Evanghelia nu este o carte de impresii

Evanghelia nu este o carte de impresii Mareste imaginea.

Biserica triumfatoare ne asteapta. Sfintii Parinti ne explica vestea cea buna in legatura cu mostenirea Raiului. Cand savarsim un bine, acesta ne transforma, ne aseaza pe traiectoria harului. Sfintii Parinti sunt lumina, sfintenie, bunatate. Unul "de-al lor", Sfantul Ioan de Kronstadt, ne lamureste: "Cand te rogi sfintilor, sa nu ai aerul ca le dai de lucru ca sa iti indeplineasca cererea ta. Dumnezeu revarsa prisositor. Rugaciunile Bisericii sufla duh de sfintenie, duh de pace. Credinta vie dezleaga graiul. Ne rugam: ii vedem pe sfinti stand inaintea noastra si ascultandu-ne. Ingerii si sfintii formeaza aceeasi familie: se iubesc unii pe altii, isi poarta de grija. Vino si tu la Dumnezeu si adapa-te de toate cele duhovnicesti. Adu-ti aminte ca toate sunt cu putinta pentru Dumnezeu. Sa ai convingerea ca El pe toate le implineste. Si sa ii impui inimii tale, cu fermitate, sa nu minta!" Povetele marilor duhovnici devin ghidul nostru de Calatorie.

Necredinciosul are mereu aceleasi intrebari fara raspuns, pentru ca exclude Adevarul. Snobul nu poate posti, pentru ca parvenirea ii consuma ziua. Rugandu-se pentru tineri, monahul Paulin constata: "Maica Domnului nu a consultat nici un catalog de frumusete!" Dumnezeu ne vine in ajutor! Invatand sa fim milosi, invatam sa Il cunoastem pe Dumnezeu. Pazim poruncile divine, pentru binele nostru (Deuteronom 10, 12). Studiind patristica, ajungem la clarificare, limpezire, eliberare si pacificare. Actiunea lui Dumnezeu in lume o gasim in fiecare imbold spre bine. Vom veghea permanent, ca sa ramanem in iubire. Nu ne pierdem speranta si credinta in sosirea Imparatiei. "Pentru ecologistii din ziua de astazi, Raiul este mai mult o pustietate, o padure straveche sau un biotop" (aceasta afirmatie circula pe net, pe blogul lui Ionut Victor Popa).

Pacatul oboseste si irascibilizeaza

Colaborarea cu vicleniile nu ne da decat dureri de cap si determina pierderea acelei paci. Nu vom mai investi in placeri. Frumusetea lumii e prada viermilor. Prin pocainta nu putem esua. Prin smerenie, rugaciunea capata ritm. Prin har, scapam de ipocrizie. Fara de pacat vrem sa ne pazesti, Doamne, in ziua aceasta! Decat sa epuizam toate bibliotecile, mai eficient ar fi sa gasim un duhovnic adevarat. Priviti pacea: in 1977, parintele Cleopa merge la Athos si se intalneste cu parintele Paisie. Minune: parintele Cleopa vorbea romaneste, iar parintele Paisie auzea greceste, ca la Cincizecime! Duhul Sfant are acelasi limbaj pentru cei smeriti.

Ce este viata fara Hristos, daca nu o moarte mereu amanata?!

Traducem "Eu sunt Viata" prin "Eu nu sfarsesc prin moarte!" Zicea un preot sarb contemporan: "In afara de Hristos, nu sunt decat cadavre!" Pacatul ramane mereu aceeasi minciuna: promite viata, dar te afunda in moarte.

Cerem si nu primim, pentru ca cerem rau (Iacob 4, 3). Daca Dumnezeu nu raspunde, nu inseamna ca si-a scos telefonul din priza. Ne lamureste parintele Steinhardt: cerem lucruri lumesti, deci, am gresit numarul. Dumnezeu nu vrea langa El neciopliti. Crestinul bucuros este un copil al Imparatiei. In Biserica lui Hristos nu este loc pentru deznadejde. Sa ne preocupe o legatura vie cu Hristos, nu cifre apocaliptice si pacatele altora.

Crestinul nu ramane latent

Initiativele sale sunt aripile harului. Nu este inactiv. Nu este imun in fata bucuriei. Un crestin este un Verb, un actionar, nu un tortionar. Actiunile sale sunt calauzite de Ghid. Nu cauta senzatii, ci evita chinul. Nu jigneste, nu rupe, nu ucide. Unifica, alipeste, salveaza. Un samarinean plin de mila, nu un levit grabit. Nu este increzator in mandrie, ci in puterea Cerului. Nu se supraincarca cu poveri hedoniste. Prefera simplitatea, sinceritatea. Nu are secrete. Are rusine, bun simt si speranta. Departamentul financiar nu este o prioritate. Nu il intereseaza voiajele in interes egoist, ci prefera pelerinajele edenice. Este un om al reusitei, pentru ca se afla in tabara Invingatorului. Este vigilent. Nu se lasa stresat de facturi. Isi stabileste prioritatile, in functie de Porunci. Actiunile lui sunt bine cotate la bursa milosteniei anonime. Nu vinde frati, nu tradeaza rabini. Nu se implica in evenimente devoratoare de timp, fara scop filantropic. Excesul de mondenitati poate dauna grav eternitatii. Nu este un speculant. Jubileaza beneficiile Jertfei. Se roaga, canta psalmi, pentru ca ruga credintei sa il vindece. Este atent la nevoile celuilalt. Plange cu cel necajit si se roaga pentru cel napastuit.

Am uitat sa ne bucuram in Domnul

Am devenit imuni la bucurie. Cand s-a intamplat asta, fara sa stim? Nu ne mai stim bucura. Primii crestini erau oamenii bucuriei desavarsite, pure, neinteresate. Ei nu erau frustrati de lipsa ciubucului. Ei nu isi construiau vile, ci le vindeau si dadeau totul saracilor. Ei nu parveneau pentru o functie publica, ci erau martirizati. Biserica da linistire suferinzilor, nu intimidare si spaima. Omul bucuros ramane o stralucire, un licar, un crampei, o muzica. De la bucuria Fecioarei, totul e bucurie! Durerea se hraneste cu spatiul si cu timpul nostru. Dar durerea vine din afara. Bucuria isi are sursa in noi si umple fiecare celula cu particele euharistice. Suntem bucurosi cand devenim hristofori, nemuritori. Dobandim pacea si mii se mantuiesc in jurul nostru. Nu criticand, moralizind, speculand. Ci dobandind pacea. Asta cautam, asta ne dorim. nu profit murdar si barfa invidioasa. Virtuosul mereu suparat si-a ratat vocatia. Suntem incremeniti in propria lipsa de bucurie. Pentru ca luam singuri otrava. Avem bolta cereasca deasupra: suntem Acasa, iubiti, ocrotiti. Nu risipim margaritarele parintesti. Vom scapa de incapatanare. Vrem linistire. Rugaciunea credintei ne vindeca pe toti.

Este dificil sa vorbesti despre bucurie intr-o lume trista, intristata de propriul egoism.

Este nasol uneori sa fii fericit, cand langa tine sunt atat de multi nefericiti.

E grav chiar sa reusesti, cand esti inconjurat de atatia ratati.

Raul contamineaza. Este un virus ucigas, ce deterioreaza membrana sperantei.

Aceasta este miza maleficului: deznadejdea, depresia, apostazia, tristetea suprema.

Iar daca nu ai aceasta explozie de lumina in tine, este imposibil sa devii lanterna altora.

Secretul este sa nu iti pui bazele bucuriei in creatie, in materie, in palpabil, in senzorial, in placere, in patima.

Fundatia bucuriei este Creatorul, credinta, iubirea, iertarea, rugaciunea, dialogul permanent, ca evadare din inchistarea egoismului.

Deschiderea aceasta catre toti este mare noutate a crestinismului. O deschidere ca o imbratisare, ca o mangaiere, ca o incurajare.

Nu poti reusi fara Dumnezeu, orice metoda ai inventa, nu tine.

Dumnezeu este sursa absoluta de bucurie, restul este un surogat ieftin.

Munca trebuie imbinata cu rugaciunea, ca reteta a vietuirii sanatoase.

Roaga-te, citeste, fa matanii, posteste, zambeste.

Nu trai pentru imagine, tu esti deja imaginea, chipul divin.

Nu te justifica de pacate, ci paraseste-le cu fermitate, ca si cum te-ai scutura de o lipitoare ucigasa.

Nu omite Spovedania, singura sansa de iertare.

Participa la Liturghie, roaga-te pentru bolnavi.

Citeste Psaltirea si nu ii uita pe cei adormiti.

Nu esti singur, ai ajutor ceresc permanent, gratuit, neconditionat.

Ratacirile tineretii nu le reprograma ca potentiale esecuri.

Epoca de consum va trece fara sa realizezi, nu te lasa subjugat de aurul nisipos al lumii.

Evanghelia nu este o carte de impresii, ci este vestea care te salveaza.

Vesta care nu te lasa sa te ineci.

Dar beneficiaza de roadele ei, fii contemporan cu apostolii.

Cei cu pantaloni zdrentuiti pot deveni filantropi.

Sclavul este deja eliberat de moarte, de iad si de pedeapsa.

Nu te lasa orbit de curcubeul imaginar al profitului.

Traieste viata ca un psalm, fiecare luna poate fi ultima.

In genunchi, nu poti fi doborat de nimeni.

Cauta-l pe Sfantul Ioan Rusul, vei vedea de ce.

Rezulta un lucru sigur: urgenta convertirii (cei neconvertiti nu vor avea acces in Imparatie). Consecinta: studierea atenta a Legii (pentru a o practica eficient in fiecare moment al existentei).

Ce sa facem? Sa aducem rod vrednic de pocainta (un comportament ce deriva dintr-o vointa sincera de convertire). Asadar, gatiti calea Domnului!

Marius MATEI

Despre autor

Marius Matei Marius Matei

Senior editor
254 articole postate
Publica din 29 Octombrie 2010

17 Septembrie 2013

Vizualizari: 983

Voteaza:

Evanghelia nu este o carte de impresii 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE