In ultima vreme se vorbeste mult despre desfiintarea "avaton”-ului Sfantului Munte - avaton inseamna literal "neumblat", referindu-se la interdictia intrarii femeilor in Sfantul Munte Athos - si hirotonia femeilor. Mi s-a cerut si mie parerea pe care o si dau tiparului, deoarece, dupa inteleptul Solomon, "vreme este sa taci si vreme sa graiesti" (Eccl. 3,7).

Feministele cer desfiintarea "avaton"-ului Sfantului Munte deoarece considera ca este atins dreptul lor personal de a vizita si, probabil, chiar si de a vietui in Sfantul Munte. Uita insa ca si monahii au dreptul lor personal de a trai calugareste intr-un loc pe care ei insisi l-au ales, ei insisi l-au amenajat si ei insisi l-au dorit sa fie "avaton". In plus, uita si ca cei ce au ajutat la construirea Sfantului Munte, imparati ortodocsi si voievozi, greci si negreci, precum si Patriarhi ecumenici, asa l-au si vrut, iar prin hrisoavele si sigiliile lor l-au statornicit astfel.

Inca si Pazitoarea Sfantului Munte, Doamna de Dumnezeu Nascatoare, cu semne si minuni a aratat vointa ei ca Sfantul Munte sa ramana „avaton". Am intrebat odata un parinte aghiorit de ce vor monahii „avaton"-ul, iar el mi-a dat un raspuns paradoxal: „Pentru ca iubesc femeile".

Intr-adevar, monahii vor sa iubeasca pe toti oamenii, si pe barbati si pe femei, cu o iubire care nu este trupeasca sau egoista. Adica sa iubeasca duhovniccste, asa cum a iubit Hristos. Pentru ca monahii sa dobandeasca aceasta iubire a lui Hristos, trebuie sa se nevoiasca intr-un cadru in care sa nu existe ispitele si atractiile venite din partea celuilalt sex.

Monahii sunt realisti. Nu trec cu vederea neputinta si caracterul schimbator al firii omenesti, dupa cuvantul Domnului: „Eu insa va spun voua: Ca oricine se uita la femeie, poftind-o, a si savarsit adulter cu ea in inima lui" (Mt. 5, 28).

Cand monahii au dobandit, dupa o lupta si asceza de multi ani, nepatimirca, pot sa iubeasca nepatimas. De aceasta iubire nepatimasa au trebuinta in orice epoca, si pana astazi, barbatii si femeile. Monahii care au aceasta iubire se roaga pentru confratii lor oameni, mai ales pentru cei ce patimesc, iar rugaciunile lor sunt primite de Dumnezeu. Sfantul Antonie, cum cantam in troparul lui, cu rugaciunile lui a sprijinit lumea.

Acesti monahi, si mai ales duhovnicii care spovedesc, ies in lume intru ascultare de Biserica, primind marturisirile barbatilor si ale femeilor, si ii ajuta duhovniccste. Toti cei ce au alergat la fericitii Parinti Gavriil Dionisiatul, Paisie si altii, cunosc cata odihna au gasit.

Daca feministele ar avea criterii duhovnicesti si crestine, nu s-ar lasa purtate de o ideologie materialista si ateista, si nu numai ca nu ar dori desfiintarea „avaton”-ului, ci chiar ar cere instituirea lui, daca el nu ar fi existat.

Aceasta pozitie materialista si egoista a feministelor e legata si de acceptarea din partea lor a ingrozitorului pacat al avortului, ca un drept personal al femeii. Si in acest caz, ele nu iau in considerare faptul ca si embrionul are dreptul lui personal sa vina la viata, chiar daca nu si-1 poate exprima.

Asadar, se pune o serioasa problema morala si de drept (juridica). Pana la ce punct dreptul personal al cuiva poate sa exercite o impunere asupra dreptului personal al altcuiva sau al altor persoane?

Cu bucurie am aflat ca la recenta statistica realizata de colaboratorii Postului radiofonic al Bisericii Greciei, 95% din femeile chestionate au raspuns ca nu doresc desfiintarea „avaton"- ului. Aceasta constatare e plina de mangaiere. Marea majoritate a femeilor din Grecia intampina problema cu seriozitate.

Desigur ca femeile cucernice si smerite se bucura de existenta randuielii „avaton"-ului, deoarece cunosc ce importanta are pentru intreaga Biserica si pentru intreaga lume faptul ca exista monahi ce se roaga neimprastiat si care se sfintesc. Acesti monahi sustin cu rugaciunile lor si cu pilda lor familiile crestine, iar cu lupta ce o duc pentru a trai cu consecventa fecioria in Hristos intaresc pe crestinii casatoriti sa traiasca cu consecventa virtutea corespunzatoare lor, anume a credinciosiei conjugale. Cu cat mai duhovnicesti sunt chinoviile (obstile) si monahii Ortodoxiei, cu atat mai duhovnicesti devin si familiile crestine.

In ceea ce priveste tema hirotoniei femeilor, punctul de plecare al feministelor este acelasi: aroganta
cu care-si pun voia lor mai presus de Traditia Bisericii, mai presus de Sfintele Canoane si de Sfinti.

In conceptia lor, Biserica este o organizatie religioasa omeneasca ce poate de fiecare data cand e cazul sa se preschimbe in mod corespunzator ideologiilor la moda. Aceasta pozitie, precum se stie, constituie secularismul.

Daca Biserica ar fi urmat si ar fi adoptat secularismul, adica ar fi acceptat schimbarea ei sub influentele fiecarei epoci, nu ar mai fi Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca Biserica a lui Hristos, ci biserica domnului cutare sau a domnului cutare. Dupa cum scrie Antioh al Pandectului: „toate ereziile numite dupa numele omului, adica arienii, nestorienii, severienii si altele asemenea, sunt eresuri ale diavolului. Caci Biserica Soborniceasca (Ortodoxa) niciunde nu se cheama dupa numele vreunui om, ci toti, cu numele Domnului nostru Iisus Hristos, ne numim crestini" (PG 89, 1844D).

Biserica a implinit acum 2000 de ani, luptata fiind adesea din diferite parti, impotrivirea si continuitatea ei se datoreaza identitatii sale neschimbate de-a lungul veacurilor. Aceasta identitate neschimbata a sa constituie Sfanta Traditie, pe care o pastreaza harul Duhului Sfant. Toti cei care au smerenie primesc si se supun Sfintei Traditii, sunt madulare vrednice ale Bisericii. Cei care din mandrie o tagaduiesc sau doresc in chip antropocentric sa-i schimbe caracterul dumnezeiesc-omenesc (teantropic) ies din trupul Bisericii, care e trupul lui Hristos.

Hirotonia femeilor schimba Traditia apostolica, deoarece niciodata nu a existat vreun semn al prezentei ei. Diaconitele (din Biserica primara) nu erau preoti sau episcopi. Aveau numai slujirea de a
ajuta la botezul femeilor, la care, din pricini de buna cuviinta, nu ajutau preotii (barbati).

Nu vom face greseala eterodocsilor de a schimba Sfanta noastra Traditie apostolica cu cea a vreunui „infailibil", papa sau oricare protestant, care in mod „infailibil" si individual explica Sfanta Scriptura.

Sa ia aminte doamnele feministe ce scrie rusoaica Tatiana Goriseva, referindu-se la educatia ateista care s-a facut in Uniunea Sovietica: „Atunci a venit Aceea. Aceea care-i mantuieste pe cei ce bolesc cu sufletul. Multumita Ei am putut sa ma gasesc pe mine insami, gasindu-L pe Dumnezeu. Legatura duhovniceasca cu Maica Domnului m-a ajutat sa descopar si sa arat inlauntrul meu, in mod clar si deplin, femeia ... Femeia demonizata de catre religiile idolatre, precum si de jalnicul paganism contemporan, se sfinteste in Maica Domnului de catre Duhul Sfant pana la o asemenea masura incat sa poata primi Cuvantul in chiar trupul ei si sa devina cu adevarat vas al Duhului" (in revista Synaxe, t. 3, 1982, p. 46-49).

Intr-adevar, fiecare femeie crestina poate sa urmeze pilda Maicii Domnului, care, fara sa fie „preot" sau „episcop", s-a facut Maica a Izbavitorului, deoarece si-a daruit intreaga ei libertate si intreaga ei iubire lui Dumnezeu si asa s-a facut mai presus nu numai decat preotii si episcopii, ci si decat Apostolii si mai cinstita si mai slavita decat cetele ingeresti.

Arhimandritul Gheorghios
Staretul Sf. Manastiri Grigoriu-Athos