De ce sa studiem semnele vremurilor?

De ce sa studiem semnele vremurilor? Mareste imaginea.

De ce sa studiem semnele vremurilor?

Tema acestei conferinte este privegherea pentru semnele vremurilor. In primul rand, trebuie sa aflam ce se intelege prin sintagma "semnele vremurilor". Expresia vine direct din Evanghelie, din cuvintele Mantuitorului, de la Matei 16, 3. Hristos le spune fariseilor si saducheilor care au venit la El urmatoarele: Fata cerului stiti s-o judecati, adica cum va fi vremea, dar semnele vremilor nu puteti? Cu alte cuvinte, El le spune ca aceasta nu are nimic de-a face cu stiinta sau cu cunoasterea locului nostru in aceasta lume sau altceva de acest gen. Este o intrebare religioasa. Studiem semnele vremurilor pentru a reusi sa-L recunoastem pe Hristos.

In vremea lui Hristos, fariseii si saducheii nu cercetau semnele vremurilor pentru a afla daca Hristos venise, daca Fiul lui Dumnezeu era cumva deja pe pamant. Dar deja erau semne pe care ei trebuie sa le fi recunoscut. De pilda, in Vechiul Testament, in Cartea lui Daniel, avem o profetie despre cele saptezeci de saptamani de ani, conform careia Mesia urma sa vina cam la 490 de ani dupa Daniel. Acei iudei care isi citeau Scripturile cu atentie stiau cu exactitate ce insemna acest lucru si cam pe la vremea venirii lui Hristos ei stiau ca venise vremea lui Mesia.

Dar acesta este un semn exterior. Mai important era ca fariseii si carturarii sa fi prevazut semnele interioare. Daca inimile lor erau drepte in fata lui Dumnezeu, si daca n-ar fi incercat doar sa implineasca o porunca exterioara a legii, inimile lor ar fi fost receptive si L-ar fi recunoscut pe Dumnezeu in trup atunci cand El a venit. Dar nu putini iudei au fost aceia care L-au recunoscut - Apostoli, Ucenici si multi altii.

Acelasi pasaj din capitolul 16 de la Matei ne vorbeste in continuare despre semne. Domnul le spune iudeilor: Neam viclean si desfranat cere semn si semn nu se va da lui, decat numai semnul lui Iona (v. 4). Evenimentele vechi-testamentare contin prefigurari ale evenimentelor din Noul Testament. Cand Iona a stat trei zile in pantecele chitului, aceasta a fost o prefigurare a sederii de trei zile a Domnului in mormant. Iar acest semn - semnul lui Iona - li s-a dat oamenilor din vremea lui Hristos.

Domnul le spunea fariseilor si saducheilor ca un neam viclean si desfranat cauta evenimente spectaculoase: foc din cer, izgonirea romanilor, manifestarea ingerilor care alunga stapanirea straina a romanilor si alte lucruri de acest fel. Hristos le spune ca acest fel de semne nu se vor da. Un neam viclean si desfranat cauta astfel de semne, dar cei curati cu inima cauta ceva mai duhovnicesc. Singurul semn care li se va da este semnul lui Iona. Desigur ca nu este lucru mic ca un om, care era si Dumnezeu, sa stea trei zile in mormant.

Astfel, din cuvintele Mantuitorului, aflam ca nu trebuie sa umblam dupa semne spectaculoase, ci mai degraba sa cautam semne duhovnicesti, din launtrul nostru. De asemenea, trebuie sa priveghem fiind atenti la acele lucruri care, dupa Scriptura, sunt trecatoare.

Semnele pe care ni le-a dat Hristos

Noi, crestinii ortodocsi, deja am recunoscut si acceptat semnele Primei Veniri a lui Hristos. Insusi faptul ca suntem crestini ortodocsi inseamna ca am facut aceasta. Stim intelesul acestor semne, ca de pilda: semnul lui Iona, cei 490 de ani ai lui Daniel si multe altele pe care Domnul le-a implinit. Dumnezeiestile slujbe ortodoxe sunt pline de proorocii ale Vechiului Testament care au fost implinite prin venirea lui Hristos. Le vedem cu totii si le recunoastem - toate sunt limpezi. Dar acum trebuie sa ne uitam dupa alte feluri de semne, adica semnele Celei de-a Doua Veniri a lui Hristos. Intreaga invatatura despre A Doua Venire a lui Hristos si semnele ce o vor preceda sunt aratate in mai multe locuri din Evanghelii, cu deosebire in capitolul  24   al  Evangheliei  dupa  Matei.   Sfantul Marcu si Sfantul Luca au si ei unele capitole dedicate acestora.

Capitolul de la Matei ne arata cum Domnul S-a departat de Templu si cum ucenicii au venit la El pentru a-I arata zidurile Templului. Stim bine ca in acele zile Templul era centrul cultului. Fiecare iudeu trebuia sa vina la Templu cel putin de sarbatoarea Pastilor, caci numai acolo putea fi slujit Dumnezeu cum se cuvine. Domnul nostru a privit spre Templu si le-a spus ucenicilor: Le vedeti pe toate acestea? Adevar va graiesc: Nu va ramane aici piatra pe piatra, care sa nu se risipeasca (Matei 24, 2). A spune unui iudeu credincios din acea vreme ca tot Templul va fi daramat, ca nu va mai ramane nimic din el, este ca si cum i-ai spune ca este sfarsitul lumii, deoarece Templul este tocmai locul in care Domnul trebuie slujit. Cum va veti inchina Domnului daca nu este nici un templu? Astfel ca aceste cuvinte ale Mantuitorului i-au facut pe ucenici sa inceapa sa se gandeasca la sfarsitul lumii. Au spus imediat: Spune noua cand vor fi acestea si care este semnul venirii Tale si al sfarsitului veacului? (v. 3). Cu alte cuvinte, ei deja stiau ca El va veni din nou si ca aceasta venire e legata de sfarsitul lumii.

Deci Domnul ne da o intreaga serie de semne care urmeaza sa se petreaca pana ce El va veni din nou. Inainte de toate, El spune: Vedeti sa nu va amageasca cineva. Caci multi vor veni in numele Meu, zicand: Eu sunt Hristos, si pe multi ii vor amagi (v. 4, 5). Adica vor veni multi hristosi amagitori. Acest fenomen a fost remarcat si in istoria Bisericii: cazul celor ce s-au ridicat impotriva lui Hristos, care au pretins a fi Dumnezeu sau Hristos.

Apoi, in versetul urmator, El spune: Si veti auzi de razboaie si de zvonuri de razboaie; luati seama sa nu va speriati, caci trebuie sa fie toate, dar inca nu este sfarsitul (v. 6). Stim bine ca au fost razboaie si zvonuri de razboaie inca de la inceputul erei crestine, dar despre timpul nostru ce sa mai zicem? (...) Se va ridica neam peste neam si imparatie peste imparatie si va fi foamete si ciuma si cutremure pe alocuri (v. 7). Din nou razboaie, foamete, cutremure... Si zice: Dar toate acestea sunt inceputul durerilor (v. 8).

Apoi vine urmatorul semn, acela al prigonirilor: Atunci va vor da pe voi spre asuprire si va vor ucide si veti fi urati de toate neamurile pentru numele Meu (v. 9). Deci intai avem pe hristosii amagitori, apoi razboaie, zvonuri de razboaie, foamete, prigoniri, iar apoi un semn foarte important pentru vremurile in care traim - racirea crescanda a dragostei: Iar din pricina inmultirii faradelegii, iubirea multora se va raci (v. 12). Acesta este cel mai periculos dintre semne, intrucat semnul crestinilor, dupa cum ne spune Sfantul Ioan Teologul, este dragostea pe care o au unii pentru altii. Cand aceasta dragoste se raceste, inseamna ca inclusiv crestinii incep sa-si piarda credinta crestina.

Avem apoi un alt semn, in urmatorul verset din capitolul 24: Si se va propovadui aceasta Evanghelie a imparatiei in toata lumea spre marturie la toate neamurile; si atunci va veni sfarsitul (v. 14). Despre acest semn al Evangheliei care este propovaduita la toate neamurile vom vorbi acum. Vedem ca Evanghelia este  tradusa in  sute  de  limbi,  la  aproape  toate neamurile pamantului, iar Crestinismul ortodox este propovaduit in aproape fiecare tara a lumii. In Africa exista misiuni impresionante: in Uganda, Kenya, Tanzania, Congo, de acolo raspandindu-se mai departe.

Apoi dam de un loc mai dificil: Domnul vorbeste despre uraciunea pustiirii: Deci, cand veti vedea uraciunea pustiirii ce s-a zis prin Daniel proorocul stand in locul cel sfant - cine citeste sa inteleaga (v. 15). Dar nu vom intelege acest semn decat referindu-ne la alt loc. Este vorba de alt semn. Se leaga, desigur, de Templul din Ierusalim si de un fel de profanare a lui.

Dupa care, in versetul 21 avem un semn al unei mari stramtorari: Caci va fi atunci stramtorare mare, cum n-a fost de la inceputul lumii pana acum si nici nu va mai fi. Adica va fi momentul de suferinta cel mai rau si cel mai dificil din toata istoria lumii. Cititi cartile de istorie si veti vedea ca au fost multe momente in istorie cand a existat multa suferinta. Daca cititi despre ceea ce s-a intamplat cu evreii atunci cand Ierusalimul a fost distrus, veti descoperi ca o astfel de suferinta precum cea de atunci nu are egal in istorie. In alte locuri a fost aproape tot atat de multa suferinta. Si totusi, marea stramtorare de la sfarsit va fi mult mai teribila. Bineinteles ca va avea loc la scara mondiala si va implica pe toata lumea, nu numai un popor, fiind ceva cu caracter impresionant. Se va numi: "o astfel de stramtorare cum n-a fost de la inceputul lumii pana acum si nici nu va mai fi".

Imediat dupa aceasta, va incepe ceva si mai infricosator. In versetul 29 citim: Iar indata dupa stramtorarea acelor zile, soarele se va intuneca si luna nu va mai da lumina ei, iar stelele vor cadea din cer si puterile cerurilor se vor zgudui. Desigur ca un eveniment ca acesta nu a mai fost niciodata si este evident ca se refera la vremea sfarsitului lumii, cand intreaga creatie va fi nimicita pentru a fi remodelata.

In sfarsit, urmatorul verset: Atunci se va arata pe cer semnul Fiului Omului (v. 30), adica va aparea semnul Crucii pe cer. Si atunci vor plange toate neamurile pamantului si vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului, cu putere si cu slava multa. Adica insasi venirea lui Hristos va fi din ceruri, alaturi de semnul Crucii - si atunci va fi sfarsitul a toate.

Dupa ce ne-a spus toate despre semnele sfarsitului, Domnul ne da o porunca finala, spunand: Privegheati deci, ca nu stiti in care zi vine Domnul vostru (...) fiti gata, ca in ceasul in care nu ganditi Fiul Omului va veni (vv. 42,44).

Toate acestea se afla in capitolul 24 al Evangheliei dupa Sfantul Matei. Dar pentru cineva caruia Scriptura si Sfintii Parinti nu-i sunt asa de familiari, tot ce s-a spus mai mult ridica probleme decat rezolva. Trebuie sa stim care este intelesul tuturor acestor proorocii. Cum putem sti ca ele se implinesc sau ca s-au implinit la un moment dat? Si cum putem evita falsele interpretari, mai ales ca exista atat de multi hristosi amagitori, prooroci falsi, proorocii false, interpretari false? Cum putem sti care este adevarata interpretare si care sunt adevaratele semne ale vremurilor? Daca va uitati in jurul vostru sau daca va duceti la oricare librarie religioasa, veti vedea rafturi ce contin multe carti si comentarii ale Apocalipsei, carti ce contin interpretari ale venirii sfarsitului lumii. Fapt e ca multi crestini, care nu sunt ortodocsi, au o siguranta, o presimtire ca vremurile in care traim sunt vremurile de pe urma, dar ei isi bazeaza interpretarile pe propriile pareri.

Temeiul intelegerii semnelor

Daca vrem sa avem o interpretare autentica a semnelor vremurilor, primul lucru pe care trebuie sa-l stapanim este o cunoastere ortodoxa temeinica. Adica o cunoastere a Sfintei Scripturi, atat a Noului cat si a Vechiului Testament (dar nu prin constatari ale "bunului simt", ci potrivit modului prin care Biserica a talcuit-o); o cunoastere a scrierilor Sfintilor Parinti; o cunoastere a istoriei bisericesti; o cunoastere a ereziilor si a erorilor care au atacat adevarata intelegere a dogmelor si mai ales a semnelor vremurilor din urma de catre Biserica. Daca nu avem o intemeiere pe surse ca acestea, ne vom afla nepregatiti si tulburati. Este exact ceea ce ne spune Domnul: "sa fim pregatiti, sa fim gata". Daca nu avem aceasta intelegere de baza, nu ne vom afla pregatiti, drept care vom rastalmaci semnele vremurilor.

Cu cativa ani in urma s-a tiparit in limba engleza o carte, devenita rapid un best-seller extraordinar la categoria carti religioase. In America s-a vandut in peste 10 milioane de exemplare. Se numeste The Late Great Planet Earth [Ultima mare planeta Pamant] de Hal Lindsey, un protestant de rit evanghelic din Texas. Intr-un stil destul de superficial, el ofera un fel de interpretare a semnelor vremii. El e convins ca vremurile in care traim sunt cele de pe urma. El crede ca peste tot in jurul nostru se implinesc semnele despre care vorbeste Domnul. Daca cititi aceasta carte, veti descoperi ca el uzeaza din cand in cand de o oarecare intelegere mai mult sau mai putin ortodoxa, cateodata este total pe dinafara, iar altadata are dreptate doar pe jumatate. E ca si cum s-ar tine de ghicit, deoarece citeste Scriptura uzand exclusiv de propria intelegere. Nu are nici cele mai elementare cunostinte crestin-ortodoxe, nici un cadru referential al dreptei intelegeri a Scripturilor si a Sfintilor Parinti. De aceea, lectura acestei carti nu poate decat sa va arunce in tulburare. N-o sa stiti ce sa mai credeti. Vorbeste, de pilda, despre un millenium premergator sfarsitului lumii. Vorbeste despre rapire, adica momentul in care crestinii se vor aduna in ceruri inainte de sfarsitul lumii, de unde vor urmari suferintele oamenilor de jos. Vorbeste despre construirea Templului din Ierusalim ca despre ceva pozitiv, de parca acest lucru ar fi ceva pregatitor pentru venirea lui Hristos.

Daca cititi carti ca acestea (exista multe alte carti asemanatoare; aceasta se intampla sa fie un best-seller deoarece autorul a reusit sa capteze imaginatia oamenilor doar la un moment dat), iar daca le luati pe toate ca adevaruri, veti vedea ca in locul descoperirii lui Hristos - care este singurul motiv al demersului nostru de intelegere a semnelor vremii -va veti trezi ca-l primiti pe Antihrist.

Luati de pilda doar problema Templului din Ierusalim. Este adevarat ca, potrivit dreptelor profetii ortodoxe, Templul va fi reconstruit in Ierusalim. Daca va uitati la oameni de genul lui Hal Lindsay sau chiar la fundamentalisti precum Cari Mclntire, veti observa ca si ei vorbesc despre construirea Templului, dar ei se refera la el de parca noi ar trebui sa-l construim ca pentru intoarcerea lui Hristos, Care vine sa domneasca asupra lumii timp de o mie de ani. Ei vorbesc de fapt despre Antihrist. Conform interpretarii protestante, mileniul, inteles ca o domnie speciala de o mie de ani la sfarsitul lumii, este de fapt domnia lui Antihrist. De fapt, deja au fost oameni care s-au ridicat proclamand imparatia de o mie de ani ce va continua pana la ultimul sfarsit al lumii. Ultimul a fost Adolf Hitler. Aceasta se bazeaza pe aceeasi idee hiliasta, adica interpretarea mileniului intr-o maniera seculara. Miile de ani ai Apocalipsei reprezinta de fapt viata Bisericii de acum, adica viata Harului; si oricine traieste in el poate vedea limpede ca, in comparatie cu viata exterioara a oamenilor, el este raiul pe pamant. Dar acesta nu este sfarsitul. Aceasta este pregatirea noastra pentru adevarata si vesnica imparatie a lui Dumnezeu.

Acum avem disponibile o multime de carti ortodoxe ce ne pot oferi cunostinte elementare. Cei cu adevarat interesati de studierea semnelor vremii trebuie in primul rand sa cunoasca bine macar o parte dintre ele, sa le citeasca, sa le studieze serios si sa le tina ca pe o hrana de fiecare zi. Cele mai bune lecturi nu sunt acelea bazate pe interpretarea cuiva la Apocalipsa, deoarece acum, in limba engleza, nu avem nici macar o talcuire a acesteia. Cu voia lui Dumnezeu, se va tipari in curand cate ceva.

Cele mai bune carti sunt lucrarile duhovnicesti de capetenie. In primul rand sunt scrierile dogmatice si diferitele catehisme. Una dintre cele mai bune este lucrarea Sfantului Ioan Damaschin din secolul VII, Despre credinta ortodoxa [Dogmatica], care indeplineste toate calitatile unui catehism. O lucrare mai timpurie este cea a Sfantului Chiril al Ierusalimului, Catehezele, adica predici pregatite pentru cei ce urmau sa se boteze, care parcurge intregul Crez si expune pe larg credinta Bisericii. Sunt multe astfel de carti tip catehism, atat in vremurile mai vechi cat si in cele mai noi. Mai recente (secolul XIX) sunt catehismele Mitropolitilor rusi Platon si Filaret, care sunt mai mici si mai simple.

Apoi exista un alt fel de carti: talcuirile la Sfintele Scripturi. In limba engleza nu avem multe de felul acesta, dar avem unele dintre comentariile Sfantului Ioan Gura de Aur. Acest sector nu este asa de dezvoltat in limba engleza, dar sunt multe carti in limba rusa pe care inca nu le avem in engleza, precum unele comentarii mai recente ale Scripturii, chiar ale Apocalipsei. Cartile Arhiepiscopului Averchie sunt foarte bune, dar ele abia au inceput sa fie traduse in engleza. Cu voia lui Dumnezeu, vor fi tiparite in curand.

Dupa care, pe langa aceste doua tipuri de carti -catehismul de baza si comentariile la Scriptura - mai sunt cartile ortodoxe despre viata duhovniceasca: Lavsaiconul (ce contine relatari despre vietile monahilor din Egipt si lupta lor duhovniceasca), Dialogurile Sfantului Grigorie al Romei, Vietile Sfintilor, Scara Sfantului Ioan, Omiliile Sfantului Macarie cel Mare, cartile Sfantului Ioan Casian, Filocalia, Razboiul nevazut si Viata in Hristos de Sfantul Ioan din Kronstadt. Aceste carti pot pune bazele unei vieti duhovnicesti autentic ortodoxe, vorbindu-ne despre lupta duhovniceasca, despre cum sa ne dam seama de amagirile diavolilor, cum sa nu cadem in deznadejde etc. Toate ne ofera o temelie prin care putem intelege semnele vremurilor.

Apoi avem lucrari ale unor autori mai noi, care se inscriu in acelasi duh patristic al Sfintilor Parinti din vechime. Exemplele principale sunt cei doi mari scriitori ai Rusiei secolului XIX - Episcopul Teofan Zavoratul si Episcopul Ignatie Briancianinov, ale caror carti au inceput deja sa apara in engleza. Cartea Episcopului Ignatie, Arena, si diferitele articole ale Episcopului Teofan se afla deja traduse in engleza. Acesti autori au o importanta covarsitoare, deoarece reusesc sa transmita invatatura patristica pana in vremurile noastre. Ei au rezolvat deja multe chestiuni legate de modul de intelegere al Sfintilor Parinti. De exemplu, noul numar al revistei Orthodox Word contine un text intreg din Sfantul Ignatie referitor la vamile vazduhului, vami prin care sufletul va trece dupa moarte. Cateodata, citindu-i pe Sfintii Parinti, e posibil sa ne punem intrebari asupra unor subiecte pe care nu stim cum sa le intelegem, nestiind de fapt ceea ce Sfintii Parinti vor sa spuna, drept care acesti parinti mai noi explica aceste texte.

Exista apoi istorii ale Bisericii care vorbesc despre modurile descoperirii lui Dumnezeu catre oameni si cum lucreaza Dumnezeu cu acestia. Lectura istoriilor vechi-testamentare este foarte instructiva, deoarece evenimente asemanatoare au loc si in Biserica Noului Testament. Avem de pilda Istoria bisericeasca a lui Eusebiu, sub forma de carte de buzunar, care continua istoria biblica de-a lungul a trei secole; ea a fost scrisa de pe pozitie ortodoxa. Este foarte important sa vedem ce anume au considerat primii scriitori bisericesti ca este important in istoria Bisericii, Mucenicii, Apostolii si asa mai departe. Asadar, toate aceste scrieri diverse, catehismele, comentariile la Scriptura, cartile despre viata duhovniceasca, cartile mai recente ale parintilor, ce se inscriu in acelasi duh, si istoriile bisericesti, ne ofera o cunoastere crestina de baza. inainte sa ne scufundam in lectura cartilor despre semnele vremurilor, incercand sa le descifram sensurile, trebuie sa ne insusim din toate aceste tipuri de carti cunostintele de baza. Toate ne pregatesc pentru a intelege cate ceva despre semnele vremurilor. De indata ce am inceput sa ne pregatim astfel, nu trebuie sa vedem demersul nostru ca pe o simpla insusire de cunostinte, doar ca hrana pentru minte din care sa repetam anumite fraze pentru a obtine interpretarea exacta a unui verset biblic, sau altceva de acest gen.

Discernamantul duhovnicesc

Cel mai important lucru pe care cineva il poate dobandi in urma indeletnicirii cu asemenea tip de literatura este virtutea numita discernamant. Atunci cand avem in fata doua fenomene care par sa fie exact la fel sau intrucatva similare, virtutea discernamantului ne ingaduie sa vedem care dintre ele este adevarat si care este fals: care adica dintre ele are duhul lui Hristos si care duhul lui Antihrist.

Insasi firea lui Antihrist, cel ce voieste a fi ultimul mare conducator al lumii si ultimul dusman al lui Hristos, este de a fi anti-Hrist - iar anii nu inseamna numai impotriva ci si imitatie a cuiva, in locul cuiva. Antihristul, dupa cum spun toti Sfintii Parinti in scrierile lor despre el, va fi cineva care il va imita pe Hristos, care adica va incerca sa-i amageasca pe oameni aratandu-se pe sine ca fiind Hristos revenit pe pamant. De aceea, daca cineva are vreo conceptie neclara despre Crestinism, sau citeste Scripturile in "lumina" propriilor sale opinii (iar opiniile proprii nu pot veni decat din vazduh, care vazduh numai crestin nu este acum14), atunci acesta va ajunge la concluzii deosebit de anti-crestine. Vazand figura lui Antihrist, acesta va fi amagit sa creada ca el este Hristos.

Putem da cateva exemple ale modului prin care virtutea discernamantului ne poate ajuta sa intelegem unele fenomene destul de complicate. Un astfel de fenomen este Miscarea Harismatica. In Indiana exista un preot grec, Eusebiu Stefanos, care raspandeste aceasta miscare in Biserica Ortodoxa. Are un numar destul de mare de adepti si de simpatizanti. A fost chiar si in Grecia si se va duce in curand din nou acolo, unde unii oameni sunt destul de impresionati de el.

Se poate vedea ca o parte din succesul sau se datoreaza faptului ca el provine dintr-o atmosfera bisericeasca ortodoxa in care oameni, botezati ortodocsi, merg la biserica, primesc Tainele si iau totul de-a gata. Deoarece devine o chestiune de obicei, ei nu inteleg ca intregul sens al Bisericii este acela de a-L avea pe Hristos in inima, ci "trec", in schimb, prin toata viata Bisericii Ortodoxe fara ca inima sa le fie miscata.

In acest mod putem ajunge pagani. De fapt, ei sunt mai responsabili decat paganii. Paganii n-au auzit niciodata de Hristos, in timp ce persoana ce se numeste pe sine ortodoxa si care nu stie ce este viata duhovniceasca, pur si simplu nu s-a indreptat inca spre Hristos.

Acesta este tipul de atmosfera din care provine parintele Eusebiu. Dandu-si seama ca aceasta nu inseamna decat moarte duhovniceasca - si nu este mai putin adevarat ca mare parte din ceea ce exista in Biserica Ortodoxa este mort duhovniceste - el vrea s-o faca sa reinvie. Dar necazul e acela ca chiar el apartine aceluiasi duh. De fapt, puteti vedea singuri ca el rareori citeste cartile ortodoxe de baza. Alege una sau doua dintre cele care i se par lui ca sunt conforme cu punctul sau de vedere, dar el nu are o intemeiere solida pe izvoarele ortodoxe. Nu crede ca acestea reprezinta cele mai importante lecturi.

Daca luati aminte bine la ceea ce spune el, precum si altii din aceeasi miscare harismatica - iar cartea noastra [Ortodoxia si Religia viitorului] intra in detalii la acest subiect - veti vedea ca ceea ce ei , numesc renastere spirituala sau viata duhovniceasca este de fapt ceea ce parinti mai recenti, precum Episcopul Ignatie Briancianinov, au descris foarte clar ca inselare, adica un fel de infierbantare a sangelui care-l infatiseaza pe cel inselat ca pe cineva duhovnicesc cand de fapt el nici n-a gustat din realitatea duhovniceasca. Este in afara adevaratei vietuiri crestine, asa cum este ea reflectata in aceste carti de baza, precum este departe cerul de pamant.

Pe langa celelalte detalii legate de modul in care se roaga si tipul de fenomene ce se manifesta la slujbele lor, puteti vedea limpede ca ideea de baza pe care se sprijina parintele Eusebiu impreuna cu acesti harismatici este una falsa. Am primit ieri un numar al revistei parintelui Eusebiu - Logos. El vorbeste acolo despre o mare revarsare a Duhului Sfant din vremurile de pe urma, cu rol pregatitor pentru venirea lui Hristos. Se crede ca toti crestinii trebuie sa se innoiasca, sa primeasca Duhul Sfant, sa vorbeasca in limbi. Aceasta pregateste venirea lui Hristos, si, prin urmare, inainte de venirea lui Hristos, va exista o puternica eruptie spirituala.

Daca cititi cu atentie Scripturile, fara a va impune prejudecati, chiar si fara a utiliza comentarii patristice, veti vedea ca nicaieri nu se vorbeste despre o revarsare spirituala de la sfarsitul lumii, insusi Hristos ne spune contrariul. El ne da invataturi despre cum sa ne rugam, despre necesitatea credintei, despre faptul ca nu trebuie sa ne smintim etc. El ne da pilda femeii care se duce la judecator implorandu-l pe acesta sa mijloceasca pentru pricina ei, spunandu-ne ca trebuie sa ne rugam intr-un mod asemanator, sa continuam sa ne rugam pana ce Dumnezeu ne va asculta si ne va da ceea ce ne trebuie. Avem aici un exemplu temeinic despre rugaciune. Dupa care zice: Dar (adica: desi v-am dat aceasta invatatura si acesta este felul in care trebuie sa va rugati), Fiul Omului, cand va veni, va gasi, oare, credinta pe pamant? Cu alte cuvinte, desi v-am dat toate acestea, se pare ca nu vor mai ramane crestini la sfarsitul lumii. Va gasi El oare credinta pe pamant? inseamna ca nu va mai gasi aproape pe nimeni, ca nu va mai ramane nimeni. La sfarsitul lumii nu vor fi multimi de oameni rugatori, plini de inspiratie si de Duhul Sfant. Toti Sfintii Parinti care vorbesc despre acest subiect au in vedere marea stramtorare de la sfarsit, spunand ca toti crestinii autentici vor fi ascunsi privirilor lumii, nefacandu-si simtita prezenta. Cei care vor fi mai vizibili lumii nu vor fi crestini adevarati.

Astazi asistam la puternice renasteri harismatice la Universitatea Notre Dame, iar in Ierusalim are loc anual o conferinta despre Duhul Sfant. Saizeci-saptezeci de mii de oameni se aduna la un loc si se roaga, isi ridica mainile si vorbesc in limbi. Arata de parca s-ar fi intors vremea Apostolilor, dar daca ne uitam la ce se-ntampla de fapt acolo, veti vedea ca nu este un duh care ar trebui sa fie, ci altul, diferit.

De aceea, cuvintele parintelui Eusebiu despre Sfantul Simeon Noul Teolog legate de modul in care trebuie sa Il cunoastem pe Duhul Sfant si cum sa-L primim in mod constient nu sunt gresite, reprezinta o invatatura adevarata, dar daca ai un duh gresit, acea invatatura nu se potriveste. Iar acesta nu este duhul cel drept. Sunt multe semne care evidentiaza faptul ca este un duh strain si nu Duhul lui Dumnezeu.

Aici avem un caz in care, daca aveti un discernamant ajutat de cunostintele crestine de baza, puteti privi la un fenomen care pretinde a fi apostolic si intocmai cu vremurile Bisericii primare, pregatita pentru A Doua Venire a lui Hristos, dar, daca priviti cu atentie, veti vedea ca nu este acelasi lucru, ci chiar mai rau. Este exact ca in cazul celor ce vor sa construiasca Templul lui Hristos. Ei il construiesc pentru Antihrist, si deci este cu desavarsire potrivnic.

Din nou puteti vedea cum discernamantul ne ingaduie sa apreciem alte fenomene neidentice cu fenomenele ortodoxe, care sunt lucruri noi. Cand va uitati la ele, va mirati de cum ar putea fi acestea. Este o atitudine obisnuita modelor intelectuale: circula ceva printre oameni, toata lumea pune mana pe acel ceva deoarece vremurile s-au copt pentru aceasta (...), iar apoi toata lumea incepe sa vorbeasca despre el si astfel devine moda timpului. Nimeni nu stie exact cum; doar ca toti erau gata pentru aceasta, si, deodata, cineva il remarca, iar chestia incepe sa circule peste tot.

Perintele Serafim Rose

11 Aprilie 2014

Vizualizari: 7087

Voteaza:

De ce sa studiem semnele vremurilor? 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE