Grija zilei de astazi

Grija zilei de astazi Mareste imaginea.

Dumnezeu nu a adus la existenta lumea si omul in mod intamplator. Pe de-o parte, putem spune ca a zidit lumea pentru om ca prin ea, acesta sa se poata ridica la Creator, iar pe de alta, ca a creat omul pentru lume, pentru ca ea sa poata fi transfigurata prin el. Actul creator ne arata ca omul, prin natura si vocatia sa, a fost inzestrat, inca de la inceput, cu responsabilitate.

Responsabilitatea insa naste grija. Avem o chemare precum si un mandat de la Dumnezeu, anume sa parcurgem calea de la Chip la Asemanarea cu El. Putem spune ca de aceasta lucrare se leaga grija fundamentala a omului, mantuirea.

Pacatul insa a fost cel care a intervenit ca o piedica majora in calea mantuirii omului. Pe de-o parte, aproape ca a zadarnicit speranta lui de a-si mai implini scopul existential, iar pe de alta, omul avea sa se confrunte cu dificultatea supravietuirii in aceasta lume, care i-a devenit ostila. Insotirea omului cu pacatul a fost, asadar, primul act iresponsabil. Dupa pacat, nu mai vorbim de grija, ci de grijile omului.

Acesta a deviat de la drumul sau firesc, ratacindu-se in lume si in multele griji legate de ea. Nu numai ca aproape a uitat unde trebuia sa ajunga, ba mai mult, uitase drumul. Nu mai vedea sensul lucrurilor. Mantuitorul Iisus Hristos, prin Intruparea, Moartea si Invierea Sa, pe langa faptul ca a tamaduit firea umana, ne-a reamintit toate acestea, facandu-ni-Se tuturor Cale, Adevar si Viata.

Multora dintre noi, aceste cuvinte ale Mantuitorului, din Predica de pe Munte, ni se par astazi smintitoare: “Nu purtati grija pentru viata voastra ce veti manca si ce veti bea, nici pentru trupul vostru cu ce va veti imbraca; oare nu este viata mai mult decat hrana si trupul decat imbracamintea? (Matei 6,25)”. Spun ca ne smintesc deoarece multi dintre noi traim parca tocmai pentru acestea.

Omul insa este mai mult decat o fiinta vie, este “suflet viu”. Prin acesta el este angajat in relatia dinamica de comuniune cu Dumnezeu si cu semenii. Poate darui si poate primi in mod liber in virtutea acestui dialog al iubirii. Insa, pacatele ne-au incremenit. Aproape ca ne-au redus la tacere.

Uitam ca nu doar cu paine se hraneste omul, ci cu tot cuvantul care vine de la Dumnezeu. Dar cum ar putea cuvantul sa rodesca, iar mai apoi sa ne devina hrana, atat timp cat ne aratam a fi spini, asemeni celor din parabola semanatorului, intre care cazand samanta cuvantului dumnezeiesc, nu poate da rod, din cauza grijilor acestei lumi?

In cadrul Sfintei Liturghii, deloc intamplator, in timpul heruvicului auzim cantandu-se: "Toata grija cea lumeasca sa o lepadam”. Sfintii Parinti au randuit acest indemn deoarece cunosteau faptul ca intalnirea cu Hristos poate fi umbrita, daca nu chiar ratata, din cauza grijilor lumesti.

Cu cat omul se apropie de Dumnezeu, cu cat se purifica de patimi, cu atat grijile lui se imputineaza. Acestea se reduc la grija cea sfanta, aceea de a nu pierde harul Duhului Sfant, adica de a nu ne instraina de Dumnezeu.

Intalnesc, la tot pasul, oameni doborati de povara grijilor de zi cu zi. Sunt acei oameni pe chipul carora nu numai ca nu gasesti bucuria, ci nici macar urma ei de altadata. Acestia, fara sa bage de seama, si-au facut din oboseala si stres, o a doua fire. Intr-un fel, este normal sa ajunga aici, de vreme ce din planurile si nevoile lor, ei Il exclud pe Hristos.

Mantuitorul insa ne vrea lipsiti de griji lumesti. In acest sens, nevoilor noastre le raspunde pronia dumnezeiasca. Pentru aceasta ne si spune: "cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui, si toate acestea vi se vor adauga. Nu purtati deci grija zilei de maine, caci ziua de maine se va ingriji de ale sale.” (Matei 6, 33-34)

Purtarea de grija a lui Dumnezeu nu ne indeamna insa la nesimtire si nelucrare. Dar, de noi tine sa ne stabilim cu intelepciune prioritatile. Chiar daca  ni se pare dificil sa lasam fiecarei zile, cele ale sale, nu trebuie sa uitam ca grija zilei de astazi ramane cautarea lui Dumnezeu si a Imparatiei Sale.

Radu Alexandru

Citeste si Predica la Duminica a treia dupa Rusalii - Despre grijile vietii

.

23 Iunie 2012

Vizualizari: 9293

Voteaza:

Grija zilei de astazi 0 / 5 din 0 voturi. 2 review utilizatori.

Comentarii (2)

  • Daniel PirciuPostat la 2010-05-26 02:38

    frumoasa poveste gabi emil ... intr-adevar ne dorim mai mult decat avem si tindem sa pierdem ce-am agonisit...eu de fiecare data cand aud de razboi imi aduc aminte de momentele petrecute de bunicii nostrii secolul trecut, si nu pot sa-mi dau seama vazand ce s-a petrecut, cine ar mai putea crede ca cineva acolo sus ne mai iubeste... daca foame si suferinta este singura care sa ne intoarcem la credinta, inseamna ca toti criminalii sunt ingeri

  • Gabi EstasPostat la 2010-05-18 07:47

    Un filozof spunea..."saracia rinduita in legea naturii inseamna bogatii", si am experimentat lucrul acesta, si este adevarat. Vietuiam la casa, aveam pe linga casa de toate(stupi, gaini, iaz cu pesti, pasari, pisici, catel.etc), dimineata ieseam la aer curat, ma incinta rasaritul soarelui, iarba verde, pomii infloriti sau cu roade, transformarile naturii si minunile naturii,nu aveam bani multi dar aveam strictul necesar, in schimb imi doream mai mult soare, si, de cite ori ma inchinam si priveam afara imi ziceam in sinea mea...Doamne, ce mult mi-asi dori sa fie numai cer senin, numai soare si palmieri...ce credeti?, de putini ani traiesc in cel mai arid desert al planetei, unde nu ploua niciodata, este numai senin si sunt ...palmieri...am ajuns aici numai si numai prin voia Domnului, fiind luati aproape pe sus de acasa, (probabil ca nici nu credeti), avem...bani, dar, daca o sa va spun ca nu sunt mai fericita si ca ma usuc de dorul a ceea ce am lasat acasa, ca nu-mi doresc nimic decit sa simt mirosul naturii dupa o ploaie buna, frigul iernii si zapada, ploile si ozonul tarii mele, nu o sa ma credeti, si tot la D-zeu mi-e nadejdea sa puna lucrurile iar in ordine, faca-se voia Sa.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE