Indepartate de Dumnezeu, popoarele se inarmeaza

Indepartate de Dumnezeu, popoarele se inarmeaza Mareste imaginea.

Cele mai mari popoare ale lumii se inarmeaza cat pot pentru un nou razboi, desi in conferinte si adunari politice ele vorbesc numai despre intelegere si pace. In continue tactici si exercitii militare, marile natiuni isi pregatesc fiii pentru macelarirea fiilor altora.

Semne prevestitoare ale unui nou razboi se pot observa in mai toate colturile lumii: neincrederea crescanda dintre state; ura rasiala si nationala; nelinistea generala intalnita pe toate continentele.

Indepartate de Dumnezeu, popoarele se inarmeaza

In anul 1899, la initiativa tarului Nicolae al Rusiei, a fost convocata prima "Conferinta de Pace de la Haga", prin cuvintele acestuia: "Cautam mijlocul cel mai eficace de a asigura popoarelor binefacerea unei paci adevarate si trainice si, mai presus de toate, de a se pune capat progresului continuu al inarmarii actuale."

Desi reprezentantii popoarelor adunate la conferinta din Praga au semnat un protocol de pace, dupa intoarcerea in tarile natale, fiecare a continuat sa se inarmeze. In anul 1907, desi a avut loc a doua conferinta de pace, lucrurile s-au intamplat intocmai ca la prima conferinta. De atunci si pana astazi, toate conferintele de pace au fost urmate de o continua inarmare.

Faptele privitoare la inarmarea lumii pun in umbra toate convorbirile si bunele intentii de pace. Mai mult, din punct de vedere financiar, adica din punctul de vedere al cheltuielilor in scopuri militare, lumea este deja in stare de razboi, asteptand numai un semnal de inceput.

O stire fugara anunta o lume neatenta: "Inarmarea bate criza. Exporturile de armament ale Germaniei au atins valoarea de 2,1 miliarde de euro in anul 2010, fata de cele 1,3 miliarde de euro din anul 2009, aceasta insemnand o crestere de 61 de procente, conform unui raport publicat de Ministerul Economiei."

Faptul ca lumea sta inaintea unui nou razboi o marturisesc urmatoarele: pregatirile militare declarate sau secrete ale marilor popoare; bugetele militare, care la mai toate statele intrec incomparabil cheltuielile cu orice alta destinatie; activitatea intensa a nenumaratelor fabrici de armament, munitie, gaze toxice, aparate electrice si electromagnetice de razboi, precum si masa sporita de lucratori si de productie din aceste fabrici; constructia continua de nave militare si alte mijloace navale de razboi; echipele de savanti cu inalta calificare angajati de unele state, care isi pun inteligenta si energia in slujba descoperirii sau perfectionarii gazelor toxice ucigase si a altor mijloace chimice de razboi pe uscat, pe apa, sub apa si in aer; aliantele si gruparile secrete cu scopuri militare ale unor state si popoare.

Pentru a trai cu adevarat in pace, razboiul ar trebui sa faca loc pacii, potrivit cuvantului: "Eu trebuie sa ma micsorez, iar tu sa cresti." Acest lucru insa nu se intampla nicaieri, in pofida tuturor tratatelor de pace si a discutiilor moralizatoare impotriva razboiului, dupa cum demult spunea prorocul: "Pace, pace, si pace nu este" (Ieremia 8, 11).

Poporul credincios nu are de ce sa se teama, oricat ar fi de neinarmat

Popoarele mici sau neinarmate nu au de ce sa se teama, daca slujesc lui Dumnezeu si lupta cu pacatele proprii. Astfel, poporul care lupta cu pacatele va birui si in razboaie, in vreme ce poporul care nu lupta cu pacatele proprii, insa pornesc la razboi cu alte popoare, vor fi biruite in chip rusinos.

Precum nu este hotaratoare in razboi multimea ostasilor, tot asa nu sunt hotaratoare nici armele si numarul acestora. In razboi, oamenii sunt ca si morti, fara puterea si ajutorul lui Dumnezeu, iar puterea si ajutorul lui Dumnezeu se daruiesc dreptilor, nu celor fara credinta si netrebnicilor.

Sfanta Scriptura, precum si istoria nationala, ne invata limpede ca armele nu ajuta fatal in razboi, ci numai Dumnezeu, care lupta impreuna cu cei credinciosi, curati si drepti, spre biruirea celor necredinciosi, necurati si nedrepti. In istoria poporului ales se vede cum Domnul lupta adesea impotriva dusmanilor necredinciosi: "Voi da in mainile voastre pe locuitorii pamantului acestuia si-i voi alunga de la fata ta" (Iesire 23, 31).

Dumnezeu ajuta in chip minunat, desi interventia Sa nu este inteleasa intotdeauna de toti. Prin mijloace mici si lucruri neinsemnate se razboieste Dumnezeu alaturi de cei ce se tem de El si se inchina Lui, aparandu-i impotriva celor ce nu nadajduiesc in El, ci in numarul, armele si aliatii lor. "Trimis-am inaintea voastra viespi care au gonit de la voi pe cei doi regi ai Amoreilor; nu cu sabia ta, nici cu arcul tau ai facut acestea" (Iosua Navi 24, 12).

Nu ajuta armele, acolo unde nu ajuta Dumnezeu, iar unde ajuta Dumnezeu, acolo biruinta poate sta si intr-o prastie de cioban. Tanarul cioban David, viitorul imparat al lui Israel, l-a biruit pe inspaimantatorul ostas Goliat numai cu o simpla prastie, intarita insa de puterea lui Dumnezeu.

Cel care, uitand de Dumnezeu, se bizuie in razboi pe armele sale, acela piere in chip rusinos, iar cel care, smerindu-se, cheama in ajutor pe Dumnezeu, acela biruie in chip slavit. Dumnezeu ajuta celui smerit si credincios, iar nu celui mandru si necredincios. Dumnezeu intrebuinteaza adesea mijloace mici si lucruri neinsemnate spre a zdrobi pe cel mandru si pacatos.

Teodor Danalache
(De vazut cartea "Razboiul si Biblia", de Sfantul Nicolae Velimirovici.)

Despre autor

Teodor Danalache Teodor Danalache

Senior editor
718 articole postate
Publica din 30 Iulie 2009

27 Iulie 2012

Vizualizari: 1334

Voteaza:

0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE