ca sa va mantuiti si pe voi si pe copiii vostri si sa dobanditi imparatia cerurilor intru Hristos Iisus Domnul nostru, a Caruia este slava in vecii vecilor. Amin

Sfantul Ioan Hrisostom - Gura de Aur

.

11 Aprilie 2014

Vizualizari: 7281

Voteaza:

Cum sa ne crestem copiii - Sfantul Ioan Hrisostom 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE