Pentru că ne aflăm în perioada Marelui Post, iată una dintre variantele posibile ale unei mărturisiri făcute după ghidul spovedaniei al Sfântului Dimitrie, mitropolitul Rostovului, care poate fi personalizată pentru fiecare suflet în parte. Aşadar, pentru cei ostenitori ai vieţuirii creştine, pentru cei mai puţin practicanţi şi pentru cei care sunt la început de drum.

MĂRTURISIRE
Preacuvioase Părinte, binecuvântaţi ca eu păcătosul să-mi mărturisesc păcatele!

Mărturisesc, Domnului Dumnezeului Atotţiitor, care este în Sfânta Treime slăvit şi închinat, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, preabinecuvântatei Fecioare Născătoare de Dumnezeu Maria, tuturor puterilor cereşti şi tuturor sfinţilor, precum şi sfinţiei tale, cinstite părinte, toate păcatele mele câte am făcut, că am greşit fără de număr şi am mâniat pe Domnul Dumnezeul meu în toate zilele mele până în ziua şi ceasul de acum. Cu gândul, cu cuvântul şi cu lucrul.

Că în păcate m-am zămislit, în păcate m-am născut, în păcate am crescut şi în păcate am vieţuit până în ziua şi ceasul de acum.

Mărturisesc că foarte am greşit cu mândria, cu slava deşartă, cu zavistia, cu urâciunea, cu iubirea de argint, cu nemilostivirea, cu mânia, cu somnul, cu lenevirea, cu îmbuibarea pântecului, cu tot felul de gânduri necurate, cu pofte de tot felul de curvie şi cu osândirea judecând pe alţii. Nu am cinstit zilele sfinte, nu am umblat regulat la Sfânta Biserică, nu am dat pildă bună celor mai mici decât mine.

În biserică am stat cu neluare aminte la cele ce se citesc, se cântă şi se predică şi mai înainte de vreme am plecat din biserică. M-am împărtăşit cu nevrednicie cu sfintele Taine, n-am păzit sfintele posturi, am greşit cu voie şi fără de voie, cu sufletul, cu trupul şi cu toate simţurile mele cele sufleteşti şi trupeşti. În toate fărădelegile am petrecut şi toate câte slăbiciunea omenească poate greşi înaintea Domnului, eu am greşit.

Vinovat sunt înaintea lui Dumnezeu întru toate păcatele mele cele fără număr, câte am mărturisit şi câte am mai şi uitat. Pentru toate acestea mă căiesc şi îmi pare rău şi cu frământare de inimă mă rog Stăpânei mele de Dumnezeu Născătoarei şi Pururea Fecioarei Maria, tuturor puterilor cereşti şi tuturor sfinţilor, precum şi sfinţiei tale, cinstite părinte, să-mi fiţi martor în Ziua Judecăţii împotriva diavolului, vrăjmaşul neamului omenesc, să vă rugaţi pentru mine păcătosul către Domnul Dumnezeul meu şi te rog cinstite părinte, ca cel ce ai puterea dată sfinţiei voastre de la Hristos, Dumnezeul nostru, dezleagă-mă de toate câte am mărturisit şi poate am mai şi uitat, de toate păcatele, să mă ierţi, canon să-mi rânduieşti căci cu adevărat mă căiesc şi mă voi căi, iar de acum înainte, cu ajutorul lui Dumnezeu, precum voi putea mă voi păzi.

Pentru păcatele acestea şi pentru altele, pe care poate le-am făcut dar le-am uitat, mă căiesc şi îmi pare rău din toată inima, fiindcă prin acestea am mâniat pe Dumnezeu.

Aşadar, mă făgăduiesc că, cu darul şi cu ajutorul lui Dumnezeu, să mă îndrept şi de astăzi înainte să nu mai fac păcate. Mă rog sfinţiei tale, cinstite părinte, să mă dezlegi de toate acestea pentru ca Domnul Dumnezeul nostru Iisus Hristos, să-mi ajute ca să pun început de pocăinţă. Amin.

Iartă-mă şi mă dezleagă de păcate, cinstite părinte, binecuvântează-mă şi te roagă lui Dumnezeu pentru mine păcătosul! Amin!

Doamne, ajută!

Ştefan Popa
 

• Marturisirea pacatelor
  Publicat in : Sfintele Taine
• Marturisirea, mijloc de crestere duhovniceasca
  Publicat in : Religie
• Pocainta si marturisirea: o taina uitata
  Publicat in : Credinta