De la gingasie la covarsire, de la suav la maiestuos, de la tristetea cea mai adanca la strigatul bucuriei supreme

De la gingasie la covarsire, de la suav la maiestuos, de la tristetea cea mai adanca la strigatul bucuriei supreme Mareste imaginea.

De la gingasie la covarsire, de la suav la maiestuos, de la tristetea cea mai adanca la strigatul bucuriei supreme - interviu cu Prof. DR. VALENTIN GRUESCU – Dirijorul coralei I.C.DANIELESCU PLOIESTI

Lumea va stie ca pe un om tanar, desi aveti o cariera indelungata si prodigioasa ca profesor, dirijor si compozitor, iar in contextul acesta v-as intreba daca mai simtiti emotia sarbatorilor de iarna, emotia Nasterii Domnului?

Abia acum, cand, daca inteleg bine, nu arat varsta, ceea ce nu inseamna ca nu o am, abia acum, deci, mai constient ca oricand de semnificatiile acestei mari Sarbatori, le inteleg reverberatiile dinlauntrul sufletelor noastre, insetate de frumos, de sensibilitate si de in-Dumnezeire. Si daca toate acestea sunt invesmantate in cea mai sensibila si cea mai luminoasa muzica, odata cu gingasia sentimentelor si efluviul general uman de caldura sufleteasca a tuturor crestinilor, mai mult ca oricand in asemenea momente, se intelege ca pentru oricine emotia Craciunului, intampinarea minunii Nasterii Domnului nostru Iisus Hristos devin traditional evenimente ce tin de inefabil.

Pe holurile Casei de Cultura a Sindicatelor Ploiesti am vazut afisul unei manifestari artistice fara egal care i-a avut ca invitati pe Parintele Staniloae, Parintele Galeriu si poetul Ioan Alexandru. Bineinteles Corala I.C. Danielescu era si atunci la loc de cinste alaturi de aceste nume mari…Raportandu-ne la sarbatorile de iarna si Nasterea Domnului, ce era diferit la inceputul anilor 90 fata de acum?

Aveam voie in sfarsit sa nu ne mai ascundem, sa putem canta lui Dumnezeu fara a mai fi prigoniti, pedepsiti, amenintati, ca inainte de 1989, fapt pentru care bucuria descatusarii era contaminanta, atunci cand cantam prima data liberi in Biserici, Colinde. Nedisimulata, figura tuturor -si a celor ce cantau, si a celor ce ascultau- era numai zambet, lacrima, fericire. Acum ne gandim mai mult la calitatea prestatiei, la profesionalismul interpretarii, la umplerea salii, la tinuta spectacolului, la valoarea de show a elementelor audio-vizuale. Facem marketing, dorim si estimam succesul. Si apoi, la inceputul acelor ani, inca-i mai aveam, vii si frumosi, printre noi, pe cei trei apostoli ai culturii teologice ortodoxe romanesti, Parintele Staniloaie, Parintele Galeriu si Poetul Alexandru… Cu asemenea oameni, evident ca… „omul sfinteste locul”.

In ce masura un artist care are credinta si care activeaza intr-un mediu religios poate primi putere de la Dumnezeu? Si ca sa fiu mai explicit, intrebarea mea ar fi, mai putem avea in zilele noastre un Roman Melodul care sa invete sa cante sau sa compuna dupa interventia miraculoasa, dar discreta a lui Dumnezeu?

Se fac aproape 1500 de ani de cand un celebru Condac al Nasterii, „Fecioara astazi”, se zamislea prin miraculoasa interventie divina -asa cum explica Roman Melodul- asistentei incremenite de admiratie pentru frumusetea cantarii deodata auzita ca prin farmec direct in slujba. Inspiratia prin somn gratie inghitirii sulului incredintat lui de insasi Maica Domnului l-a facut celebru pe cuviosul scriitor de condace. Suntem astazi in secolul XXI si percepem ca legenda cele povestite. In zilele lucide ale realitatii traite acum de noi se impune spiritul modern al abordarii oricarei intreprinderi umane prin responsabilitate, studiu si simt performant in tot ceea ce ne reprezinta. Chiar si in actul adanc al rugaciunii. Seminarul si Facultatea de Teologie nu pot lipsi din „pregatirea profesionala” a celui ce va face preotie. Daca este compozitor serios, presupunem (si verificam) ca are un Conservator la activ. Dumnezeu l-a ajutat sa invete, il va ajuta si sa compuna. Daca stie.

Stim ca ati sustinut concerte si in strainatate, care este reactia strainilor fata de colind, fata de compozitiile romanesti?

Am concertat atat in tari ortodoxe cat si catolice sau protestante, prin intreaga Europa. M-a fascinat indeosebi efectul miraculos pe care compozitia si interpretarea romaneasca le-au lasat asupra celor obisnuiti numai cu orga in catedrala. De la gingasie la covarsire, de la suav la maiestuos, de la tristetea cea mai adanca la strigatul bucuriei supreme, numai si numai cu glasul omenesc, asta era pentru multi peste puterea lor de a-ntelege. Cavalcade de intrebari de ordin tehnic, artistic, psihologic, ni s-au pus si ni se vor mai pune. Cu conditia ca „ambasadoriatul artistic” sa fie intr-adevar exceptional!! Altfel nu avem despre ce discuta.

De ce credeti ca romanii au inca nevoie de manifestari artistice, de colind, de frumusetea care tine de traditii?

Doamne fereste sa nu mai aiba vreodata „nevoie” de asa ceva!!! Traditie „egal” Identitate. Asta e!

Ce colind va da impresia ca ati putea sa-l ascultati sau dirijati de mii de ori? Ce va face sa indragiti acest colind?

Colindul romanesc traditional, atat cel cu inflexiuni populare, dar mai ales cel vechi, de sorginte monodica, bizantina, cantarile traditionale specifice (podobii, condace, catavasii ale Nasterii), cu a lor monumentalitate precum zidul cetatilor medievale, apoi colindul luminos de pe buzele tuturor, cel pe care-l stim cu totii de copii, invocand ajunul, magii, steaua, „Viflaimul”, dar si cele mai moderne, adresate „Mosului”, cetelor de colindatori, gazdelor si „boierilor”, apoi colindul de Concert, anume compus pentru coruri capabile de a-i da glas, apoi celebrele „Carols”, „Stille Nacht”, „O, Tannenbaum”, „Festejo de Navidad”, „Oy Bethleem”, „Venite adoremus”, „Noël”, „Schedrik”, „Merry Christmas”, music-hall, imnuri, apoi, re-intorcandu-ma, vestitul „Plugusor”, cantecele de Anul nou, etc., etc. Bine zis. De mii de ori. Fiecare.

Se spune ca generatia tanara este inecata in calculatoare si internet. Dumneavostra, un professor cu multi ani la catedra, ce ne puteti spune despre generatia actuala de tineri si raportarea lor la sarbatorile de iarna, Craciun, colinde etc

„Eu care sunt profesor de multi ani”, sper sa nu fiu perceput ca o fosila, nu am monoclu si nici baston, incerc si eu sa-mi asigur „up-date” si „up-grade” cu tot ceea ce ne este contemporan, si, in masura in care ne ajuta, orice apanaj tehnic este o binefacere, un adjuvant, nu un scop in sine, cred eu. Pe propriul computer poti asculta, vedea si studia o groaza de informatii si frumuseti culturale pe care altminteri nu ai cum sa ti le procuri. E o reala binefacere, daca stii sa o utilizezi ca atare. De apa se poate muri, ori ca-i prea putina, si mori de sete, ori de prea multa, si mori inecat. Ce sa facem, sa o distrugem, ca ne omoara? Viata pe Terra i se datoreaza. Probabil ca si in aceasta ordine de idei putem spune ca „masura e-n toate”.

Aveti o amintire deosebita legata de sarbatorile de Craciun?

Va voi relata pe scurt o amintire mai hazlie, de pe cand aveam vreo 5 ani. Tocmai impodobisera bradul, parintii mei, spre incantarea si minunarea mea. Au pus si globulete multe, lumanari, si jucarii, artificii si „zapada” (adica vata medicinala, presarata in chip de zapada pe crengile bradului). Ce mai, era superb. N-am de lucru, sting lumina, aprind lumanarile. Neindemanatic, scap un chibrit aprins si incepe sa arda „zapada”, adica vata. Focul prinde curaj, se extinde. Din stanga a si picat un globulet. Poc, de pamant. Si din dreapta, unul. Le ardea usor ata cu care erau prinse de crengi. Poc, un al treilea. Tot cadeau, din ce in ce mai multe, ba din dreapta sus, ba din stanga jos. Eu, cu mana dupa ele, dar mereu parca in contratimp, prea tarziu. Poc. Si poc, unul dupa altul. Eram disperat. Nici pe asta nu l-am prins. Nici pe cel de mai de sus, din stanga. Poc, si ala. Degeaba incercam sa prind, ca sa salvez, cand din stanga, cand din centru sau din dreapta, sus sau jos, vreun globulet… Plangeam si insistam sa le prind, inutil si neputincios, cu mainile prin aer, cum ziceam, disperat. Cu o patura mare in mana, gata de interventie, tatal meu nu scapa ocazia, intr-un moment super-lucid, cand trebuia probabil sa fim toti in panica, inainte de a stinge focul, nu scapa deci ocazia sa-i spuna mamei: „ia uite-l, nu prinde nimic! da’ chiar nimic, nimic!! dirijor il facem!!”, si s-a aruncat cu patura pe foc. A doua zi lua alt brad, alte globuri… si uite, dirijor am iesit…

Ce va insemna perioada urmatoare pentru corala pe care o conduceti, care este programul concertistic?

Sanatosi sa fim, ca planuri avem. Anul 2011 inseamna o noua participare pe primele scene ale Europei, aflate cu aceasta ocazie la noi. Ocazia se numeste „Festivalul International GEORGE ENESCU”. Seara de 12 septembrie 2011 ne va gasi pe Scena mare a Amfiteatrului „Mihail Jora” al Societatii Nationale Radio. Pana atunci, vom mai avea cateva Concerte de importanta majora. Unul dintre acestea va fi pe 11 ianuarie 2011 pe Scena Ateneului Roman. Din nou pe aceasta Scena celebra, Corala „Danielescu”, prezenta si in Festivalul „G.Enescu” precedent, elogiaza de data aceasta pe unul dintre cei mai mari compozitori romani in viata, maestrul Radu Paladi. Repertoriul este magnific.

Multumiri si suntem alaturi de dvs cu inima pentru a avea sarbatori binecuvantate si urandu-va spor in toate cele placute lui Dumnezeu!

La randu-ne multumiri, muzica frumoasa a Coralei „Danielescu” sa va incalzeasca inimile si Dumnezeu sa ne mangaie tuturor sufletele intru bucuria Nasterii Mantuitorului nostru, Iisus Hristos. La multi ani!

Cristian Serban

Despre autor

Cristian Serban Cristian Serban

Colaborator
3 articole postate
Publica din 17 Decembrie 2010

02 August 2012

Vizualizari: 1242

Voteaza:

De la gingasie la covarsire, de la suav la maiestuos, de la tristetea cea mai adanca la strigatul bucuriei supreme 0 / 5 din 0 voturi.

Cuvinte cheie:

profesor muzica corala

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE