Fiecare daruieste din ce are in gradina inimii sale

Fiecare daruieste din ce are in gradina inimii sale Mareste imaginea.

Am să vă spun o istorioară, care nu ştiu dacă este adevărată, însă, atunci când am auzit-o de la învăţătorul meu, m-am folosit atât de mult, încât şi eu la rândul meu aş dori să v-o spun, deoarece cred că merită efortul.

Cândva se zice că erau doi vecini care locuiau la casă. Se certau însă din cauza hotarului dintre ei; ba aici e hotarul, ba dincolo sunt stâlpii de hotar. Se mâncau zilnic pentru o palmă de pământ.

Unul din vecini, om bun, care se lupta pentru o viaţă duhovnicească, cu toate că dreptatea era de partea lui, nu voia să-l dea în judecată pe vecinul cel nedrept şi rău, ci se sfătuia des cu duhovnicul lui cum ar trebui să procedeze. Duhovnicul lui îi spunea că tribunalul este pentru păgâni, iar nu pentru creştini şi că trebuie să renunţe la cei câţiva metri de pământ fără să se tulbure. Cerul este plin de binecuvântări. Dacă va vrea Dumnezeu, îi va da înzecit!

Intr-adevăr, a făcut ascultare şi l-a lăsat pe vecinul hrăpăreţ să fixeze hotarul unde a vrut el. Insă acest rău, acest vecin hapsân nu s-a oprit aici, în pofida faptului că s-a făcut după cum a dorit el. Căuta de fiecare date un nou motiv pentru a începe iar cearta, încerca să-l tachineze tot timpul pe vecinul său şi să-i facă supărare!

Fiţi atenţi, să vedeţi ce a uneltit în ziua când vecinul său îşi serba onomastica, pentru a-şi exterioriza toată ura ce o avea acumulată şi tot veninul ascuns înlăuntrul său!

A mers în grădina lui şi a tăiat toate florile sălbatice, toate urzicile, toţi spinii, buruienile şi scaieţii pe care-i avea în grădină. Le-a adunat pe toate şi a făcut un buchet mare şi a scris un bilet deasupra. A chemat un puşti din vecinătate şi, după ce i-a dat un bănuţ, i-a zis: „Să mergi cu acest buchet la acea casă, să suni la poartă şi să-l dai în mâna domnului cutare". Intr-adevăr, a mers puştiul, a sunat la poartă şi a zis:

- Vreau să vorbesc cu domnul X.

- Eu sunt.

- Acest buchet este pentru dumneavoastră. Calm, acest om bun a luat înăuntru buchetul cu spini şi buruieni, apoi a citit şi bileţelul. Pe bileţel scria: „Acest buchet ţi-l trimite vecinul tău, cu dragoste".

După puţin timp a venit şi ziua când vecinul cel lacom îşi serba onomastica. Ce a făcut acum însă vecinul cel bun, omul cel duhovnicesc, care-L avea înlăuntrul său pe Hristos. A mers şi a tăiat din grădina sa cele mai frumoase flori, trandafiri, garoafe, violete, cei mai frumoşi boboci pe care-i avea. A făcut un buchet mare şi i-a pus un bileţel deasupra. A chemat un puşti şi i-a spus: „Mergi, te rog, la acea casă, sună la poartă şi dă acest buchet domnului care serbează astăzi şi spune-i: Acest buchet este de la vecinul tău". Intr-adevăr, aşa a şi făcut copilul. A sunat la poartă şi a dat celui sărbătorit buchetul cu florile frumoase şi i-a zis: „Domnule, acest buchet vi l-a trimis vecinul dumneavoastră".

Când acesta a luat în mâini aceste flori minunate, a amuţit, s-a cutremurat, l-a luat cu transpiraţii reci. A citit şi bileţelul pe care scria: „Fiecare dăruieşte din ce are în grădina inimii sale".

Ca fiecare evadare, tot astfel şi această mişcare, atunci când funcţionează ca evadare, poate să împiedice dezvoltarea esenţială a tinerilor şi să-i conducă la disperare, când divinizatul ava îi dezamăgeşte, şi să le stimuleze un duh al auto-justificării şi ataşării de tipul clanului mafiot, de data aceasta pe temeiul „Ortodoxiei".

Totuşi, chiar şi ca modă, respectiva mişcare îşi are valoarea ei, deoarece îi întoarce pe tineri la o tradiţie care poate să fie a lor în mod autentic şi îi apără de pericolul de a se îndrepta spre tradiţiile mistice ale Orientului îndepărtat, astfel că familiarizarea lor cu acestea nu va lua forma unei îmbrăţişări autentice asemănătoare.

In pofida pericolelor şi a lipsei de firesc, producţia teologică de valoare are potenţial şi este binecuvântată cu un înnoit interes pentru monahism.

Unii teologi-oameni de ştiinţă se prefac că se înrolează în mişcarea neopatristică, dar interesul lor neopatristic rămâne scolastic şi livresc, fără a putea înţelege că nimic nu este mai antipatristic decât teoretizarea teologiei şi că nu există nimic patristic... în patrologia lor academică.

Athanasios Katigas
Lacrimile pocaintei. Experintele unui taximestrist. Întâmplări adevărate; Editura Doxologia

Cumpara cartea "Lacrimile pocaintei. Experintele unui taximestrist. Întâmplări adevărate"


 

05 Octombrie 2016

Vizualizari: 395

Voteaza:

Fiecare daruieste din ce are in gradina inimii sale 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE