Icoanele facatoare de minuni ale Sfantului Gheorghe

Cum s-a zugravit icoana de la sine

In vremea domniei imparatului bizantin Leon Filosoful si a tarului bulgarilor Simeon cel Mare, trei frati dupa trup, dar mai cu seama dupa duh, Moise, Aaron si Vasile, care erau de obarsie din cetatea Ohrid, dupa dragostea lor mare pentru Dumnezeu au facut fagaduinta sa lase lumea si toate cele ale ei si sa primeasca Chipul Ingeresc. Ca sa alunge de la ei ispitele si pentru a-si omori patimile, ei au ales adanca pustnicie, in partea sudica a pustiei Athosului, si anume in partile Manastirii Zografu de astazi unde au ridicat pentru ei trei colibe. Vestea despre vietuirea lor virtuoasa s-a raspandit pretutindeni. Multi, chiar si din locasurile imparatesti veneau la ei si li se alaturau. Pentru aceasta ei s-au sfatuit cu bun sfat, sa inalte o manastire de obste. Dupa pronia lui Dumnezeu, au aflat in padure un loc cu o mireasma negraita. In anul 919 de la Nasterea lui Hristos au ridicat acolo o mica biserica, si au voit sa ii aleaga hram: unii spuneau sa fie biserica aceasta a Marelui Nicolae al Mirelor Lichiei, facatorul de minuni, altii a Sfantului Clement de Ohrid, facatorul de minuni, dar pentru dragostea frateasca dintre ei, ferindu-se de neintelegere, au hotarat ca mai bine este sa se intoarca spre Dumnezeu cu rugaciune si El singur sa binevoiasca a hotari cui sa fie inchinata biserica. Si iata ca intr-o noapte intunecata, la ceasul cel mai fierbinte al rugaciunii lor, o lumina neobisnuita, mai puternica decat cea a soarelui, s-a revarsat din biserica nou-inaltata, iar la lumina zilei, venind ei la biserica, vazura ca pe o scandura a Sfantului Altar, ce era mai demult pregatita pentru pictura, se afla acum chipul Sfantului Mare Mucenic Gheorghe zugravit de la sine, din care in noaptea aceea izvorase stralucire cereasca si luminase smerita pustie.


Cum a plecat icoana din Palestina

In tara Palestinei, in apropiere de Lida, patria Sfantului Mare Mucenic Gheorghe, se afla o manastire numita „a lui Fanuil“, si acolo, in biserica, era adapostita o icoana facatoare de minuni a Sfantului Mare Mucenic Gheorghe, inca din vremea binecredinciosului imparat Constantin. Aceia care sufereau de vreo boala fara leac si alergau la icoana Sfantului Mucenic Purtator de Biruinta luau vindecare de la el si plecau sanatosi. Intr-o zi icoana Sfantului s-a facut nevazuta de la ochii tuturor. Pentru aceasta nu numai in manastire, ci si pretutindeni in imprejurimi, in cetatile si satele Palestinei, oamenii plangeau si suspinau dupa Sfanta Icoana disparuta.


Intr-o noapte, Marele Mucenic s-a aratat in vis egumenului acelei manastiri, pe numele sau Evstratie, si i-a spus: „De ce te istovesti peste masura de intristare si mahnire dupa mine, omule? Eu mi-am gasit biserica si manastire in Sfantul Munte Athos, unde este locul ales al Preasfintei noastre Stapane si Nascatoare de Dumnezeu. Acolo am dorit sa petrec. Daca vreti sa va mantuiti de mania care vine peste tine si peste aceia care sunt cu tine, ia pe frati si mergeti in pamantul si manastirea pe care ti le-am spus, si acolo ma vei afla, caci Domnul a dat intreaga Palestina si Siria spre nimicire saracinilor, din pricina inmultirii pacatelor si nedreptatilor savarsite de crestini“.


Dupa aceasta aratare, monahii din manastirea lui Fanuil, impreuna cu egumenul lor, fara sa zaboveasca, au pornit si au ajuns in Sfantul Munte, in Sfanta Manastire Zografu, si acolo, cu adevarat, au aflat icoana Sfantului Mare Mucenic Gheorghe, care plecase de la ei si, dupa minunata pronie a lui Dumnezeu, s-a asezat pe o scandura noua!


Acestia nu au mai dorit sa se intoarca in patria lor, ci au ramas pentru totdeauna in noua manastire aleasa de ocrotitorul lor, Sfantul Gheorghe. Si aici ca egumen al manastirii a fost asezat parintele Evstratie, venit din Palestina, care s-a ingrijit de turma duhovniceasca cu dreptate si cuviosie.

 

Episcopul necredincios

Aceasta icoana facatoare de minuni a Sfantului Mare Mucenic Gheorghe este deosebita, caci in ea a ramas pana in ziua de astazi o parte din degetul aratator cu care, cu nesocotire si indrazneala, a atins chipul sfantului, necredinciosul episcop al eparhiei Vodinului. El a venit la Sfanta Manastire Zografu, voind sa iscodeasca personal icoana de la sine zugravita a Sfantului Mare Mucenic Gheorghe, caci avea indoiala fata de minunile savarsite de aceasta. Dar Dumnezeu nu a rabdat indrazneala necredinciosului episcop si Sfantul Mare Mucenic Gheorghe l-a pedepsit chiar la locul nebuniei sale. In clipa in care a atins cinstitul chip al Sfantului, degetul i-a ramas lipit si, fiind chinuit de dureri ingrozitoare, pana in sfarsit au fost siliti sa taie degetul episcopului, si atunci acesta s-a incredintat cu desavarsire si din „experienta proprie“ de minunile Sfantului Mare Mucenic Gheorghe.

 

Icoana daruita de Sfantul Stefan cel Mare

Aceasta icoana a Sfantului Mare Mucenic Gheorghe a fost adusa in manastire de Sfantul Voievod Stefan al Moldovei (numit de parinti „ultimul ctitor al manastirii noastre“). El ducea lupte nenumarate cu turcii si, intr-o vreme, a venit asupra sa multime de ostire turceasca, voind sa-l nimiceasca cu desavarsire (este vorba cel mai probabil de batalia de la Vaslui). Vazand atata multime de dusmani, s-a indoit si s-a temut, ca un om, si s-a mahnit in inima lui pentru Domnul. In clipa aceea, Sfantul Mare Mucenic Gheorghe s-a aratat inimii mahnite in vis si i-a zis: „Indrazneste in Domnul si sa nu te temi de aceasta multime, ci in zori aduna ostirile tale, le trimite asupra vrajmasilor lui Hristos, cu glas de trambita si alai. In aceasta vei cunoaste puterea lui Dumnezeu, care acum te ajuta, caci pentru aceasta sunt eu trimis, sa-ti arat cine va birui, si puterea aceasta este mare in tine si lucratoare, si o sa te ajut pe tine in toate bataliile. Tu sa innoiesti manastirea mea pustiita, numita Zografu, care este in Muntele Athos, si trimite acolo icoana mea pe care o ai cu tine“. Trezindu-se din somn voievodul si cugetand la vedenie, nu s-a mai indoit de mila lui Dumnezeu, ci a adunat oastea sa, a lovit cu glas de trambita pe potrivnici si i-a nimicit. Mergand in fruntea ostirii sale, cu Sfantul Mare Mucenic Gheorghe i-a biruit si ucis pe toti. Aducand apoi multumire Sfantului Purtator de Biruinta Gheorghe, voievodul a trimis la Sfantul Munte pe un cinstit slujitor al sau cu aceasta Sfanta Icoana ca ofranda si i-a dat hrisov sa innoiasca numita manastire din temelie. Iar Sfanta Icoana sa o aseze in ea, precum marturiseste si cronica.


O alta icoana a Sfantului Gheorghe care se pastreaza la Manastirea Zografu a venit singura pe mare, aproape de golful Manastirii Vatopedului. Parintii de la Vatoped au dorit-o pentru manastirea lor, insa si celelalte manastiri, care aflasera intre timp de minune, au cerut-o fiecare pentru sine. Neizbutind sa ajunga la pace, au hotarat sa aseze icoana pe un catar si, lasandu-l slobod, acesta sa duca icoana unde va voi Sfantul. Magarusul a plecat cu icoana spre Zografu si ajungand aproape, a cazut mort.


Parintii au luat cu bucurie icoana Sfantului Gheorghe si au dus-o in biserica, insa a doua zi icoana nu mai era nicaieri! Au gasit-o, intr-un tarziu, pe locul unde murise magarusul. Aceasta s-a mai intamplat si a doua, si a treia zi. Atunci parintii au hotarat sa zideasca o biserica pe locul acela, iar de atunci icoana nu a mai plecat.

 

                                                                                       Silviu-Andrei VLADAREANU

                                                                         Traduceri din limba bulgara de Valentin LICA
                                                                                   Lumea credintei, anul II, nr. 4(21)

11 Aprilie 2014

Vizualizari: 19070

Voteaza:

Icoanele facatoare de minuni ale Sfantului Gheorghe 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE