Dumnezeu asculta rugaciunile pacatosilor!

Dumnezeu asculta rugaciunile pacatosilor! Mareste imaginea.

Incep prin a multumi Bunului si de Viata Facatorului nostru Dumnezeu. Prea Sfintei Nascatoare de Dumnezeu si nu in cele din urma, Sfantului Nectarie de Eghina, pentru ajutor.

Pe Sfantul Nectarie l-am "cunoscut" in urma unei minuni pe care a facut-o cu mama mea, ea suferind de fibrom canceros cu marimea de aprox. 20cm.

Era destul de disperata deoarce deja de cativa ani se simtea foarte rau. Aplicarea tratamentelor medicamentoase nu au dat nici un rezultat ci doar ameliorau pe moment durerile pe care le avea, iar ea credea ca nu va rezista in urma unei interventii chirurgicale, avand si alte probleme de sanatate.

A auzit de la o femeie despre existenta Sfantului Nectarie de Eghina ale carui Sfinte Moaste se afla in incinta bisericii Manastirii Radu Voda din Bucuresti. Aceasta femeie ii recomandase participarea la slujbele Sfantului Maslu care se faceau si noaptea, pe timpul acela.

Dupa o perioada destul de scurta, simtindu-se in continuare foarte rau si fiind sfatuita si de alte persoane, s-a hotarat sa se interneze in spital si sa accepte interventia chirurgicala, nestiind ajutorul pe care il primise deja de la Sfantul Nectarie participand la miraculoasa slujba a Sfantului Maslu, slujba care serveste de obicei pentru sanatate trupeasca si sufleteasca. Inainte de operatie, fiind internata in spital i s-au facut investigatiile pentru a sti exact care este starea pacientei si ce dimensiune are fibromul care urma a fi extirpat. S-a constatat cu stupoare ca dimensiunile erau reduse considerabil, si anume de la aprox. 20cm la 5cm! Sfantul Nectarie in tot acest timp in care desi se simtea rau, ii aplicase o metoda dumnezeiasca de vindecare. In timpul operatiei viata i-a fost pusa in pericol. Operatie care in mod normal dura 40min. acum a durat 3 ore si jumatate. Medicul chirurg i-a spus la prima vizita ca era cat pe ce sa o piarda pentru ca initial au incercat operatia paloscopica dar nu reusit. Era foarte mic fibromul, apoi au adoptat metoda clasica. Cand a taiat acolo, toate intestinele i-au iesit afara fiindu-i destul de greu medicului sa le repuna la loc fara sa afecteze si altceva.

Probabil, dupa umila mea parere, durerea pe care o simtea era pentru cu totul altceva, decat pentru a primi imboldul de a se opera. Dumnezeu ne cheama pe toti la pocainta, de obicei prin diferite "tratamente" nu tocmai placute pentru a ne trezi din somnul cel greu al pacatului pentru ca El pe toti vrea sa ne mantuiasca.

Pe mine, mama a fost cea care m-a indrumat spre Sfantul Nectarie si cateodata mai mergeam si eu cu ea la slujbele Sfantului Maslu, noaptea, inainte de a se opera. Recunsoc cu rusine ca stilul meu de viata la vremea aceea era haotic, dezordonat, dezmatat, dezamagitor si fara judecata. Eram in pas cu moda avand in vedere haosul din ziua de azi in care traim in care, daca spui sau arati esti credincios oamenii te privesc ca si cum ai fi bolnav sau ai avea o problema. Pe atunci nici pomeneala de biserica sau de randuiala duhovniceasca, nu posteam, nu ma rugam si nu faceam nimic din ceea ce m-ar fi putut apropia de Dumnezeu.

Am inceput sa merg la slujbele Sfantului Maslu la manastirea Radu Voda si din disperarea de a avea pe cineva, fiind singura, mai mergeam si la alta biserica prin Titan unde sunt se afla o particica din Moastele Sfantul Mare Mucenic Mercurie. Am cerut sfatul Parintelui de acolo caruia explicandu-i neimplinirea mea sufleteasca, l-am intrebat ce anume pot face. Ma simteam de-a dreptul disperata deoarece nu reusisem pana la varsta de 30 ani sa am o familie. Parintele mi-a pus cateva intrebari, m-a ascultat si apoi m-a intrebat direct: "Ce faci tu pentru Dumnezeu? Eu sunt convins ca vrei, toti vrem cate ceva, dar ce faci tu pentru El?'". Pentru prima data in viata m-am simtit palmuita peste fata de propria rusine. Atunci am constientizat situatia critica in care ma aflam, mi-am dat seama cat de departe sunt de adevar, de calea mantuirii si de viata, practic. Viata afara de Dumnezeu este moarte! Domnul zice: "Eu sunt Adevarul, Calea si Viata!". Cat adevar se regaseste in aceste cuvinte simple, dar atat de vitale pentru noi oamenii, fara de care ratacim in bezna necunostiintei departandu-ne de Cel care ne-a dat viata si caruia ii datoram fiecare pas si miscare pe care o facem prin El.

Parintele de la parohia Sfantul Mare Mucenic Mercurie m-a invatat sa ma rog. M-a invatat sa fac primi pasi spre Dumnezeu spre a-I placea Lui ca apoi sa astept sa vina ajutorul. Am inceput sa-L caut pe Dumnezeu, simteam o foame duhovniceasca, citeam foarte mult, vroiam sa recuperez dintr-o data tot timpul pierdut inutil.

Am constintizat o criza efectiva de un indrumator, nu aveam duhovnic. Alta disperare care parea sa se instaleze daca nu luam masuri imediate. Am amanat acest detaliu important pana in momentul in care am fost incercata si parca "silita" oarecum sa iau o decizie. Mergeam in paralel ducand o viata pacatoasa si duhovniceasca. Simteam sete de rugaciune si vroiam sa fac parca totul dar nu puteam, nu puteam sa ma rup in totalitate de placerile pe care mi le satisfaceam fara sa stau prea mult pe ganduri la momentul respectiv si asta a avut repercursiuni grave asupra mea. In mod inconstient ma aruncasem in razboiul nevazut cu mainile goale. Bineinteles ca "certarea"' din partea lui Dumnezeu nu a intarziat sa apara. Pusa in situatii necunoscute si ciudate, riscante as putea spune care imi puteau afecta grav sanatatea si chiar viata, nu intelgeam de ce mi se intampla aceste lucruri. Nu intelegeam ca duceam o lupta in afara legii.

Simtindu-ma oarecum chemata, am ajuns la biserica manastirii Radu Voda unde i-am cerut unui Parinte sa ma asculte deoarece aveam certa senzatie ca o iau razna. Plangeam, eram foarte diperata. Sfaturile primite au venit ca un balsam pentru inima ranita, de pacat desigur dar atunci am inteles care era buba mea. aveam nevoie urgent de un duhovnic. Ma simteam "orfana", rataceam.

Dupa un timp m-am decis sa fac acest lucru dar nu stiam incotro sa o apuc, de unde sa il aleg, de la ce biserica, nu stiam. Apoi mi-am adus aminte de parintele de la Radu Voda care mi s-a parut a fi peste asteptarile mele si am inceput sa ma rog Domnului pentru a ma ajuta sa il am pe acela ca duhovnic.

A doua zi plecand de la serviciu cu indreptarul de spovedanie in geanta, mi-a trecut prin cap sa nu ma duc acolo de unde il rugasem pe Dumnezeu sa primesc un duhovnic pentru sufletul meu, ci m-am oprit la o alta biserica unde, pana la urma nici eu nu intelegeam ce caut. Vazand multa lume, am intrebat pe cineva din biserica daca vreau sa ma spovedesc la Parintele respectiv care se afla atunci acolo, ce trebuie sa fac si mi s-a spus ca trebuie sa ma trec pe lista si sa astept sa imi vina randul. Nu ce sa fac pentru ca trebuia sa astept pana in jurul orei 0.30 - 1.00 noaptea, avand inaintea mea 17 persoane. M-am rugat Maicii lui Dumnezeu sa ma lumineze daca trebuie sa raman sau sa plec. Dupa un timp primesc raspuns: „Cu Dumnezeu nu te joci! Mergi acolo unde te-ai rugat sa primesti duhovnic!". Iesind oarecum in fuga din biserica dar cu un zambet pe buze semn ca am inteles greseala pe care era sa o fac, am pornit spre manastirea Radu Voda. Acolo incepea slujba Sfantului Maslu. Intrand in biserica m-am indreptat spre racla cu Sfintele Moaste ale Sfantului Nectarie. Ajunsa in fata icoanei aud o voce de barbat dar in interiorul meu spunandu-mi, dupa ce a oftat usurat: "Ai venit!". Am ramas socata. Nu stiam daca trebuie sa cred, mi-era teama sa nu fie vreo inselare draceasca. Apoi mi-a fost teama si sa spun asta cuiva, ca sa nu fiu catalogata drept nebuna. Ulterior am aflat spunandu-i despre aceasta, viitorului parinte duhovnic ca, Sfantul mi-a vorbit.

Chiar daca noi incercam sa-I fortam Mana lui Dumnezeu chiar si prin rugaciune, nu primim ceea ce cerem pentru ca asa cum spune si Domnul nostru lisus Hristos, noi nu stim sa ne rugam, nu stim ce sa cerem, nu stim ceea ce avem intradevar nevoie. Ceea ce cerem noi prin rugaciune nu este intotdeauna ceea ce ne este de folos, ci ceea ce ne da Dumnezeu ne este de folos spre mantuire.

Desigur ca Pronia Dumnezeiasca si Sfantul Nectarie au considerat ca nu imi este neaparat de folos numai acel Parinte pentru a ma mantui ci de alt Parinte foarte bun, cel pe care il am si acum. Asa a vrut Dumnezeu si abia dupa un an de zile realizez ca ceea ce alege Dumnezeu pentru noi este insutit mai bun decat ceea ce alegem noi dupa mintea omeneasca.

In cel de-al doilea acatist al Sfantului Nectarie se spune ca Sfantul ii ajuta pe credinciosi pentru a gasi duhovnicii de care au nevoie. Mie mi s-a confirmat acest lucru pe langa multe, multe altele. Ascultand acest al doilea acatist. inca de la prima ascultare am simtit ceva foarte puternic inlauntrul meu, ceva care ma facea sa scot siroaie de lacrimi, curatandu-mi sufletul incarcat de multe si grele pacate.

Desi citeam foarte mult si din vietile Sfintilor, timp de aproape un an de zile nu am avut curiozitatea de a citi viata Sfantului Nectarie. Mai tarziu un prieten foarte bun mi-a oferit o carte rosie avand pe coperta icoana Sfantului Nectarie si care continea "Viata si Acatistul Sfantului Nectarie de Eghina". Am inceput sa o citesc cu foarte mare emotie dar si greutate, simtind parca o apasare si o mare incarcatura sufleteasca. Cred ca intr-o saptamana am reusit sa citesc acea carte pe care am lasat-o din mana de cateva ori tocmai pentru ca atunci cand incepeam sa citesc primeam cu o asa mare intensitate evenimentele din viata Sfantului incat izbucneam in plans si nu mai reuseam sa continui, fiind nevoita sa las cartea de-o parte pana ce ma linisteam. Era acelasi plans ca atunci cand ascultam Acatistului Sfantului.

Nu am crezut ca simpla prezenta langa Sfintele Moastele ale Sfantului Nectarie imi pot umple atat de mult sufletul incat sa nu mai caut explicatia pentru care l-am indragit imediat si il iubesc atat de mult. Nu stiam si nu citisem despre viata lui minunata, nu stiam despre minunile lui, stiam doar ceea ce simteam atunci cand ma aflam in biserica alaturi de racla in care se aflau Sfintele sale moaste, o particica foarte mica din el. Magaierea, dragoste si linistea pe care o primeam de fiecare data ma obligau sa revin foarte repede.

In vara acestui an am constatat pe obrazul stang unde incepe urechea, un nodul de marimea unei cirese negre mari. Nu ma durea dar faptul ca l-am depistat m-a speriat foarte tare. Am inceput sa plang si in prima noapte am adormit plangand si ascultand Acatistul Sfantului Nectarie, eram foarte deprimata. Ma napadeau fel de fel de ganduri foarte urate cu privire la diagnosticul care ar putea fi. Nu ma gandeam sa merg la doctor caci pastile nu am mai fost nevoita sa iau de ceva timp, mai ales de cand m-am reintors la Dumnezeu, de aproape 2 ani de zile. Aveam in casa ulei de la candela Sfantului si m-am uns in semnul crucii acolo unde era acel nodul. A doua noapte am reluat ascultarea Acatistului de acolo de unde imi aduceam aminte ca am pierdut cand adormisem. A treia seara m-am pus direct la rugaciune, am cazut in genunchi in fata icoanei Sfantului Nectarie, cantand in gand al doilea Acatist al sau (asa mi-a venit, nu puteam sa il citesc pur si simplu oricat as fi vrut), dupa care l-am rugat cu lacrimi fierbinti ca pentru dragostea si evlavia pe care le am pentru el sa imi daruiasca si mie vindecare desi sunt o ticaloasa. Dupa aceasta, am mers la baie sa ma ung din nou cu ulei de la candela Sfantului si apoi in bucatarie sa beau apa fiindu-mi foarte sete. inca eram cu gandul la rugaciune catre Sfantul Nectarie, vorbeam cu el cand. nu stiu cum am dus am mana spre nodului acela uitand ca aveam si uleiul, am atins locul si spre uimirea si stupefactia mea am constatat ca disparuse, desi se mai simtea acolo inca foarte putin urma. Atunci am izbucnit in plans dar de data aceasta nu din cauza suferintei ci de fericire si multumire pentru minunea care se petrecuse in acel moment cu mine, minune pe care Sfantul Nectarie nu a intarziat sa o faca si asta ca dovada ca el asculta intotdeauna rugaciunile pacatosilor care alearga cu credinta la ajutorul sau.

Peste cateva luni s-a intamplat o alta minune cu mama prietenei mele care a fost si ea de cateva ori la slujbele Sfantului Maslu, la Manastirea Radu Voda.

In data de 20.12. 2010 vorbesc cu o colega care imi spune ca acesta prietena a mea se afla in spital. Stiind ca ea nu suferea de nici o afectiune, m-am mirat, desi se putea intampla orice neprevazut. Am sunat-o sa vad ce se intampla. Nu mi-a raspuns. Mai tarziu m-a sunat ea. Plangea foarte tare, abia vorbea. Am intrebat-o ce se intampla, de ce este in spital. Mi-a zis ca nu este ea, ci mama ei care facuse peste noapte un accident vascular cranio-celebral si care se afla in coma la un spital din Targu Jiu. M-a rugat in disperarea ei, atunci cand am intrebat-o cu ce o pot ajuta, mi-a zis: "Chiar daca nu o cunosti, roaga-te pentru ea!"*. Mama prietenei mele se afla in stare de inconstienta, critica. Doctorii au spus ca daca in timp de 3 zile nu isi revine sansele de a mai trai scad vertiginos.

Cu rugaciuni fierbinti catre Maica Domnului prietena mea a pornit la drum spre Targu Jiu in speranta ca o va lua pe mama ei de acolo din spital pentru a o aduce aici la Bucuresti cu posibilitatea de a fi chiar operata, deoarce interventia nu se putea face in acel spital.

Seara in jurul orelor 21.00 am vorbit din nou cu ea si mi-a spus starea mamei, tatal fiind prezent langa mama ei la spital, pastrand permanent legatura cu prietena mea prin telefon: febra 40-41 grade, tensiunea incepuse sa scada de la 20 cu 5 la 13 cu 7. dadea semne de stabilizare dar febra era mare si tot in stare de inconstienta se afla. Iar eu in acest timp, sub indrumarea parintelui duhovnic am inceput sa citesc Acatistul Sfantului Nectarie pentru a o ajuta cumva pe prietena mea.

In dimineata zilei de 21.12.2010 am sunat-o sa aflu starea mamei ei. imi spunea ca se pregatesc sa o aduca pe mama la spital in Bucuresti cu salvarea. Febra ii scazuse. tensiunea era buna. Se trezise, a miscat, a strans-o de mana pe fiica ei si a deschis ochii cand i-a vorbit si o intarea spunandu-i ca este langa ea si ca nu o va lasa.

Sfantul Nectarie si Maica Domnului cu Bunavointa Domnului nostru au intors-o si i-au deschis ochii celei care se pregatea sa plece din aceasta lume cu un sac plin de pacate nespovedite si neimpartasita cu Preascump Trupul si Sangele Domnului si Dumnezeului nostru Iisus Hristos, a carui este Slava in vecii vecilor, amin!

Anda Ioana GUTTINGER
 

.

11 Aprilie 2014

Vizualizari: 4508

Voteaza:

Dumnezeu asculta rugaciunile pacatosilor! 0 / 5 din 0 voturi. 1 review utilizatori.

Comentarii (1)

  • andriesei florentinaPostat la 2011-01-13 01:43

    ”....Nu știți să cereți”! (Luca 10, 38) RUGĂCIUNEA, este dăruită omului ca o călăuză pe Pământ de Bunul Dumnezeu. Viața omului, de la leagăn și până la mormânt, este o cale scurtă și plină de dureri,necazuri, primejdii, suferințe și lacrimi. Cum va străbate acest călător străin -omul-calea aceasta primejdiosă de nu va avea călăuză un toiag de sprijin pe acest drum spinos?!...Acest toiag este sfânta rugăciune.Rugăciunea este sufletul creștinității. Eu am înțeles târziu ce înseamnă rugăciunea, ce înseamnă a te ruga tot datorită bolii fiului meu care este hidrocefal iar pe patul spitalului rugăciunea a ridicat mintea mea la cer și am cunoscut inima credinței, cununa nădejdii și sufletul Bisericii. Fară rugăciune nici un suflet nu poate primi lumină, nu se poate mântui. Foarte adevărat, rugăciunea are o putere f mare dar dacă Dumnezeu nu ne ascultă rugăciunile este ptr că nu știm să cerem. FLORENTINA

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE