Efectul cantecelor lumesti asupra sufletului
Departarea de duhul Traditiei si stingerea treptata a experientei reale din vremea liturghiei, a comuniunii cu Sfanta Treime, cu puterile ceresti, cu sfintii si cu intreaga creatie a dus la degradarea intelegerii simbolurilor prin care era perceput Dumnezeu. De fiecare data, in perioade istorice din ce in ce mai apropiate de noi, o intelegere duhovniceasca a intregului complex liturgic al Bisericii era legat de existenta unor innoitori cu inalta viata duhovniceasca si, adeseori, cu veritabile inzestrari naturale. La o privire critica asupra Bisericii de azi, se observa ca totul se reduce la forma exterioara a cultului. Nu mai traim real taina lui Hristos. Am devenit "crestini de duminica ": mergem in fiecare duminica sau sarbatoare la biserica, rostim rugaciuni mecanic, cantarile le executam doar sub aspectul artistic etc.
Noi vom analiza doar una din modalitatile de pervertire duhovniceasca, strans legata de tematica prezentei lucrari: pervertirea duhovniceasca a firii omului prin muzica lumeasca.
Sfintii Parinti au condamnat cu toata asprimea pe cei care, prin amestecarea cu cele lumesti, isi patau numele de crestin si care, venind in Biserica contaminau si pe altii. Rugaciunea spusa de preot in timpul Heruvicului zice ca nimeni din cei legati cu poftele lumesti nu este vrednic a sluji inaintea lui Dumnezeu. Participarea la slujbele bisericesti cere o totala concentrare la ceea ce se savarseste in acele momente. Atitudinea de la anafora, exprimata prin cuvintele "Sa stam bine sa stam cu frica, sa luam aminte Sfanta Jertfa, cu pace a o aduce ", trebuie sa fie nota distinctiva ce marcheaza starea crestinului la orice slujba bisericeasca. Foiala, atat de mult prezenta azi in biserici, uneori chiar din pretinse pricini binecuvantate, este un impediment cat se poate de nociv pentru rugaciunea duhovniceasca si duce la transformarea bisericii in bazar: "In zadar sunt strigatele celor ce se roaga! Se risipesc in aer! Pentru ce? Pentru ca nici noi n-am auzit glasurile celor ce ne roaga. Dar cum este cererea si rugaciunea noastra? Voi, barbatilor, afara de cativa, va ocupati cu negustoria; iar voi, femeilor, slujiti barbatilor la lucrul lui Mamona! Putin sunt cu mine si cu rugaciunea! Dar si acestia se plictisesc, casca, se intorc adeseori si pandesc timpul cand isi va termina cantaretul cantarea si cand vor scapa ca dintr-o inchisoare, din biserica si de la indatorirea rugaciunii. Cu noi in biserica sunt acesti copilasi, care si-au lasat tablitele la scoala si au venit sa cante aici impreuna cu noi. ". Intreaga dezordine din biserica este consecinta directa a duhului lumesc, de care crestinii nu se pazesc in rastimpul a doua participari consecutive la slujba, si astfel atmosfera din biserica este impregnata de patimile lumesti: "Dar faceti liniste si ascultati cu luare aminte! Caci daca la teatru, in timp ce canta corurile acelea satanice, se face multa liniste, ca oamenii sa primeasca melodiile acelea pierzatoare, ba acestea se canta de catre un cor format din mimi si dansatori, iar dirijorul este vreun chitarist stricat si melodia una satanica si pierzatoare, cantata in cinstea unui demon pangarit si viclean, aici, unde corul este format din barbati sfinti, iar dirijorul este proorocul [David] si melodia nu este din lucrare draceasca, ci din harul Duhului si este cantata nu in cinstea demonului, ci a lui Dumnezeu, cum nu trebuie sa se faca multa liniste si sa se asculte cu frica? ".
Dupa cum am aratat, orice cantare poarta in sine un duh, in functie de starea celui ce a compus-o: daca e duhovnicesc asa e si cantarea, daca e trupesc, lumesc va fi si duhul cantarii. Acest duh se transmite celui care intoneaza sau celui ce asculta astfel de cantece, intarind sau slabind sufletul omului in vietuirea virtuoasa: "Ca din cantecele cele din afara multe rele si vatamare si ruinare a intrat. Cand cele mai desfranate si mai nelegiuite din aceste cantari intra in [felurite] parti ale sufletului, il fac mai slab si mai molatic si desantat. …Si dupa cum unde e baltoaca alearga porcii, unde sunt aromate si miresme isi fac casa albinele, asa si unde sunt cantece desfranate, se aduna demonii ". Demonii nu fac diferenta intre oameni, el intra in tot sufletul care se deschide, constient sau inconstient, pentru a-i primi. Doar modul in care ei se manifesta este diferit: "Tanarul care a prins cateva fraze melodice din aceste cantari satanice, daca a putut sa le pastreze in memorie, le canta adesea la el acasa. Omul in varsta, mai linistit, nu face aceasta(nu canta) dar isi aminteste des cuvintele. Evident aceste cuvinte ii intereseaza si amuza mai mult decat acelea ale psalmilor ".
Se stie faptul ca instrumentele muzicale au o mare influenta asupra starii sufletesti si a celei trupesti. Dupa traditia biblica, ele apar in mediu citadin, inventate de urmasi ai lui Cain cel despartit de Dumnezeu. In cazul amintit sunt produsul unei atmosfere in care prezenta divina nu mai este simtita cum se cuvine. Alte traditii - hindusa, greaca - pun inventarea lor pe seama unor zei sau demoni. In acest caz, fiecare instrument are un sunet caracteristic, specific modului si "lungimii de unda " a duhului-zeului ce l-a dat oamenilor. Naiul este al lui Pan, Orfeu manuieste ca nimeni altul lira scornita de Apollo, incat animalele erau fascinate de cantarea sa. La fel, sunetul aulos-ului, un fel de fluier, marca mai toate ritualurile dionisiace. La babilonieni, cum se arata in cartea proorocului Daniil, inchinarea idolatra avea anexata un anumit tip de muzica instrumentala. Tratatul de "arta dramatica " indiana, Natyasastra, merge pana la a reglementa in cele mai fine detalii tipul de instrument ce trebuie folosit in functie de circumstanta, felul extrem de precis in care ele trebuie utilitzate. Toate aceste indicatii, de-a dreptul initiatice, vizeaza un singur scop: sa-l aduca pe spectator in starea de rasa, de experienta emotionala spiritual- artistica. Samanii foloseau ritmurile tobelor pentru a avea acele iesiri extatice.
Este suficient sirul exemplelor din vechile traditii, pentru a vedea ca instrumentul influenteaza adesea covarsitor manifestarile si experientele omului. Sfintii Parinti, la randul lor, au observat si analizat acest fenomen din persprectiva crestina. "Melodiile armonioase ale aulos-ului si cantecele lascive ", spune Sfantul Vasile cel Mare, " isi fac cuib in sufletele auditorilor si le rapesc astfel sentimentul de pudoare, iar ei cauta chiar sa imite miscarile cantaretilor din chitara si din fluier. Altii la auzul cantecului din flaut isi ies din minti ca si coribantele si bacantele. Atat de mult poate sa schimbe sufletul un cantec sanatos sau un cantec desfranat. De aceea trebuie sa luati parte la aceasta muzica la moda acum tot atat de putin ca si la orice fapta rusinoasa ". Cel ce da atentie, chiar pasager si neintentionat, unor astfel de manifestari muzicale este umplut inconstient de duhurile vehiculate prin acele melodii si, in consecinta, se va comporta in functie de ritmurile si mesajul acelei cantari.
Dupa cum se poate remarca din sublinierile din aceste texte, principala patima asociata cu melodiile lumesti este desfraul. El se refera desigur si la ceea ce numim in mod riguros desfrau, dar, in mod mai subtil, si la orice manifestare si dispozitie a trupului si a sufletului prin care ne complacem in stare de neoranduiala si despartire de Dumnezeu. Oare idolatria, cu toate aspectele ei, nu era socotita desfranare a poporului lui Israel fata de Iahve? "Sunt orase care dis de dimineata pana seara ospateaza privirile oamenilor cu fel de fel de spectacole date de cei ce fac minunatii, cu spectacole unde se canta cantece de desfrau si de rusine, care nasc in sufletele oamenilor mare desfranare; si oamenii le asculta vreme indelungata de nu se mai satura de ele. Multi fericesc pe cei care-si parasesc pravaliile din piata si lucrul din ateliere, de pe urma caruia traiesc, si de dragul trandaviei si placerii isi irosesc acolo viata ce le este randuita; nu-si dau seama ca aceste spectacole desfranate sunt o scoala obsteasca de desfrau pentru cei care stau si le privesc, iar melodiile armonioase ale flautelor si cantecelor de rusine se inscauneaza in sufletele ascultatorilor si nu fac altceva decat sa-i convinga sa se desfraneze si sa joace dupa ritmul chitarelor si flautelor ".
Impactul cel mai devastator al muzicii profane cu accente desfranate se realizeaza asupra copiilor, a caror fire este foarte maleabila si usor poate fi modificata. In omul matur patimile dobandite se intaresc si il incremenesc in acea stare patimasa. El deja se osandeste singur, ramanand permanent in aceasta stare, caci foarte anevoie mai are resurse sa poata iesi. In cazul copiilor insa, ei nu poarta responsabilitatea patimilor introduse in varsta frageda. Cel mult vor constientiza mai tarziu raul care le-a fost introdus pe cand erau mici. De aceea Sfintii Parinti accentueaza grija enorma pe care trebuie sa o aiba parintii in a evita orice situatie care ar putea provoca si introduce in firea lor firava vreo patima lumeasca. Zamislirea si dezvoltarea trupeasca a copilului trebuie neaparat insotita de permanenta grija de crestere duhovniceasca. Modul de viata al parintilor se imprima in caracterul si deprinderile copilului: "In ce fel de pamant de gaseste planta de acelasi fel va fi si rodul ei ". Neasumarea responsabilitatii de parinte, atat trupesc cat si duhovnicesc, atrage moartea spirituala a copilului. Orice duh lumesc acceptat si nestricat de parinte va intra in sufletul nevinovat al copilului si ii va regiza miscarile si dorintele. Adesea, zbenguiala si agitatia, care noi credem ca sunt firesti pentru un copil plin de energie, nu sunt decat manifestari ale duhurilor intrate in inima lui prin neglijenta sau impatimirea noastra de cele lumesti. Cele mai eficace porti de intrare ale duhului lumesc sunt vazul si auzul.
Azi, de pilda, se observa impactul pe care il au reclamele, videoclipurile si muzica agitata, filmele de actiune sau de groaza, desene animate etc, asupra comportamentului copiilor. Datorita lipsei de educatie, inclusiv de cea muzicala "tinerii nu mai activeaza in domeniul muzical, el devin niste consumatori pasivi ai muzicii, de multe ori ei acceptand influenta muzicii fara comentarii sau rezistenta, deoarece muzica se adreseaza in primul rand sentimentelor, semnificatia textului fiind lasata pe planul al doilea, de aceea sunt la noi asa de multi tineri adepti infocati ai muzicii rock, desi nu inteleg textul scris in limba engleza si desi aceste texte nu exprima nimic sau cel mult niste absurditati ". Sfantul Ioan Gura de Aur are un tratat special de educatie a parintilor si copiilor in care evidentiaza aceste aspecte. In comentariul la Coloseni, spune despre aceasta problema urmatoarele: "Cantati-I in inimile voastre lui Dumnezeu, multumindu-I in psalmi, in laude si in cantari duhovnicesti "(Col 3,16). “In laude ", zice, "si cantari duhovnicesti ". Acum insa copiii vostri recita ode si cantari satanicesti, ca si bucatarii, ca si cei ce va targuiesc cele pentru case, ca si dantuitorii, iar cat pentru psalmi ei nu stiu nici unul macar, ba inca faptul acesta ar fi considerat de rusine si ridicol. Si de altfel din psalmi noi scoatem o mare filosofie, si numai de acolo putem scoate mantuirea de relele cele multe. Din cauza aceasta toate rautatile se tin de dansii ". Remediul pentru evitarea acestor influente nu este, cel putin pentru faza de inceput, reconvertirea sau selectarea lor si acceptarea numai a partii bune din ele. Asa ceva nu este posibil decat pentru oameni foarte inaintati duhovniceste. Paza simturilor de orice prilej - nu numai de anumite ocazii, ci de toate - care ne-ar putea rupe de Hristos, oricat de nobil si profund "uman " ar parea acela, este cel mai eficace mijloc de a nu permite duhului lumesc sa intre. Simtirea crestinului insa nu trebuie doar protejata de cele rele, ci si hranita, insa cu cele duhovnicesti. Iata cum redau Parintii acest dublu aspect al luptei cu duhul lumesc: "Sa inchidem urechile la cantecele care pervertesc sufletul ca prin acest fel de muzica sunt nascute in general pasiunile servile si josnice. Sa cantam mai degraba celalalt fel de muzica, ce conduce la bine si de care se servea si David, poetul cantarilor sfinte "; "Trebuie sa cantam numai cantarile cele pline de intelepciune; si sa izgonim, pentru sanatatea sufletului nostru cat mai departe cantecele de petrecere, care, cu inflexiunile melodiilor, inseala sufletele si aduc la desfranare si batjocura; ca in astfel de petreceri melodiile sobre si intelepte sunt alungate de zburdalniciile betiei. Trebuie sa lasam, deci, armoniile cromatice pe seama celor care se imbata cu nerusinare si pe seama muzicii pe care o canta femeile, care se impodobesc cu flori si a curtezanelor " .
Scopul, chiar si a remarcilor de tip moral, pe care le-am punctat pana aici a fost in special cu referire la domeniul interpretarii muzicale. Insa inchizand cercul pornit la inceputul lucrarii, unde se arata ca muzica este strans legata de un complex educational, dorim sa accentuam ca ea face parte dintr-un mod al nostru de a fi. Muzica ce ne place si pe care o ascultam, modul in care o interpretam etc, caracterizeaza felul nostru de a fi. Insa aceasta coordonata nu este nici pe departe singura ce ne exprima identitatea. Pentru ca sa fim siguri ca si aspectul muzical al vietii noastre este unul sanatos si perfect ancorat in realitatea eclesiala autentica, mai este nevoie de o intreaga ceata de virtuti care sa ne lumineze calea catre Hristos: "Cum ii veti conduce pe slugi, voi care robiti ca niste sclavi poftelor fara de minte si vatamatoare? Cum ii veti povatui pe copii, petrecand viata nepovatuita si fara randuiala? Sa va las in acestea? Dar ma tem. Postul sa vindece betia, psalmul sa inlocuiasca melodia cea de rusine, lacrima sa fie leacul rasului. In locul dansului sa se plece genunchiul, in locul batailor din palme, baterea pieptului. In locul vesmintelor frumoase, smerenia. Si peste toate, milostenia sa te rascumpere din pacat ". Numai facand cele spuse de Sfantul Ioan Damaschin putem sa ramanem in firul viu, iar nu mort, formalist si neroditor, al Traditiei Bisericii. Sa nu uitam ca marii melozi, inainte de a fi melozi, erau mari rugatori, osarduitori postitori, sinceri si marinimosi aparatorii ai dogmei Bisericii, implinitori intru constiinta curata a poruncilor Mantuitorului.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.