Fratii Domnului in lumina exegezei ortodoxe

Fratii Domnului in lumina exegezei ortodoxe Mareste imaginea.


"Fratii Domnului" in lumina exegezei ortodoxe

In Noul Testament intalnim de mai multe ori folosindu-se expresia "fratii Domnului" (Matei 12, 46 , 13, 55 ; Marcu 6, 3 ; Luca 8, 19 ; Ioan 2, 12 ; 7, 3, Fapte 1, 14; I Cor. 9, 5, Gal. 1, 19), prin care se desemneaza rudele apropiate ale Mantuitorului, verii Sai : Iacob, Iosi, Simon si Iuda.

Este indeobste cunoscut faptul ca, in decursul veacurilor, unii interpreti rau intentionati, explicand textele amintite, au sustinut ca in asa-zisii "frati ai Domnului" trebuie sa vedem pe fratii propriu-zisi ai Mantuitorului, adica pe fiii naturali ai lui Iosif si Maria.

O astfel de interpretare, insa, afecteaza atat dogma pururea fecioriei Maicii Domnului, cat si dogma divinitatii Mantuitorului Hristos si dogma mantuirii neamului omenesc.

Pentru ca in cazul cand Mantuitorul Hristos s-ar fi nascut pe cale naturala, El ar fi fost un om obisnuit, iar jertfa Lui n-ar fi satisfacut dreptatea divina stirbita de pacat, n-ar fi putut sa se substituie intregii omeniri. De aceea exegeza patristica traditionala sustine ca intruparea si nasterea Fiului lui Dumnezeu s-au facut pe cale supranaturala. Insa, fiindca interpretarile gresite mai persista inca, iar aceasta tema nu este "doar de pura exegeza", ci are si "implicatii si repercusiuni dogmatice", se impun unele precizari pentru mai buna ei elucidare.

Termenul si notiunea de "frate" in Vechiul Testament

Pentru a incerca o intelegere corecta si deplina a acestei probleme socotim necesara o scurta investigatie a "radacinilor", a premiselor care au dus la aceasta situatie. Sa ne intoarcem, asadar, in urma cu doua mii de ani si sa incercam sa gasim elemente de interpretare corecta, in limbajul poporului ales - Israelul - in mijlocul caruia a trait ca om si si-a desfasurat activitatea Domnul nostru Iisus Hristos. Sa cautam acolo - in primul rand - intelesul unor expresii sau al unor cuvinte pe care insusi Mantuitorul le-a folosit.

In decursul vremii unele cuvinte au disparut sau si-au schimbat sensul. Progresul filologic duce de multe ori la transformari radicale in privinta intelesului unor cuvinte. Printr-o cercetare atenta insa, mergand catre origini, descoperim sensurile curate, exacte ale lor. Cuvintele ca si apele sunt curate la izvoare. Tulburarea apei se face prin introducerea unor elemente straine, care de multe ori ii pot modifica infatisarea si gustul pana a nu mai fi recunoscuta. Pentru a o aduce la starea cea dintai apa trebuie purificata. Acelasi fenomen s-a petrecut si in privinta cuvintelor, care, pe parcursul secolelor si mileniilor capata semnificatii - uneori foarte indepartate - ce le pot schimba intelesul originar. Atat stagnarea cat si miscarea au consecinte si pozitive, si negative, uneori surprinzatoare, dar - intr-un anumit fel - explicabile. Cercetandu-le cu atentie, pana la origini, sau - in orice caz pana in perioada la care dorim sa ne referim, putem afla sensurile exacte ale cuvintelor si avem explicatia folosirii lor corecte.

In "Lege", in "Prooroci" si in "Psalmi" ideea centrala este "mentinerea legaturii dintre om si Dumnezeu". Acesteia i se subordoneaza intregul continut al Vechiului Testament, in conceptia caruia cuvantul "frate" are o foarte larga acceptiune.

Termenul si notiunea de "Ah" are o multime de intelesuri. El insemneaza frate din aceiasi parinti, dar si frate vitreg (Geneza 42, 15 ; 43, 5). "Ah" este in acelasi timp si ruda apropiata sau nepotul.

Dupa un studiu atent, Pr. Prof. V. Gheorghiu, traducand cuvantul "frate" ajunge la concluzia ca notiunea include pe toti cei ce erau de varsta apropiata si apartineau aceleiasi familii, asadar si cumnatii (femei ori barbati) si tot asa si verii primari si secundari. Cu alte cuvinte toate persoanele de varsta apropiata, care apartineau unei familii (rude de sange sau prin cuscrie) pana la gradul al VI-lea de rudenie, se considerau "frati" in limbajul evreilor. Cuvantul "frate" in inteles obisnuit, insemnand de fapt ruda. Aceasta s-a intamplat din pricina ca limba ebraica era "foarte saraca in cuvinte". In Vechiul Testament intalnim destule exemple din care se poate vedea cat de larg era intelesul cuvantului frate. Avraam era considerat frate cu Lot, caruia de fapt ii era unchi (Facere 11, 27; 12, 5; 13, 8; 14, 14-16). Iacov, nepotul lui Avraam s-a casatorit cu verisoarele sale - surorile Lia si Rahela, fiicele lui Laban, nepot de frate lui Avraam, frate cu Nahor, deci veri de gradul II - si se numeau frati (Facere 11, 27; Numeri 16, 10). Dar aria cuvantului "frate" se extindea si asupra celor care se aflau prin preajma membrilor unei familii si a celor care, de cele mai multe ori nu aveau nici o legatura de rudenie. (Chiar si pastorilor, evreii li se adresau cu cuvantul frate - Facere 29, 4). Psalmistul, pentru notiunea de fratietate foloseste cuvantul "ah" (Psalm 34, 14).

Desigur ca originea notiunii rezida in conceptia iudaica potrivit careia toti oamenii sunt fiii unui singur Parinte. De aceea oamenii se considerau intotdeauna frati, apreciind ca egalitatea si fratietatea sunt rodul creatiei lui Dumnezeu care a intemeiat toate (Psalmi 42, 2-3) si le-a dat omului din iubire. Pentru aceasta "toti cei ce se tem de Domnul si de legamantul facut de El" (Psalm 24, 11-14) "sunt ca fratii si Domnul ii pazeste" (Psalmi 144, 19-21), sau - "cat este de bine si cat este de frumos sa locuiasca fratii in unire" (Psalm 132, 1) 5.

Despre "fratii Domnului" in Noul Testament

Baza marilor si diferitelor controverse ce s-au ivit in problema "fratii Domnului" o constituie interpretarea libera, arbitrara a textelor din Noul Testament in care se intalnesc expresiile : "fratii lui Iisus", "fratii Lui" sau chiar "surorile Lui". Sa vedem, asadar, ce spun mai intai Sfintii Evanghelisti in aceasta privinta.

Sfantul Evanghelist Matei in evanghelia sa la capitolul 13 versetul 55, in contextul activitatii Mantuitorului in patria sa, noteaza ceea ce zic cei ce-L ascultau uimiti de puterea si intelepciunea Lui: "Au nu este Acesta fiul teslarului ? Au nu se numeste mama Lui Maria si fratii (verii) Lui : Iacov si Iosif si Simon si Iuda?. si surorile (verisoarele) Lui, au nu sunt toate la noi ?".

In acelasi fel se exprima si Sfantul Evanghelist Marcu (5, 3 sau in 3, 31-32), unde se spune ca unii au zis : "Iata Mama Ta si fratii Tai si surorile Tale sunt afara si te cauta". In acelasi sens sunt intrebuintate cuvintele "frati" si "surori" de catre ceilalti evanghelisti (Luca si Ioan), fara insa a-i enumera (Luca 8, 19-20; Ioan 2, 12 - in legatura cu plecarea lui Iisus in Capernaum, dupa "minunea din Cana" si Ioan 7, versetele 3, 5 si 10).

In mod direct nu se mai fac alte precizari in Sfintele Evanghelii, privitoare la "Fratii Domnului". In Faptele Apostolilor 1, 14, citim: "Toti acestia (cei 11 apostoli) intr-un cuget, staruiau in rugaciune impreuna cu femeile si cu Maria - mama lui Iisus si fratii Lui". In Epistola catre Galateni 1, 19, in acelasi sens este folosit cuvantul "frate", cand se spune : "Iar pe altul din apostoli n-am vazut, decat numai pe Iacov, fratele Domnului". De asemenea in I Corinteni 9, 5 se intrebuinteaza expresia fratii Domnului in acelasi sens.:"N-avem, oare dreptul sa purtam cu noi o femeie sora, ca si ceilalti Apostoli, ca si fratii Domnului, ca si Chefa ?".

In mod indirect se poate adauga textul de la Matei 27, 56, unde se vorbeste numai de doi din fratii Domnului. "si Maria, mama lui Iacov si a lui Iosi.", precum si cele paralele de la Marcu 15, 40 : "Si erau si femei care priveau de departe, intre ele : Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov cel Mic si a lui Iosi si Salomeea" ; de la Luca 24, 10 : "Iar ele erau : Maria Magdalena si Ioana si Maria lui Iacov si celelalte impreuna cu ele.". In sfarsit, amintim aici si citatul din I.oan 19, 25: "Si stateau langa crucea lui Iisus, mama Lui si sora mamei Lui, Maria.lui Cleopa si Maria Magdalena".

Din toate aceste citate rezulta ca sub denumirea de "fratii Domnului" sunt amintite patru persoane si anume : Iacov, Iosi, Simon si Iuda. Este adevarat ca pe acestia ii aflam - in diferite imprejurari - in preajma Domnului nostru Iisus Hristos, dar ei nu sunt numiti niciodata fii ai Mariei - mama lui Iisus. Iudeii insisi numesc numai pe Iisus "fiul Mariei", chiar si atunci cand sunt enumerati si citati "fratii Lui", "care formau un grup aparte".

Dupa cum se observa din aceste texte, raporturile dintre Iisus si acesti "asa-zisi frati" nu erau atat de stranse cum s-ar fi cuvenit intre niste frati adevarati. Sfantul Evanghelist Ioan infatisand in Evanghelia al carei autor este un moment semnificativ in privinta raporturilor Mantuitorului cu rudele sale, clarifica suficient - dupa parerea noastra - aceasta situatie. El spunea : "Era sarbatoarea iudaica a corturilor. Au zis deci catre El fratii Lui : Pleaca de aici si du-Te in Iudeea, pentru ca si ucenicii Tai sa vada lucrurile pe care Tu le faci. Pentru ca nici fratii Lui nu credeau in El. Deci le-a zis Iisus: vremea Mea inca n-a sosit; dar vremea voastra totdeauna este gata. Pe voi lumea nu poate sa va urasca, dar pe Mine Ma uraste, pentru ca Eu marturisesc despre ea ca lucrurile ei sunt rele. Voi duceti-va la sarbatoare. Eu nu merg la sarbatoarea aceasta, caci vremea Mea nu s-a implinit inca. Acestea spunandu-le, a ramas in Galileea. Dar dupa ce fratii Sai s-au dus la Sarbatoare, atunci s-a suit si El, dar nu pe fata, ci pe ascuns". Se desprinde de aici ideea ca aceste rude, care se numeau frati in limbajul obisnuit al evreilor, nu erau prea apropiate lui Iisus. Dialogul purtat de El cu aceste persoane pune in evidenta raporturi prea putin apropiate, posibile mai degraba intre rude, mai indepartate sau chiar intre niste vecini, care se invita - de complezenta - la participarea unei sarbatori. Am spune chiar ca din partea acestor rude ale lui Iisus se simte o oarecare ironie daca nu chiar o invidie. Acesti numiti "frati" ii spun lui Iisus: "Pleaca de aici si du-Te in Iudeea, pentru ca si ucenicii Tai sa vada lucrurile pe care Tu le faci. Caci nimeni nu lucreaza ceva in ascuns, ci cauta sa se faca cunoscut. Daca faci aceasta, arata-Te pe Tine lumii". De cealalta parte Mantuitorul nostru Iisus Hristos le raspunde: "vremea Mea inca n-a sosit ; dar vremea voastra totdeauna este gata" (verset 15). Prin aceste cuvinte El se detaseaza desigur de asa-zisii frati ai sai, ca de altfel de toti oamenii, prin aceea ca El este din alta lume. Tinuta sa morala, calauzita de invatatura "Celui ce L-a trimis" (versetul 16), este total diferita nu numai de a acestor zisi frati ai sai, ci de a tuturor oamenilor de pe pamant. Cu alte cuvinte textul acesta este in masura sa clarifice si problema acestor raporturi de rudenie intre Iisus si cei numiti frati ai sai, raporturi care se inscriu mai degraba in sfera raporturilor apropiate intre oameni care au prea putine afinitati, si care, in nici un caz nu sunt frati de sange, asa cum, indeobste, se intelege prin cuvantul frate.

Dar, asa cum spuneam mai inainte, aceste interpretari gresite au provocat multe confuzii in mintea unor credinciosi, motiv pentru care Biserica a facut precizarile ce se impuneau. Sfanta Traditie - Sfintii Parinti si scriitorii bisericesti si celelalte izvoare, despre "fratii Domnului".

Aceasta chestiune nu s-a discutat - in mod special - in primele trei secole. Era inca foarte vie amintirea vietii si activitatii Mantuitorului si nimeni nu se gandea sa dea astfel de interpretari, pornind de la unele expresii noutestamentare, care aveau un inteles clar, exact in vremea aceea .

In secolul IV, cand a fost atacata dogma "fecioriei Maicii Domnului" s-au ivit si s-au adancit deosebirile de interpretare a expresiei biblice "fratii Domnului". Cum era si firesc, Biserica a luat atitudine in privinta aceasta, stabilind anumiti termeni ce exprima adevarurile dreptei credinte, impotriva ereticilor care atacau, atat "pururea fecioria Maicii Domnului" cat si divinitatea Mantuitorului.

Dintre parintii si scriitori bisericesti,. Sf. Epifanie si Fer. Ieronim au fost primii care s-au ocupat - in mod deosebit - de problema "fratilor Domnului". Afirmatii referitoare la aceasta problema se intalnesc insa mai inainte si la alti parinti si scriitori bisericesti.

Hegesip (110-180), iudeu convertit la crestinism, in "Memoriale" prezinta o marturie extrem de importanta, intrucat ea reprezinta redarea obiectiva a celei mai vechi si mai autentice traditii privind expresia "fratii Domnului". La el apare si denumirea de "veri ai Domnului", data lui Simon, fiul lui Cleopa si fratelui sau Iosi.

Origen (sec. IV) aparator al "pururea fecioriei Maicii Domnului", impotriva lui Helvidius, precum si a tuturor ereziilor de mai tarziu, sustine ca e de neconceput faptul ca Fecioara Maria sa fi dus o viata obisnuita, dupa ce Sfantul Duh se salasluise intr-insa si puterea Celui Prea inalt o umbrise.

- Sfantul Epifanie, episcop de Cipru (secolul IV) in lucrarea "Despre erezii" s-a ocupat de "antidicomarianiti" care contestau fecioria Maicii Domnului, sustinand ca dupa nasterea Mantuitorului Sfanta Fecioara Maria a trait cu Iosif, dand nastere la fratii si surorile Mantuitorului. Ei se bazau pe textul de la Matei 1, 25, dand mare importanta expresiei "pana ce", si deducand ca Fecioara Maria ar mai fi nascut dupa aceea alti copii. Sfantul Epifanie combate aceasta asertiune subliniind ca Sfantul Evanghelist Matei ar fi notat in continuare si numele acelor copii, fara a ascunde ceva, daca ar fi existat intr-adevar asa cum pretindeau ereticii.

- Fericitul Ieronim ( 420) scrie in 383 un studiu intitulat : "Despre pururea fecioria Mariei" - ("De perpetua virginitate Mariae") in care - ca si Origen - il combate pe Helvidius.

Invatatura Bisericii despre pururea fecioria Maicii Domnului ca si despre intruparea mai presus de fire a Fiului lui Dumnezeu, Mantuitorul nostru, a fost fixata - dupa cum este cunoscut, la sinoadele I si II ecumenic, si se afla formulata in Simbolul credintei. Sinoadele III si IV ecumenic s-au ocupat de asemenea de precizarea unor termeni teologici, referitori la cele doua naturi sau firi din persoana Mantuitorului, precum si privitor la relatia, mai presus de firea si intelegerea omeneasca, dintre Fecioara Maria si Fiul sau care este una dintre persoanele Sfintei Treimi. Astfel pe temeiul acestor adevaruri formulate de Sfintii Parinti la sinoadele ecumenice, Fecioara Maria este considerata Nascatoare de Dumnezeu, ("Unul si acelasi Hristos - se spune in hotararea sinodului de la Calcedon - Fiu, Domn, Unul-Nascut, cunoscut in doua firi in chip neamestecat si neschimbat si neimpartit si nedespartit, deosebirea firilor nefiind nicidecum distrusa prin unire, pastrandu-se mai ales insusirea fiecaruia si intalnindu-se impreuna intr-o singura persoana si un singur ipostas". Aceasta precizare necesara pentru curmarea certurilor monofizite, prin care se evidentiaza doctrina Bisericii despre unirea personala sau ipostatica a celor doua firi in persoana Dumnezeu-Omului Hristos, are o insemnatate deosebita pentru opera mantuitoare a lui Dumnezeu).

Sfanta Fecioara Maria se bucura de pretuirea tuturor credinciosilor pentru ca a nascut pe Dumnezeu si si-a pastrat fecioria pana la moartea sa trupeasca. Ea este considerata sfanta si fara prihana, fiind mai "cinstita decat Heruvimii si mai prea marita fara de asemanare decat serafimii".

Biserica, dupa cum am vazut, tinand seama de aceasta realitate dogmatica, nu ingaduie interpretarile eronate privitoare la "fratii Domnului" ca fii adevarati ai Sfintei Fecioare Maria. Acestea aduc mari prejudicii morale purureafecioriei Maicii Domnului si insasi divinitatii Mantuitorului.

Pornind de la aceste constatari, teologul I. G. Savin opineaza ca doi dintre fratii Domnului -Iuda si Simon (numiti astfel in Sfanta Scriptura a Noului Testament) sunt fiii lui Iosif. In aceasta situatie, dat fiind faptul ca Iosif era logodnicul Mariei, cei doi pot fi considerati frati vitregi ai Mantuitorului. "Ceilalti doi - Iacob cel Mic si Iosi, precum si surorile Lui citate de Evangrielisti, sunt verii si verisoarele Lui, ca fii si fiice ale Mariei lui Cleopa, sora lui Iosif si cumnata Sfintei Fecioare Maria, care, locuind impreuna in familie, beneficiaza de numele de frati si surori ale Domnului".

Dar interpretarile eronate privitoare la cultul Maicii Domnului, provenind - in cea mai mare parte - dintr-o gresita intelegere a notiunii de "frati ai Domnului", notiune folosita in Noul Testament, nu au disparut o data cu condamnarile date de sinoadele ecumenice. Multe dintre ele si-au schimbat aparent infatisarea si s-au mentinut pana in vremea noastra.

Interpretari gresite ale notiunii de "frati ai Domnului"

Pozitia Bisericii Ortodoxe care pastreaza nealterata invatatura formulata de Sfintii Parinti din vremea cand Biserica era nedivizata, este - in principiu - comuna cu aceea a Bisericii Romano-catolice, in privinta intelesului notiunii de "frati ai Domnului".

Romano-catolicii insa, chiar daca sustin ca "fratii Domnului" nu sunt fiii Fecioarei Maria si deci nici frati adevarati ai Mantuitorului, ei se deosebesc de ortodocsi prin identificarea "fratilor Domnului" cu unii dintre Apostolii Sai. Sinodul din Trident a luat chiar o hotarare in privinta identificarii lor. Ei argumenteaza astfel aceasta parere : Tatal "fratilor Domnului" se pare ca era Cleopa (Clopa), barbatul Mariei, "sora" (verisoara) Maicii Domnului (cf. Ioan 19, 25). Cum in unele parti ale Palestinei, numele propriu Alfeu s-ar fi pronuntat Calfeu, din care ar fi derivat apoi Cleopa, ar rezulta ca Alfeu si Cleopa, tatal "fratilor Domnului" ar fi una si aceeasi persoana.

Noi credem, insa, ca o asemenea interpretare este gresita pentru urmatoarele motive: a) Cartile Noului Testament fac deosebire neta intre "Apostolii" si "fratii Domnului" (Ioan 2, 12; 7, 2 ; Matei 12, 16; Marcu 3, 31 ; Luca 8, 4, 9, 19 ; Fapte 1, 12). b) Pe cand Apostolii, cu exceptia lui Iuda, au fost favorabili Mantuitorului, "fratii" Sai i s-au . aratat la inceput ostili, c) Daca Mantuitorul si-ar fi recrutat Apostolii dintre rude, acest amanunt n-ar fi scapat celor ce au alcatuit listele cu numele lor. In sfarsit, se crede ca numele Alfeu deriva din cuvantul semit Alefai, iar Cleopa dintr-un cuvantul grecesc. Se exagereaza, apoi, prin rolul pe care il acorda lui Iosif, logodnicul Fecioarei Maria, in iconomia mantuirii. "Devenita element central in teologia romano-catolica virginitatea absoluta a lui Iosif - logodnicul -, s-a ajuns la o grava alunecare dogmatica si o data cu aceasta s-a complicat si rezolvarea problemei "fratii Domnului". Intemeindu-se pe afirmatia Fericitului Ieronim ca Iosif trebuia sa fie virgin din cauza Sfintei Fecioare, Iosif a fost ridicat pe acelasi plan gratial cu insasi Sfanta Fecioara Maria".

Protestantii rationalisti, precum si toate denominatiunile mai noi derivate din protestantism, interpretand literal expresia "fratii lui Iisus", coroborata cu o interpretare sectara a expresiei "pana ce" (cf. Matei 1, 25], savarsesc blasfemia si sacrilegiul de a considera pe Sfanta Fecioara care este logodnica lui Iosif, mama tuturor celor numiti in Noul Testament "fratii Domnului" care, asa cum am vazut, nu pot fi nicidecum fiii ei. Ei traduc termenul de logodnica cu acela de nevasta, ceea ce este o blasfemie si un neadevar in intelesul corect al Noului Testament.

Desigur ca exista multiple nuante in felul cum privesc aceasta problema protestantii si mai ales sectantii. Ar fi nu numai interesanta ci si utila - intr-un anumit sens - o trecere in revista a acestor interpretari, dar, cum usor ne dam seama, ea n-ar servi nici unei cauze. Pentru noi n-ar aduce nici o clarificare in plus, iar in privinta lor situatia ramane neschimbata, cunoscuta fiindu-le maniera de interpretare trunchiata si aberanta a textelor scripturistice. De aceea, ne multumim sa aratam ca odata cu eliminarea cultului sfintilor si a stabilirii principiului interpretarii personale a Sfintei Scripturi, protestantii au ridicat o bariera de netrecut in privinta relatiilor liturgice cu Biserica universala. Interpretarile eronate, privitoare la Sfanta Fecioara Maria si intelegerea directa a expresiei "Fratii Domnului", care duce la negarea unor dogme ale Bisericii universale, una si nedespartita, nu sunt altceva decat niste prelungiri ale interpretarilor eretice aparute in primele veacuri crestine, asupra carora Biserica si-a spus cuvantul.

Incercand, o concluzie, facem precizarile urmatoare:

1. In Noul Testament se intalneste, de mai multe ori expresia "fratii Domnului" sau "surorile Lui". Luandu-se intelesul direct, imediat al expresiilor, fara sa se tina seama de intregul continut, de spiritul autentic al Noului Testament in care se exprima ideea intruparii exceptionale, suprafiresti a Domnului nostru Iisus Hristos, s-a ajuns la interpretari exagerate, considerand pe Sfanta Fecioara Maria o sotie obisnuita a batranului Iosif. Interpretarile acestea duc in ultima instanta la anularea importantei intruparii Fiului lui Dumnezeu pentru mantuirea noastra.

2. Cercetarea intelesului cuvantului "frate" in limba ebraica ("ah") ne releva o multitudine de sensuri. Din pricina ca limba ebraica era destul de saraca in cuvinte, prin termenul "frate" = "ah" se indicau nu numai toate gradele de rudenie ca : frati buni, frati vitregi, frati de levirat, unchi, nepoti, stranepoti, veri primari si secundari, dar si alte persoane din afara familiei, de varsta apropiata care se aflau, prin preocupari sau interese, in preajma unor membri ai familiei respective.

3. In Noul Testament este preluata intrebuintarea cuvantului "frate" din limbajul. ebraic, sensul general fiind scela de ruda apropiata. Raporturile de rudenie intre Iisus si cei numiti "fratii lui Iisus", "fratii Lui" sau chiar "surorile Lui", se inscriu in afara raporturilor apropiate intre oameni, care au oarecari afinitati, dar care - in nici un caz - nu indica pe niste frati de sange, dupa intelesul cuvintelor folosite in limbajul nostru de astazi. Din cercetarile facute asupra textelor autentice din Noul Testament care vorbesc de "fratii Domnului" rezulta ca sub denumirea aceasta sunt amintite patru persoane si anume: Iacov, Iosi, Simon si Iuda, pe care le si intalnim, de multe ori in preajma Mantuitorului. Ei nu sunt numiti niciodata "fiii Mariei", asa cum iudeii il numeau numai pe Domnul nostru Iisus Hristos. Doi dintre cei numiti "fratii Domnului" si anume Iuda si Simon sunt fiii lui Iosif si deci pot fi considerati frati vitregi ai Mantuitorului, iar ceilalti doi - Iacob cel Mic si Iosi - precum si surorile Lui, citate de evanghelisti, sunt verii si verisoarele Lui, ca fii si fiice ale Mariei lui Cleopa, sora lui Iosif si cumnata Sfintei Fecioare Maria, care locuind impreuna - in familie - beneficiaza de numele de "frati" si "surori" ai Domnului.

4. Sfanta Traditie a Bisericii nedivizate, stabilind rolul pe care Sfanta Fecioara Maria l-a avut in actul intruparii suprafiresti a Fiului lui Dumnezeu, precum si pozitia pe care si-a castigat-o in comunitatea sfintilor (in Biserica triumfatoare), ne ofera si criteriile de apreciere ale unor interpretari date diferitelor exprimari" neotestamentare. Exagerarile, fie intr-un sens, fie in celalalt, privitoare la rudele Mantuitorului si la pretinsele relatii conjugale ale Sfintei Fecioare inainte si dupa nasterea Fiului lui Dumnezeu, exagerari condamnate de Biserica, sunt expresia necredintei, in ultima instanta.

Acei care colporteaza interpretari de felul acesta dovedesc ca nu cred in intruparea Fiului lui Dumnezeu care a venit in lume pentru mantuirea noastra, a tuturor. "Caci Dumnezeu asa a iubit lumea, incat pe Fiul sau Unul-Nascut L-a dat ca oricine crede in El sa nu piara ci sa aiba viata vesnica. Caci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Sau in lume ca sa judece lumea, ci ca sa se mantuiasca, prin El, lumea. Cel ce crede in El nu este judecat, iar cel ce nu crede a si fost judecat fiindca nu a crezut in numele Celui Unuia-Nascut, Fiul lui Dumnezeu".

Parintele Valeriu Dragusin

.

24 Iunie 2007

Vizualizari: 6469

Voteaza:

Fratii Domnului in lumina exegezei ortodoxe 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE