Gandirea teologica si actiunea sociala a Bisericii in lumea contemporana

Gandirea teologica si actiunea sociala a Bisericii in lumea contemporana Mareste imaginea.

Abordarea teologica a persoanei umane

Aceasta problema pe care o vom aborda in paginile care urmeaza este foarte bine venita, fiind de o mare actualitate caci abordarea ei se refera la omul de astazi - membru al corpului eclezial, cu toate implicatiile sale fiindca taina persoanei este o realitate centrala a crestinismului. Si, deci, actiunea sociala a Bisericii are ca temei de referinta valoarea persoanei, intrucat prin persoana se depaseste o intelegere exclusivista si ideologica a relatiei dintre Biserica si societate. Nici sistemul ideologic centrat pe individualism, nici cel bazat pe colectivism nu pot epuiza realitatea persoanei. Persoana ca fiinta orientata spre transcendenta si deschisa totodata comuniunii cu semenii integreaza atat verticala, cat si orizontala existentei. Persoana ca entitate relationala se implineste in viata eclesiala care are ca model comuniunea trinitara. Astfel se depaseste orice fel de logica a izolarii si a egoismului.

Cooperarea dintre Biserica si Stat in planul actiunii sociale trebuie sa plece de la asumarea demnitatii persoanei umane. In aceasta perspectiva, doctrina sociala nu poate fi expresia unei logici bazata exclusiv pe cifre si statistici. Inclusiv atunci cand sunt dezvoltate programe de asistenta sociala care vizeaza angrenarea unor structuri sociale, acestea nu ar trebui sa faca abstractie de valoarea unica si irepetabila a persoanei. O actiune sociala fidela cu exigentele Evangheliei se va revendica mereu din Adevarul Persoanei dumnezeiesti si a celei umane.

Obiectivizarea valorilor morale in plan social nu inseamna autonomizarea si impersonalizarea lor. Riscul existent in misiunea sociala a Bisericii si a Statului consta in abdicarea de la principiul persoanei asumat in actele de asistenta sociala. "Biserica nu este indiferenta fata de valorile si institutiile vietii sociale. Dimpotriva, ea recunoaste importanta acestora si are o atitudine pozitiva fata de ele…In felul acesta toate sunt privite din perspectiva principiului ipostatic, adica din perspectiva principiului persoanei, care constituie si unicul fundament pentru unitatea lumii.

Trairea credintei crestine are ecou direct in realitatea sociala. Implinirea poruncilor lui Hristos de catre credinciosi da o culoare specifica principiilor si criteriilor vietii sociale…Marele pericol care trebuie semnalat din punct de vedere teologic in domeniul moralei crestine il constituie respectarea autonoma a principiilor si a valorilor morale la nivel social. In acest caz, morala crestina se instraineaza de baza sa harismatica si, in paralel, se muta de la nivel religios la nivel metafizic sau ideologic…In aceasta situatie, valorile sociale sunt prezentate ca avand autoritate egala cu adevarurile religioase sau cu poruncile dumnezeiesti, cu toate ca se deosebesc esential de acestea, deoarece poruncile lui Dumnezeu constituie expresia vointei si a lucrarii lui Dumnezeu. Dar si dumnezeiestile porunci pot usor sa fie socializate si incadrate sub alta forma in viata sociala, moment in care ele sunt autonomizate si isi pierd caracterul personal. Inceteaza sa mai fie socotite expresie a vointei si a lucrarii lui Dumnezeu Cel ce fiinteaza in trei Persoane si sunt abordate ca valori religioase obiective. Inceteaza sa aiba caracter personal absolut si devin deontologii absolute”.1

Doctrina sociala crestina revendicata din taina divino-umanitatii lui Hristos nu poate fi redusa la o ideologie sau la diferite sisteme utopice. Ideologia este expresia unui umanism partial, autonom fata de implicatiile concrete in istorie ale Intruparii. Doctrina sociala crestina se intemeiaza pe Intrupare si pe Inviere. Pe de o parte, prin Intrupare istoria este asumata si valorificata pozitiv, din moment ce Insusi Fiul lui Dumnezeu intra in istorie. Pe de alta parte, prin Inviere, fiecare act realizat in plan social nu are o valoare exclusiv istorica, ci se deschide eshatologiei. Adevarata semnificatie a actiunii sociale se descopera in perspectiva imparatiei lui Dumnezeu. Dar este vorba de o imparatie care este pregustata inca de aici in viata Bisericii.

Parteneriatul dintre Biserica si Stat in planul asistentei sociale trebuie sa tina cont ca doctrina sociala crestina este orientata de constiinta eshatologica si de teandria Bisericii. Exigentele eshatologice ale doctrinei sociale crestine nu o reduc pe aceasta la o utopie nearticulata la nevoile lumii. "Doctrina sociala crestina nu e deloc o utopie, fiindca ea emite judecati morale care urmaresc sa orienteze comportamentul, practica umana indreptata spre o incidenta istorica, adica spre realizarea idealului: constiinta eshatologica. Faptul ca, bunaoara, idealul nu va fi niciodata realizat deplin in aceasta lume (dar va fi in cerul si pamantul nou: deci va fi implinit prin lucrarea lui Dumnezeu in timpurile de pe urma) nu duce la imobilism, ci la tentativa de a construi expresii tot depline in vederea unei colaborari a omului, pe cat ii sta in putinta, la planul lui Dumnezeu…Doctrina sociala crestina indica o miscare spre realizarea deplina a realitatii omului, miscare in care umanitatea si Dumnezeu conlucreaza, si care se va implini deplin la sfarsitul veacurilor, dar care incepe sa se realizeze inca de pe acum, in istorie”.2

Taina lui Hristos traita in interiorul umanitatii constituie nucleul identitatii gandirii si actiunii sociale crestine. Aceasta realitate ofera o perspectiva hermeneutica asupra doctrinii sociale crestine. „Daca izvorul doctrinei sociale crestine este Revelatia, atunci urzeala ei adanca se leaga direct de taina lui Hristos, inteleasa ca figura care aduna si interpreteaza realizarile umane in istorie, si pe care doctrina sociala crestina o asuma ca perspectiva hermeneutica profunda pentru propriul discurs asupra lumii: criticile si atacurile nu trebuie sa uimeasca, daca e adevarat ca azi ca si in vremea Sfantului Pavel, Crucea continua sa fie nebunie in ochii lumii”.3

Ca o concluzie, asadar, a celor mai sus mentionate remarcam faptul ca Biserica Ortodoxa nu a formulat pana in momentul de fata nici o doctrina social – diaconala referitor la relatia ei cu lumea, cu statul, sau privind atitudinea ei fata de fenomenul globalizarii, secularizarii, bioeticii... Lipsa unei astfel de doctrine, minutios elaborata si autentic articulata, se explica, conform spuselor Mitropolitului Antonie Plamadeala, "prin faptul ca nu este in spiritul ortodoxiei sa-si formuleze dogmatic experienta ei de traire si de slujire, care este anterioara si izvor al oricarei definitii teologice”4. Elaborarea unor doctrine, devine necesara cand comuniunea este pusa sub semnul intrebarii. Grigorios Lasentzokis afirma ca "unde se traieste dumnezeiescul si omenescul intr-o armonie comunitara, acolo nu este nevoie sa se stabileasca definitii negative sau pozitive”5. Vremea noastra este, insa, o vreme a lipsei comuniunii, fie ca este vorba de neintelegeri si conflicte religioase, politice sau sociale, fie ca este vorba de sincretisme religioase dintre cele mai sinistre!...

Abordarea legislativa a actiunii sociale

Activitatea de asistenta sociala se inscrie in cadrul legislativ determinat prin Legea nr. 705 din 3 decembrie 2001 privind sistemul national de asistenta sociala, lege care abiliteaza Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale, in calitate de coordonator al activitatii din domeniu, sa colaboreze cu institutiile guvernamentale, consiliile judetene si locale, precum si cu reprezentantii societatii civile.

In conformitate cu articolul nr. 2 al Legii, "Asistenta sociala, componenta a sistemului de protectie sociala, reprezinta ansamblul de institutii si masuri prin care Statul, autoritatile publice ale administratiei locale si societatea civila asigura prevenirea, limitarea sau inlaturarea efectelor temporare sau permanente ale unor situatii care pot genera marginalizarea sau excluderea sociala a unor persoane”.

Scopul principal al sistemului de asistenta sociala este “protejarea persoanelor care, datorita unor motive de natura economica, fizica, psihica sau sociala, nu au posibilitatea sa isi asigure nevoile sociale, sa isi dezvolte propriile capacitati si competente pentru integrare sociala”.

De aici rezulta ca activitatea de asistenta sociala se poate desfasura in mai multe directii:
- in ajutorul material acordat persoanelor sarace sau aflate in dificultate la un moment dat (someri, bolnavi, tinere mame, pensionari etc);
- in sustinerea nevoilor speciale de adaptare in cazul persoanelor care au un handicap fizic;
- in compensarea dificultatilor de adaptare in cazul bolnavilor psihic.

In societatea contemporana, directia principala de actiune a strategiilor de asistenta sociala este prevenirea dificultatilor de integrare sociala asigurandu-le persoanelor aflate in dificultate conditii pentru invatarea unor tehnici suplimentare de adaptare la societate, astfel incat acestea sa poata trai la un statut cat mai apropiat de statutul cetateanului mediu.

Legea stabileste ca sistemul romanesc de asigurari sociale se bazeaza pe urmatoarele principii generale:

- respectarea demnitatii umane, principiu potrivit caruia fiecarei persoane ii este garantata dezvoltarea libera si deplina a personalitatii;
- universalitatea, potrivit caruia fiecare persoana are dreptul la asistenta sociala, in conditiile prevazute de lege;
- solidaritatea sociala, potrivit caruia comunitatea participa la sprijinirea persoanelor care nu isi pot asigura nevoile sociale, pentru mentinerea si intarirea coeziunii sociale;
- parteneriatul, potrivit caruia institutiile publice si organizatiile societatii civile coopereaza in vederea organizarii si dezvoltarii serviciilor sociale;
- subsidiaritatea, potrivit caruia Statul intervine atunci cand initiativa locala nu a satisfacut sau a satisfacut insuficient nevoile persoanelor.

Serviciile sociale pot fi de doua feluri:

- Serviciile de ingrijire social-medicala sunt acordate persoanelor care, fara acestea, temporar sau permanent, datorita unor afectiuni fizice, psihice, mentale sau senzoriale, se afla in imposibilitatea desfasurarii unei vieti demne, precum si persoanelor care sufera de boli incurabile in ultima faza.
- Serviciile de asistenta sociala au drept obiectiv refacerea si dezvoltarea capacitatilor individuale si ale celor familiale necesare pentru a depasi cu forte proprii situatiile de dificultate.
- "Statul organizeaza si sustine financiar si tehnic sistemul serviciilor sociale, promovand un parteneriat cu comunitatea locala si cu reprezentanti ai societatii civile (art. 19)”.

Despre sinergia Stat - Biserica, in domeniul asistentei sociale

Aplicarea principiului subsidiaritatii nu creeaza doar drepturi, ci si raspunderi. In planul moralei sociale, ceea ce este propriu subsidiaritatii este delegarea raspunderilor. Onorarea acestor raspunderi creeaza drepturile aferente. In paralel, sistemul creeaza modalitatile de control prin care fiecare subsistem poate verifica modul in care celelalte subsisteme, pe verticala, isi indeplinesc obligatiile. Acest lucru este foarte important, caci pot fi evitate doua pericole: centralismul, pe de o parte, si excesul de responsabilitate, pe de alta parte. Cu alte cuvinte, Statul trebuie sa cedeze o seama de atributii, atunci cand cetateanul (sau o comunitate) este indreptatit sau capabil sa le preia. Anume, sa incurajeze asumarea subsidiara. In acelasi timp, in situatia in care cetateanul, respectiv comunitatea, din cauza aparitiei riscurilor, nu pot sa-si onoreze obligatiile, nivelele superioare trebuie sa fie pregatite pentru a le prelua.

In ceea ce priveste Secretariatul de Stat pentru Culte, trebuie spus ca atributiile sale in domeniul care ne preocupa aici sunt limitate si oarecum indirecte. Conform, statutului sau, Ministerul Culturii si Cultelor “asigura relatiile Statului cu toate cultele religioase legal recunoscute din Romania” si “sprijina toate cultele religioase legal recunoscute, potrivit statutelor de organizare si functionare a acestora, in vederea participarii lor la viata sociala si spirituala a tarii, si mediaza situatiile litigioase”. Cu alte cuvinte, creeaza cadrul optim pentru actiunea sociala a Bisericii.

Limitele competentelor noastre provin din aceea ca Biserica Ortodoxa si celelalte culte recunoscute din tara noastra pot interactiona direct cu institutiile Statului, fara a fi obligate sa recurga la medierea Secretariatului de Stat pentru Culte. Aceasta este o dovada a autonomiei si libertatii de manifestare de care se bucura cultele in Romania. In aceste conditii, Ministerul Culturii si Cultelor poate numai sa sprijine proiectele de asistenta sociala ale cultelor religioase, la solicitarea expresa a acestora.

In conformitate cu Legea nr. 125 din 18 martie 2002 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 82/2001 privind stabilirea unor forme de sprijin financiar pentru unitatile de cult apartinand cultelor religioase recunoscute din Romania, din bugetul Ministerului Culturii si Cultelor se acorda fonduri numai "pentru... sprijinirea activitatilor de asistenta sociala organizate de cultele religioase in spitale, centre de plasament, camine pentru batrani si alte forme de asistenta, pentru sustinerea unor actiuni cu caracter intern si international realizate de cultele religioase din Romania”.

Prin aplicarea principiului actiunii sociale, Biserica devine parte a societatii civile nu numai in plan spiritual, dar si in plan functional. Prin natura sa, Biserica poate contribui cu marele sau potential de daruire umana, astfel incat serviciile sociale oferite de aceasta institutie sa fie mai putin costisitoare decat cele finantate in mod traditional prin buget.

Mai intai, din perspectiva Statului, implicarea sociala a cultelor religioase nu poate fi decat benefica pentru societatea romaneasca in ansamblul sau, daca ar fi sa avem in vedere numai cota de credibilitate de care se bucura in prezent Biserica. Mai mult decat atat, sprijinul acordat cultelor de Stat in vederea participarii lor la viata sociala a tarii nu constituie un privilegiu, ci un act reparator fata de perioada comunista in care au fost ingradite manifestarile de ordin social ale cultelor religioase. Este un act de reintrare in normalitatea unei traditii indelungate a asistentei sociale patronate de culte, abuziv intrerupta de regimul comunist. In al doilea rand, Biserica nu face decat sa isi indeplineasca vocatia de slujire a aproapelui, mai ales a celor aflati in suferinta si in nevoi. Inca de la inceputurile existentei sale, Biserica a fost aparatoarea prin excelenta a drepturilor celor defavorizati, incepand cu dreptul sacru al copilului la viata si continuand cu toate celelalte drepturi care asigurau o dezvoltare spirituala dar si materiala normala a copiilor. In acest sens, Biserica detine o experienta indelungata, pe care Statul o poate valorifica in eforturile sale de rezolvare a problemei persoanelor defavorizate.

Dialogul din Stat si Biserica poate duce la conjugarea eforturilor pentru realizarea deplina a reformei, mai ales in acele zone dificile in care o singura institutie a Statului nu poate avea raspuns absolut, cum ar fi:

- Saracia, ca si cauza a abandonului copiilor si a izolarii batranilor;
- Cauzele socio-economice, care duc la destramarea familiei si a valorilor familiale, care au consecinte negative mai ales asupra copiilor;
- Cauzele delincventei juvenile;
- Includerea sociala a unor categorii grav afectate, si anume tinerii cu varsta peste 18 ani care parasesc centrele de plasament, copiii strazii, copiii infectati HIV/SIDA.

As dori sa amintesc, pe scurt, o parte din directiile de actiune din prezent:

1. Descentralizarea activitatii de protectie a copilului, inclusiv prin delegarea la nivel local a responsabilitatilor privind bugetul alocat acestei activitati completat de cofinantari substantiale din partea bugetului de Stat, prin intermediul Autoritatii Nationale pentru Protectia Copilului si Adoptie;

2. Dezinstitutionalizarea copiilor, care in prezent este centrul activitatii de protectie a copilului, iar Biserica este unul din promotorii acestei tendinte;

3. Dezvoltarea variantelor de tip familial, care se afla intr-un stadiu avansat de desfasurare si diversificare;

4. Dezvoltarea serviciilor alternative de asistenta sociala, proces aflat inca intr-un stadiu de inceput, incercandu-se integrarea comunitara a acestor servicii;

5. Schimbarea mentalitatii celor care lucreaza in sistem, proces extrem de complex si de lent.

6. Participarea Bisericii inseamna o actiune de constientizare a preotilor in primul rand, ca si grup tinta, ca si grup profesional extrem de dezvoltat, care sunt cheia in aceasta reforma, si - prin preoti, mai departe - a oamenilor din aceasta tara.

Tendinte si perspective viitoare

In Romania, ca si in Statele Uniunii Europene, este deja instituita o forma de protectie sociala. Numai ca s-a ajuns la concluzia ca institutionalizarea aduce prejudicii, afecteaza personalitatea beneficiarului extrem de tare. De exemplu, efectele negative ale institutionalizarii copiilor abandonati sau asupra celor handicapati nu mai pot fi recuperate ulterior si copilul nu mai are sanse la o evolutie normala, fiind extrem de dificil de integrat dupa aceea in societate. De aceea este important si pentru preot sa fie constient si sa fie implicat tot timpul in reforma sistemului de asistenta sociala la modul cel mai practic.

- Uniunea Europeana a avut anul trecut un program PHARE de finantare de 25 de milioane de euro numai in domeniul protectiei copilului.

- Sper ca in 2005, cand vom avea un alt program PHARE pentru directiile judetene de protectie a copilului, sa fie mai multe parteneriate cu Bisericile, la nivel de judet. Motivul pentru care Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei a dorit ca beneficiarul principal al acestor fonduri sa fie directiile judetene a fost acela ca i s-a parut firesc ca administratia locala, cea care are responsabilitatea pentru aceste servicii, sa deruleze proiectele respective si, in acelasi timp, sa nu apara un sistem paralel care sa se dezvolte in afara administratiei locale.

- As dori sa ma refer, foarte succint, la un aspect pe care il consideram de maxima importanta si care se constituie intr-unul dintre principalele obiective ale procesului de reforma in domeniu: descentralizarea sistemului la nivelul autoritatilor locale, avand ca finalitate sprijinirea crearii si dezvoltarii treptate a serviciilor sociale la nivelul fiecarei comunitati locale. Scopul acestor deplasari de responsabilitate este acela de a crea conditiile necesare in esenta, responsabilizarea comunitatii locale, apropierea serviciilor de beneficiari si unificarea deciziei la nivel local – care sa permita restructurarea vechilor institutii de protectie si crearea de servicii alternative la protectia de tip rezidential in institutie. Aceasta restructurare implica conjugarea unor actiuni foarte complexe: reorganizarea institutiilor existente prin inlocuirea practicilor de globalizare a asistentei sociale si a functionarii inertiale, centrate practic pe interesul institutiei, cu ingrijirea personalizata a persoanelor defavorizate, posibil prin introducerea modelului familial de organizare si functionare;

- organizarea si dezvoltarea serviciilor de prevenire a separarii copiilor de parinti;

- dezvoltarea serviciilor de consiliere a persoanelor cu dizabilitati, precum si a persoanelor defavorizate economic (someri, saraci), prin organizarea la nivelul comunitatii a unui sistem multilateral de consiliere: consiliere juridica, psihologica, psihopedagogica, consiliere socio-medicala, consiliere profesionala.

-Activitati specializate destinate dezinstitutionalizarii copiilor, prin integrarea lor asiStata in familiile biologice si prin adoptie.

- Dezvoltarea unor programe de instruire a personalului implicat in centrele de asistenta sociala sustinute de Biserici;

- Popularizarea programelor de asistenta sociala sustinute cu fondurile puse la dispozitie de Uniunea Europeana si instruirea personalului clerical astfel incat cei care desfasoara activitati de asistenta sociala sa deprinda procedurile de accesare a fondurilor europene.

- La nivel national, solutia de parteneriat (dorita atat de Biserici, cat si de Secretariatul de Stat pentru Culte), este colaborarea sustinuta si sistematica intre Biserici, Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei si Secretariatul de Stat pentru Culte prin instituirea unui Forum consultativ, care sa reuneasca institutiile Statului si cultele religioase recunoscute. Scopul acestui Forum este valorificarea experientei istorice a cultelor religioase in domeniul filantropic, in vederea imbunatatirii calitatii vietii in Romania post-comunista.

Nu cred ca mai este necesar sa subliniez importanta coordonarii actiunilor, astfel incat resursele umane si materiale sa-si gaseasca cea mai buna utilizare, sa se evite redundantele si dublarea actiunilor pe de o parte, precum si absenta totala a interventiei pentru un anumit grup tinta, pe de alta parte.

Consider ca este important ca in acest moment:

- Noua Lege a Cultelor sa creeze cadrul legal pentru recunoasterea statutului de partener social al cultelor religioase, pentru ameliorarea sistemului de asistenta sociala si medicala;

- Sa se formalizeze prin conventii/protocoale cadru colaborarea la nivel central;

- Sa se realizeze legatura la nivel local intre Directiile judetene de Protectie a Drepturilor Copilului si Birourile de Asistenta Sociala ale Bisericii Ortodoxe Romane, respectiv fundatiile/asociatiile infiintate pe langa bisericile/lacasele celorlalte culte;

- Sa fie popularizate si cunoscute la nivelul serviciilor de asistenta sociala ale cultelor: standardele tipurilor de servicii ce pot fi dezvoltate de catre organizatii neguvernamentale si demersurile necesare pentru obtinerea autorizatiei de functionare in domeniul serviciilor sociale.

Ca o concluzie finala a celor enumerate mai sus, trebuie constientizat faptul ca taina „ajutorarii aproapelui” este in acelasi timp taina libertatii si mantuirii noastre. Fiecare persoana aflata in suferinta si in nevoi, perceput si abordat cu ochii cei mult milostivi ai lui Hristos si in iubirea Sa, descopera faptul ca aproapele nostru ramane pentru fiecare dintre noi cel mai mare obstacol in calea mantuirii nostre, a realizarii deplinei comuniuni. In acest context, putem sugera, fara nici un fel de rezerva ca actiunea filantropica, social-misionara a Bisericii este o lucrare duhovniceasca, iar viata duhovniceasca este un izvor de iubire sfanta pentru aceasta lucrare evangelica a Bisericii!

Drd. Stelian Gombos

Despre autor

Stelian Gombos Stelian Gombos

Senior editor
287 articole postate
Publica din 28 Iulie 2009

11 Aprilie 2014

Vizualizari: 2004

Voteaza:

Gandirea teologica si actiunea sociala a Bisericii in lumea contemporana 0 / 5 din 0 voturi. 1 review utilizatori.

Comentarii (1)

  • Teodor IlasPostat la 2010-07-15 17:35

    Felicitari pentru aceasta postare care este de mare folos tuturor .

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE