“Înainte băieţi, nu vă lăsaţi, sunteţi cu mine!”

La numai 23 de ani, o fată, Ecaterina Teodoroiu, gorjeancă de fel, isteaţă şi curajoasă, cu gradul de sublocotenent, şi-a plătit cu viaţa avântul patriotic cu care conducea la atac plutonul. În seara zilei de 22 august 1917, după lupte grele, Ecaterina se afla cu plutonul său în tranşee, pe Dealul Secului, deasupra pârăului Zăbrăuciorul, în zona Muncelului. Observând că inamicul pregătea o ofensivă, Ecaterina a ieşit din tranşee ordonând soldaţilor din subordine să pornească la atac cu îndemnul: „Înainte băieţi, nu vă lăsaţi, sunteţi cu mine!“. În acel moment a fost lovită în inimă de două gloanţe venite dinspre poziţiile germane.

„Găsesc înălţătoare ideea de a comemora printr-un monument înaltele fapte ale Ecaterinei Teodoroiu. Va fi din partea celor vii o dovadă de recunoştinţă şi de admiraţie; dar va fi de asemenea cel mai frumos exemplu de virtuţi ale neamului pentru generaţiile ce vor veni!“ (Generalul Berthelot).

Ecaterina s-a născut la 14 ianuarie 1894 în comuna Vădeni, situată în apropierea oraşului Tg-Jiu, în familia ţăranilor Vasile şi Elena Toderoiu, fiind cel de-al treilea din cei opt copii ai familiei. Cursurile şcolii primare le-a început la Vădeni şi le-a continuat la Tg-Jiu. După absolvirea şcolii primare, probabil în perioada 1905-1909, a fost elevă a Şcolii Româno-Germane din Tg-Jiu al cărei director era Ştefan Bobancu. Începând din anul 1909 a frecventat, timp de 7 ani, până în vara anului 1916, cursurile liceale la Bucureşti. Iniţial s-a înscris la un gimnaziu/pension de lângă Cişmigiu, dorind să devină învăţătoare. Ulterior, şi-a continuat studiile într-o şcoală pentru infirmiere.

După izbucnirea primului război mondial, Ecaterina Teodoroiu s-a înrolat voluntar într-una dintre primele unităţi de cercetaşi din Bucureşti, cohorta „Păstorul Bucur“, comandată de către Arethia Piteşteanu. În iunie 1916. Ecaterina a revenit la Tg-Jiu unde s-a înrolat în cadrul cohortei de cercetaşi „Domnul Tudor“, unitate aflată sub comanda lui Liviu Teiuşanu, instructor de cercetaşi din septembrie 1914.

La 9 iunie 1921, cu ocazia sărbătoririi centenarului „Tudor Vladimirescu“, rămăşiţele pământeşti ale Ecaterinei Teodoroiu au fost exhumate şi aduse cu onoruri militare, pe un afet de tun transportat cu trenul, la Tg-Jiu. La ceremonia de reînhumare de la Tg-Jiu a participat şi Octavian Goga, poet şi om politic ardelean, care a însoţit cortegiul funerar de la gară până la primărie, unde a rostit un emoţionant discurs.

Astăzi localitatea sa natală, Vădeni, a devenit cartier al municipiului Tg-Jiu, aici fiind amenajată casa memorială „Ecaterina Teodoroiu“, din dorinţa gorjenilor de a păstra vie în conştiinţa noilor generaţii amintirea eroinei de la Jiu.

Erou este omul care ştie pentru ce să trăiască şi este pregătit pentru moarte trebuie să privească numai înainte. Erou înseamnă să mergi într-o singură direcţie, să ai un singur scop, fără mustrări şi fără regrete. El nu trebuie să trăiască nici în viitor şi nici în trecut, ci numai în prezentul imediat. Eroul rămâne acelaşi azi, mâine şi întotdeauna stâncă de granit în faţa ameninţărilor armate de tot felul, în dogoarea nenorocirilor celor năpăstuiţi şi neajutoraţi, singurul care dă rost nu numai vieţii de aici, ci şi morţii, căci a muri pentru aproapele tău sau pentru ţară, nu este pagubă, ci un câştig.

De altfel, sufletul eroului este asemenea unei scântei dintr-o flacără de o imensă măreţie, de o uriaşă înălţime, ajungând până la cer care se desprinde, trăieşte o anumită experienţă şi se întoarce din nou la flacără. Eroul, acest cunoscător fin al valorilor adevărate, al momentelor firave dintre viaţă şi infern, nu moare niciodată, el se mulţumeşte să dispară din istorie şi să se întoarcă „acasă”. Iată, eroina!

În veci, să fiţi slăviţi, eroi ai neamului românesc şi ai credinţei strămoşeşti!

Veşnica lor pomenire, din neam în neam! Amin!

Ştefan Popa
 

• Ce este curajul? Dar jertfa suprema?
  Publicat in : Religie