Filocalia - de la Sfantul Vasile Cel Mare pana in zilele noastre

Filocalia - de la Sfantul Vasile Cel Mare pana in zilele noastre Mareste imaginea.

Filocalia - de la Sfantul Vasile Cel Mare pana in zilele noastre

Din bogata predanie a crestinismului neimpartit, Ortodoxia a mostenit - si o pastreaza pana astazi ca pe o "summa" a nazuintei dupa desavarsire - o colectie unica in felul ei de scrieri patristice asupra posibilitatii, a pericolelor care o pandesc, si a cerintelor adevaratei vieti duhovnicesti.

 

Conceputa de catre Sfintii Vasile cel Mare si Grigorie de Nazianz ca o antologie de texte antiariene de spiritualitate si lectura biblica, ea si-a precizat treptat si mai mult fizionomia de comoara ortodoxa de rugaciune si de inalte experiente duhovnicesti. Sunt redate aici, dupa diferiti autori rasariteni, reflectii despre frumusetea naturii umane si cosmice covarsite de har, dar si diagrama indelungatelor nevointe.

Pentru anularea tendintei de alunecare si cadere a naturii umane si pentru stabilizarea in ea a energiilor spirituale pe care le aduc virtutile este nevoie de o stradanie mereu reluata sub ochiul indrumatorului duhovnicesc si al Modelului nostru ceresc. Sfintii Parinti impartasesc o adevarata stiinta a sufletului, o terapie spirituala pentru infranarea imperfectiunilor firii, incepand chiar de la primele infiripari ale gandului.

 

Filocalia ne pune la indemana arme si metode care sunt in masura sa potoleasca razboiul nevazut al ispitelor, redand sufletului integritatea launtrica, smerenia, tacerea, contemplatia netulburata si pacea in Dumnezeu. Prin rugaciunea inimii, lucrarea duhovniceasca se straduieste sa anticipeze imparatia cerurilor, urmarind infaptuirea unei vieti cat mai imbunatatite.

Asemenea controversatului teolog alexandrin, alcatuitorii celebrei antologii spirituale din operele sale au fost insufletiti ei insisi de nazuinta dupa o viata cat mai inalta, fapt pe care trebuie sa-l reliefam inaintea oricarui alt element biografic, cultural sau de politica bisericeasca din epoca. Desigur ca marii Capadocieni au popularizat "teologia" lui Origen, asa cum Evagrie Ponticul i-a ilustrat prin intermediul straduintelor monahale conceptia sa asupra raporturilor omului cu Dumnezeu, dar acest fapt nu a fost cauza principala a aparitiei Filocaliei.

Sf. Macrina stia bine ca fratele sau Vasile este insetat de idealul desavarsirii, in urma unei educatii crestine in familie si la studiile din Atena, cu atat mai mult, dupa o perioada de concesii facute baroului si gloriei profesionale. De altfel, inca din perioada formarii lor universitare comune, cei doi prieteni deveniti celebri isi fagaduisera reciproc sa se reintalneasca in singuratate pentru reculegere, studiu, rugaciune si adancire comuna in interpretarea Bibliei.

Oricat spirit de epoca si "moda" intelectuala s-ar presupune in actul convertirii din 357-358, marturisirile sale arata autenticitate si efervescenta interioara deosebita, ca si regret pentru trecut, clariviziune, cautare si hotarare de indreptare : "Dupa ce am petrecut multa vreme in desertaciune, dupa ce am pierdut mai toata tineretea in lucrari nefolositoare pentru a intelege invataturile intelepciunii, pe care Dumnezeu o numeste nebunie, ma desteptai, in sfarsit, ca dintr-un somn greu si aruncai ochii asupra minunatei lumi a Adevarului, adica a E-vangheliei" . "Trebuia neaparat sa plec in Pont, - marturiseste el inca mai inainte, - unde cu voia lui Dumnezeu poate voi pune capat, odata, ratacirii mele... Am plecat in Pont in cautarea unei reguli de viata". Pozitia si conditiile de viata din Schitul de la Annesi i-au oferit "cel mai placut rod din toate si anume linistea" . Aici a fost intocmita Filocalia, excerpte din operele lui Origen pe care viitorul arhiepiscop al Cezareei le cunoscuse prin intermediul Sfantului Grigore Taumaturgul.

Retragerea in Pont s-a dovedit intr-adevar "une solitude militante", loc de colaborare intre prieteni, prilej dorit de lucrare duhovniceasca, dar si timp de neintrerupta activitate comuna.

Vizitarea formatiilor monahale din Siria, din Palestina si din Egipt i-a fost deosebit de folositoare celui ce se indrepta hotarat pe calea trairii personale a poruncilor Mantuitorului Hristos. Chipul Avei Pahomie, ca si acela al Sfantului Atanasie pe care-l continua in directia proniceeana, i-a aratat ca nu trebuie sa se departeze de comunitatea Bisericii si de sentimentul popular, cum propovaduiau anahoretii eustatieni. In comunitatea vasiliana se postuleaza in mod real idealul desavarsirii, prin cultivarea iubirii semenilor, a ascultarii si a intregii naturi sociale a omului, nu numai a cunoasterii lui Dumnezeu . Adancind invatatura biblica, Sfantul Vasile a putut depasi ceea ce a fost numita in mod exagerat "morala elenizata" a Noului Testament. Pentru el ca cititor al lui Origen si pentru climatul neoplatonic alexandrin, aceasta constituia o ispita posibila. Trebuie sa amintim, de asemenea, ca marele ierarh a combatut in mod sistematic falsa desavarsire monahala pe care o da viata solitara.

La randul sau si Sfantul Grigorie imputa calugarilor ratacitori un fel de egoism sacru.Pentru ascultarea de sfaturile Evangheliei pe care o adancise folosindu-se de luminile teologilor anteriori, inclusiv de Origen - atat de admirat inca - si pentru ca sa se apropie cat mai mult de modelele intalnite in manastirile egiptene, Sfantul Vasile renunta la averea parinteasca. Nu se stie daca si fratele sau de cin a facut exact acelasi lucru .

Noua atitudine in fata vietii si straduinta lor comuna dupa desavarsire au sugerat-o cei doi autori si prin titlul pe care l-au ales pentru acest florilegiu spiritual. Ca cititori al lui Origen, ca admiratori a numeroase vieti de sfinti si a altor opere mistico-ascetice, ei au preferat denumirea de "filocalie". Prin aceasta se indica ideea frumusetii insasi, dupa parcurgerea diferitelor trepte ale urcusului duhovnicesc. Este o expresie pur crestina, pentru un ghid al indrumatorilor vietii imbunatatite, care depaseste simpla viziune estetica, fizica si utilitarista a faimoasei "kalokagathia" elenice .

Continutul nou infuzat substantivului "filocalie" nu-l mai pastreaza notiunea degradata de "calpfilie", dupa cum nu l-a avut nici mai inainte de el. Neoplatonicul Proclu s-a referit odata la "filocalia lui Geminus" (astronom si matematician contemporan cu el), dar nu se stie daca filozoful a voit sa desemneze titlul unei scrieri sau caracteristica generala a operei acestuia. Se mai citeaza forma verbala a notiunii in discutie intr-un portret moral pe care Pericle il creiona contemporanilor sai atenieni : "Iubim lucrurile frumoase (textual : philoka-lumen), iar purtarile noastre sunt intelepte (- philosophumen), in simplitatea lor".

 

Se pare ca teologia apuseana, chiar prin geniul FericituluiAtigustin, nu s-a ridicat la intelegerea si trairea filocalica, asa cum a sintetizat-o veacul al IV-lea bizantin. Cu aceasta se verifica inca o data o caracteristica literara a Rasaritului ortodox : "Cei trei Ierarhi continua genurile anterioare, le imbogatesc, le adancesc, le afineaza si le completeaza cu altele noi".

Perioada a doua patristica va cunoaste, in afara de Filocalie, si alte specii literare noi pentru prospetimea si experientele duhovnicesti autentice pe care intentiona sa le exprime. Este cazul cu Sfantul Ioan Cassian (+ 435), popularizatorul in Apus al genului literar al "patericului", in care ideile principale despre viata monahala orientala sunt expuse cu ajutorul convorbirilor sau al discursurilor.

Avand sa exprime lupta spirituala a calugarului, inlantuirile pacatelor sau ale virtutilor posibile si alte aspecte ale dobandirii frumusetii sufletesti, Filocalia si-a fixat cu trecerea timpului o forma literara caracteristica. Aceasta este de multe ori o exprimare concisa, dar cu un mare si intelept continut de viata. Ea comunica direct "filozofia cereasca" a paginilor Sfintei Scripturi, culeasa de catre oameni ai rugaciunii si ai pacii in Dumnezeu. Astfel de sentinte ale invatatorilor duhovnicesti poarta denumirea de "capete" si ele se prezinta de obicei sub forma "sutelor" sau "centuriilor".

Primul indrumator filocalie care si-a expus invatatura in maniera aceasta a fost Evagrie Ponticul; el apartine Scolii alexandrine .

Tipuri de Filocalie si epocile aparitiei lor

1. Preocuparea celor doi mari ierarhi amintiti din 360-361 a ramas cunoscuta in patrologie ca Filocalia lui Origen. Inainte de a trece sa-i aratam, fie si schematic, cuprinsul si influenta ei asupra contemporanilor, am descris mai sus imprejurarile care au concurat la realizarea acestei initiative.

In sufletele alcatuitorilor vestitei culegeri din tratatele lui Origen s-a aprins curand focul ravnei dupa desavarsire. Ortodoxia a retinut intotdeauna aceasta stradanie ingereasca a invatatilor retori convertiti in mod personal la Evanghelie. De aceea au putut deveni ei ulterior adevarati monahi si pastori, titani ai Ortodoxiei, "mari dascali ai lumii si ierarhi".

Cercetatorii care neglijeaza acest climat specific in care a aparut crestomatia de literatura filocalica, provenit din viata tainica a Bisericii, ajung la concluzii neconcordante cu marturiile peremtorii repetate ale autorilor ei, cu continuitatea traditiei vii, cu caracteristica de totdeauna a evlaviei ortodoxe. Evident, ei rastalmacesc in fond evenimentul studiat. Unul dintre acestia socoteste ca Filocalia a fost alcatuita "pentru a raspandi si a apara punctele puternice ale teologiei lui Origen, pentru a introduce pe oamenii cultivati in lectura Bibliei, pentru a ajuta pe crestini sa raspunda atacurilor elenismului si pentru a-i elibera de orice forma de determinism". Dovedind o deplina maturitate extraordinara, crestomatia aceasta ar fi fost realizata in preajma unei mari biblioteci, la Cezareea poate, si anume catre sfarsitul vietii celor doi ierarhi, ea constituind doar "un ghid ermineutic si apologetic care isi afla loc intr-o situatie de controversa".

Daca ar fi sa ne referim doar la viitorul arhiepiscop al Cezareei, constatam ca inainte de a calauzi si a fi de folos altora el a trebuit sa-si stabilizeze propria efervescenta spirituala, sa-si defineasca personalitatea-i solicitata de variate curente ale gandirii contemporane in raport cu Evanghelia si cu intelegerea ei adevarata. De polemica si de apologie se va ocupa tanarul teolog mai tarziu, iar paginile intinse de spiritualitate origeniana - fapt inexplicabil la un spirit realist si in cazul unei atitudini exterioare - ar fi putut sa lipseasca.

Totusi o paralela intre cele doua mari personalitati crestine - Origen si Sfantul Vasile cel Mare - se profileaza usor de la prima vedere, chiar din compararea elementelor generale : tendinta spre sistem teologic, studiul profund al Bibliei (incepand cu primele ei carti), activitatea pastorala neintrerupta, pretuirea culturii multilaterale, preocuparile monahale etc.

Viitorii ierarhi, tineri specializati in mai multe centre universitare, cu mari proiecte si probleme teologico-culturale, nu puteau sa ramana neinfluentati de ideea lui Origen ca taina lui Hristos poate fi contemplata din paginile Sfintei Scripturi. Admiratia pentru bogatia si diversitatea operei maestrului era intensificata tocmai de meditatia personala pe care aceasta o cuprindea. Nici o alta teologie decat a sa, profunda si de anvergura, nu se afla inainte de epoca alcatuitorilor Filocaliei. Pe langa aceasta, activitatea exegetica a marelui alexandrin depasise stadiul simplelor scoli sau al omiliilor populare, desfasurandu-se in comentarii succesive, centrate pe multiple aspecte stiintifice si teologice ale textului .

Ca orice cercetator serios si la zi cu informatia specialitatii, ei trebuie sa fi posedat insemnari si extrase din scrierile dascalului iubit. Culegerea, a carei formare o urmarim, atesta o remarcabila si intinsa cunoastere a operei acestuia. Cele douazeci si sapte de capitole ale antologiei vasiliene sunt extrase (cu doua exceptii) din douazeci si una de scrieri diferite ale lui Origen. In afara de fragmente din Contra Celsum si de acela din De principiis, unsprezece texte provin din comentarii, cinci din omilii si alte bucati din scolii .

Filocalia lui Origen are o deosebita importanta in istoria literaturii crestine. Pe langa prilejul strangerii la un loc a atator aspecte alei traitorilor pe culmile duhovniciei, necesare indrumatorilor spirituali, ea prezinta o valoare pozitiva si pentru teologia ca stiinta, care se face pe texte, cu principii exacte si cu metode critice.

Odata cu gloria lui Origen, cu gloria celebrilor sai ucenici, crestomatia aceasta a transmis posteritatii texte care altfel ar fi pierit in mare parte. Studiul biblic indeosebi a tras foloase reale din aceasta situatie. Datorita reputatiei ortodoxe a autorilor culegerii, o parte din stradaniile de adancire a dogmelor crestine si de exegeza biblica ale marelui alexandrin - cenzurat ulterior - au fost pastrate pana astazi. Este cu atat mai laudabila aceasta reusita cu cat vasta sa eruditie nu a impiedicat o dezaprobare din partea celor doi capadocieni ai alegorismului exagerat in favoarea sensului literal si moral al textului.

Notam de asemenea intentia de apologie indirecta a lui Origen, ca si pe aceea de raspuns literar la actiunea si la rationalismul imparatului Iulian. Nu staruim totusi aici asupra aspectului ei de initiativa antiariana si de combatere a invataturilor eretice din epoca - cum sustine A. Guillaumont.

2. Cea de a doua initiativa de alcatuire a Filocaliei a aparut - dupa veacuri de tainica lucrare monahala - tot in peisajul ortodox grec ; ea evoca epoca si personalitatea Sfantului Nicodim Aghioritul, mort la Muntele Athos in ziua de 14 iulie 1809.

Inainte de a prezenta contributia acestuia la istoria monahismului rasaritean poate ca ar trebui sa amintim actiunea de regenerare spirituala a Greciei intreprinsa de catre Sfantul Macarie, Mitropolitul Corintului.

In climatul specific al neoelenismului veacului precedent, el cerea respectarea stricta a Sfintei Traditii, asa cum o recomanda indeosebi canoanele bisericesti. A luat parte activa la disputele pentru ziua liturgica a parastasului si in legatura cu frecventa primirii Dumnezeiestii impartasanii, intrebari care preocupasera si pe teologii rusi de mai inainte.

Paralel cu grija fundamentarii doctrinare a punctului sau de vedere traditionalist, ravnitorul ierarh grec si-a adus contributia si la reinviorarea si generalizarea Rugaciunii lui Iisus.

Orasul Venetia, colonie comerciala a grecilor cu idealuri si legaturi de eliberare a patriei lor de sub stapanirea turceasca, constituind totodata si un centru cultural a facut posibila tiparirea aici a Filocaliei (1782). Cu preocuparile sale mai vechi de spiritualitate, Macarie al Corintului s-a indeletnicit cu compilarea acestei monumentale antologii de scrieri ascetico-mistice ortodoxe. De tiparirea ei s-a ingrijit insa Sfantul Nicodim Aghioritul, caruia ii fusese incredintat manuscrisul spre revizuire si completare. Acesta compune Introducerea si scurtele note biografice ale autorilor patristici, dupa ce comparase textele cu manuscrise mai vechi de la Sfantul Munte. Cel care va colabora la elaborarea Pidalionului, codice canonic al intregii Bisericii Ortodoxe, si in acest codice de viata duhovniceasca a ei a inlaturat elementele lexicale arhaice, fiind adeptul limbii populare in propovaduirea evanghelica.

Tiparita in doua parti voluminoase, pe doua coloane si cu sprijinul financiar al fostului domnitor roman Ioan Mavrocordat, lucrarea a primit urmatorul titlu : "Filocalia sfintelor nevointe culeasa de la Sfintii si de Dumnezeu purtatorii Parinti in care se vede cum, prin filozofia vietii active si a contemplatiei, mintea se curateste, se lumineaza si se desavarseste".

Codicele renasterii isihaste din veacul XVIII isi propunea sa respecte o ordine cronologica stricta. De aceea el incepe cu invataturile Sfantului Antonie cel Mare si se incheie cu extrase din opera Sfantului - Grigore Palama .

Celebra colectie de texte aduna pe firul aceleiasi traditii a isihiei, a luminii si a bucuriei peste un mileniu de straduinte ortodoxe. Cu un spatiu mai extins sau mai scurt, autorii par a se repeta de la unul la altul , in realitate ei exprima in maniera, personala si locala, aceeasi substanta asimilata in duh de rugaciune, de nevointa si de trezvie.

In Grecia, insemnatatea initiativei este apreciata chiar astazi ca mediocra, inregistrandu-se in schimb dezvoltarea ei creatoare in tarile slave . Cu exceptia mediului monahal, afirmatia se pare ca este intemeiata. Un recent istoric literar, care consacra intr-o lucrare mare un intreg paragraf casei de editura Glykis din Venetia, unde s-au tiparit Octoihul, Psaltirea si alte carti religioase, nu aminteste nimic despre Sfantul Nicodim Aghioritul si despre marea sa realizare.

Totusi Filocalia a propovaduit in graiul ei - in Grecia si in alte tari rasaritene - ca telul credintei ortodoxe este unic. Cunoscand precis legile sufletului, precum si obstacolele care ii pot slabi avantul, crestinul din orice stare bisericeasca trebuie sa se straduiasca intru dobandirea virtutilor, care culmineaza in dragoste si pace.

Pe langa rolul de animator al renasterii vietii ortodoxe de la sfarsitul veacului XVIII, aceasta selectie de lecturi duhovnicesti a putut servi savantilor occidentali, in ciuda deficientelor ei critice evidente, la studierea unor texte mai vechi si in general la cunoasterea spiritului oriental.

Circulatia si editiile Filocaliei

1. Daca este cazul sa respectam intocmai ordinea pe care o indica epocile alcatuirii acestui florilegiu al trairii inalte ortodoxe, vom spune ca Filocalia lui Origen a putut fi cunoscuta in cuprinsul ecumenicitatii crestine in mai putin de un secol. Preocuparea combaterii ereziilor nu abatea totusi mintile luminate ale vechilor monahi de la menirea si stradaniile lor fundamentale - desavarsirea spirituala.

Este cazul cu Sfantul Ioan Cassian, participant la polemica antinestoriana din Rasarit, dar si un calator si un transmitator in Apus al randuielilor monahale orientale. Prin intermediul acesta al institutiei si totodata prin scrierile autorului : Asezamintele chinoviale si Conferintele duhovnicesti, sinteza marelui ierarh al Cezareei Capadociei odata cu viata practicata in Siria si in Egipt - devin occidentale si ecumenice .

Dar, in afara acestei cai de circulatie a vietii, am zice, a aparut mai tarziu mijlocul si autoritatea cuvantului tiparit. Ne referim anume la "Origenis Philocalia". De abscuris S. Scripturae locis, a S.S. P.P. Basilo Magnoet Gregorio Theologo, ex variis Origenis commentariis excerpta... Omnia nune primum graece edita, ex bibliotheca regia, opera et studio I-o. Tarini Andegavi, qui et latina fecit et notis illustravit" 33.

Cuprinsul celor douazeci si sase de capitole, dispus pe doua coloane : greaca si latina, este precedat de dedicatia editorului catre Ioan de Gondy si urmat de o nota referitoare, la Scrisoarea a CXV-a a Sfantului Grigprie de Nazianz. Compusa in anul 383, piesa ne furnizeaza putinele indicii asupra imprejurarilor redactarii Filocaliei lui Origen ; fostul intaistatator pe scaunul Bizantului raspunde Mitropolitului Teodor al Tyanei, care-i adresase cateva randuri pascale, daruindu-i totodata si un exemplar al acestei opere.

Textul ei propriu-zis se incheie cu notele editorului. Alte note si cuvenitii indici sunt randuiti la sfarsitul urmatoarelor texte : De mundi opificio (Zaharia de Mitylene), De hominis ad imaginem et similitudinem Dei cratione (Anastasie Prezbiterul) si De anima celebtQs opiniones (I. Tarinus).

Peste alte cateva veacuri celebra antologie va cunoaste o noua editie in Anglia4. Mai inainte, Abatele Migne schiteaza cuprinsul capitolelor in volumul al paisprezecelea al seriei grecesti al operei "Patrologiae Graecae et Latinae cursus completus", tomul din urma al seriei pierind in incendiu.

2. Filocalia greaca, act cultural cunoscut mai mult in legatura cu numele Sfantului Nicodim Aghioritul, a fost editata iarasi la Atena in anul 1893. I se adauga acum texte din Patriarhul Calist, care lipseau mai inainte. Editia a treia a aparut tot la Atena, intre anii 1957 si 1963, sub ingrijirea Diac. Epifanie I. Teodoropulos. Ea nu cuprinde "nici o schimbare" fata de textul celor doua editii precedente . Ilustrata in negru si rosu, dupa tehnica bizantina, i s-a facut impartirea in paragrafe, completandu-se totodata trimiterile ei biblice, precum si un bogat indice onomastic, si de materii la sfarsitul volumului V.

Se poate constata, asadar, ca textul Filocaliei grecesti a primit in vremea noastra o impartire mai judicioasa fata de editiile de mai inainte. Dupa prefata editorilor, dupa nota ingrijitorului tiparirii si dupa Introducerea nesemnata a Sfantului Nicodim Aghioritul sunt reprodusi autorii in ordinea vechimii lor.

3. Curand opera Sfantului Nicodim a fost tradusa in slavoneste de catre staretul Paisie de la Neamt. Fiecare din cele doua personalitati monahale - de la Muntele Athos si de la manastirea Neamt - au stiut de existenta si de preocuparile literare ale celeilalte, dar nu au reusit sa se intilneasca niciodata "fata catre fata". Totusi se poate face o paralela intre idealurile si activitatea lor ascetica. La drept-vorbind, aceasta a fost schitata de catre alti cercetatori, in ce priveste urmarile generale ale fenomenului pentru intreaga Ortodoxie. Ei au conchis, poate exagerand ca Sudul ortodox a ramas sub influenta aghioritica, iar Nordul sub influenta paisiana.

Renasterile acestea religioase se bazau deopotriva pe convingerea ca operele Sfintilor Parinti constituie un izvor sanatos pentru adaparea sufletelor credinciose; se aprecia totodata ca luminile acestea nepieritoare trebuiau sa insenineze neaparat spiritele contemporane lor la fel de apasate atunci de stapanirea turceasca.

De aceea aparitia Filocaliei a fost precedata de preocuparile pentru editarea Everghetinos-nlni, intr-o parte, si de intocmirea culegerii Crinii de camp sau minunate flori adunate din Scriptura dumnezeiasca, in cealalta parte.

Coborator din filiatia lui Nil Sorski (ale carui Cuvinte le traduce in romaneste), Paisie devine in peisajul religios de la noi un "staret", deosebit intrucatva de directia aghioritica, preocupata mai mult de temeiurile morale ale monahilor pe care sunt invitati sa le urmeze si mirenii. Ortodoxia romaneasca - se stie - se caracterizeaza ca o Biserica a slujirii. Aceeasi legatura neintrerupta cu credinciosii din "lume", o unica indrumare duhovniceasca a monahilor si a laicilor, se observa si in traditia manastireasca rusa .

Un ucenic al Staretului Paisie, Atanasie, a predat manuscrisul Filocaliei Mitropolitului Gavriil al Petersburgului si Novgorodului, care , l-a tiparit in doua parti (patru volume) la Moscova (1793) cu titlul de Dobrotoliubie. Inainte de aceasta, traducerea paisiana a fost revazuta in Academia Alexandru Nevski si in lavra Sfantului Serghie. Un amanunt demn de subliniat in metoda de lucru a comisiei de revizuire este ca s-a tinut seama si de parerile unor batrani monahi, cu experienta in viata duhovniceasca, alesi si convocati anume in acest scop. Straduintele literare ale marelui staret nu s-au multumit sa reproduca in slava bisericeasca textul grec tiparit. Au fost cercetate mai multe manuscrise ale operelor patristice, cautandu-se astfel sa se imbogateasca initiativa aghioritica. De aceea cateva scrieri ale Sfantului Grigore Palama, ignorate mai inainte, au intrat in noua versiune .

Editia a doua a Dobrotoliubiei paisiene a aparut abia in anul 1822 . O alta versiune, mai completa, a aceleiasi lucrari se datoreaza episcopului Ignatie Brianceaninov, tiparita la Petersburg in anul 1857 .

Dar editia monumentala a antologiei, de data aceasta in limba rusa, a ramas legata de activitatea episcopului Teofan Zatvoratul. Eruditia, stapanirea limbii grecesti vechi si preocuparile duhovnicesti constante ale acestuia sunt cunoscute.

Cele cinci volume masive ale Dobrotoliubiei pe care le-a ingrijit, (primul a aparut in anul 1876, iar ultimul in 1890) nu se potrivesc intru totul nici cu versiunea atonita nici cu cea paisiana . Imbogatindu-i sumarul pe baza unor profunde cunostinte literare si teologice patristice, noul traducator a inclus in seria filocalica mai multi scriitori, care lipseau pana atunci. Dintre acestia se amintesc : Sfantul Efrem Sirul, Varsanufie si Ioan, Sfantul Ioan Scararul etc. Completarea se dovedeste cu atat mai utila cu cat insasi colectia Migne este lacunara in anumite privinte. Totusi unele texte latine au inlesnit o mai buna traducere a originalului. Traditia manuscrisa a permis editarea pentru prima data a unor monumente literare ascetice, precum invataturile lui Zosima Palestineanul.

Cu preocuparile sale duhovnicesti profunde si urmarind aspectul practic al intreprinderii sale, invatatul episcop-ascet a eliminat in acelasi timp cativa autori din vechiul sumar al publicatiei. Este cazul cu Sfantul Petru Damaschinul, difuzat separat in epoca, cu unele capitole ale lui Calist Catafygiotul sau ale Sfantului Grigore Palama.

Aceasta traducere este caracterizata de catre P. A. Smirnov ca libera, aproape o parafrazare a originalului, Teofan Zatvoratul redactand si unel notite biografice proprii.

Spre deplina edificare a cercetatorului, enumeram in continuare autorii cuprinsi in Filocalia rusa, ingrijita de catre episcopul Teofan ; volumul II , editia a doua (Moscova 1895) : Sfantul Ioan Cassian, Isihie Preotul, Nil Sinaitul, Sfantul Efrem Sirul, Sfantul Ioan Scararul, Sfantul Varisainufie si Ioan, Ava Daratei si Sfantul Isaac Sirul; volumul III (Moscova 1888) ; Feric, Diadoh al Foticeei, Ioan Carpatiul, Feric Zosima Palestinianul, Sfantul Maxim Marturisitorul, Ava Talasie, Sfantul Teodor al Edesei, Cuviosul Teodor, Ava Filimon, Cuviosul Teognost, Cuviosul Filoftei Sinaitul si Ilie Ecdicul; volumul IV (Moscova, 1889) este dedicat in intregime invataturilor despre nevointele monahale ale Sfantului Teodor Studitul.

O editie, in cinci volume , a versiunii episcopului Teofan a aparut intre anii 1900 si 1905, iar alta (-a III-a) in anul 1913, la Moscova. Scrierile incluse in Filocalie reflecta ideile unui intreg sir de invataturi ale Sfintilor si nevoitorilor crestini, de veacuri cunoscute si urmate in monahismul intregii Ortodoxii. Adunarea acestor izvoare ale Parintilor in cuprinsul enciclopediei evlaviei ruse nu putea sa nu determine o redesteptare generala a lucrarii crestine launtrice cu iradieri spirituale intinse. In cazul calugarilor se constata acum ca psalmodia mecanica a omului vechi se interiorizeaza, trezvia se mareste, iar rugaciunea lui poate deveni contemplativa.

Despre adancimea fenomenului de reinnoire duhovniceasca filocalica - dincolo de preocuparile monahilor - ne putem da seama ascultand marturisirile oricarui pelerin anonim . Viata Bisericii se imbogateste si mai mult datorita acelor stareti care stiu sa impleteasca lepadarea de sine si incordarile nevointei cu harisma lor personala de a fi de folos sufletesc credinciosilor. Staretul "le slujeste in dragoste, interesandu-se iubitor de grijile lor, de suferintele si bucuriile lor, insuflandu-le mangaiere si imbarbatare, nu prin putere proprie, ci prin cufundarea in viata rugaciunii, in apropierea de Dumnezeu" .

Experienta religioasa regenerata a inceput sa patrunda si in campul teologiei predominant erudite pana atunci (operele mitropolitului Macarie al Moscovei distonand cu duhul Dobrotoliubiei) si in general in viata spirituala si culturala a Rusiei din veacul trecut. Aici este cazul sa amintim evolutia biografica a lui I. S. Kireievski sau a lui A. ,S. Homiakov, ca sa nu mai evocam in amanunt mesajul romanului Fratii Karamazov. De asemenea editiile patristice de la Optina au ramas celebre.

4. Datorita stradaniilor de o viata ale P.C. Pr. Prof. Dumitru Staniloae s-a realizat in zilele noastre si o versiune romaneasca a Filocaliei. Ea apare dupa alte incercari similare ale nevoitorilor si teologilor nostri. Demne de amintit sunt preocuparile staretului Vasile de la Poiana Marului (+ 1767). De la el se pastreaza un miscelaneu slav cu continut filocalic, descoperit abia in deceniul trecut.

Anterioritatea literaturii monahale si isihaste romanesti poate fi sustinuta si prin indreptarile si traducerile pe care le-a realizat odinioara Paisie, staretul manastirii Neamtului. Antologiile sale, copiate ulterior in limba noastra, circulau att in chinoviile de calugari cat si in cele de maici .

Extrase grecesti din Filocalie a facut mai ales cunoscutul cronicar, protosinghelul Naum Ramniceanu. Dupa anul 1800, intalnim "8 carti lucratoare din filocaliia ce s-au prescris de sfintia sa preacuviosul kyr Iachinth, staretu(l) din Cernica, in vremea batranului Gheorghie arhimandritul), incepatoriul Cernicai...".

Si alte centre traditionale cunoscute de cultura - precum manastirea Neamtului care poseda la un moment dat patru tomuri de Filocalie "izvodite de pe greceste" - au posedat manuscrise ale acestei opere celebre.

Din prima jumatate a veacului nostru se cunosc unele traduceri partiale realizate de catre episcopul Gherasim Safirin sau de catre ieromonahii Serafim Popescu si Arsenie, ultimii de la manastirea Brancoveanu .

Tot in aceasta epoca se semnaleaza la Muntele Athos o traducere romaneasca "gata pentru tipar, aranjata si imbogatita si cu alte scrieri ale Sfintilor Parinti" .

Unele dinte aceste incercari partiale au fost utilizate si de versiunea romaneasca de astazi, care s-a facut dupa textul grecesc. Cu patrunderea doctrinara recunoscuta si cu o formidabila cultura patristica PC. Pr. Prof. Dumitru Staniloae a purtat in minte ideea vesmantului romanesc al Filocaliei inca din vremea studiilor de doctorat. Prescurtand uneori titlurile originalului, traducatorul contemporan a gandit indelung asupra autorilor care urmau sa fie inclusi in acest florilegiu. Le-a cercetat critic scrierile in lumina exigentelor stiintifice si critice din ultimele decenii, straduindu-se pe cat posibil sa conchida asupra unor piese de paternitate indoielnica sau controversate pana acum. In cateva cazuri a restituit autorilor ceea ce se pare ca le apartine cu adevarat. Fata de originalul grec, unele opere au fost incluse in aceasta serie, iar altele excluse. Pentru stabilirea circulatiei autorilor sau a legaturilor acestora cu tarile romanesti s-a recurs la colationarea cu manuscrisele pastrate in Biblioteca Academiei Romane sau in Biblioteca Sfantului Sinod.

Notitele biografice care insotesc textul urmaresc sa arate cititorului contemporan viata autorului patristic si sa-l introduca in structura gandirii sale. Ele sunt mai dezvoltate decat la alte versiuni si preiau critic rezultatele cercetarilor in problema respectiva. Acelasi lucru se poate afirma si cu privire la notele explicative inframarginale in care notiunile teologiei si traditiei ascetice ortodoxe sunt privite in lumina cerintelor de astazi.

Daca limba traducatorului poate accepta cu mandrie comparatia cu textele religioase romanesti consacrate, daca autorii sfintiti sunt incadrati cu respect in categoria haghiografica respectiva, nu se intelege in schimb retinerea autorului fata de notiunea de "isihast". Prin preluarea ei pur si simplu in romaneste - asemenea cuvantului "aleluia", de pilda, - s-ar fi putut evita atatea glosari dezvoltate, care se intalnesc de-a lungul textului romanesc sub diferite forme.

Pentru a se retine ordinea pe care Filocalia romaneasca a adoptat-o dam mai jos autorii sumarelor celor opt volume alte ei : Sfantul Antonie cel Mare, Evagrie Ponticul, Ioan Cassian, Nil Ascetul, Mareu Ascetul, Diadoch al Foticeei si Isaia Pustnicul (I Sibiu, 1947) , Sfantul Maxim Marturisitorul (II, Sibiu, 1947) ; Sfantul Maxim Marturisitorul, Raspunsuri catre Talasie (III, Sibiu, 1948) ; Talasie Libianul, Isihie Sinaitul, Filotei Sinaitul, Ioan Carpatiul, Ava Filimon, Sfantul Ioan Damaschinul, Teodor al Edesei, Teognost, Ilie Ecdicul si Teofan Monahul (IV, Sibiu, 1948) ; Sfantul Petru Damaschinul si Sfantul Simion Metafrastul (V, Bucuresti, 1976) ; Sfantul Simeon Noul Teolog, Simeon Evlaviosul si Cuviosul Nichita Stithatul (VI, Bucuresti, 1977) ;Nichifor din singuratate, Mitropolitul Teolipt al Filadelfiei, Sfantul Grigorie Sinaitul si Sfantul Grigorie Palama (VII, Bucuresti, 1977) ; Calist si Ignatie Xanthopol,Calist Catafygiotul, Sfantul Simeon Noul Teolog, Maxim Cavsocalivitul, Sfantul Grigorie facatorul de minuni, Isihastii romani, Grigorie Sinaitul (VIII, Bucuresti, 1978).

Inca de la aparitia primelor volume, Filocalia romaneasca a fost primita cu elogii, pretuita si cercetata, in tara si apoi in cercurile tot mai largi din strainatate. Pentru unul dintre acesti teologi de la noi, ea a insemnat "un fenomen epocal in literatura noastra teologica (...), o carte de valoare unica si centrala in viata de veacuri a Ortodoxiei".

Desigur ca urmarile cunoasterii acestei comori de spiritualitate crestina milenara s-au vadit numai decat in viata monahala romaneasca, care a beneficiat astfel de pilda si de indrumarile unor calauzitori practici de buna mireasma duhovniceasca; ele s-au facut simtite si in cercurile largi ale mirenilor, datorita indemnurilor filocalice de desprindere de bogatii si de orice egoism, de munca cinstita si de integrare in rosturile bune ale oamenilor din fiecare epoca.

Aprecierea intregului fenomen apartine de buna seama viitorului cercetator, dar reinnoirea teologiei romanesti contemporane - intr-un duh nou de slujire, patristic - poate fi sesizata inca de pe acum. Elaborarea unei dogmatici ortodoxe dupa marile plide de traire si invatatura inalta ale Sfintilor Parinti a devenit la noi o realitate. Prin publicarea recentului curs de teologie dogmatica, in trei volume, insusi traducatorul Filocaliei a dat un prim exemplu. Ostenitorii de astazi in ale teologiei, inclinati uneori sa aduca la noi experiente si problematici apusene, il vor urma cu un real folos.

5. Raspindirea acestui catehism al evlaviei ortodoxe s-a facut dincolo de peisajul bisericesc rasaritean prin noi initiative. Textele englezesti reproduc editia rusa a episcopului Teofan Zatvoratul. Lucrarea are o introducere bogata despre rugaciune si despre paza mintii, dar notitele biografice mostenite sunt astazi cu totul depasite .

6. Petite philocalie de la priere du coeur, amintita deja, reprezinta ca si editia engleza o opera de pionierat. Ea isi selecteaza textele dupa lucrarea Sfantului Nicodim Aghioritul, incluzand adaosuri in maniera generala a editorului rus din veacul trecut. In afara de o bibliografie generala, in limbile occidentale, caracteristice initiativei ii sunt de asemenea unele marturii isihaste tardive, precum si o tendinta comparativa libera. De aceea, in apendice, se reproduc mai multe pagini ale unui autor musulman, prezentat ca foarte apropiat de metodele isihaste.

7 .Difuzarea Filocaliei a continuat apoi in Elvetia si in Italia. Despre acest fenomen da marturie Kleine Philocalie zum Gebet des Her-zes (Ziirich, 1957), precum si initiativa lui P.G. Vannucci, aparuta la Florenta in anul 1963.

Concluzii

Despre ultimele selectii apusene se poate afirma ca ele intaresc in general ecourile pe care le-a produs in Occident mesajul cunoscutei scrieri populare O spovedanie sincera din literatura bisericeasca rusa. Este evident totodata ca prezentarea Ortodoxiei "din interior" acelorasi medii intelectuale a avut de castigat. Pretuirea pentru operele ascetice ale Sfintilor Parinti, comuni odinioara crestinatatii neimpartite, pentru cultul si pentru alte valori rasaritene, a sporit. Sub influenta acestor tendinte s-au corectat deja unele insuficiente catolice formulate odinioara pe temeiul autoritatii stiintifice subiective a lui Martin Jugie si a scolii sale.

Odata cu descrierea straduintelor celor ce se nevoiesc sa traiasca in liniste "dupa Duhul", spre dobandirea ascultarii si a rugaciunii smerite cu "sfatuiri pentru naravul oamenilor si petrecerea cea buna" - cum se exprima un ucenic al staretului Paisie sau odata cu folosul ei teologic si cultural, pacea si buna invoirea intre oameni constituie, poate, alt mesaj important al Filocaliei pentru cititorul contemporan. Caracterul ei ecumenist s-a dovedit de altfel chiar din anii colaborarii atat de rodnice dintre Sfintii Vasile cel Mare si Grigorie de Nazianz. El a fost cosfintit prin actul inmanunchierii intr-o singura lucrare a invataturilor unui Evagrie Ponticul, ale unui Ioan Carpatiul sau Teodor al Edesei.

In timpurile mai noi - conchide un cercetator - Filocalia "a fost tradusa din greceste, corectata dupa manuscrise romanesti si redata in slavoneste".

Incheiem aceasta prezentare reproducand reflectiile traducatorului Filocaliei romanesti pe marginea autorilor antologati; el afirma ca chiar formularile ortodoxe si catolice ale invataturii despre Dumnezeu, disputate de veacuri, "implica in ele posibilitati de conciliere, sau ca Sfantul Grigorie Palama nu contesta in fond unitatea lui Dumnezeu cand vorbeste de lucrari necreate, nedespartite de fiinta Lui" .

Pr. Dr. Gheorghe I. Dragulin



11 Aprilie 2014

Vizualizari: 13123

Voteaza:

Filocalia - de la Sfantul Vasile Cel Mare pana in zilele noastre 0 / 5 din 0 voturi. 1 review utilizatori.

Comentarii (1)

  • stela liePostat la 2010-07-31 13:25

    Acuma ca mi-am facut cont, mai intreb o data: as dori sa stiu cate volume s0au tiparit din Filocalie si sunt disponibile in librariile noastre? Exista si o traducere a "micii Filocalii"? Multumesc!

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.



RETELE SOCIALE