Biserica Ortodoxă a rânduit în Calendarul creştin ortodox, ca în data de 4 aprilie anul acesta să se facă Pomenirea morţilor, fiind şi ultima sâmbătă dinaintea săptămânii Patimilor Domnului, zi cunoscută în tradiţia populară şi de “Sâmbăta lui Lazăr”.

Practic, Biserica aminteşte de una dintre marile minuni ale Domnului Iisus Hristos şi anume învierea lui Lazăr, prietenul Mântuitorului, cel care era mort de patru zile. Minunea s-a petrecut în Betania, aşa cum este relatat în Noul Testament de către evanghelistul Ioan (11, 1-45). Conform tradiţiei bisericeşti, Lazăr era evreu de neam, din ceata fariseilor, fiul fariseului lui Simon, originar din satul Betania. Iisus venea adesea în casa lui Simon şi vorbea cu el mai cu seamă despre învierea morţilor. Datorită gândirii frumoase împărtăşită de către Iisus, Lazăr s-a împrietenit cu acesta; dar nu numai el, ci şi cele două surori ale lui, Marta şi Maria.
 

Când s-au apropiat mântuitoarele Patimi, pentru că trebuia să încredinţeze lumea mai bine despre taina învierii, Iisus a înviat din morţi, mai întâi pe fiica lui Iair, iar apoi pe fiul văduvei, pe când se afla dincolo de Iordan. Între timp, prietenul său Lazăr s-a îmbolnăvit rău şi a murit. Iisus Hristos, cu toate că nu era de faţă, a spus ucenicilor: “Lazăr, prietenul nostru, a adormit!”. Iar după puţină vreme a adăugat: “Lazăr a murit!”. Iisus a părăsit Iordanul şi a plecat în Betania, care era la circa cinsprezece stadia de Ierusalim. Surorile lui Lazăr L-au întâmpinat şi I-au spus: “Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele nostru n-ar fi murit!. Dar şi acum, dacă ai voi, îl înviezi, căci poţi!”. Iisus a întrebat poporul: “Unde l-aţi pus?” Şi îndată toţi au pornit la mormânt. Când au ridicat piatra de pe mormânt, Maria a spus: “Doamne, miroase, căci este de patru zile în groapă!” Iisus s-a rugat şi, vărsând lacrimi, a strigat cu voce mare: “Lazăre, ieşi afară!” şi îndată a ieşit mortul; iar după ce a fost dezlegat, a plecat acasă.
 

Această negrăită minune a trezit invidia poporului evreu, care s-a înfuriat împotriva lui Iisus. Arhiereii s-au gândit să-l omoare pe Lazăr, pentru că mulţi oameni credeau în Iisus Hristos când îl vedeau pe Lazăr. Dar acesta, cunoscând gândurile lor, a fugit în insula Cipru şi a trăit acolo în curăţenie şi după voia lui Dumnezeu, adormind în Domnul după treizeci de ani de la învierea sa. A fost îngropat acolo, făcând multe minuni. Se spune că Lazăr după înviere nu mânca altceva decât fructe. Se mai spune că Maica Domnului nostru Iisus Hristos i-a lucrat cu mâinile ei un omofor şi i l-a dăruit.
 

Lazăr n-a spus nimic despre cele din iad pentru că nu i s-a îngăduit să vadă cele de acolo, sau, dacă le-a văzut, i s-a poruncit să tacă. Din această cauză orice decedat de curând se numeşte Lazăr. De asemenea, îmbrăcămintea de înmormântare se numeşte lazarome; cuvântul lasă să se înţeleagă că are să se facă şi cu noi minunea făcută cu Lazăr. Căci dacă el a înviat la cuvântul lui Hristos şi a trăit din nou, tot aşa şi noi, deşi am murit, la trâmbiţa cea din urmă vom învia şi vom trăi veşnic. Minunea învierii lui Lazăr prevesteşte Învierea Domnului: „Prin învierea lui Lazăr din morţi, Mântuitorul Iisus Hristos îşi prevesteşte propria Înviere. Dacă a avut puterea să ridice un om din moarte înseamnă că El Însuşi va putea birui moartea.
 

În tradiţia credinţei creştine ortodoxe, sâmbăta lui Lazăr mai poartă denumirea şi de “mică înviere”, în sensul că ea prevesteşte ceea ce avea să se întâmple peste câteva zile. Sâmbăta lui Lazăr este sărbătoarea care face legătura cu Praznicul Intrării Domnului în Ierusalim: „După 40 de zile de postire, care s-au împlinit în vinerea dinaintea sâmbetei lui Lazăr, creştinii au parte de o binecuvântare, care este o nădejde şi o prevestire a nădejdii mântuirii prin învierea lui Lazăr din morţi.
 

În altă ordine de idei, prin trecerea în Duminica Floriilor către Ierusalim are loc trecerea spre patimă. De aceea, este o sărbătoare pe care am putea-o numi a tranziţiei, a trecerii, dar şi în acelaşi timp, un praznic al împlinirilor tuturor nădejdilor ce trebuiau vădite până atunci. Mântuitorul face această minune a învierii lui Lazăr, iar în urma acesteia a câştigat foarte mulţi adepţi care-L vor urma. Intrarea Domnului în Ierusalim este strâns legată de învierea lui Lazăr, dacă nu l-ar fi înviat pe Lazăr din morţi poporul nu ar fi ştiut. Ea este o pregătire şi o pregustare a Învierii Sale, dar în acelaşi timp este şi o pregătire a intrării Sale triumfale în Ierusalim. Sfântul Evanghelist Ioan ne spune: “de aceea L-a primit poporul cu aşa de mare bucurie, pentru că îl înviase pe Lazăr din morţi”.
 

Şi, nu în ultimul rând, minunea învierii lui Lazăr este şi o invitaţie la rugăciune, la milostenie, la încredere, la pocăinţă, la un alt mod de viaţă, la o altfel de înviere.
 

Am scris în numele Domnului Iisus Hristos!
 

Doamne, ajută!
Ştefan Popa
 

• Mormantul lui Lazar din Betania
  Publicat in : Biserica in lume
• Biserica Sfantul Lazar din Larnaca
  Publicat in : Biserica in lume
• Invierea lui Lazar
  Publicat in : Religie
• De ce S-a rugat Mantuitorul la invierea lui Lazar?
  Publicat in : Duminica Floriilor - Intrarea Domnului in Ierusalim