Inceputul unei noi vieti

Inceputul unei noi vieti Mareste imaginea.

Dupa invatatura Sfintilor Parinti, la inceputul mantuirii omului, a desavarsirii duhovnicesti, trebuie sa stea o autentica stare duhovniceasca. In ce consta aceasta? Dupa Sfanta Scriptura primul in rai a intrat un talhar. A trait talharul o viata duhovniceasca ? Nu se poate spune aceasta si totusi a intrat in rai. Cum ? - poate a zis ceva, caci de facut nici vorba, doar era rastignit.

Cuvintele talharului de pe cruce „caci noi primim cele cuvenite dupa faptele noastre”, rostite in alt mod de vamesul, desfranata, izvorasc din aceea simtire ca viata si faptele sale nu corespund acelei Sfintenii descoperite lui pe cruce. Noi crestinii purtam acea Sfintenie in noi, marturisita prin constiinta, mintea, simturile noastre. Sfintii Parinti considera ca aceste cuvinte ale talharului trebuie sa stea la temelia vietii duhovnicesti. "Si sa nu ne lasam pacaliti de functiile sau distinctiile bisericesti sau civile pe care le detinem, nici impartasania de mii de ori, nici spovedania mecanica cand ne spunem sau citim pacatele fara sa ne caim. Toate acestea raman zadarnice pana nu vedem ca intr-adevar viata noastra nu corespunde acelei sfintenii pe care o vedem la Hristos". Si continua talharul: "Pomeneste-ma, Doamne, cand vei veni in Imparatia Ta". Sa fim atenti! Nu-i trecuse nici prin minte ca ar putea fi acolo unde-i Hristos. Cu alte cuvinte, Tu Doamne pomeneste-ma acolo, caci eu imi cunosc locul pe care-l merit. Iata frumusete, iata puterea, izvorul si inceputul vietii duhovnicesti si a credintei cele-i adevarate.

Suntem intr-o paralizie sufleteasca deoarece vedem ca nu putem face nimic bun asa cum trebuie. Imediat ce am savarsit o fapta buna cat de mica - Slava Tie Doamne! Eu da am facut-o, altii nu; si la biserica ma duc, particip la Sfintele Slujbe, nu ma rog ci particip, dar asta nu-i important. Nici o fapta buna nu savarsesc fara sa-i cer socoteala lui Dumnezeu. Si invers, nu fac multe pacate deoarece conditiile sunt prielnice de a nu le savarsi, dar fara acestea ce-as face? A stiu, cand dorm nu fac pacate, pur si simplu sun un "om sfant". Paradoxal suntem atat de bolnavi sufleteste si nu remarcam aceasta. Pentru orice fapta pe care o savarsesc ma umplu de mandrie, parere de sine, invidie. Toate striga din mine si faptele , si gandurile, si simturile, vezi cine esti? – Nu vad! Nu vad! La altii da! vad, pe mine, nu ma vad ”sunt un om bun”. Exista o vorba a Sfantului Teofan Zavoratul "Desi sunt gunoi si plin de mizerii, imi place sa repet, multumesc ca nu sunt ca ceilalti oameni". in aceasta stare nu se poate vorbi despre inceputul vietii duhovnicesti. Toata ascetica si mistica ortodoxa ne invata si ne indruma spre aceasta, ca omul cat de putin macar sa se vada pe sine si nu pe altii. Se pare ca acest lucru este cel mai greu de realizat.

Dar cum se dobandeste aceasta vedere a pacatelor proprii? Numai intr-un mod, dupa sfintii parinti, comparandu-ne cu modelul, cu etalonul. Iar etalonul sunt poruncile evanghelice, care ne prezinta insusirile firesti, sanatoase ale fiintei umane. Intelegem ca blandetea, smerenia, dragostea, iertarea sunt insusiri normale ale fiintei umane, iar comparandu-ma cu acestea voi observa cu adevarat cine sunt eu.

Sfintii Parinti ne atrag atentia ca cei care nu se ostenesc sa implineasca poruncile si nu se caiesc de pacatele savarsite, acestia prin participarea activa la tot ceea ce inseamna actele de cult ale Bisericii, cultiva parerea de sine, iar in limbaj ascetic - mandria. Toate aceste randuieli bisericesti : mersul la biserica, respectarea posturilor, inchinaciunile si metaniile, cititul pravilei mentionand ca de obicei aceasta se face tra-ta-ta-ta si nici intr-un caz rugaciune; toate acestea, fara acordarea unei atentii deosebite poruncilor, fara pocainta, il duc pe om la parerea de sine si in final la mandrie. O atentionare mai groaznica decat acesta nu poate sa existe, pentru omul care se vede tot mai sfant, mai desavarsit. Adevarat ca va zice : sunt un pacatos, sunt vierme si nu om, si totusi, sa incerce cineva sa ma numeasca vierme si nu om, sa vedeti atunci…

Este esential sa intelegem ca respectarea randuielilor bisericesti fara ravna de a trai dupa evanghelie, fara a fi atenti la ceea ce facem, fara pocainta - naste mandria, dupa care urmeaza cu siguranta, conform Sfintei Scripturi - lepadarea de Hristos. Sigur, nu oficial. In ochii lumii pot sa port o cruce si mai mare, dar sunt lucruri mult mai profunde si serioase. Cine l-au rastignit pe Hristos? Vamesul ? Talharul? Desfranata? - Nu. Atunci cine? Cunoscatorii Vechiului Testament : arhiereii, carturarii, fariseii. De ce oare aceia care ar fi trebuit sa-l recunoasca primii pe Hristos, sa-l marturiseasca si sa-l urmeze au facut aceasta? Raspunsul il gasim tot la sfintii parinti - mandria, parerea de sine.

Iata cea mai mare piedica a vietii duhovnicesti: mandria este moarte pentru suflet si izvoraste din faptul ca pe primul loc pentru noi stau faptele noastre, nevointele randuielile bisericesti, iar implinirea poruncile pe al doilea.

Si atunci mai este nevoie de respectarea actelor de cult si randuielilor bisericesti ? Sigur ca da. Nu trebuie sa cadem dintr-o extrema in alta. Cum Hristos degeaba a intemeiat si ne-a lasat Sfintele Taine? Cum Biserica degeaba pastreaza fundamentele vietii cultice randuielile bisericesti ? - Nu. Dar trebuie sa intelegem ca toate acestea sunt mijloace si nu tinta, iar tinta - omul sa priceapa si sa vada cat de bolnav sufleteste este, ce fiinta pacatoasa are, cat de neputincios este, ca are nevoie de Hristos care sa-l mantuiasca de zavistie, trufie, invidie, si alte mizerii de care sunt pline sufletele, sa-l duca pe om spre smerenie. Iata scopul slujbelor si randuielilor bisericesti, a tainelor, a tuturor nevointelor, iar acela care nu-si va vedea defectele, nu se va smeri, face ca toate celelalte sa nu-si aiba sensul. N-au trebuinta de doctor cei sanatosi, ci cei bolnavi. (Matei 9.12; Marcu 2.17; Luca 5.31). Iar Sfintele Taine sunt acele medicamente care ajuta pe omul bolnav sufleteste, ii impartaseste harul sfintitor si mantuitor.

Masura desavarsirii omului se cunoaste dupa masura smereniei sale. Ma vad cat de bolnav, gol, si ticalos sunt dar cu Dumnezeu smerindu-ma vad cat de mult ma ajuta. El imi da putere sa ma abtin de la manie, El imi da posibilitatea de a arata marinimie si de a ierta pe cel care nu l-as fi iertat in veac, vad ca Dumnezeu ma ajuta si nu eu.

Cred ca pentru zilele care le traim, intelegerea acestor adevaruri este mai mult decat suficienta, atunci cand vorbim de viata duhovniceasca. Nu pot, si ma jenez sa vorbesc la anii mei despre anumite stari duhovnicesti. Cat de important este dobandirea lor o vedem la Sfintii parinti. Atunci cand Sfantul Antonie cel Mare a fost trimis la un cizmar pentru invatatura, ce a dobandit el ? - Ceva pentru care a multumit si laudat pe Dumnezeu. Sfantul Antonie l-a intrebat: Ce faci ? Cizmarul aproape lesinat de emotie a marturisit : parinte nu fac nimic eu doar una stiu si vad toti acestia se vor mantui, Doamne numai eu, nu. Sfantul Antonie s-a cutremurat de raspunsul cizmarului si a multumit lui Dumnezeu pentru aceasta, desi era vazator cu duhul si facator de minuni a plecat in pustie profund invatat ce inseamna smerenia.

Sfantul Macarie Egipteanul a fost trimis la doua femei maritate care i-au marturisit: Crede-ne pe noi, Sfinte Parinte, ca nici in noaptea trecuta de patul barbatilor nostri n-am fost libere, deci, ce fel de lucruri cauti de la noi ? Noi nici un fel de rudenie intre noi nu aveam si s-a intamplat ca s-au insotit cu noi doi frati si, cu dansii, cincisprezece ani petrecand in aceeasi casa, nici un cuvant rau sau spurcat n-am zis una catre alta, nici nu ne-am sfadit candva, ci in pace pana acum vietuim. Si ne sfatuiam cu un gand, ca, lasand pe sotii cei trupesti, sa mergem in ceata sfintelor fecioare, celor ce slujesc lui Dumnezeu, dar n-am putut sa-i induplecam pe barbatii nostri, ca sa ne lase pe noi, macar ca foarte cu multe lacrimi si rugaminti i-am rugat pe dansii. Drept aceea, necastigandu-ne dorirea, am pus asezamant intre Dumnezeu si intre noi ca nici un fel de cuvant nesocotit sa nu zicem pana la moartea noastra. Acestea, auzindu-le, Sfantul Macarie a zis: "Cu adevarat, nici fecioare, nici maritate, nici monah, nici mirean, ci hotararea cea buna o cauta Dumnezeu, primind-o pe ea ca pe insasi fapta, si fiecaruia, dupa alegerea cea de buna voie, ii da pe Duhul Sfant, Cel ce indrepteaza viata tuturor celor ce vor sa se mantuiasca". Deci, sa ne hotaram ce viata vrem sa ducem.

Viata duhovniceasca nu incepe de la cunoasterea teoretica a dogmelor ortodoxe, pe care si diavolul le stie, ci de la sentimentul caci nu sunt asa cum trebuie sa fiu, sa caut adevarata stare duhovniceasca. De aici trebuie sa inceapa viata duhovniceasca si desavarsirea, iar acest proces nu are sfarsit, pentru faptul ca daca in alte religii pentru cei desavarsiti, Dumnezeu ii inzestreaza cu darurile sale fie materiale fie duhovnicesti, ortodoxia spune ca ceea ce sa promis omului este cu totul altceva. Iata ce ne spune Sfantul Macarie : nu raiul s-a promis omului, ci cerul; nu bunatatile raiului ci Imparatia Cerurilor. Biserica ne invata ca tinta finala este Dumnezeu si nu ceea ce da Dumnezeu. De aceea idealul crestinului este indumnezeirea. Pentru aceasta Hristos a zis Imparatia lui Dumnezeu este inlauntrul vostru si nu afara. Stim cu totii a cui sunt Imparatiile dinafara ale lumii (Luca 4.5 si Matei 4.8) - ale lui Antihrist, care ne amageste cu bucuriile si placerile lumii acesteia.

Modelul indumnezeirii este Hristos Dumnezeu - Omul. Noi, ca cei ce intram in biserica si devenim membre a trupului sau, prin Hristos intram in imparatia cerurilor si ne unim cu Dumnezeu. Cum, Dumnezeu este nesfarsit in har si dragoste, tot asa si harul dobandit de om prin unirea cu Dumnezeu nu are sfarsit. Acesta este hotarul vietii duhovnicesti. Dar mijlocul ? - Nu stiu, nu cunosc decat inceputul, mai departe doar cred si nadajduiesc. Sa ne ajute Bunul Dumnezeu sa cunoastem inceputul, mare lucru ar fi, caci atunci am dobandi si sfarsitul. Amin.

Preot Lupu Vasile Parohia Gainesti

Despre autor

Vasile  Lupu Vasile Lupu

Colaborator
2 articole postate
Publica din 08 Februarie 2012

24 Februarie 2013

Vizualizari: 2044

Voteaza:

Inceputul unei noi vieti 5.00 / 5 din 1 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE