Nasterea Domnului lisus Hristos a adus omenirii o viata noua. Pana la venirea Sa ca Prunc in ieslea Betleemului, lumea traise o alta viata cu totul pamanteasca. In timpurile primare ale vietii sale, omul se marginise numai la puterile telurice in cercul cu totul restrans al unei familii, al unui clan ori al mai multor triburi, care mai apoi se grupasera pe tari si popoare diferite. La ei totul era tarmurit la puterile omului si ale omenirii, creand culturi si civilizatii care la scurta vreme, una dupa alta, se prabuseau. Nici una nu a ramas prin veacuri si miile de ani, sa fie o calauza vesnica la toate popoarele lumii de pe toate continentele.

Asa au apus in negura vremurilor cultura asiro-babiloneana, egipteana, greaca, latina, cartagineza, mexicana si toate celelalte culturi si civilizatii pe care le numara sociologii vremurilor noastre. Pe toate acestea, rand pe rand, omenirea le dovedise nesatisfacatoare si chiar vatamatoare.

Nici chiar PAX ROMANA nu adusese pacea pe care o promisese, iar filosofii se contraziceau intre ei si se daramau unii pe altii. Asa a trecut omenirea de la un intuneric la alt intuneric, si de la o noapte la alta noapte. De aceea, oamenii cand se intalneau unii cu altii si chiar popor cu popor, se intrebau: "Ce mai e nou?” "Ne aduci o veste buna?” Fiecare era in marea asteptare a unei raze de lumina care sa vina de dincolo de frontierele acestei lumi. Pamantul le dadea hrana si imbracaminte, iar mintea omeneasca culturi si civilizatii, care apasau si nimiceau popoarele. Cei tari jefuiau si inrobeau pe cei mici si slabi, mandria si lacomia sacrificau multimile pentru ambitiile lor pagane de marire a imperiilor.

Iata pentru ce acest trecut ramane mort pentru totdeauna cu limbile lui cu tot. Omul numai prin om, nu-si poate gasi mantuirea, nu-si poate dobandi binele si adevarul care e mai presus de lume. Pamantul cu toata bogatia si frumusetile lui nu oferea decat gradini si desfatari mereu schimbatoare ca cele ale Semiramidei, ori visari paradisiace care-i aminteau omului de caderea cea din rai. La aceasta poarta a deznadejdilor ajunsesera omul si popoarele din lumea veche!

In noaptea acelor vremuri s-a nascut Domnul nostru lisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu ca Fiu al Omului, in pestera intunecoasa si rece a Betleemului. El venea dintr-o alta lume, din ceruri. El era Insusi Dumnezeu care aducea omenirii Vestea cea Buna. Evanghelia mantuirii, comoara supranaturala de lumina si de adevar. Cu cele spuse in ea se prabuseau toate inselaciunile de pana atuncea. lisus Hristos a venit ca "lumea sa aiba viata si inca mai mult sa aiba".

lisus Hristos nu continua istoria culturilor antice ale omenirii. El nu a fost tributar nici uneia dintre ele. El aducea ceva cu totul nou. El punea omenirea in legatura cu Eternitatea. El spunea omului, oricare ar fi el, sa fie "desavarsit precum si Tatal nostru cel Ceresc desavarsit este" (Matei 5:48). "Gandurile Mele nu sunt ca gandurile voastre si caile Mele ca ale voastre", zice Domnul. "Si cat de departe sunt cerurile de pamant, asa de departe sunt caile Mele de caile voastre si cugetele Mele de cugetele voastre" (Isaia 55:8-9).

Cine primeste pe lisus Hristos prin credinta, nu mai este el cel ce traieste: "ci Hristos traieste in el" (Galateni 2:20). Si asa noi primim in fiinta noastra puterea Dumnezeirii lui lisus Hristos. Sfantul Irineu spune: "Dumnezeu Cuvantul s-a facut ceea ce noi suntem, ca astfel El sa ne faca ceea ce este El" (Adversus Heresis, Prefatio).

In Sfintele Biserici, Hristos Domnul vine sa fie cu noi, ca si in pestera Betleemului. In Biserici noi avem altarul lui Dumnezeu, si imaginea "cerului pe pamant". In ele Hristos Domnul vine sa se intalneasca cu noi, iar noi ne ducem sa ne infatisam bunatatii Sale, pe care o revarsa prin Sfanta Sa jertfa. Aicea putem sa avem o intelegere cereasca a Sfintelor Evanghelii care ne stau deschise ca o prezenta graitoare istorica a lui lisus Hristos, "Lumina lumii".

Iata pentru ce la Nasterea Domnului, noi privim ca la o deschidere de ceruri, prin care, ieri ca si astazi, vine catre noi Fiul lui Dumnezeu sa ne mantuiasca cu bogatia Darurilor Sale Divine, daruindu-ne o viata noua de lumina, de adevar, de bunatate si de fericire.

Pr. Dr.

Vasile Vasilache
(din volumul "De la Antim la Pocrov – marturii si marturisiri”, New York, 1984)

.

• Viata omului pe pamant e o vesnica lupta
  Publicat in : Religie
• Doar odata traiesti in viata
  Publicat in : Religie
• Cum se manifesta trufia in viata omului contemporan
  Publicat in : Credinta
• Urmarile pacatului in viata omului
  Publicat in : Credinta