Jurnal duhovnicesc

Jurnal duhovnicesc Mareste imaginea.

Mă voi sili să-i iubesc, mai întâi, pe cei care mă urăsc...!

1.03.1972
Imi pare rău că nu am scris în jurnal de zece zile. Fac rugăciunile cu dragoste şi cu uşurinţă. Nu există vreo stare de bucurie şi fericire mai mare ca aceea din timpul Rugăciunii. Simt prezenţa Domnului şi lucrarea Lui în sufletul şi în trupul meu. Simt puterea pe care mi-o dă din puterea Lui divină, ca unei lucrătoare nevrednice care are nevoie de sprijin. Tot lucrul pe care-l fac este pentru a-L bucura pe Iisus, şi nu ştiu dacă fac totul pentru a-I împlini voia. Incă sunt slabă şi am mare nevoie de cunoştinţe, ca să pot birui neştiinţa; ca lucrarea şi lupta să fie adevărate şi de folos.

Cred cu tărie în cuvintele Sfintei Scripturi. Imi cercetez zilnic legătura cu oamenii şi cu Dumnezeu. Voi lupta pentru a împlini virtutea iubirii şi mai întâi va trebui să ştiu să-mi iubesc sufletul şi trupul, curăţindu-le bine de păcate, ca să pot avea apoi iubire adevărată şi faţă de aproapele meu. Mântuitorul l-a biruit pe cel viclean cu iubirea, rugându-Se, fiind pe cruce, pentru cei ce L-au răstignit. Mă voi sili să-i iubesc cu adevărat mai întâi pe cei care voi şti că mă urăsc, ca să împlinesc voia Ta, Doamne, prin pilda Ta, pe cruce. Aşa nădăjduiesc că voi birui pe cel rău. Suntem călători pe acest pământ şi toţi am greşit înaintea Ta, fiecare în felul lui, şi Judecata a Ta este.

4.03.1972
M-am rugat puţin şi, Doamne, fără ajutorul Tău, în zadar voi căuta să încălzesc inima, dacă Tu nu vrei s-o încălzeşti! (...)

5.03.1972
Am fost la Sfânta Liturghie. Sunt făptura Ta cea mai nevrednică şi totuşi Ţi-ai adus aminte şi de mine, trimiţându-mi atâta mângâiere şi bucurie! (...)

Sufletul meu este fericit, ştiind că Domnul veghează şi lucrează...!

7.03.1972
Mă silesc să fac rugăciune bună. Citesc din nou despre Rugăciunea lui Iisus, ca să pot cerceta dacă stările care vin din ea sunt duhovniceşti. Sfinţii Părinţi spun că „împrăştierea minţii răceşte căldura inimii, iar micşorarea căldurii slăbeşte luarea aminte". Este probat de mine şi adevărat este. Am de acum 14 luni de rugăciune neîncetată şi în timpul rugăciunii tot mi se risipeşte mintea. Mă lupt cât pot ca să birui neatenţia tot cu rugăciunea. După mai multă rugăciune făcută în linişte adâncă, capăt căldura în inimă şi simt şi aud lucrarea ei dulce. Doresc să rămân, cât mai mult cu putinţă, în această stare recunoscând-o ca fiind cerească. Nu pot compara starea sufletească din timpul Rugăciunii Inimii cu nici o fericire sau bucurie pe care a trăit-o sufletul meu. Atunci se face cunoscută prezenta Domnului în suflet. Simt cu adevărat că lucrează viu, dându-mi puteri noi şi simţiri duhovniceşti.

In timpul Rugăciunii lui Iisus, de câteva luni simt o putere dulce şi binefăcătoare, care vibrează crescând din ce în ce mai tare, pornind din inimă şi apoi răsfrângându-se în tot pieptul o dată cu căldura inimii, şi care este întăritoare, înviorătoare, dulce şi foarte plăcută la simţire. Pot renunţa uşor acum la tot ce ar putea să mă îndepărteze de iubirea pentru Iisus Dumnezeul şi Mântuitorul. Sufletul se simte fericit ştiind că El veghează şi lucrează, urmărind voinţa mea statornic de a mă uni cu El. Contemplu cu bucurie şi cu drag tot ceea ce mă înconjoară, lucruri şi făpturi, şi văd lucrare lui Dumnezeu în toate. Mă las liniştită şi cu încredere deplină condusă de Dumnezeu, Care pe toate le împlineşte după voia Sa prin noi, uneltele Sale.

Doamne, primeşte-mă ca să-Ţi fiu unealtă bună. întreţine căldura inimii mele pentru dragostea pe care Ţi-o port, ca să pot face orice sacrificiu în numele Tău. Mântuitorule de-aş plânge zi şi noapte până la sfârşitul vieţii mele pe pământ, de-aş împlini toate poruncile Tale cum se cuvine toată iubirea Ta de-aş putea s-o revărs în inimile tuturor oamenilor şi de-aş putea să alin toate suferinţele celorlalţi, ştiind că Tu mă vezi şi Te bucuri, şi chiar trupul meu de-ar fi jertfit pentru credinţa vie şi iubirea pe car Ţi-o port, şi tot nu Ţi-aş mulţumi îndeajuns pentru mila pe care ai avut-o pentru mine, vierme păcătos, că ai binevoit să mi Te descoperi viu. Cred în cuvintele Tale sfinte: că vei fi cu noi până la sfârşitul veacurilor. (...)

Tu ai unit cerul cu pământul, ca să ne mântuieşti

9.03.1972
Iisuse, ai milă de R. Nu vreau să sufere ea, poate pentru păcatele mele. Tu vezi că se apropie de prăpastie. Numai Tu îi poţi veni în ajutor. Este în luptă grea, însă cu Tine este puternică. Mă rog Ţie fierbinte, redă-i pacea şi liniştea sufletului. Tu-i cunoşti lupta cu gândurile. Pentru durerile de acum ştiu că va fi răsplătită, căci va căpăta înţelepciune. Tu pentru noi cei păcătoşi Te-ai întrupat şi Te-ai jertfit. De aceea doresc ca orice încercare a noastră să fie o apropiere mai mare de Tine! Tu ai unit cerul cu pământul ca să ne mântuieşti. Când sângele Tău curgea din rănile Tale pe cruce, Te gândeai la noi şi răbdai în tăcere, pentru a ne transforma pe noi. Sfânta Tereza de Avila spunea: „Te iubesc, Iisuse, mai mult din cauza agoniei şi a morţii Tale decât din cauza învierii!". Cu ce Ţi-am răsplătit, Iisuse, iubirea Ta pentru noi? Privind la Patimile Tale pe cruce, sufletul meu se cutremură. Nu pot decât să vărs lacrimi amare de pocăinţă pentru sufletul meu întinat. Ne-ai lăsat moştenire crucea pe care trebuie s-o purtăm cu dragoste, căci prin ea Tu lucrezi neîncetat la mântuirea sufletelor noastre. Prin răstignirea Ta cea de bunăvoie ne-ai arătat, Iisuse, taina iubirii Tale pentru oameni. Prin Patima Ta pe cruce ai spălat păcatele întregii omeniri. Iubindu-Te acum pe Tine, mi-e silă de toate păcatele săvârşite şi de nimicnicia mea; le reneg şi le detest. Ii iubesc pe oameni şi mă silesc să mă lepăd cu totul de ceea ce a mai rămas rău, undeva ascuns, în inima mea. Vreau să ajung să mă bucur dacă cineva mă bârfeşte, ştiindu-mă însă cu conştiinţa curată. La Canonul cel Mare se revarsă lacrimile pocăinţei din belşug, fierbinţi şi curăţitoare.

27.03.1972
Extrag din meditaţiile părintelui V. „Despre ascultare", în care zice: „Ascultarea este un mijloc de mântuire, fără de care nu-L putem vedea pe Dumnezeu. Este un martiraj care este garanţia vederii lui Dumnezeu. Fără mortificare de la cel mai mic lucru care abate şi întunecă vederea lui Dumnezeu, de nu-l vei da la o parte, nu vei putea vedea lumina. Mare este taina ascultării. Prin ascultare scapi de tribunalul conştiinţei şi stai liniştit, scapi de grija iadului şi trăieşti ca în rai!". (...)

30.03.1972
Părintele nostru ne vorbeşte despre post şi ne spune că postul este o lucrare de îndumnezeire a fiinţei noastre, spre a înduhovnici şi trupul. Este o purificare a spiritului, a nu gusta din pâinea viciului şi a păcatului. Postul este proba de verificare a fidelităţii sufletului meu faţă de Dumnezeu. Am înţeles că în zadar voi posti, dacă faptele mele sunt mai rele ca ale celor ce mănâncă carne. Cei ce postesc cu adevărat se cunosc după fapte şi li se ascultă sfaturile ca şi cum ar fi venite de la Dumnezeu. Postul înnobilează fiinţa omenească. A posti înseamnă a avea minte. Proorocii au postit pentru a putea să lumineze cu lumina venită de la Dumnezeu, să sfarme întunericul din orice rău. Postul este taina acumulării puterilor harului lui Dumnezeu în omul slab. Postul, împreună cu rugăciunea, alungă demonii, vindecă, renaşte şi dă pace. Postul duce spre unirea cu Domnul Iisus Hristos, prin Sfintele Taine. Rugăciunea fără post nu are putere. Mântuitorul a postit 40 de zile şi apoi a biruit ispita diavolului. Cu postul mergem alături de Domnul nostru Iisus Hristos şi aşa vom avea parte de multe bunătăţi făgăduite aici pe pământ, cât şi în cer. (...)

...aş dori să rămân aşa, cât mai mult!

31.03.1972
Când fac rugăciune bună, cu atenţie, ascultându-mi inima, atunci simt cum se revarsă o pace ca o mângâiere catifelată, încântătoare. Dacă pierd atenţia dispare totul şi atunci, sufletul mă îndeamnă din nou spre rugăciune curată. Rugăciunea este lină şi aproape că nu-mi simt respiraţia, încet-încet, simt plutirea ca pe o apă liniştită. Nu se mai aude nimic şi aş dori să rămân aşa cât mai mult. Sufletul mă îndeamnă să mă rog cu nădejde de mântuire. Mă rog cu această nădejde. Seara am terminat 3.000 de Rugăciuni.

Jurnal duhovnicesc, Editura Bizantina

Cumpara cartea "Jurnal duhovnicesc"


 

17 Septembrie 2015

Vizualizari: 910

Voteaza:

Jurnal duhovnicesc 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE