Imparatia Mea nu este din lumea aceasta

Imparatia Mea nu este din lumea aceasta Mareste imaginea.

Dupa ce multimile cele mari de oameni au fost saturate in pustie, in chip cu totul minunat, numai prin inmultirea celor cinci paini si doi pesti, ele au voit sa-L faca rege pe Domnul nostru Iisus Hristos.

Toti ramasesera uimiti de cele vazute si traite: 5000 de barbati, in afara de femei si de copii, flamanzi fiind dupa o calatorie din departari si dupa o zi de nemancare, s-au hranit pe saturate, ba inca s-au strans si 12 cosuri de faramituri.

A fost de ajuns ca Mantuitorul sa priveasca la ceruri si sa binecuvanteze cele cinci paini si doi pesti si, frangandu-le, sa le dea ucenicilor sa le imparta la tot poporul ce se asezase pe iarba in grupuri de cate cincizeci si o suta de oameni, primind fiecare cate o bucata mare de paine si de peste!

Pentru cine aude si citeste, aceasta pare de necrezut, dar miile de oameni vazusera si traisera toate acestea intamplate.

De aceea, ei spuneau intr-un glas: "Acesta este intr-adevar Proorocul care va sa vina in lume. Pentru aceea cu totii intr-un gand se hotarasera sa-L faca rege, chiar cu forta” (Ioan 6:15), daca el nu va voi.

Dovada ei o aveau ca El cu o putere cereasca a hranit miile de oameni! Si tot El, in toata ziua aceea, de dimineata si pana in seara, vindecase pe bolnavi de tot felul de suferinte, iar prin graiul invataturii Sale le descoperise comori de intelepciune!

Domnul Iisus Hristos ca Dumnezeu le cunoscuse gandurile lor de taina, mai inainte de a veni la El sa-L forteze sa le fie rege. De aceea, ne spune cronica sfanta, "indata El a silit pe ucenicii Sai sa intre in corabie si sa treaca inaintea Lui, pe tarmul celalalt”, iar multimilor "le-a dat drumul sa plece de unde venisera” (Matei 14:22).

Si asa, pe ucenicii care se si vedeau facand parte din guvernul regesc, ii trimite pe valurile marii, iar multimile la lucrurile si casele lor, ca sa nu se poata inmanunchea puterea multimilor ca sa-si impuna vointa lor de a-L face rege.

Caci nu pentru aceasta venise El pe lume de a da "mancarea cea pieritoare, ci pentru mancarea ce ramane spre viata vesnica, pe care El o da ca Fiu al Omului” (Ioan 6:27).

Acesta i-a fost gandul cand El i-a trimis pe fiecare la ale lor, iar El, singur in noapte, s-a urcat in munte sa se roage, sa multumeasca Tatalui ca biruise ispita ce venea de la lumea pe care El, cu mila Sa, o hranise in pustie. Desigur ca toti cei saturati in pustie, duceau cu ei intrebarea: De ce Iisus n-a voit sa primeasca sa fie rege? Sa le fie lor rege, catre care-si aratase atata iubire si mila?

Mai lamurit, raspunsul l-a dat, mai tarziu, Insusi Mantuitorul, cand Pilat L-a intrebat: "Tu esti regele Iudeilor?” si Iisus i-a raspuns: "Imparatia Mea nu este din lumea aceasta... nu este de aici de pe pamant” (Ioan 18:33-37).

Dintru inceputul cel mare al lumii, El este Creatorul Universului si al intregului Cosmos, si toate bogatiile si frumusetile firii intregi le-a dat in stapanirea oamenilor. Si cu aceeasi dragoste de oameni, tot El a randuit ca, an de an, aceasta hrana sa fie improspatata.

Si asa, El si acuma ne hraneste cu painea cea de toate zilele pe noi oamenii de pe cinci continente ale globului pamantesc si cu cei doi pesti, recunoscand si oamenii timpurilor noastre, ca pestii pot constitui si astazi 20% din hrana oamenilor.

Domnul nostru Iisus Hristos ca Dumnezeu e mai presus de firea toata, cu energia Sa divina tinand in armonie miscarea astrelor si a planetelor, precum si a galaxiilor si a metagalaxiilor care constituie maretia si frumusetea intregului Cosmos. "Hristos Domnul fiind, peste toata creatia, Dumnezeu binecuvantat in veci” (Romani 9:5).

Domnul Iisus Hristos este mai presus de orice conducere omeneasca, El e "oglinda printilor”, precum spune Fericitul Augustin (De Civitate Dei 5:24).
In divina Sa persoana, ca intr-o oglinda, toti conducatorii pamantului pot privi la idealurile ce le au de indeplinit, iar cei ce fac cele rele cauta sa fuga de aceasta oglinda ori s-o sfarme daca le-ar sta in putere.

Numai cine cauta o incorporare a sa in Hristos, primeste harul puterii Sale. Cum spune Sfantul Apostol Pavel, Iisus Hristos este "singurul Stapanitor, Imparatul imparatilor si Domnul domnilor, Cel ce singur are nemurire si locuieste intru lumina neapropiata... a Caruia este cinstea si stapanirea vesnica. Amin” (I Timotei 6:15-16).

Dorinta Sa cea sfanta e ca toti oamenii sa se bucure de toate darurile pamantului si ale cerului, pe care le-a adus prin Intruparea Sa si ca Om. Orice om sa fie in completa libertate, fiind Domn si Doamna pe gandurile lor si pe cele ce infaptuiesc in familia lor, in societatea si in tara in care traiesc, iar copiii lor sa fie Domnisori si Domnisoare.

Si cu aceasta demnitate divina, acordata fiecaruia, sa paseasca pragurile Bisericilor - ale Imparatiei lui Dumnezeu, mereu imbogatindu-se cu invataturile cele ceresti si primind binecuvantarile lui Dumnezeu.

Iar prin Sfanta Taina a Impartasaniei sa se cuminece cu Insusi Sfantul Trup si Sange al Domnului Iisus Hristos, care a spus: "Cel ce mananca Trupul Meu si bea Sangele Meu ramane intru Mine si Eu intru el” (Ioan 6:56).

Aceasta este merinda cea cereasca pentru viata cea vesnica, pe care Crestinul o ia cat traieste pe pamant si cand pleaca in ultima calatorie. Prin misterul acestei "Taine Mari”, ajungem sa marturisim cu Sfantul Apostol Pavel: "Nu noi mai traim, ci Hristos traieste in noi” (Galateni 2:20).

Iata pentru ce Hristos n-a primit sa fie Rege temporar al multimilor pe care le-a hranit cu paine si peste in pustia de dincolo de Marea Galileii, in partile Tiberiadei, pentru ca El venise ca Dumnezeu pe lume sa dea omenirii intregi hrana cea nepieritoare, dand fiecarui om demnitatea de a fi Domn si Doamna in eterna Sa Imparatie de pe pamant si din ceruri.

Iar oamenii sa nu caute sa domine peste altii, supunandu-i cu forta spre inrobirea aproapelui, ci fiecare sa aiba gandul biblic al judecatorului Ghedeon, pe care poporul neamului sau voind sa-l faca sa "domneasca peste el”, Ghedeon le-a spus: "Nici eu nu voi domni peste voi, nici fiul meu nu va domni peste voi, ci Domnul sa domneasca peste voi” (Judecatori 8:22-23). Prin creatie, fiecare om si femeie e Domn si Doamna a vietii, stapanind pe acest pamant dupa oranduielile Creatorului, toti fiind oamenii lui Dumnezeu si poporul lui Dumnezeu.

"Domnul imparateste! Sa se bucure pamantul!”

Pr. Dr. Vasile Vasilachi

(din volumul "Sub acoperamantul vesniciei”, 1995)

11 Aprilie 2014

Vizualizari: 1419

Voteaza:

Imparatia Mea nu este din lumea aceasta 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE