Despre Evanghelii

Despre Evanghelii Mareste imaginea.

 

Despre Evanghelii 

                                  

Primele scrieri ale Noului Testament care cuprind viata si invatatura Domnului Hristos se numesc Evanghelii. Ele sunt in numar de patru. Cuvantul "evanghelie" vine din greceste si inseamnna vestea cea buna. Acest sens l-a luat cuvantul ceva mai tarziu.

 

In Vechiul Testament cuvantul "evanghelie" cunoaste doua sensuri: rasplata pentru o veste buna (traducerea Septuagintei), in (II Regi 4, 10) si "veste buna"(II Regi 18, 22, 25) .

 

In Noul Testament cuvantul "evanghelie" se intrebuinteaza cu sensul de "veste buna" privitor la o persoana sau un lucru. "Evanghelia imparatiei" (Matei 4, 23), "Evanghelia lui Iisus" (Marcu 1, 1) inseamna vestea buna despre Iisus sau despre imparatia cerurilor. Cu timpul, Evanghelia a luat un sens mai larg, insemnand invataturile Mantuitorului predicate de Apostoli (Matei 26, 13), sau invatatura despre Domnul Hristos si doctrina Sa adusa lumii, socotita ca o veste buna (Efes. 1, 13). Mai tarziu, "vestea buna" despre Mantuitorul si invatatura Sa, adica evanghelia, predicata oral, s-a fixat in scris. Denumirea de "evanghelie" a trecut astfel la scrierea insasi.

 

Sfantul Clement Romanul si Sfantul Iustin Martirul vor­besc clar despre "memorii" scrise de Apostoli. Deci, din sec. II intelesul de "evanghelie" se da scrierilor care contin viata si invataturile Mantuitorului. Acest inteles a ramas valabil pana astazi.

 

Evanghelia, dupa cuprins, este una singura, dar ea a fost fixata in scris de diferiti autori, ale caror nume le poarta pana azi: Evanghelia dupa Matei, dupa Marcu, dupa Luca si dupa Ioan.

Suprascrierile Evangheliilor canonice (titlurile), au fost sta­bilite de Biserica, la inceputul secolului II. Ele vor sa arate ca Evanghelia cea una dupa continut si revelatie are patru "forme" dupa autorii inspirati care au redactat Evangheliile canonice.

 

Numarul evangheliilor

 

Sfantul Evanghelist Luca (1, 1-4) afirma ca, atunci cand a compus Evanghelia sa, existau si alte istorisiri despre viata si faptele lui Iisus pe care el le-a consultat. Desigur ca e vorba de cele de la Matei si Marcu. Probabil ca existau si unele fragmente scrise. Sfintii Parinti pun numarul lor in legatura cu cele patru rauri ale raiului, sau cu cele patru fiare descrise de pro­fetul Iezechiel (1,5).

 

Inca din sec. II Biserica a confirmat drept inspirate si auten­tice numarul celor patru Evanghelii amintite, respingand ca apo­crife alte evanghelii care au mai aparut.

 

Ordinea evangheliilor a fost dintru inceput cea pe care o avem astazi: Matei, Marcu, Luca si Ioan. Astfel o gasim mentio­nata aproape la toti Sfintii Parinti, in cele mai vechi manuscrise si in vechile traduceri ale Sfintei Scripturi. Criteriul insiruirii evangheliilor este vechimea scrierii lor.

 

Formarea si caracterul evangheliilor

 

Dupa invierea si inaltarea Sa la cer, Sfintii Apostoli  continua si  amplifica predica orala a Mantuitorului , adaugand invataturilor Domnului istoria faptelor Sale, mai ales a Patimilor, Rastignirii, Mortii si invierii Sale, care au format nucleul in jurul caruia s-a centralizat Evanghelia Sa.

 

Din anumite nevoi de aparare a adevaratei cre­dinte si pentru a ramane neschimbat ceea ce Mantuitorul ne-a impartasit, unii martori ai Domnului sau ucenici ai lor au fixat in scris invatatura si faptele Mantuitorului, adica predica apos­tolica. Au facut acest lucru din nevoia de a instrui pe credinciosi si nu pentru a elabora opere istorice in intelesul de astazi al cuvantului.

 

Evanghelistii n-au fost istoriografi, dar au respectat cu scrupulozitate faptul istoric. Ei au cunoscut pe Mantuitorul, au fost martori directi ai evenimentelor pe care le istorisesc. Evangheliile s-au adresat Bisericii care se dezvolta sub directa autoritate a Apostolilor. In ele nu se putea strecura nimic fals, fiind carti inspirate de Duhul Sfant, scrise de martori autentici. Biserica a vegheat in cursul veacurilor, prin conducatorii ei, asistata de acelasi Duh Sfant, Care i-a inspirat pe alcatuitori, la mentinerea neschimbata a tex­telor evanghelice.

 

Timpul in care au fost scrise este epoca de la 43-100, adica a doua jumatate a secolului I. Limba evangheliilor a fost aramaica, pentru cea de la Matei si greaca elenistica pentru celelalte. 

.

25 Septembrie 2006

Vizualizari: 8577

Voteaza:

Despre Evanghelii 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE