Schimbarea cea mai importanta pentru mine devine si cea mai greu de cuantificat. Nu pot sa iau un metru sa vad unde se termina ura si incepe dragostea. Dar am cateva indicii.

Primul indiciu: redescopar o sursa interioara de liniste, de bucurie si de bine. Nu e doar o senzatie, e o stare. E harul Sfantului Duh. Nu pleaca niciodata. Si totusi nu IL simt mereu, ci doar cand sunt curat, dupa Spovedanii si Impartasanii, dar numai dupa cele fara minciuni, prin omisiune. Al doilea indiciu: invat moduri de comunicare capabile sa sporeasca apropierea de semeni. Cand sunt langa un ranit, nu ar trebui sa il intreb cum se simte, ci sa devin eu acel ranit.

Trei: fac parte activ din comunitatea Bisericii, care marturiseste acelasi adevar de credinta. Patru: ma lupt sa dobandesc o mai mare compasiune pentru semeni. Reiau deci indiciul al doilea. Si cinci: cea mai mare perseverenta pentru experimentarea interconexiunii transcendente a vietii, fara devieri de doctrina si practici gresite de cult.

Lucrul ce pare nebunie pentru lume. Pot discuta despre primele patru indicii cu multe persoane neutre. Cand e vorba real de o dorita schimbare, de o asumare a Crucii, de o nastere din nou, ma lovesc de o perpetua amanare si de descurajarea ironica a lumii. "Despre chestiile astea siropoase te vom asculta alta data", ca si pe Pavel in Areopag. Lumea nu se lumineaza pentru ca eu nu oglindesc nici o scanteie. Si totusi, harul lucreaza.

“Nebuniile siropoase”, dragostea si viata vesnica sunt singurele care sunt importante, care nu se pierd in imperiul secundei si care tamaduiesc sufletul.

Exista in lume o profunda foame spirituala, pentru ca doar Euharistia, Painea coborata din Cer, este medicament pentru eternitate si Aceasta nu are cautare decat o data pe an, cand se face si curatarea primavaratica a casei. E sete, pentru ca numai cine bea Apa Vietii nu va mai inseta niciodata.

Unde gasim aceasta apa? Nici nu stiam de ea. Sa il intrebam pe duhovnic. Ce e acela, nu am auzit nici de acest termen. Prea multe cuvinte noi, care ma intristeaza, pentru ca imi cer direct sau aluziv, ca din partea unei super-autoritati, sa renunt la tot ce fac de o viata si chiar imi place. Eu ma complac in aceasta cloaca, chiar daca stiu ca nu ma voi vindeca. Pana gandesc asa, cu toate ca MESIA e in maxima apropiere de mine prin Intrupare, eu sunt departe de oricine si orice, chiar si de mine insumi. Si daca sufletul este in coma, de ce ma mai mir cand descopar un cancer la rinichi sau o boala cardiaca?

Pentru un om, infarctul a fost cel mai bun lucru care i s-a intamplat in viata.

Daca acela nu ar fi avut experienta aceasta traumatica, ar fi avut mai putine sanse la o schimbare atat de radicala a modului de viata. Nastere din nou, in ambele sensuri, propriu si figurat.  Daca ar fi decedat accidental, poate nu se schimba.

Putem sa cream comunitati bazate pe dragoste si filantropie, nu pe frica si ura.  Copiii care au trait intr-o familie in care iubirea nu a fost un cuvant din filme si au participat la viata Bisericii se imbolnavesc de trei ori mai putin decat cei care au trait in familii fara iubire si fara Hristos, dar se si vindeca mult mai repede.

Nu stim a multumi pentru darul sanatatii.

Nu e un truism batranesc. O pacienta cu stricturi esofagiene gandeste zilnic: "Oamenii astia nu stiu cat sunt de norocosi pentru simplul fapt ca pot sa manance."

Daca ma bizui ca realizarile exterioare imi vor aduce fericirea de durata, fara sa descopar Divinul, e ca si cum as incerca sa invelesc toata lumea in piele, ca sa nu ma mai doara cand calc pe pietre sau pe ghimpi. 

E mai simplu sa imi pun pantofi. Problema nu e sa gasesc persoana potrivita, ci sa fiu eu persoana potrivita. Motivul schimbarii nu este frica de moarte, ci bucuria de a trai. Vesnic, cu Iertatorul alaturi. Nu ar trebui sa indeplinesc mecanic niste "restrictiile" ca sa ii fac pe plac Divinului, ci trebuie a trai potrivit lor in asa fel incat sa-L simt mereu langa mine.

Sacru nu inseamna doar altceva decat profan, ci inseamna ceva cu totul special. Drumul catre sacru este experienta cea mai fericita a gasirii si a regasirii, a extazului si a surprizei. Inefabil de-a dreptul minunat. Sacrul inseamna sa descopar ceea ce este extraordinar in lucrurile banale, indepartand bariera de ura si prejudecatile care ma separa de semeni.

Daca as avea mereu dragostea lucratoare, experientele zilnice ale vietii ar fi si cele mai placute. Si cea care ma indeparteaza de aceasta stare de har este minciuna. In ecranizarea "Mincinosul mincinosilor", personajul principal are mari greutati cand e fortat sa spuna adevarul o zi intreaga. Socotita nevinovata, minciuna are cea mai mare vina. Sa nu mai omit faradelegi la spovedanie. Sa nu le mai repet dupa primirea iertarii. Pot sa ma schimb si sa gasesc iubirea vindecatoare. Doar sa vreau si sa nu mai aman.

Marius Matei

• Odihna si linistea mintii
  Publicat in : Editoriale
• Linistea mantuitoare a sfintelor lacasuri ortodoxe
  Publicat in : Religie