Lucrurile facute de om si cele create de Dumnezeu

Lucrurile facute de om si cele create de Dumnezeu Mareste imaginea.

DIALOGUL 1
Tata şi fiul merg la plimbare. - Cum va apărea pe lume frăţiorul lui Andriuşa şi de unde a apărut el însuşi. - Tata explică diferenţa dintre lucrurile făcute de om şi cele create de Dumnezeu. - Cum a creat Dumnezeu lumea. - Unele făpturi ale lui Dumnezeu sunt înzestrate cu capacitatea de a produce urmaşi.

In apropiere de blocul unde locuia familia lui Andriuşa, se afla un parc mare, vechi, care la margine se transforma într-o adevărată pădure, în acea pădure Andriuşa nu mai fusese niciodată, în schimb aleile apropiate ale parcului le cunoştea pe dinafară: pe ele îi fusese dat să meargă şi în cărucior, şi cu săniuţa, şi cu triciclu, şi pe jos.

Tata se străduia, ori de câte ori avea posibilitatea, să iasă cu fiul său la plimbare, chiar şi în zilele lucrătoare, după ce venea de la serviciu, dacă era vreme bună. Aşadar, şi astăzi, într-o seară caldă de primăvară, tata şi fiul s-au îmbrăcat repede şi au anunţat:

- Ei, bine, noi am plecat!

- Numai să nu veniţi târziu - i-a rugat mama.

In parc Andriuşa însuşi a deschis discuţia despre ceea ce îl interesa atât de mult:

- Tată, dar unde este frăţiorul?

- In curând va apărea, ai răbdare până la toamnă. Deocamdată nu este încă.

- Cum nu am fost nici eu?

- Intocmai. Şi cândva şi el va întreba: „Unde eram eu când voi vă plimbaţi împreună prin parc?" Iar noi îi vom răspunde: „Tu atunci încă nu erai".

- Dar el sigur va apărea?

- Fiule, noi, doar, suntem oameni credincioşi: cum putem spune despre viitor că este „sigur"? Doar toate ţin de voia lui Dumnezeu. Eu şi cu mama nădăjduim, ne rugăm - şi ar fi bine să te rogi şi tu.

- Cum?

- Simplu. Spune: „Doamne, trimite-ne un băieţel sau o fetiţă!" Sau altfel, cum vrei tu.

- Mai bine un băieţel, da, tată?

- Ba nu, şi o fetiţă - tot bine este. Vei avea o soră mai mică. Băieţel deja avem - eşti tu.

- Tată! Dar de unde venim noi toţi? Cum ne „trimite" Domnul pe noi părinţilor?

- Bună întrebare - a zâmbit tata. Iţi voi răspunde; numai că va fi o poveste lungă. într-o singură seară nu o vom isprăvi!

Aceasta îi convenea foarte mult lui Andriu- şa. Cui dintre copii nu îi plac poveştile interesante, lungi, foarte lungi, cu continuare?!

- Tot ceea ce există pe lume - a început tata - tot ceea ce vedem şi ce nu vedem, toate au apărut de undeva. Şi, dacă noi vom chibzui şi vom începe să analizăm felurite lucruri, vom ajunge la următoarea concluzie: ele fie sunt create de Domnul, fie sunt făcute de oameni. De exemplu, soarele, luna şi stelele, tot pământul şi tot ceea ce trăieşte şi creşte pe el, de unde au apărut ele?

- Le-a creat Dumnezeu.

- Iar acum uită-te la această băncuţă. Ea este făcută de oameni. Vezi, au pus doi piloni egali, au îngropat temelia lor în pământ, sus au pus o scândură lată şi trainică, au bătut-o în cuie, apoi au şlefuit suprafaţa. Asemenea lucruri se numesc lucruri „făcute de mâna omenească". Ele sunt foarte multe în lume! Pornind de la un lucru foarte simplu - de exemplu, o lingură de lemn - până la cel mai complicat, ca, de pildă, un avion sau un submarin.

Dacă m-ai întreba de unde au apărut maşinile, care circulă pe strada noastră, ţi-aş vorbi despre constructorii şi muncitorii din uzină, care au muncit la construirea lor.

Dacă m-ai întreba cum au apărut aceste blocuri, ţi-aş vorbi despre arhitecţi, ingineri, zidari: unii fac proiectele, plănuiesc aranjamentul locuinţelor, alţii aduc cărămizi, scânduri, cuie; alţii din aceste materiale construiesc blocul. Scândurile le fac din copacii care cresc în pădure, cărămizile - din pământ şi apă, cuiele - din minereu de fier, care se află în pământ, în munţi.

Astfel, oamenii au făcut blocul, dar, de creat, nu au creat nimic. Aceasta nu stă în puterea lor.

Dar Dumnezeu? Ţi-aduci aminte ce a creat Dumnezeu la început? Cum e scris în Biblie: La început a făcut Dumnezeu...

- Cerul şi pământul.

- Dar din ce, din ce materie?

- Din niciuna. Căci încă nu exista nimic!

- Intocmai! La începutul creaţiei nu existau nici pietre, nici pământ - nimic. Dar Dumnezeu poate face totul, El este atotputernic. El, pur şi simplu, a poruncit. La început era un întuneric nesfârşit şi de nepătruns şi Dumnezeu a spus: „Să fie lumină!" - şi a apărut lumina. Tot ceea ce trăieşte pe pământ, ce înoată în mări, ce zboară în aer şi ce străluceşte pe cer - toate sunt create de Dumnezeu.

Unora dintre făpturile Sale Dumnezeu le-a dăruit capacitatea de a produce alte făpturi, asemănătoare lor. Acestea sunt fiinţele vii: şi arborele, şi viermele, şi lupul...

Oamenii de ştiinţă numesc aceste făpturi organismele lui Dumnezeu. Iar omul este cea mai înaltă făptură a lui Dumnezeu: el este mai apropiat de îngeri, pentru că el are suflet nemuritor.

Deci, datorită acestei capacităţi de a produce urmaşi, dăruite nouă de Dumnezeu, voi, copiii, veniţi pe lume. Aşa se înmulţeşte omenirea şi umple pământul.

Ceea ce ţi-am povestit acum este numai începutul unei lungi istorii - de unde şi cum ai venit tu pe lume, adică te-ai născut. Deocamdată ţine minte principalul: că tot ce este viu - de la cel mai mic fir de iarbă, iată, ca acesta, până la cea mai înaltă făptură a lui Dumnezeu, omul este înzestrat cu capacitatea, foarte importantă, de reproducere, adică de producere a făpturilor asemănătoare lui. La oameni aceasta se numeşte naştere.

Iată că ne şi apropiem de casă. Nu ai îngheţat?

- Nu - a răspuns băiatul, zgribulindu-se puţin de frig.

Preot Alexie Graciov

Ce ar trebui sa stie orice baiat, Editura Egumenita

Cumpara cartea "Ce ar trebui sa stie orice baiat"

Pe aceeaşi temă

17 August 2017

Vizualizari: 998

Voteaza:

Lucrurile facute de om si cele create de Dumnezeu 0 / 5 din 0 voturi.

Cuvinte cheie:

creatia lumea creata

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE