Maica Domnului in viata Bisericii si in evlavia credinciosilor ortodocsi

Maica Domnului in viata Bisericii si in evlavia credinciosilor ortodocsi Mareste imaginea.

Maica Domnului in viata Bisericii si in evlavia credinciosilor ortodocsi

Intruparea Fiului lui Dumnezeu a fost pregatita pe cai diferite, convergand toate spre un anumit moment al duratei istorice, cand intalnirea dintre cer si pamant a putut avea loc. Spre a-l mantui pe om din robia pacatului adamic si a-l readuce la comuniunea cu dumnezeirea, Dumnezeu insusi trebuia sa vina in maxima apropiere de el, sa devina un semen capabil sa-i vorbeasca in graiul sau, sa-i descopere tainele divine si sa-l imbratiseze cu iubirea Sa nesfarsita.

In vederea aoestui scop, Fiul lui Dumnezeu care, in cuprinsul Sfintei Treimi are menirea de a revela pe Tatal, fiind Chipul Sau, era chemat sa asume si printre oameni rolul de descoperitor al Tatalui, sa ne deschida noua "calea accesului la Dumnezeu printr-o intrare a Sa intr-o "comunicare" desavarsita cu noi".

Pentru ca Fiul sa poata cobora prtntre oameni si sa-si asume firea urmasilor lui Adam pentru a o innoi dinlauntru, El trebuia sa gaseasca in cuprinsul lumii create un vas ales, apt de a deveni receptacol al divinitatiii si de a zamisli un fiu preacurat al carui ipostas avea sa fie insusi Logosul divin "in care firea noastra intrupata si-a regasit adevarata ei activare".

Neamul lui Adam care purta in fiinta sa o intinare datorata pacatului stramosesc, precum si caderilor succesive, adaugate in decursul veacurilor, trebuia sa sufere o purificare progresiva pentru ca un vlastar al sau sa poata deveni aooperamant al Dumnezeului inomenit. Fecioara Maria va fi ultima mladita a unei spite de inaintasi care - dupa cum a aratat Sfantul Grigorie Palama - a fost curatita de Sfantul Duh spre a putea odrasli o faptura neprihanita.

La "plinirea vremii" (Gal. 4, 4), de care vorbeste Sfantul Apostol Pavel, a contribuit si umanitatea, prin ea, facandu-se apta pentru venirea lui Dumnezeu in randul persoanelor umane, prin asumarea firii noastre in Ipostasul Sau, in vederea indumnezeirii ei.

La capatul mai multor generatii de drepti avea sa apara Fecioara Maria, "culmea cea mai inalta la care s-a ridicat omemirea in intampinarea lui Dumnezeu", fara de care coborarea Fiului lui Dumnezeu in lumea creata nu ar fi putut avea loc.

Firea omeneasca a lui Hristos trebuia sa-si ia inceputul, in vederea mantuirii moastre, dintr-o fiinta neprihanita si pe o cale straina de urmarile pacatului stramosesc, fapt realizat prin Sfanta si Prea curata Fecioara Maria.

Sfantul Grigorie de Nazianz spune: "Cuvantul se face om, luand tot ce e al omului, afara de pacat. El s-a conceput dintr-o Fecioara prealabil curatita de Duhul, cu trupul si sufletul ei".

Cand Prea Sfanta Fecioara primeste descoperirea treptata a tainei Pruncului Mantuitor ce se va naste din ea, nu se lasa coplesita de solia ingerului, ci, dand dovada de maturitate si luciditate spirituala incepe sa-si puna intrebari cu privire la secretul destinului sau (Luca 1, 34).

Trimisul ceresc, arhanghelul Gavriil, descoperindu-i misterul inefabil al Intruparii Cuvantului divim (Luca 1, 35) arata ca "Maria va fi vasul ales asupra caruia se va concentra lucrarea Intregii Sfintei Treimi spre a face cu putinta unirea Fiului cu natura umana".

De raspunsul Mariei "Iata roaba Domnului. Fie mie dupa cuvantul tau" (Luca 1, 38) a atarnat intruparea Cuvantului. Prin glasul Fecioarei faptura a consimtit sa primeasca la ea pe Ziditorul sau, pentru ca in acest fel sa dobandeasca mantuirea. De aceea Sf. Irineu, insistand asupra dumnezeirii ce se naste sub timpuri, afirma: "insusi Dumnezeu Cuvantul s-a nascut de catre Fecioara Maria", iar Sfantul Iustin Martirul scrie in una din apologiile sale: "Friul lui Dumnezeu a fost nascut de catre Fecioara Maria". Sfantul Ioan Damaschin arata ca Logosul nu si-a coborat trupul din cer, ci si-a alcatuit, prin mijlocirea Duhului Sfant, din Preacurata Sa Maica un trup deofiinta cu noi, inzestrat cu suflet rational si cugetator. Cuvantul a devenit ipostasul acestui trup, si-n felul acesta natura umana si cea divina au capatat un centru unic, comun ambelor firii.

Clipa in care Fecioara Maria, ce "isi asuma intr-insa setea universala de mantuire" a rostit cu fermitate "Fie mie dupa cuvantul Tau" este clipa in care s-a petrecut intruparea Fiului lui Dumnezeu "pentru noi oamenii si pentru a noastra mantuire". Din acest moment Sfanta Treime a intrat in contact nemijlocit cu faptura si astfel a fost deschis, "circuitul" slavei, care va readuce pe om prin Sfantul Duh la Tatal, caci "prin frumusetea ei a aratat lui Dumnezeu frumusetea comuna a firii" si "L-a miscat spre iubirea oamenilor" - spune Nicolae Cabasila.

Acesta e momentul in oare omul, oare odinioara, prin Adam si Eva, "se pronuntase impotriva lui insusi, acum prin Fecioara Maria el se reaseaza la unison cu Creatorul si-si restaureaza propria sa libertate. Printr-un singur cuvant ("Fie"), Maria e purtatorul de cuvant al tuturor risipitilor ce aspira la un destin comun, obstea mantuitilor Domnului".

Din aceasta clipa "Maria se va uni nemijlocit cu dumnezeirea, iar ceilalti toti prin ea. Caci ea e la mijloc intre Dumnezeu si zidire, prin ea se face darea framantaturii noastre si intoarcerea indumnezeirii, schimbul cel mai presus de fire si mantuitor".

Chipul moral al Maicii Domnului

Marele filozof atenian Dionisie Areopagitul, adus la crestinism de Sfantul Apostol Pavel, la trei ani dupa primirea Sfantului Botez a cercetat la Ierusalim pe Maica Domului, care era inaintata in varsta. Iata ce scrie el despre fizionomia aceleia care a nascut dupa trup pe Fiul lui Dumnezeu: "Marturisesc inaintea lui Dumnezeu ca nu mi s-a parut lucru de crezare ca, afara de Dumnezeu, sa mai fie cineva plin de atata putere sufleteasca si de atata har dumnezeiesc. Iau martor pe Dumnezeu ca daca n-as fi avut in minte si in inima invatatura dumnezeiasca, as fi socotit pe Fecioara ca pe adevaratul Dumnezeu si i-as fi dat inchinaciunea care se cuvine numai adevaratului Dumnezeu, pentru ca mintea omeneasca nu-si poate inchipui mai inalta marire, cinste si frumusete sufleteasca decat aceea pe care am vazut-o eu".

Intr-adevar viata Maicii Domnului a fost infuzata de valorile duhovnicesti, ale credintei, smereniei, fecioriei, sfinteniei, rugaciunii. Ea era cea plina de har si "binecuvantata", care s-a ridicat prin virtutile sale la culmea desavarsirii. De aceea este mai presus decat toata creatiunea si mai venerata decat toti sfintii.

A depins de cuvantul Sfintei Fecioare "Iata roaba Domnului. Fie mie dupa cuvantul tau", ca Fiul lui Dumnezeu sa se faca om, ca iubirea lui Dumnezeu fata de oameni sa mearga pana la capat. Cuvantul ei nu reprezinta o simpla invoire, ci o dovada a unei credinte cum n-a mai avut cineva dintre oameni "pe cand invoirea celorlalte femei se datoreste si miscarii poftei trupesti care slabeste libertatea". La aceasta credinta, care de fapt este o actualizare culminanta a libertatii si, deci, a puterii spiritului din ea, Fecioara Maria a ajuns prin eliberarea totala de pasiunile inrobitoare ale pacatelor.

In omagiul pe care Elisaheta il aduce Mariei spunand: "Fericita este aceea care a crezut ca se vor implini cele spuse ei de la Domnul" (Luca 1, 45), se vede limpede credinta Maicii lui Dumnezeu. "Niciodata nu a trait cineva pe pamant, a vrut sa spuna Elisabeta, care sa fi aratat atata credinta in Dumnezeu, incat prin aceasta virtute sa se deschida calea transpunerii Dumnezeirii, ca sa zicem asa, in centrele metrice ale organismului omenesc".

Credinta Maicii Domnului era secondata de o profunda smerenie si supunere. "Indata ce Gavriil ii comunica modul minunat si cu totul suprafiresc cum va zamisli si va naste pe Fiul Celui Preainalt care va avea o imparatie fara sfarsit - afirma Cabasila - Fecioara nu s-a mai indoit de vestirea ingerului si a primit slujirea ce i s-a cerut. Ea primeste ceea ce-i cere Tatal ceresc cu o incredere totala, dar si cu o smerenie, care o face sa se supuna neclintit voii lui Dumnezeu.

Atitudinea Fecioarei in fata Arhanghelului Gavriil dovedeste o adanca smerenie. Ea se pleaca supusa la voia Domnului, lasa harul sa lucreze in ea, nu se indoieste ca cele fagaduite se vor adeveri. "Mareste suflete al meu pe Domnul, ca a cautat spre smerenia roabei Sale" (Luca 1, 46-48), exclama Prea Curata. Ea isi marturiseste smerenia, virtute pentru care i s-a conferit demnitatea de a fi Mama a Fiului lui Dumnezeu. Cel smerit isi alege Lui vas smerit si neprihanit.

Deci, alaturi de credinta si smerenie, chipul Maicii Domnului este impodobit cu fecioria sau curatia trupeasca prin care ea participa la viata spiritului, depasind planul biologic. "Fiind pururea fecioara la minte, la suflet si la corp", Duhul Sfant a aflat-o vrednica sa colaboreze cu ea la evenimentul cel mai sublim din lume, Intruparea Cuvantului.

Devenind constienta de incredintarea maternitatii divine, ea nu pierde gandul curatiei. Dimpotriva, gandul acesta creste si mai mult "pastrarea minunata a integritatii feciorelnice ramanand semnul legaturii Sale cu Fiul pe care il naste". Fecioria Maicii Domnului este rod al efortului ei de sensibilizare spirituala si cuprinde in ea intensitatea prezentei radioase a lui Dumnezeu.

Maica Domnului ducea o viata de sfintenie sau puritate petrecand intr-o atmosfera de rugaciune, de lectura si cugetare sfanta, delectandu-se cu frumusetile pure, neintinate ale firii. Ea se ostenea constienta si libera de Ii placea Celui de Sus. "Scara duhovniceasca, Fecioara, este rasadita in pamant, ca din pamant isi trage originea - zice Sfantul Ioan Damaschin - dar capul ei se inalta pana la cer".

Aceasta veritabila fiica a lui Adam a dus cea mai neprihanita viata din lume, a adunat in sine toata sfintenia si s-a ridicat deasupra oricarei participari la realitatea raului. Puritatea ei este dobandita prin sinergie; sfintenia ei este purtarea de grija a lui Dumnezeu, dar si nazuinta continua si cucerire personala. Sfantul Efrem Sirul, zice: "Intr-o clipa roaba a devenit fiica a imparatului, prin Tine, Fiul Imparatului. Iata cea prea umila a ajuns din pricina Ta, o, Fiul lui David, in casa lui David. Fiica pamantului a ajuns in cer (in cerul curatiei) prin Cel ceresc".

Sfintenia Maicii Preacurate este mai presus decat a oricarei alte fapturi pentru ca si chemarea si rolul ei este unic "caci ea nu a nascut pe cineva sfintit, ci pe Sfantul care, nascandu-Se din ea, a si sfintit-o".

Toata viata Maicii Domnului a fost presarata de o continua rugaciune prin care Prea Curata era in relatie personala cu Dumnezeu, umplandu-se de cea mai adanca sensibilitate si delicatete. Prin rugaciune neincetata se depasea pe sine, ridicandu-se la Dumnezeu si vazand lumina necuprinsa de minte si de cunostinta creaturilor.

Sfantul Efrem Sirul declara ca vestea cea buna a fost un raspuns la rugaciunea ei. El spune in unul din imnele sale: "Ce facea Curata in timpul cand Gavriil a zburat de la ea? El i-a aparut ei in rugaciune, caci si Daniil a vazut pe Gavriil in rugaciune (Daniil 9, 21). Se cuvine ca rugaciunea si vestea cea buna sa se bucure una de alta, ca Maria si Elisabeta ruda ei".

Rugaciunea e virtutea prin care Prea Sfanta Fecioara a dobandit acea transparenta pentru divin, acea stralucire si frumusete, zugravita in poezia Vechiului Testament: "ca zarea straluceste si ca luna-i de frumoasa, ca soarele-i de luminoasa" (Cant. Cantarilor 6, 10).

Farmecul candid si frumusetea distinsa a fizionomiei morale a Maicii Domnului cresc in intensitate daca-i adaugam si atributele biblice cuprinse in mesajul arhanghelului: "Cea plina de har" si "binecuvantata" (Luca 1, 28).

Maica Domnului fusese impodobita cu puritatea, dar dupa ce va da ingerului raspunsul hotarator, Sfantul Duh se va cobora peste ea si - conform invataturii patristice - o va curati de orice urma a pacatului stramosesc. Acest har al curatirii de pacatul stramosesc il primeste ea prin umanitatea Fiului ei, mai precis, in momentul in care incepe conceperea umanitatii "spre a o face apta spre salasluirea Lui negraita", pentru ca Ipostasul dumnezeiesc sa nu ia trupul sau dintr-un trup care se afla inca sub acest pacat si sub legea naturala a nasterii in voluptate.

Asa cum arata Mitrofan Critopol "fiindca a fost randuita de Dumnezeu spre un scop mare si cu totul deosebit, i s-a dat de Dumnezeu un mare si deosebit har, acela de a-i sterge pacatul. Desigur, darul acesta s-a intalnit cu straduinta ei cu totul deosebita de a trai in curatie deplina".

O data cu vestea cea buna primeste si plenitudinea darurilor, deoarece in ea se salasluieste Sfantul Duh. Salutul ingerului: "Bucura-te ceea ce esti plina de har, Domnul este cu tine" (Luca 1, 28) arata ca Fecioara din Nazaret este unita cu Dumnezeu cum n-a mai fost nici o fiinta omeneasca. Ea e transformata in intregime de har, e ridicata la o stare harica si strabatuta de prezenta vie, intima si lucratoare a lui Dumnezeu. Referindu-se la aceasta, Sfantul Andrei Criteanul intreaba: "Si cine nu admira pe aceasta ce s-a ridicat la atata inaltime, ca sa fie Maica lui Dumnezeu, lucru de veste cu adevarat paradoxal?".

Sfanta Fecioara Maria este binecuvantata intre femei fiindca ea pune inceputul mantuirii pe pamant, ca pricina a Mantuirii, ca Nascatoarea Mantuitorului Iisus Hristos, cel care impaca cerul cu pamantul, pe Dumnezeu cu omul. Este binecuvantata fiind Eva cea noua, adica stramoasa lumii mantuite. (Precum pacatul s-a introdus in lume prin parte femeiasca, asa si mantuirea).

Este binecuvantata pentru ca, nascand pe Cuvantul Celui mai inainte de vaci, a unit in sine curatia fecioriei si nasterea de fiu. De aceea marele predicator Ilie Miniat, spune: "Numai pe tine te-a binecuvantat, pe tine te-a sfintit, pe tine te-a iubit, pe tine Dumnezeu te-a ~ale:s dintre foate lemeHe' ca locuinta a Sa propri'Ei" 28.

Maica Domnului si-a imbunatatit viata sa morala in asa masura incat era libera de orice afectiune patimasa si oarba de lucrurile finite si asta inseamna ca a dobandit virtutea nepatimirii sau desavarsirea, care "nu e o singura virtute, ci un nume pentru toate virtutile".

"Tu ai impodobit pe Maica Ta cu toate - zice Sfantul Efrem Sirul - caci Tu esti frumusetea Maicii Tale". Iar Cabasila motiveaza virtutea desavarsirii Maicii Domnului astfel: "Deoarece Mantuitorul a fost Om si Fiu al Omului nu numai pentru ca avea un trup, ci pentru ca a avut si suflet, sentimente si vointa si tot ce e omenesc, era de trebuinta sa aiba si o Maica desavarsita, care sa slujeasca nasterii Lui nu numai cu firea trupului, ci si cu mintea si cu vointa si cu toate cele ce le avea, sa fie Maica si dupa trup si dupa suflet; sa aduca la nastere negraita Omul intreg".

Dumnezeu i-a dat Prea Sfintei Fecioare Maria toate darurile, pe care le-a primit cu dragoste si le-a valorificat in masura cea mai deplina. De aceea o numeste marele Predicator Ilie Miniat "manunchi insufletit al viirtutilor si minunat rezultat al tuturor harurilor", "care - cum o elogiaza Sfantul Ioan Damaschin - cu adevarat are multe nume si multi ochi si este mai presus de intreaga faptura".

Maica Domnului in viata Bisericii

Prezenta Maicii Domnului in viata Bisericii se datoreste legaturii stranse dintre ea si Capul Bisericii, Fiul lui Dumnezeu care a fost purtat in pantece de ea, zamislit si nascut din ea, pe care L-a purtat in brate ca prunc si a ramas unita cu El prin iubirea omeneasca culminanta, proprie unei mame. "Zamislind in sanul sau feciorelnic pe Fiul lui Dumnezeu, Preasfanta Fecioara intra intr-o relatie de o deosebita intimitate cu Mantuitorul Iisus Hristos fata de care detine pozitia de Maica si se raporteaza intotdeauna la El ca Maica Domnului.

Cand Maria o viziteaza pe verisoara ei, Elisabeta, aceasta, plina de Duhul Sfant zice: "Binecuvantata esti tu intre femei si binecuvantat este rodul pantecelui tau" (Luca 1, 42). Din cuvintele Elisabetei se vede ca binecuvantarea Fecioarei este in legatura cu binecuvantarea "rodului trupului" ei. Asemenea Arhanghelului Gavriil, care o saluta spunandu-i: "Bucura-te ceea ce esti plina de har, Domnul este cu tine" (Luca 1, 28). Elisabeta ne spune la fel, ca nu putem desparti vreodata pe Fiul de Mama, de "Nascatoarea de Dumnezeu". "Unde s-a mai auzit vreodata - se intreaba Cuviosul Andrei Criteanul - sa fie femeia Maica lui Dumnezeu, sau Dumnezeu sa fie Fiul femeii?".

In cultul pe pare i-l ofera, Biserica are aceeasi constiinta a Elisabetei. Numele de "Maica Domnului", inspirat Elisabetei, este pentru Biserica numele consacrat al Fecioarei Maria. Biserica o priveste pe Maica Domnulu ca pe una ce intrupeaza credinta, speranta si asteptarea neamurilor.

Preacinstirea pe care Biserica o aduce Maicii Domnului este reflectarea cinstirii pe care insusi Fiul o acorda Maicii Sale, in cadrul creatiei ca celei dintai fapturi. "Cu adevarat - scrie Sfantul Ioan Damaschin - tu esti mai de pret decat intreaga creatie ca doar din tine singura Creatorul a primit parga firii noastre omenesti. Trupul Sau L-a facut din trupul tau, sangele Sau din sangele tau. Dumnezeu s-a hranit cu laptele tau, iar buzele tale au fost atinse de buzele lui Dumnezeu". Pe aceasta intimitate se bazeaza prezenta Maicii Domnului in Biserica.

Iconografia ortodoxa prezinta pe Iisus luandu-i, la Adormirea ei sufletul in bratele Lui. Iubirea Lui fata de ea, este tot atat de afectuoasa ca si iubirea ei fata de El. Pruncul, ajuns in plinatatea puterilor, poarta in bratele Sale pe mama lui ramasa cu puteri mai imputinate. In persoana ei a simtit si simte Iisus, la maximum, iubirea omeneasca fata de El si in afectiunea Lui fata de ea se include o afectiune fata de Om in general".

Capul Bisericii este Hristos, format din sangiurile Prea Curatei Fecioare, fapt, care evidentiaza rolul Maicii Domnului in comunitatea ecleziala. Caci "Numai intrucat Insusi Fiul lui Dumnezeu S-a facut Fiul Fecioarei, El s-a facut Fiul omului si Fratele oamenilor si prin aceasta i-a facut pe ei fii ai lui Dumnezeu prin har".

Fecioara Maria "asculta cuvantul lui Dumnezeu si-l pazea", fiind in relatie nu numai prin sange, ci si prin Cuvant in Duhul Sfant, care este insusi sufletul Bisericii. La Nunta din Cana o vedem tocmai in aceasta ipostaza de slujire inspirata a Cuvantului. Ea, care, de la inceput asculta Cuvantul, Il pazeste in inima sa, Il priveste si il proclama, prin aceasta ne este si noua o Mama duhovniceasca prin Dumnezeu-Cuvantul.

Maica Domnului este cu adevarat o Maica duhovniceasca a comunitatii eccleziale caci daca Domnul insusi, dupa Cuvantul Sau, nu se rusineaza sa ne numeasca fratii Sai, oare se va rusina Maica Domnului sa ne numeasca fiii sai?.

In Maica Domnului, Trupul lui Hristos, Biserica, are in ea inima de Mama, care a batut si bate ea insasi la inima lui Hristos, Capul Bisericii, pentru mantuirea noastra si Mantuitorul nostru "tine seama de aceasta inima a Mamei, care a devenit Maica noastra pentru ca e Maica Lui".

Acest dar ca Maica Lui sa ne fie si noua Maica duhovniceasca ni-l ofera Hristos pe cruce, atunci cand a incredintat-o pe Mama Sa ca mama si ucenicului Sau Ioan, in momentul in care prin jertfa crucii se naste Biserica (Ioan 19, 26-27). Din acel moment Sfantul Ioan "a luat-o la sine", i-a devenit mama duhovniceasca si prin el si Bisericii, noua tuturor.

De acum inainte Maica Domnului petrecea in legatura de unitate sensibila cu Sfantul Ioan si cu ceilalti apostoli. Va fi in mijlocul lor la asteptarea Duhului Sfant, a Cincizecimii. "In lipsa prezentei trupesti, tangibile a Mantuitorului, ucenicii Domnului, in asteptarea Pogorarii Duhului, au in mijlocul lor vasul minunii negraite din care numele lui Hristos se raspandeste "ca o mireasma revarsata" (Cant. Cant. 1, 3).

"Venirea Sfantului Duh in ziua de Rusalii va stabili o legatura indisolubila intre cinstirea sanului feciorelnic al Maicii Domnului si cultul Sfintei Euharistii", care, alaturi de celelalte Sfinte Taine, coostituie "respiratia continua a Bisericii prin care ea respira si revarsa neincetat pe Duhul Sfant asupra madularelor ei".

Maica Domnului era in mijlocul comunitatii ecleziale si sub lumina Duhului le va destainui ucenicilor cuvinte si fapte traite de ea in comuniune iubitoare cu Fiul ei, ii va invata si insufleti in slujirea lor, fiindu-le - cum zice Biserica - "gura apostolilor cea fara de tacere" (Acatist); memoria vie a Evangheliei si Mama a iubirii. Ea inspira pe membrii Bisericii primare din viata dumnezeiasca, ca una ce a purtat in ea "Viata" (Ioan 14, 6), pe Domnul vietii, "Cuvantul facut trup" (Ioan 1, 14).

Acest rol considerabil l-a avut Maica Domnului in viata Bisericii nu numai in epoca apostolica, ci il are de-a pururi pentru ca Iisus Hristos ramane om de-a pururi, si dupa Invierea si Inaltarea Sa la cer, pastrand trupul format in pantecele matern al Preacuratei Fecioare Maria. Dumnezeu "isi face pe Fiul Sau insusi Om adevarat nascut pe pamant si infratit cu oamenii in toate, afara de pacat, apoi Il aseaza in aceasta calitate de-a dreapta Sa spre a lucra cu putere dumnezeiasca si intimitate omeneasca pentru mantuirea fratilor Sai". Deci, e fireasca inima omeneasca a Mamei sa bata alaturi de inima omeneasca a Fiului biruitor si inaltat "ce participa in acelasi timp la soarta de suferinta a omenirii, usurandu-i-o".

Maica Domnului isi exercita prezenta sa in viata Bisericii prin rolul de povatuitoare, mijlocitoare si model desavarsit pentru membrii Trupului tainic al Fiului ei si Dumnezeului nostru, Iisus Hristos. Stiind ca "mult poate rugaciunea dreptului", cu atat mai mult a Sfintei Fecioare Maria, Iisus Hristos asculta si primeste rugaciunea smerita a Maicii pentru lumea ce sta inainte, pentru Biserica. Propovaduirea Preacuratei la Nunta din Cana: "Faceti ce va va spune" (Ioan 2, 5) o arata pe Maica Domnului ca pe o calauzitoare a Bisericii, care, prin nasterea Mantuitorului a devenit pentru noi "mijlocitoarea tuturor bunurilor". Darurile speciale cu care a fost inzestrata Preasfanta Fecioara Maria, i-au fost acordate pentru intreaga omenire. De aceea ea este pentru intreaga Biserica "comoara neimputinata" si un izvor nesecat de haruri.

Maica Domnului a fost alaturi de Fiul ei in momentele de bucurie si in cele de durere. Sacrificiile ei de mama si contributia ei la nasterea, cresterea si la toata activitatea Fiului ei pe pamant, precum si inalta intelegere aratata fata de lucrarile lui Dumnezeu pentru mantuirea noastra, arata chemarea si misiunea inalta a Preacuratei in opera de mantuire, in viata Bisericii, ca Nascatoare de Dumnezeu si mijlocitoare a noastra inaintea Dreptului judecator.

Fecioara Maria nu poate fi pusa pe acelasi plan cu Iisus Hristos, propriul autor al mantuirii, dar este in unirea cea mai stransa cu Fiul ei pentru ca este Maica lui Dumnezeu, Mantuitorul lumii si Capul Bisericii, Care, precum nu s-a despartit de Tatal asa nu s-a despartit de Maica. "Caci nu s-a despartit de Tatal nascandu-se din El, ci e intreg in El; asa locuieste si in Maica Lui, ramanand nedespartit de ea. Vointa ei si a Lui sunt una. Voia Fecioarei e voia Fiului ei. "Precum se odihneste dumnezeirea Unuia Nascutului cu Trupul in sanurile Tatalui, asa se odihnesc amandoua si in cele ale Maicii". De aceea Biserica o considera Calauzitoare, Mijlocitaare, Maica duhovniceasca si-i cere direct ajutorul, convinsa ca mijlocirea Maicii Sfinte la Fiul ei are o deosebita eficienta, ea fiind - - dupa expresia Sfantului Andrei Criteanul - "scaparea comuna a tuturor crestinilor".

De Taina aratarii Fiului lui Dumnezeu in trup se impartaseste Taina Fecioarei insasi si, prin urmare, se poate spune ca de preamarirea Domnului se impartaseste si venerarea Maicii Domnului. De aceea Sfantul Ioan Damaschin merge pana acolo incat afirma, citand pe Sfantul Grigorie Teologul: "Cel care nu marturiseste pe Sfanta Fecioara ca Nascatoare de Dumnezeu este fara de Dumnezeire".

Dupa salutul Elisabetei, prin care este numita "Mama lui Dumnezeu", Sfanta Fecioara, inspirata de Duhul Sfant, marturiseste despre sine: "Iata de acum ma vor ferici toate neamurile" (Luca 1, 48) cuvinte in care e cuprinsa o marturisire a vointei dumnezeiesti cu privire la indatorirea tuturor credinciosilor de a o preamari.

Cultul de supravenerare a Maicii lui Dumnezeu, pe care Domnul insusi il cere, trebuie sa fie o manifestare religioasa principala in viata Bisericii intrucat implica implinirea unei indatoriri pe cat de sfanta pe atat de folositoare pentru orice crestin.

Cultul public deosebit de care Maica Domnului se bucura in viata Bisericii este manifestat prin mai multe forme din care cea mai importanta este instituirea de sarbatori sau zile anumite din cursul anului bisericesc consacrate pomenirii si cinstirii ei.

Biserica exprima cultul pentru Maica Domnului prin cantari si rugaciuni, o lauda, o invoca si o mareste printr-o bogata imnologie, tropare, stihiri, canoane, adresate ei in randuielile slujbelor bisericesti. De asemenea, in cinstirea si spre lauda Maicii Domnului s-au alcatuit slujbe speciale, acele Paraclise si Acatiste, imne de o rara frumusete literara, imne de multumire pentru binefacerile aduse lumii de intruparea Fiului lui Dumnezeu.

Toate aceste forme de exprimare a cultului mariologic reflecta, pe de o parte rolul considerabil al Maicii Domnului in viata Bisericii, iar pe de alta parte, fac ca prezenta ei sa fie mai radioasa, mai vie, caci "in solidaritatea pan-umana in Hristos, ea aduce mai multa iubire decat toate fapturile constiente".

Formula liturgica, care premerge si anunta Axionul si care contine aceste apelative cultice "Preasfanta", "Curata", "Preabinecuvantata", "Marita Stapana noastra", "de Dumnezeu Nascatoare" si "Pururea Fecioara Maria", cuprinde sumar tot ce poate spune Biserica mai complet si mai exact pe plan dogmatic si moral despre Maica Domnului, despre rostul si aportul ei in iconomia intruparii Fiului lui Dumnezeu si in mantuirea neamului omenesc.

Biserica impleteste o mareata cununa cultica si o aseaza cu evlavie si devotiune pe cea mai frumoasa si mai curata frunte din lume, pe fruntea Maicii Domnului, care este Maica Bisericii, Trupul tainic al lui Hristos (Efeseni 1, 22). Ea este femeia prin excelenta "prin care a fost dezlegat blestemul si a intrat in locul lui dreptul la veselie" si prin care s-a facut "impacarea dintre Dumnezeu si oameni".

Aici este implicat si rolul permanent al Maicii lui Dumnezeu in viata Bisericii, ca ea ramane pururea legata de Fiul Sau. "Capul Trupului Bisericii" (Coloseni 1, 18), care si dupa Invierea si Inaltarea Sa pastreaza trupul format din sangiurile ei. Plecand de aici, Sfantul Andrei Criteanul afirma ca mijlocirea Maicii Preacurate nu a incetat cu nasterea, cresterea si Inaltarea Fiului si nici cu adormirea ei. Ea a fost si a ramas o pururea rugatoare la Dumnezeu pentru Biserica: "Mijloceste la Domnul pentru faptura oomuna. Pana cand erai pe pamant te tinea o mica parte a pamantului. Dupa ce te-ai mutat de pe pamant toata lumea te are pe tine iertatoare".

Icoana Sfintei Treimi are in fata pe Maica Domnului, fapt care ne arata ca "fiind Nascatoarea Fiului lui Dumnezeu Intrupat are in cer un loc mai de cinste decat oricare dintre ingeri sau sfinti, aflandu-se mai aproape decat toti acestia de tronul Prea Sfintei Treimi".

Cele doua mari scaune imparatesti, cel al Tatalui si cel al Fiului ei, al Panaghiei si al Pantocratorului, care se vad pe bolta, bisericii, ne arata unirea Maicii Domnului cu Fiul ei, Iisus Hristos si, implicit, folosul ei in viata Bisericii crestine. Caci, precum unde e Fiul e si Tatal, asa unde e Maica e si Fiul. Acesta "e asa de unit cu Maica Sa, incat exista o singura lucrare a Fiului si a Maicii, adica cea dumnezeiasca si necreata a Fiului, care ii leaga pe amandoi neasemanat mai mult decat leaga lucrarea sufletului madularele trupului". Lucrarea Maicii Domnului in viata Bisericii - lucrarea dumnezeiasca a lui Hristos. Activitatile ei sunt actvitatile Lui. El e mai unit cu Maica Lui decat inima ei cu ea insasi.

"Din toate acestea este evident ca Maica Domnului nu mijloceste intre Fiul ei si noi, ca una care acopera pe Hristos, care ne separa de Hristos, ci ca una din care Hristos Insusi lucreaza, ea ramanand coplesita de prezenta Lui, cum e coplesit "aerul de lumina". Asa intelege Ortodoxia prezenta lucratoare in viata Bisericii a Maicii Domnului, Steaua care vesteste pe Soarele dreptatii, "locuinta mai presus de ceruri a Soarelui slavei", care se, bucura de cea mai inaintata pozitie in lumina lui Hristos, de cea mai deplina unire cu El.

Maica Domnului in evlavia credinciosilor ortodocsi

Evlavia crestina marturiseste petrecerea Sfintei Fecioare Maria la cer, cu trupul inviat in nemijlocita comuniune cu Domnul, unde, isi aminteste pururea de noi si se roaga cu Sfintii si cu dreptii neincetat pentru noi, de unde ne invata, ne propovaduieste, ne inspira ca una care este impreuna cu Domnul, cu unicul Fiu al lui Dumnezeu si al ei - Iisus Hristos.

Se roaga mai eficient pentru ca participa in unitatea persoanei la bucuria si fericirea divina pe care le gusta plenar. Prezenta Maicii Domnului in cer constituie temeiul evlaviei credinciosilor ortodocsi.

Sub icoana si candela Maicii Domnului, in rugaciunile adresate ei, credinciosul ortodox se simte sub fluxul de putere si iubire, sub valul de viata si lumina al lui Hristos. El simte ca prezenta candida a Fecioarei, alese sa ne mijloceasca intruparea si venirea in lume a Celui Preainalt", ne confera calitatea de prunci ai ei si calitatea de frati ai Domnului odata cu "arvuna tihnei, pe care vrem s-o dobandim in veacul cel definitiv".

De aceea, daca pe Sfinti, care sunt "prieteni sau casnici" apropiati ai lui Dumnezeu, ii chemam ca ei sa fie solitori si impreuna-rugatori cu noi la Dumnezeu, Prea Sfintei Fecioare Maria ii cerem nu numai sa se roage pentru noi, ci ea insasi sa ne ajute, in calitate de Maica a Fiului lui Dumnezeu, fapt de care se leaga mijlocirea ei speciala pentru noi.

Crestinul ortodox are constiinta prezentei eficiente a Maicii Domnului in toate momentele de rascruce ale vietii, in care el se roaga cu incredere si duiosie Mamei daruite noua de Fiul lui Dumnezeu: "Fii langa mine pururea ca o milostiva, milosarda si iubitoare de bine, intru aceasta viata de acum, calda, folositoare si ajutatoare, in vremea iesirii mele, nevrednicul meu suflet pazindu-l, si in ziua infricosatoarei judecati de osanda cea vesnica izbavindu-ma si slavei celei negraite a Fiului tau si Dumnezeului nostru mostean pe mine aratandu-ma" (Rugaciune la Pavecernita mare). Crestinul o simte foarte aproape si o venereaza cu constiinta ca cinstind-o pe ea il preamarim pe Hristos, pentru ca "viata ei insasi este Hristos.

Prin cuvantul ei din in Sfanta Scriptura, prin viata ei atat de sfanta si, mai ales faptele dumnezeiesti savarsite prin ea este adanc calauzitoare, ocrotitoare, rugatoare, solitoare, luminatoare pe caile dreptei credinte. De aceea aceasta suita de invocari o intalnim in evlavia crestina, in teologie, in cateheza, in rugaciune si in cult.

Cultul Maicii Domnului implica si un aspect moral. Credinciosul ortodox stie ca in ordinea vietii morale si sacramentale, Maica Domnului este modelul suprem al vietuirii noastre in Hristos. Cinstirea pe care o aducem ei trebuie sa aiba un ecou in viata morala a familiei crestine si a fiecarui crestin in parte. Preacurata Fecioara a zamislit in sanul ei pe Dumnezeu-Cuvantul si orice crestin primeste prin credinta cuvantul vietii vesnice in inima lui, de aceea e chemat sa-l intrupeze duhovniceste.

Dupa Cum Fecioara a primit in pantece pe Emanuel, crestinul vrednic primeste Trupul preacurat al lui Hristos, avandu-L intreg in fiinta sa. "Nu numai in Maria, ci si in tine, scrie Origen, trebuie sa se intrupeze Cuvantul lui Dumnezeu" sau "La ce-mi foloseste sa spun ca Iisus a venit numai in trupul pe care L-a luat el in Maria, daca nu arat ca El a venit, de asemenea, si in trupul meu".

Cu toate ca Fecioara ramane in integritatea ei neatinsa, ea totusi naste. Deci "crestinismul venereaza nu simplu fecioria, ci fecioria care "naste", care rodeste, pe Fecioara-Mama". In evlavia credinciosilor ortodocsi "taina nasterii feciorelnice prilejuieste si explica aceasta minune din ordinea vietii spirituale".

Numai in Maica Domnului credinciosul evlavios vede modul unei experiente morale privind legatura noastra cu Persoana divina ca in taina fecioriei sale intrezareste sensul castitatii, puritatea, maretia stapanirii de sine si a smereniei, credinta si discretia, sfiala de apucaturile usuratice si de vartejul ametitor al pasiunilor inrobitoare, virtuti prin care sufletele noastre isi dobandesc curatia si pasesc pe linia unei frumuseti morale, a unui caracter superior.

Privind la Maica Domnului, credinciosii ortodocsi au evlavia ca prin feciorie dobandesc darul de a se ridica deasupra naturii lor pentru a-i patrunde sensul din perspectiva intelepciunii divine.

In viata Bisericii, evlavia credinciosilor ortodocsi pentru Maica Domnului se exprima prin diverse forme sau modalitati dintre care amintim urmatoarele:

1. Zidirea de biserici in cinstea si spre pomenirea Maicii Domnului, puse sub ocrotirea ei si purtand numele ei sau avand ca hramuridiferite sarbatori ale ei.

2. Evlavia credinciosilor ortodocsi pentru Maica Domnului se exprima si prin zugravirea chipului ei pe icoane si pe peretii bisericilor si cinstirea acestor chipuri.

In manastirile ortodoxe si in unele biserici de enorie, se pastreaza icoane ale Maicii Domnului care se bucura de multa veneratie, unele dintre ele fiind reputate ca facatoare de minuni, cum ar fi, de exemplu, cea de la Manastirea Neamtu, numita "Inchinatoarea" (sec. XV), cea de la Manastirea Agapia (sec. XIV), de la Manastirea lui Neagoe din Curtea de Arges (Icoana Junghiata).

In iconografia murala din interiorul Bisericii, icoanele Maicii Domnului ocupa un loc predominant pe bolta altarului, pe catapeteasma, pe boltile pronaosului si in alte locuri. In toate icoanele si picturile Maicii Domnului e reprezentata cu aureola stralucita pentru ca in evlavia zugravilor si a credinciosilor ortodocsi, Fecioara Maria este aceea prin care "intunericul s-a risipit si a intrat lumina in lume" (Sfantul Andrei Criteanul).

3. O forma a evlaviei credinciosilor ortodocsi fata de Maica Domnului este si constituirea colectiilor de icoane de valoare artistica remarcabila, icoane ce reprezinta pe Maica Domnului. Aceste colectii manastiresti sau religioase, in general, sunt si raman o dovada reala a devotiunii pe care ei o au pentru Stapana cerurilor si a pamantului "prin care legea s-a implinit si harul a stralucit".

4. Pietatea vie pentru Prea Curata Fecioara isi gaseste ca forma de exprimare procesiunile si traditiile legate de supravenerarea ei. La noi, in ajunul Craciunului, preotul merge cu icoana Nasterii din casa in casa, cantand pe langa tropar si condacul "Fecioara astazi", imn compus de Roman Melodul. Era cantat si de stramosii nostri la masa din ziua de Craciun, iar melodia lui avea sa fie imprumutata si de colindul popular. Dand nastere dupa trup "Domnului pacii" in mod firesc Nascatoarea de Dumnezeu este si ea o pavaza neasemuit de puternica a credinciosilor care iubesc din inima pacea, fiind pe drept numita de Sfanta Biserica, in slujba Paraclisului, "pacea celor din razboaie". De aceea, pe campul de lupta, credinciosii ortodocsi chemau in ajutor pe Maica Domnului si purtau icoana Imparatesei salvatoare.

5. Frecventa numelor de Marin si Maria la toate popoarele ortodoxe, dar mai ales la romani, este tot o expresie a evlaviei credinciosilor nostri ortodocsi pentru Maica Domnului. Cei ce poarta acest nume nutresc sentimente pioase, de afectiune sincera si fierbinte pentru Nascatoarea de Dumnezeu, pe care o manifesta prin participare la cultul public si serband ceremonios in casele lor ziua onomastica.

6. Evlavia credinciosilor ortodocsi pentru Maica Domnului s-a exprimat si in cultul public al Bisericii prin diferitele genuri de predici (omilii, panegirice, cuvantari de laude) rostite de predicatori la diferite praznice mariologice. Aceste predici, prezentate poetic, sunt de un realism dogmatic si moral incontestabil, cum ar fi, de exemplu, cele ale Sfantului Andrei Criteanul si Sfantul Ioan Damaschinul, ale lui Ilie Miniat si Mitropolitului Nicolae al Krutitelor.

Predica Sfantului Andrei Criteanul (+740 despre Sfanta Fecioara Maria contine nenumarate locuri in care frumusetea stilistica se intrece cu inaltimea cugetarii duhovnicesti. Iata, de exemplu, cat de minunat intocmeste el a patra dintre predicile sale la Nasterea Sfintei Maria: "Daca ar fi posibil a se masura pamantul cu palma si marea cu sfoara si sa fie masurata multimea stelelor si picaturile de ploaie si firele de praf si volumul vanturilor, atunci s-ar putea sa fie inteleasa cumva si tema noastra de care ne ocupam. Aceasta Serbare, care se face astazi este a Maicii Domnului. Ceea ce se savarseste este pentru nasterea copilei Pururea Fecioare, a copilei fara pofta de nunta, a imparatesei, a proorociei".

Sfantul Ioan Damaschin (+749) foloseste cuvinte si idei solemne combinate poetic pentru a crea in sufletele ascultatorilor rezonante afective corespunzatoare momentului sarbatoresc al proslavirii Fecioarei: „Bucura-te cea cu dardaruitat care esti aleasa din toate generatiile, neamurile, limbile, natiunile si popoarele. Bucura-te ca ai nascut pe Fiul cel inainte de veci si totodata, Fiu nou, care ne vine din izvoarele lui Israel".

Ilie Miniat (+1714) prezinta pe Maica Domnului in cuvinte pline de poezie, elogiind sublimitatea si frumusetea ei: "Numai pe tine te-a binecuvantat. Pentru aceea revarsand peste tine toate comorile atotputerniciei Sale, te-a aratat in lume cea mai minunarta si cea mai deosebita plasmuire a mainii Lui atotputernice".

Nicolae, Mitropolitul Krutitelor (+1961) face pe auditori sa vibreze cat mai puternic si sa-si sporeasca evlavia pentru foloasele duhovnicesti aduse neamului omenesc prin Maica Domnului. "Fecioara Maria, Steaua care a vestit pe Soarele Dreptatii Hristos nu se intuneca si cu lumina ei va lumina pe oamenii credinciosi in veacuri nesfarsite".

7. Evlavia credinciosilor ortodocsi pentru Maica Domnului se exprima in colindele lor stravechi in care se intalnesc, in fericita osmoza, poezia si muzica sufletului nostru plin de pietate si calda umilinta. In colind inima credinciosilor ortodocsi tremura in cantec pentru Maica Preacurata, mijlocitoare intre Dumnezeu si om: "Sus in varful muntelui, La Domnul Hristos/ Sade Maica Domnului/. Sade, sade si se roaga/ Pentru toata lumea-ntreaga". Colindele ortodoxe in simplitatea lor metaforica peste care pluteste lin ca un seral duhul Evangheliei, arata chemarea si misiunea inalta a prea Curatei Maici a lui Dumnezeu si rolul ei insemnat in opera de mantuire a neamului crestinesc: "Plange Maica si suspina de durere inima-i plina/ Si se roaga neincetat/ Pentru-al lumii-ntreg pacat". Colinda ortodoxa e cantecul acelei sarbatori in care credinciosul evlavios se intalneste cu Biserica, cu Hristos si cu Prea Sfanta Lui Maica.

8. Poezii de o rara sensibilitate religioasa si de o puternica vibratie sufleteasca alcatuite in cinstea Maicii Domnului, sunt o dovada autentica a evlaviei deosebite pentru Maica Domnului. Odata cu marele cantaret al poporului nostru - Mihai Eminescu - credinciosii ortodocsi se incredinteaza si ei mijlocirii divine a Maicii Domnului cu frumoasa ruga: "Asculta a noastre plangeri/ Regina peste ingeri/ Din neguri te arata/ Lumina dulce, iara/ O, Maica Preacurata/ Si pururua Fecioara, Marie" (Rugaciune).

Prin pana si versul poetilor romani, liricul, epircul si dramaticul isi ating culmile lor de frumusete si de mister.

Din poezia relrigioasa ortodoxa se desprinde evlavia credinciosului ortodox pemtru menirea sfanta a Maicii Domnului de solitoare dulce pentru mantuirea noastra, cum subliniaza Sfantul roman Ioan Iacob, din pustiul Iordanului, in una din poeziile sale: "De n-ar avea la ceruri lumea/ Rudenie de pe pamant/ Atunci ar fi pustie viata/ Asemenea unui mormant./ De nu erai tu primavara/ A veacului intelenit/ Ar fi ramas de-a pururi iarna/ Si Soarele n-ar fi zambit" (La usa milostivirii).

Toate acestea constituie o dovada a evlaviei increderii si veneratiei cu care credinciosii au inconjurat totderauna persoana sfanta a Maicaii Domnului ca pe ceea ce este "chezasia ipostatica a impacarii lui Dumnezeu cu noi" (Sfantul Andrei Criteanul).

Nu vom afla pe Maica Domnului mai laudata, mai cinstita, mai proslavita, mai impodobita de farmec literar si poetic, ca in evlavia credinciosilor ortodocsi: in cult, in arta, in poezia religioasa, in icoanele zugravilor si in picturile de pe zidurile bisericilor, Maica Domnului este infatisata pentru eternitate drept Stapana noastra, Imparateasa si Doamna si Maica a vietii care, "Intru adormire, lumea nu a parasit-o si cu rugaciunile ei izbaveste din moarte sufletele noastre" - cum canta Biserica Ortodoxa la praznicul Adormirii sale.

In evlavia credinciosilor ortodocsi, Maica Domnului este si ramane fiinta providentiala prin care se implineste planul Sfintei Treimi cu privire la mantuirea omului si a lumii. Aici, pe pamant pentru credinciosii ortodocsi, Maica Domnului este "haina celor goi", de indrazneala fiind insa si "podul care trece la cer pe cei de pe pamant". Intre cer si pamant, intre Dumnezeu si om, Maica Sfanta este "voia cea buna a lui Dumnezeu catre noi cei muritori, indraznirea celor muritori catre Dumnezeu". Iar sus, la tronul slavei dumnezeiesti, aceeasi Maica Sfanta este "imblanzirea judecatorului celui drept", "iertarea multor gresiti", o adevarata "picatura care risipeste mania lui Dumnezeu fata de cei pacatosi" (Icoasele 7, 2, 3, 6, 7 si Rugaciunea din Acatistul Buneivestiri).

Asa o privesc credinciosii ortodocsi pe Nascatoarea pe Dumnezeu si pururea Fecioara Maria, "mandria creatiei intregi" prin care "Dumnezeu s-a facut om si omul a devenit Dumnezeu".

De aceea isi manifesta evlavia lor profunda si vie, de aceea o supravenereaza din neam in neam, convinsi ca in cer ei au o Maica ce sta alaturi de Domnul Hristos, "avand, pe de o parte autoritate materna asupra Lui atunci cand se roaga pentru noi, iar pe de alta parte duiosie de maica pentru greutatile noastre", pentru nazuintele curate si sfinte ale intregii umanitati in drumul ei spre viata si lumina.

Ierom. Irineu Pop

05 August 2013

Vizualizari: 15557

Voteaza:

Maica Domnului in viata Bisericii si in evlavia credinciosilor ortodocsi 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE