Emil Cioara - Duhovnicul si Taina Spovedaniei in Biserica Ortodoxa - Recenzie

Emil Cioara - Duhovnicul si Taina Spovedaniei in Biserica Ortodoxa - Recenzie Mareste imaginea.

Recenzie: Emil Cioara - „Duhovnicul si Taina Spovedaniei in Biserica Ortodoxa” – Teza de doctorat in Telogie, alcatuita sub indrumarea Inalt Prea Sfintitului Prof. Univ. Dr. Laurentiu (Liviu) Streza – Arhiepiscopul Sibiului si Mitropolitul Ardealului, Editura Universitatii din Oradea, 2007, 364 pagini.

Cartea aceasta care, cu adevarat zideste, este foarte binevenita deoarece tema abordata este de mare actualitate pentru viata crestina, din perspectiva dobandirii vietii celei vesnice.

Lucrarea de fata se adreseaza, in egala masura, atat preotilor duhovnici, cat si fiilor duhovnicesti, cu atat mai mult studentilor, ucenici intru ale Teologiei, ca viitori parinti spirituali ai comunitatilor ce le vor fi randuite de Dumnezeu prin chemarea lor la Sfanta Taina a Hirotoniei sau a Preotiei. Cu alte cuvinte, scrierea aceasta se adreseaza tuturor acelora care se nevoiesc si urmaresc un real si continuu progres duhovnicesc. Prin felul in care este structurata, lucrarea Parintelui Emil Cioara incearca sa cuprinda unele dintre cele mai importante elemente ale temei, din punct de vedere liturgic si pastoral, pentru a putea fi un ghid ori un indreptar, dar si o prezentare profunda, o marturisire si o marturie despre duhovnic si duhovnicie, precum si despre Taina Spovedaniei. Asa stand lucrurile, cartea de fata este cuprinsa din doua parti mari si alcatuita, in total, din sase capitole, dupa cum urmeaza:

- Partea I – „Institutia Duhovniciei in Traditia Rasariteana”; Capitolul I – „Preotul Duhovnicesc in Biserica Ortodoxa” prezinta persoana duhovnicului ortodox cu toate calitatile si responsabilitatile cerute de aceasta nobila si sfanta misiune, avand subcapitolele: 1.Persoana duhovnicului, 2.Paternitatea spirituala in traditia ortodoxa, 3.Calitatile necesare parintelui duhovnicesc, 4. Responsabilitatile parintelui duhovnicesc, 5. Duhovnicul – „Psihoterapeutul” ortodox in care este prezentata dimensiunea terapeutica a preotiei; Capitolul II – „Fiii Duhovnicesti si responsabilitatile lor” ii prezinta pe cei ce sunt numiti in spiritualitatea ortodoxa „fii duhovnicesti” sau „ucenici duhovnicesti”, cu responsabilitatile pe care le au fata de parintele lor spiritual, caci asa cum avem responsabilitati fata de parintii trupesti care ne-au nascut, ne-au crescut si educat, tot astfel, din punct de vedere spiritual, avem datorii fata de cei ce ne-au nascut la viata cea noua in Hristos. Acest capitol are urmatoarele subcapitole: 1.Fiul duhovnicesc, 2.Responsabilitatile fiilor duhovnicesti, 3.In cautarea unui duhovnic – ce prezinta sensibila si delicata problema a cautarii si gasirii unui povatuitor spiritual, 4.Pregatirea duhovnicului pentru Taina Spovedaniei. Marturisirea sa;

Partea a II – a, intitulata: „Taina Spovedaniei in Biserica Ortodoxa”, este formata din patru capitole si anume: - Capitolul I – cu titlul „Sfintele Taine – „Ivoarele Harului” in Biserica Ortodoxa” arata si demonstreaza importanta Sfintelor Taine in viata Bisericii si a credinciosilor, lamurind notiunea si definitia de Taina, numarul Sfintelor Taine, caracterul hristologic si eclesiologic al acestora, precum si modul in care putem trai „viata in Iisus Hristos – Domnul si Mantuitorul” prin Sfintele Taine, si are subcapitolul 1.„Sfintele Taine in viata Bisericii si a credinciosilor”; Capitolul al II – lea, ce poarta titlul: „Sfanta Taina a Spovedaniei in Biserica Ortodoxa” prezinta Taina Spovedaniei din perspectiva dogmatica, biblica, patristica precum si in lumina hotararilor Sfintelor Sinoade ecumenice si locale. Pornind de la fundamentarea dogmatica a Tainei Spovedaniei, autorul a cautat sa dovedeasca faptul ca aceasta Sfanta Taina se bucura de un fundament bine consolidat, atat scrpturistic cat si patristic. Daca in Vechiul Testament apare cat se poate de clar si de limpede conturata si argumentata ca Taina, urmand ca, in scrierile Sfintilor Parinti ai Bisericii din perioada patristica si post patristica – Sfanta Taina a Spovedaniei, Marturisirii sau Pocaintei sa fie prezentata la modul laborios, sub toate aspectele, culminand cu hotararile Sfintelor Sinoade, care au ramas normative in viata, cultul si practica Bisericii Ortodoxe. La randul sau, acest capitol cuprinde urmatoarele subcapitole: 1.Notiuni introductive si repere dogmatice despre Taina Spoedaniei. Necesitatea Tainei Spovedaniei 2. Taina Spovedaniei – fundamentare biblica si patristica, 3. Taina Spovedaniei in hotararile Sinoadelor ecumenice si locale; In capitolul al III – lea, intitulat: „Taina Spovedaniei – Evolutia ritului si semnificatia liturgico-pastorala”, Parintele Cioara ne arata noua felul in care a evoluat ritualul Sfintei Taine a Spovedaniei, expunandu-ne un scurt excurs istoric cu privire la randuiala si la modul in care a evoluat ritualul acestei Taine in diferitele editii al Molifelnicului romanesc. De asemea, tot aici, autorul acestei teze de doctorat, respectiv a acestei carti, ne prezinta asemanarile si deosebirile de ritual ce pot fi sesizate in Molitfelnicele celorlalte Biserici Ortodoxe Autocefale, cum ar fi de pilda: Biserica Ortodoxa Rusa si Biserica Ortodoxa Greaca. Capitolul acesta se incheie cu prezentarea semnificatiei liturgico-spirituale a Tainei Spovedaniei in Biserica Ortodoxa, avand si alte subcapitole, cumr ar fi: 1.„Istoricul randuielii Tainei Spovedaniei”, 2.„Evolutia ritualului Tainei Spovedaniei in diferite editii ale Molitfelnicului romanesc”, 3.„Randuiala actuala a Tainei Spovedaniei in Molitfelnicul romanesc”, 4.„Asemanari si deosebiri ale ritualului Tainei spovedaniei in Bisericile Ortodoxe Autocefale”, 5.„Semnificatia liturgico-pastorala a Tainei Spovedaniei in Biserica Ortodoxa”; In capitolul al IV – lea si ultimul, intitulat: „Canonul sau Epitimia in Ritualul Ortodox al Tainei Spovedaniei”, autorul a incercat si cred ca a si reusit, sa prezinte sensul ortodox al epitimiei si caracterul ei pedagogic, precum si diferite criterii ce stau la baza fixarii canonului ori (a) epitimiei.

Bineinteles ca actul stabilirii si fixarii canonului nu este usor pentru duhovnic, pentru ca fiecare penitent este o persoana unica si irepetabila si, deci, are nevoie de un tratament individualizat, cu alte cuvinte, cat se poate de personalizat. Chiar daca in aparenta pacatele sunt aceleasi, tratamentul insa, trebuie sa difere de la caz la caz, adica de la un fiu la alt fiu duhovnicesc. In acest context, pe baza practicii vechi si noi a Bisericii, Parintele Emil Cioara a reusit sa propuna cateva epitimii, pornind de la cele cu caracter general si „ pana la cele ce nu se cuvin a fi recomandate in zilele noastre”. Acest capitol are trei subcapitole, dupa cum urmeaza: 1.„Sensul ortodox al epitimiei si caracterul ei pedagogic”, 2.„Criterii privind fixarea canonului sau epitimiei”, 3.„Canonisirea – propuneri de epitimii”. Continutul acestui volum este precedat de „abrevieri”, „prefata” – semnata de catre I.P.S. Dr. Laurentiu Streza – Arhiepiscopul Sibiului si Mitropolitul Ardealului, in calitate de profesor de Liturgica si Pastorala a Facultatii de Teologie „Andrei Saguna” din Sibiu si de indrumator stiintific al lucrarii, urmata de „introducerea” semnata de autor, iar dupa continut urmeaza „concluziile” – care prezinta in mod structurat si foarte punctual ideile ce se desprind din continutul lucrarii – si care ne indeamna la redescoperirea sensurilor profunde ale Tainei Spovedaniei, intrucat pe drumul desavarsirii crestine, aceasta sfanta taina, cu toate aspectele si implicatiile ei, ramane indispensabila crestinului, ea fiind, intre celelalte, „cheia deschiderii cerului si asigurarea castigarii imparatiei vesnice” (p.15), si „bibliografia” - care cuprinde toate scrierile si lucrarile, studiate, consultate si citate de autor.

Prin urmare, „Titlul acestei lucrari – Duhovnicul si Taina Spovedaniei in Biserica Ortodoxa – exprima cele doua realitati de ordin duhovnicesc, strans legate una de alta, si anume: Preotul, in calitatea sa de Duhovnic, de Parinte spiritual - duhovnicesc, si Spovedania ca Taina a iertarii pacatelor. Duhovnicul este slujitorul imbracat in haina harului primit la Taina Preotiei, la care se adauga incredintarea speciala din partea ierarhului care l-a hirotonit, prin ierurgia duhovniciei, acordata ca o marturie si o nadejde a implinirii cu destoinicie de catre slujitorul Sfantului Altar a acestei lucrari. De aceea, parintele duhovnic trebuie sa fie profund duhovnicesc, cu bolile sufletesti ale pacatelor vindecate, pentru a putea tamadui neputintele altora, fara sa se raneasca pe sine, caci din demnitatea slujirii preotesti decurge pentru el necesitatea de a cauta neintrerupt sfintenia. „Viata clericilor este evanghelia laicilor”. Inainte de savarsi Sfanta Taina a Spovedaniei, duhovnicul trebuie sa se pregateasca „cel putin atat cat se pregateste pentru slujba Sfintei Liturghii si pentru predica” sau chiar mai mult decat atat (p.359-360). Spovedania este Taina dumnezeiasca in care lucreaza harul divin curatitor al sufletului, prin marturisirea pacatelor cu sinceritate si pocainta, in fata lui Hristos, prin mijlocirea duhovnicului, lucrare ce intareste hotararea de indreptare si deschide omului calea mantuirii. Dupa Sf. Ioan Damaschin: „Pocainta este intoarcerea, prin asceza si osteneli, de la starea cea contra naturii la starea naturala si de la diavol la Dumnezeu” – potrivit remarcilor facute in „Prefata” de catre Parintele Arhiepiscop si Mitropolit Laurentiu.

Cunoastem cu totii adevarul ca Taina Marturisirii a instituit-o Mantuitorul dupa Invierea Sa din morti, cand a dat ucenicilor Sai puterea de a lega si dezlega pacatele oamenilor, sufland asupra lor, ca act vazut si zicandu-le: „Luati Duh Sfant; carora veti ierta pacatele, le vor fi iertate si carora le veti tine, vor fi tinute” (Ioan 20, 22-23), caci pentru a ne putea apropia de Pomul Vietii, de Sfanta Euharistie, nu putem ramane „goi”, precum Adam cel ce pacatuise, ci trebuie sa ne imbracam in haina curata a harului pe care Dumnezeu il revarsa in Biserica Sa. Fiecare credincios redobandeste haina curata a Sfantului Botez prin Taina Sfintei Spovedanii, numita de Sfintii Parinti „al doilea botez” sau „botezul lacrimilor”.

Asa cum am mentionat si in randurile anterioare, „prima parte a lucrarii ne apropie de „Institutia duhovniciei in Traditia rasariteana”, adica mai intai de persoana duhovnicului ortodox, cu calitatile si responsabilitatile pe care le impune aceasta nobila si responsabila demnitate, care tine de „dimensiunea terapeutica a preotiei”. Asadar, „duhovnicia este o lucrare de mare importanta in misiunea pastorala a Bisericii, o lucrare a Duhului Sfant de purificare si intarire sufleteasca si o adevarata arta de conducere pe calea mantuirii, realizata prin persoane de vocatie, anume instituite. De aceea, ea poate fi considerata ca o adevarata „institutie”, atat prin valoarea si importanta sa, cat si prin permanenta ei necesitate. Ca atare, „pentru Sfintii Parinti, duhovnicul este „omul duhului”, caruia i s-a incredintat „toata puterea cereasca”, este omul „ce nu mai vietuieste dupa trup, ci este purtat de Duhul lui Dumnezeu si e face fiu al lui Dumnezeu si a ajuns asemenea chpului Fiului lui Dumnezeu”- dupa cum ne marturiseste acelasi distins ierarh al Bisericii Ortodoxe Romane si profesor de Teologie – Liturgica in aceeasi „Prefata”. Printre altele si, dincolo de „paternitatea sa spirituala” ce are doua sensuri: - acela de „parinte” si acela de „batran – avva”, care avea ucenici, responsabilitatile parintelui duhovnicesc sunt: acceptarea si asumarea delicatei meniri de parinte spiritual, rugaciunea continua pentru fiii sai duhovnicesti, iubirea dezinteresata a acestora si purtarea sarcinilor acestora, in duhul iubirii lui Iisus Hristos. In alta ordine de idei, „lucrarea sacramentala care se savarseste in Biserica are si latura sa tamaduitoare. Lucrarea preotului duhovnic se completeaza si cu cea de mijlocitor in tamaduirea sufleteasca, putand fi numit cu un tehnic modern: „psihoterapeut”.

Termenul acesta este pus in ghilimele pentru a nu reduce sau limita lucrarea duhovniceasca, care este „sinergie”. Parintele duhovnicesc „il ajuta pe credincios sa treaca de la stadiul de „chip” al lui Dumnezeu la cel al „asemanarii” cu Dumnezeu. Calauzindu-l spre indumnezeire, il calauzeste de fapt spre vindecare – caci indumnezeirea este vindecare”. Deci, „viata duhovniceasca pentru toti crestinii, clerici si mireni este hotarator influentata de legatura lor cu duhovnicul. In situatia actuala a Bisericii si pentru folosul credinciosilor, preotul paroh poate si trebuie sa fie un bun duhovnic” (p. 13). In acest fel, „valoarea si rolul Tainei Spovedaniei in Biserica Ortodoxa se afla in stransa legatura cu importanta Sfintelor Taine in viata Bisericii si a credinciosilor, cu caracterul hristologic si eclesiologic al acestora, precum si cu „viata in Hristos” realizata prin Sfintele Taine, fiindca Sfintele Taine reprezinta „poarta” si „calea” prin care viata lui Dumnezeu lucreaza in creatie, o izbaveste de pacat si de moarte, o face vie si o sfinteste. Cincizecimea care a avut loc odinioara se implineste mereu in sanul Bisericii, in Sfintele Taine, prin mijlocirea ierarhiei sfintitoare” – potrivit afirmatiilor spicuite din aceasta carte, la pagina 13. „Prin Sfintele Taine, dupa Sfantul Nicolae Cabasila, trecem prin toate cate a trecut Hristos, repetand sacramental drumul firii umane asumate de Hristos spre unirea deplina cu firea dumnezeiasca”. Sfintele Taine apartin Bisericii ca acte ale Capului ei, Hristos.

„Aceasta inseamna ca pe cat de sacramentala este Biserica, pe atat de acleziologice sunt Tainele” (p. 14) Viata duhovniceasca este „viata in Hristos” si se realizeaza prin constientizarea tot mai deplina a vietii sacramentale. Prin harul mantuitor pe care il impartasesc Sfintele Taine, ele ne nasc si ne intaresc in viata cea noua in Hristos, unindu-ne tot mai desavarsit cu El. Prin Sfintele Taine devenim fii ai trupului, fii ai imparatiei. Sfanta Taina a Spovedaniei in Biserica Ortodoxa poate fi prezentata din perspectiva dogmatica, scripturistica, precum si in lumina hotararilor sinoadelor ecumenice si locale – toate acestea fiind enuntate si invocate de autorul acestei carti. Necesitatea acestei taine se impune datorita universalitatii pacatului (cf.Iac.3,2), iar instituirea ei s-a facut de Mantuitorul Hristos dupa invierea Sa din morti (Ioan 20, 22-23). Remarcam faptul ca in limbajul teologic ea apare sub mai multe denumiri – Pocainta, Marturisire, Spovedanie, Cainta – fiecare dintre ele punand in lumina unul ori altul dintre aspectele specifice ei. Mai retinem ca puterea de a ierta pacatele a dat-o Domnul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos Sfintilor Apostoli si urmasilor acestora printr-un act cat se poate de probatoriu si de obiectiv. Ca urmas urmas al Sfintilor Apostoli, episcopul are puterea si dreptul de a lega si dezlega pacatele oamenilor. Aceasta putere el transmite si preotilor care, prin hirotonie primesc in chip virtual puterea dezlegarii pacatelor, dar dreptul de a o exercita in practica se acorda prin hirotesia intru duhovnic.

Asadar, Sfanta Taina a Spovedaniei are o profunda fundamentare scripturistica si patristica. Invatatura despre aceasta Sfanta Taina este intarita si de hotararile dogmatice si canonice ale Sinoadelor ecumenice si locale, precum si de canoanele Sfintilor Parinti. Aceasta Sfanta Taina in Biserica Ortodoxa (conform afirmatiilor autorului), are o deosebita semnificatie liturgica si pastorala, constituind pentru preotul slujitor si duhovnic cel mai important mijloc de pastoratie individuala sau personala, deci duhovnicul (adica parintele duhovnicesc) in scaunul marturisirii este un fel de judecator, dar „nu ca sa rosteasca sentinte, ci ca sa aprecieze cu iubire pentru penitent (care este fiul duhovnicesc) si cu pricepere de medic sufletesc mijloacele potrivite pentru vindecarea lui” (p. 15).

Pe tot parcursul ei, firul rosu al cartii scoate in evidenta adevarul si realitatea ca „pentru credinciosul de azi, spovedania este o necesitate spirituala foarte evidenta. Ca persoana, omul nu este o fiinta singuratica, ci este intotdeauna in relatie cu Dumnezeu si cu semenii, si prin aceasta cu societatea, cu creatia intreaga. Ontologic vorbind, omul este intr-adevar legat de Creator si de creatura Sa, chiar daca nu are constiinta si cunostinta acestei relatii. Inzestrat de Creator cu aspiratia spre comuniune, omul simte nevoia sa comunice si altuia viata sa interioara. A dialoga cu altul despre lucruri exterioare, nu-l multumeste, ci simte dorinta de a-si comunica gandurile, sentimentele, inclinatiile sau neputintele sale interioare. Acest fapt implica si un efort deosebit atunci cand prin spovedanie se intelege nu destainuirea a ceea ce e bun in fiinta sa, ci dimpotriva, descoperirea a ceea ce este negativ, a ceea ce constituie piedica, deficienta, neputinta sau izvor al unor fapte si ganduri rele” (potrivit enuntului sustinut de catre Parintele Emil Cioara la pagina 19, care la randu-i il citeaza pe Parintele Prof. Dr. Dumitru Staniloae, cu al sau studiu, intitulat: „Taina Pocaintei ca fapt duhovnicesc” publicat in reista „Ortodoxia”, XXIV (1972), nr.1, p.5). In continuare Parintele Cioara subliniaza faptul ca „doua sunt ispitele care il opresc pe crestin de la spovedanie. Este vorba de rusinea si teama ca pacatele si slabiciunile dezvaluite vor fi folosite ca motive de dispret sau ca arme impotriva lui, de catre cel care le asculta. Sfintii Parinti, foarte buni cunoscatori ai luptelor duhovnicesti ne previn spunandu-ne ca diavolul ne da curaj si ia rusinea de la noi atunci cand savarsim pacatul, si aduce asupra noastra rusine si teama, cand dorim sa ne spovedim. Cunoscand aceasta perfida strategie a celui rau, trebuie sa alergam cat mai repede la duhovnicul nostru ca sa ne marturisim. Numai procedand asa vom putea invinge rusinea si teama si vom progresa in viata duhovniceasca”.

Drept urmare, lucrarea Parintelui Emil Cioara este rodul implinit al unui efort stiintific asiduu, sustinut de o inclinatie si o vocatie deosebita spre duhovnicie, dar si de o experienta spirituala permmanenta ca parinte duhovnicesc al multor credinciosi din oras, si ca parinte spiritual al multor tineri – studenti ai Facultatii de Teologie si ai Universitatii din Oradea. In acest fel, munca sa nu este o simpla prezentare teoretica a chipului duhovnicului si profilului duhovnicesc precum si a vindecarii spirituale prin Sfanta Taina a Spovedaniei, ci este o evaluare atenta, delicata, profunda, sensibila si responsabila a indispensabilitatii acestei Sfinte Taine, cu sugerarea si propunerea redescoperirii importantei acesteia pentru mantuire.

Cum am spus si la inceput, cartea aceasta se adreseaza in egala masura slujitorilor sfintelor altare, studentilor teologi, ca viitori slujitori si parinti spirituali, dar si credinciosilor, ca penitenti si fii duhovnicesti. Observam ca abordarea acestei serioase probleme respecta toate normele stiintifice, sustinuta de un aparat critic si bibliografic foarte bine intocmit, urmarind o structura complexa, lucru care-i sporeste valoarea. Expunerea temei este cursiva, clara si coerenta, folosind atat limbajul teologic elevat, cat si cel simplu, pe intelesul credinciosului de rand. Este demn de remarcat si de apreciata abordarea facuta cu mult curaj, echilibru si luciditate a tamaduirii ori terapiei duhovnicesti prin epitimiile invocate, ce sunt adevarate medicamente spirituale.

In incheiere, Sfanta Taina a Spovedaniei reprezinta o mare forta a Bisericii Ortodoxe inca nedeplin valorificata din punct de vedere liturgic si pastoral. Redescoperirea sensurilor profunde ale acestei Sfinte Taine si constientizarea permanenta si continua a locului si rolului pe care ea il ocupa in viata Bisericii si a fiecaruia dintre membrii ei, sunt probleme care, alaturi de altele similare ori asemanatoare, trebuie sa preocupe lumea crestina a vremurilor noastre, fapt pentru care ne rugam Lui Dumnezeu – Cel in Treime preamarit, sa ne ajute si sa ne lumineze mintile si constiintele noastre, cele acoperite de umbra pacatului si a mortii!.

Drd. Stelian Gombos

.

Despre autor

Stelian Gombos Stelian Gombos

Senior editor
287 articole postate
Publica din 28 Iulie 2009

11 Aprilie 2014

Vizualizari: 4799

Voteaza:

0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE