Indemnuri pentru citirea Sfintei Scripturi

Indemnuri pentru citirea Sfintei Scripturi Mareste imaginea.

De multe ori, în omiliile sale, Sf. Ioan Gură de Aur reproşează creştinilor ignoranţa lor cu privire la cunoaşterea Sfintei Scripturi. „Cine ar putea rosti pe de rost - întreabă el - un psalm sau o altă parte a Scripturii?". Pentru a-i determina să-şi completeze această mare lacună de ordin spiritual, doreşte să vadă mai mult Sfânta Scriptură în mâinile lor, pe care să o citească însă cu evlavia şi atenţia cuvenită. Pentru el, nu există nimic mai sublim decât citirea acestei dumnezeieşti cărţi, după cum se exprimă într-o cuvântare:

„Plăcută este o livadă, plăcută este o grădină, dar cu mult mai plăcut este studiul dumnezeieştilor Scripturi. Acolo sunt flori care se vestejesc, aici idei ce nu se ofilesc niciodată; acolo este adierea zefirului, aici este suflul Duhului Sfânt, acolo mulţime de spini în apărare, aici providenţa lui Dumnezeu ca protejare; acolo cântă greierii, aici se aude armonia profeţilor; acolo este plăcerea privirii, aici se află folosul citirii. Grădina ocupă un loc limitat, iar Scripturile sunt răspândite pe toată faţa pământului; grădina are cele patru anotimpuri ce alternează, iar Scripturile sunt încoronate de flori şi încărcate de fructe, atât iarna cât şi vara".

Se ştie că, în epoca patristică, preoţii aveau obligaţia specială de a citi Sfânta Scriptură. De fapt, ea alcătuia cursul lor de teologie. Intr-una din scrisorile sale, expediate din exil, Sf. Ioan Gură de Aur dă următoarele sfaturi citeţului Teodot:

„Tot timpul liber consacră-l citirii Sfintelor Scripturi, cel puţin atât cât îţi vor permite ochii tăi bolnavi acest studiu, ca, dacă vreodată ni se va ivi ocazia să explicăm sensul lor sufletului tău ales, s-o putem face fără dificultate; că nu va fi pentru tine un progres mic cunoaşterea textelor, când vei dori să le asculţi interpretarea".

De asemenea, călugării consacrau aproape întregul lor timp lecturii şi aprofundării ei. însuşi Sfântul Ioan a petrecut ani de zile într-o peşteră din apropierea Antibhiei, învăţând pe de rost textele scripturistice. Iar omiliile sale mărturisesc că, în mănăstirile siriene, după rugăciunile şi slujbele de dimineaţă, călugării se retrăgeau în chiliile lor, unde se consacrau citirii cărţilor sfinte, pe care nu o întrerupeau decât pentru a participa la rugăciunile comune. Apoi, iarăşi „îndată ce ieşeau de la adunarea sfântă, unul se întreţinea cu Isaia, altul cu Apostolii; unul vedea scrierile altui autor". Atât de mult erau preocupaţi călugării de citirea Sfintei Scripturi, încât unii credincioşi mai indolenţi se considerau dispensaţi de această obligaţie creştinească, socotind-o specifică monahilor. De multe ori se scuzau cu uşurinţă de nepăsarea lor, zicând: „Dar noi nu suntem călugări".

Pentru a determina pe credincioşi să citească Sfânta Scriptură, Sf. Ioan Gură de Aur consacră o cuvântare întreagă - Omilia a XXI-a la Epistola către Efeseni -acestei teme. „Să ne dedicăm citirii", zice el, făcând astfel din îndemnurile sale un principiu instructiv, necesar ascultării cu folos a interpretării scripturistice. El doreşte ca ascultătorii să mediteze îndelung asupra textului şi să revină adesea asupra lui să se dedice, nu numai citirii, ci şi studiului aprofundat. Pentru ca ei să înţeleagă mai bine intenţia sa instructiv-educativă, le prezintă următorul exemplu luat din lumea păsărilor:

„Noi facem ca porumbeii: ei dau câte puţină hrană în ciocul puilor, atât timp cât rămân în cuib; dar când ies afară şi le văd aripile întărite, schimbă metoda: aduc în ciocul lor un grăunte pe care li-l arată, iar când puii se apropie să-l ia, mama îl lasă să cadă, făcându-i să-l adune ei. Şi noi facem la fel: luăm în gură hrană spirituală şi vă chemăm pentru a vă da, după obiceiul nostru, soluţia problemelor; dar când, adunaţi din toate părţile, aşteptaţi această soluţie, o lăsăm să cadă, ca să vă obişnuiţi a cugeta voi înşivă".

Adesea se naşte în sufletul creştinilor următoarea întrebare normală: Care părţi din Sfânta Scriptură trebuie citite de către credincioşi? Sf. Ioan Gură de Aur le recomandă pe toate. El spune că întreaga Scriptură este inspirată de Dumnezeu, fiind folositoare pentru instruirea religios-morală. Despre cartea Iov zice că este o adevărată consolare în ispitele şi încercările vieţii. Insă, după cum el însuşi preferă cărţile Noului Testament, tot aşa îndeamnă şi pe credincioşi să le citească pe acestea cu mai multă stăruinţă, pentru că ele cuprind revelaţia desăvârşită a lui Iisus Hristos. Iar dintre ele recomandă în mod special, epistolele Sf. Apostol Pavel, opera dascălului său spiritual: „Să nu ne lăsăm a avea pe Sfântul Pavel; în loc de a cere plăcerile noastre de la pajişti şi livezi, să facem din scrierile sale cele mai scumpe plăceri ale noastre".

Arhimandrit Veniamin Micle
Sfantul Ioan Gura de Aur mare misionar al bisericii. Vol.1, Editura Basilica

Cumpara cartea "Sfantul Ioan Gura de Aur mare misionar al bisericii"

08 Februarie 2016

Vizualizari: 141

Voteaza:

Indemnuri pentru citirea Sfintei Scripturi 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE