De dragul Parintelui Paisie Olaru de la Sihla

De dragul Parintelui Paisie Olaru de la Sihla  Mareste imaginea.

Copil fiind, bunica ma lua cu ea, duminica dimineata, la biserica din sat. Eu, ca toti ceilalti copii, nu aveam astampar; ma plimbam prin biserica, ieseam afara si dam ocol bisericii, si iarasi ma strecuram inauntru.

Bunica se cufunda in rugaciune si aproape ca uita de mine; la terminarea Sfintei Liturghi ma cauta de zor, uneori cu ingrijorare. La varsta de treisprezece ani, cand ma deprinsesem bine cu cititul, bunica mi-a pus in mana o hartie pe care erau scrise cateva strofe spunandu-mi sa le invat pe de rost. Nu am luat in seama cele spuse de bunica, asa ca, am ascuns hartia la loc sigur, dupa o icoana.

Dupa trei luni,bunica ma intreaba daca am invatat poezia; eu am privit-o rusinat leganand capul in sus si in jos. Simtind ca bunica a iesit sa caute vreo nuieluse, m-am repezit la icoana, am insfacat hartia si am zbughit-o afara.

Mai apoi, bunica s-a linistit, mai ales ca m-a vazut citind poezia. Am spus-o aproape zilnic vreme indelungata, si numai ma trzesc intr-o buna zi ca o spun pe de rost.Timpul trecea destul de repede si fara sa ne dam seama ne treziram in ultima luna de scoala, cand s-a dat semnalul de incepere a pregatirilor pentru serbarea de sfarsit de an scolar. Doamna invatatoare ne pregatise la fiecare elev cate o poezie pentru serbare. Din prima zi, eu am ratacit poezia primita; mare paguba, mi-am zis, voi spune poezia bunicii, la serbare. Spre surprinderea doamnei invatatoare si a mea, la serbare, dintre toate poeziile prezentate, a mea a fost cea mai bine primita, ba am primit si un premiu special.

Timpul a trecut si am ajuns student la Facultatea de Teologie ortodoxa din Sibiu (pe atunci, Institutul Teologic de grad universitar). In prima vacanta am mers la manastirea Sihastria, unde l-am intalnit pe parintele Paisie Olaru, pe care printre altele l-am intrebat:

- Parinte, puteti sa imi spune-ti care psalm va place cel mai mult ?

- Stii cum vine asta, ca si cum ai intreba o mama cu mai multi copii, pe care il iubeste mai mult ? Dar totusi, iti pot spune ca am la inima Psalmul 22. Ma unge la suflet pentru ca este un psalm al curajului, increderii, nadejdii, un psalm al optimismului, si dupa mine cred ca este unul din cele mai frumoase texte care s-au scris vreodata.

Cand am ajuns la Sibiu, am intrat in camera si primul lucru pe care l-am facut a fost acela de a deschide Psaltirea la psalmul 22, si mare mi-a fost uimirea sa constat ca era chiar poezia, pe care bunica m-a pus sa o invat la varsta de noua ani. Am cazut cu fata la pamant, udat de lacrimi si printre suspinuri am spus: - Iti multumesc, bunico !
Dupa aceea, m-am indreptat cu fata la icoana Mantuitorului si am rostit "poezia bunicii":

"Domnul ma paste si nimic nu-mi va lipsi.
La loc de pasune, acolo m-a salasluit, la apa odihnei, acolo m-a hranit.
Sufletul meu l-a intors, povatuitu-m-a pe cararile dreptatii, pentru numele Lui.
Ca de voi si umbla in mijlocul mortii, nu ma voi teme de rele, caci Tu Doamne, cu mine esti.
Toiagul Tau si varga Ta, acestea m-au mangaiat.
Gatit-ai masa inaintea fetei mele, impotriva celor ce ma necajesc, uns-ai cu untdelemn capul meu si paharul Tau Doamne este adaptandu-ma ca un puternic.
Si mila Ta Doamne, ma va calauzi in toate zilele vietii mele, ca sa locuiesc in casa Ta, intru lungime de zile". (Psalmul 22)

De atunci, in fiecare an merg la mormantul bunicii mele, aprind cateva lumanari si rostesc psalmul 22.

Stefan POPA
Cluj-Napoca

.

Despre autor

Stefan Popa Stefan Popa

Senior editor
300 articole postate
Publica din 28 Septembrie 2012

11 Aprilie 2014

Vizualizari: 4110

Voteaza:

De dragul Parintelui Paisie Olaru de la Sihla 5.00 / 5 din 1 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE