Cuviosul nostru Parinte Nil a trait pe la anul 7103 de la facerea lumii, iar de la Hristos 1612 si a adormit in anul 1692. A vietuit intr-o chilie situata pe o stanca, aproape de schitul Cavsocalivia, in Sfantul Munte Athos. Sub aceasta chilie, pe una din laturile ei, era o pestera aflata la jumatatea stancii. In aceasta a vietuit si a adormit Sfantul, iar din sfintele sale moaste a izvorat mir in chip minunat, aducandu-i numirea de "Izvorator de mir".

Pe la anul 1813 s-au abatut asupra acestui munte jefuirile talharilor. Din pricina pacatelor noastre amenintau astfel, cu primejdie mare, silnicii albanezi (mai inainte de zarva care a fost in anul 1821). Vazand Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu aceasta urgie si purtand de grija calugarilor din Muntele Athos, a trimis pe robul sau, pe Cuviosul nostru Parinte Nil, Izvoratorul de mir. Acesta s-a aratat in multe chipuri unui monah pe nume Teofan, pe care l-a vindecat de o patima cumplita.

Toate rautatile care aveau sa se intample, de la anul 1813 pana la anul 1819, i s-au aratat prin vedenii acestui monah, ca sa-i indemne pe calugari la pocainta. Pricina pentru care i s-au aratat acestea lui Teofan se va cunoaste din cele ce urmeaza.

Acest Teofan a venit in Sfantul Munte in anul 1805 si s-a stabilit in schitul Cavsocalivia si a fost facut calugar rasofor. Plecand de aici, s-a dus la manastirea Rusicon, iar de a colo l-au trimis la metocul manastirii, afara din Sfantul Munte, unde a suferit ispite sufletesti si trupesti.

Astfel, din ingaduinta lui Dumnezeu, diavolul, vazandu-l cazut, a intrat intr-insul facandu-l sa se indraceasca. Atunci a venit inapoi in Munte, dar neafland tamaduire, s-a dus in tara lui, Nazianz, in Capadocia. Acolo a fost tamaduit de catre un preot cucernic. Dupa aceea a cazut in alte ispite, motiv pentru care a venit din nou in Sfantul Munte, unde a cazut in mare tristete pentru ca nimeni, nici vreun staret si nici altcineva n-a vrut sa-l primeasca sa locuiasca impreuna.

Intr-una din zile s-a dus imprejurul schitului Cavsocalivia, pe la semanaturi, ca sa adune niste buruieni pentru mancare pe nume molatru, si acolo a gasit o coliba veche, langa care a vazut sezand un batran necunoscut (acesta era Sfantul Nil) si, inchinandu-i-se, au vorbit impreuna. Teofan, intrand in coliba, se uita imprejur. Batranul i-a zis: „La ce te uiti? Daca vrei sa vietuiesti aici, eu isi voi purta de grija pentru cele de nevoie.“ Iesind afara sfantul s-a facut nevazut, iar Teofan l-a cautat sa-l afle si nu l-a gasit; dar simtea o bucurie in inima lui si s-a hotarat sa ramana acolo. Si curatind coliba si locul a ramas, iar hrana si-o aducea cu osteneala de la schit.

Odata, aducand apa, a vazut pe unii din frati facand un drum mai bun catre coliba si si-a adus aminte de cuvantul sfantului care-i fagaduise ca-i va purta de grija pentru cele de nevoie. Si asa sedea in coliba lucrand la fesuri. Pe urma a voit sa invete sa faca linguri, dar neavand bani, s-a dus la chilia spanilor, unde era pestera Sfantului si a invatat acolo.

Intr-una din zile, unul din frati l-a lovit peste spate, iar el l-a blestemat; si numaidecat l-a tulburat dracul, muncindu-l timp de trei saptamani fara incetare la fel ca inainte. De aceea a plecat la coliba lui si a stat acolo.

Intr-o noapte l-a scuturat diavolul si dupa aceea si-a venit intru sine si sculandu-se cam pe la al treilea ceas din noapte a vazut locul luminat si pe niste oameni inarmati cu sabii si sulite, care, cu fetele inflacarate, au alergat catre el si l-au prins. Iar cel mai mare al lor stand intr-un loc a poruncit sa-l bata tare. Ei l-au tarat de picioare, strivindu-l de pietre, apoi unii l-au lovit cu pietre si in acest timp Teofan zicea doar "vai". Si dracii au zis catre dansul: "Tu te-ai fagaduit catre noi unele si acum faci altele?" Iar mai marele lor a poruncit sa-l aduca la el si ei l-au tarat ca sa-l duca.

Deodata a vazut Teofan cum o parte din ei fuge in sus si o parte in jos, iar cei care-l tarau il lasa in pace si fug. Sculandu-se l-a vazut pe Sfantul Nil in chipul unui monah pe nume Ignatie Mitilineanul, din Cavsocalivia, dar n-a priceput ca este Sfantul, caci cel vazut se arata ca si cum ar fi venit pentru pescuit. Luand indrazneala, Teofan a incercat sa inchida usa si sa alerge dupa monah. Atunci au aruncat dracii cu pietre si l-au ranit rau la o coasta, iar el, lasand usa deschisa, a fugit in urma monahului, insa, neputand sa-l ajunga, a ajuns numaidecat la intaia coliba a schitului unde sfantul s-a facut nevazut. Iar Teofan a intrat in coliba parintelui Timoftei, neputand sa mai scoata nici un cuvant din cauza durerilor provocate de rana. Si zacand fara suflare, dupa utrenie a adormit si a vazut in vis ca era la coliba lui si i se parea ca a venit cel mai sus zis, Ignatie, si i-a zis aratand spre gradina: "Bine ai facut ca ai deschis locul acesta". Iar el i-a zis: "In pustia aceasta ce bine poate fi?" Sfantul i-a raspuns: "Mai pustnic decat mine nu esti". Teofan a zis: "Bine ar fi fost de nu as fi avut aceasta draceasca suparare".

Atunci sfantul, intinzandu-si mana, l-a binecuvantat, zicand: „In numele Domnului nostru Iisus Hristos, sa nu te mai supere diavolul pana la sfarsit“. Iar el a raspuns si a zis: "Atatea rugaciuni mi-au facut preotii, cu atatea sfinte moaste si nu m-am vindecat; iar acum, binecuvantarea lui Ignatie ma va tamadui?" Si a ras Teofan, nestiind ca cel ce graia cu el este Sfantul Nil, desi rana lui se vindecase mult. Sfantul i-a zis: "Nu rade, ticaloase, caci te-ai vindecat de drac, dar vatamatura iti va ramane, ca sa-ti urasti pacatele; sa ai rabdare insa, caci mult vei fi ispitit de oameni si de diavoli“. Dupa aceasta s-a pornit sa se duca zicand: "Blagosloveste", iar lui i se parea ca a iesit impreuna cu sfantul pana in gradina.

Sfantul i-a zis apoi: "Bine ai facut de ai curatit aici, mai mult loc nu-ti trebuieste". El a zis: "Parintii m-au indemnat sa curat mai mult, dar eu n-am vrut". I-a zis sfantul: "Am auzit si eu, insa ai rabdare. Sa vii din cand in cand sa maturi si casa mea si sa-mi aprinzi candela, pentru ca am imbatranit si nu mai pot". Iar Teofan i-a zis: "Tu ai atatia ucenici si vrei sa te slujesc eu?" Sfantul i-a raspuns: "Acestia s-au dat cu cele vremelnice si nu mai slujesc cum se cuvine“. Si a adaugat: "Ai rabdare. Dumnezeu te va vindeca de vatamatura ta".

Dar el nu credea. Si i-a zis sfantul: "Aceasta necredinta a ta mult te va vatama pe tine, ticaloase, caci te va tamadui si de aceasta vatamatura, insa de vei ramane intru necredinta ta, indoit vei patimi. Nu ma socoti ca sunt Ignatie, precum ti se pare tie, caci eu sunt Nil si locuinta mea este la Caravastos" (caci asa se numeste locul acela aflat mai jos de pestera sfantului). Si acestea zicand, se parea ca merge spre schit, iar Teofan spre coliba lui, si asa s-a desteptat.

Si o, minune, s-a aflat sanatos de indracire si de vatamatura si de toate ranile. Fiind plin de bucurie si de veselie s-a sculat si a spus fratilor minunea si pe toate cele ce a vazut, iar ei auzind slaveau pe Dumnezeu si multumeau sfantului.
Luand degrab lumanari, tamaie si untdelemn, Teofan s-a dus la pestera sfantului si, maturand, a aprins candela si lumanarile si apoi a curatit si drumul pana la pestera. Venea in toate sambetele si aprindea candela si lumanarile. Iar de atunci au inceput sa vina fratii cu preot si sa faca sfanta liturghie, caci pana atunci nu se dusesera parintii din cauza locului prapastios nici chiar la pomenirea sfantului, de aceea se jeluia el.

Dupa o vreme, mancand si band peste masura in coliba lui, i-a venit lui Teofan razboi trupesc. Iesind sa adune molatru, cand s-a intors l-a gasit pe sfant in fata colibei, tot in chipul lui Ignatie, care l-a intrebat: "Unde ai fost?" El a raspuns: "La molatru, fiindca am de gand sa tocmesc mesteri pentru a termina zidul gradinii." Intrand in coliba a intrat si sfantul si s-au inchinat la icoana Maicii Domnului care era acolo; pe urma au sezut pe un scaun si sfantul, aratand catre icoana Nascatoarei de Dumnezeu: "Pe aceasta Doamna sa o ai cu tine intotdeauna, caci ea se va ingriji de toate trebuintele tale".

Pe urma, vazand uneltele cele pentru linguri, i-a zis: "Nu mai cauta rucodelie, tine-o pe cea a parintilor din schit si cat poti infraneaza-te de la vin, peste si de la cele insufletite. Sfarseste grabnic zidul gradinii, caci vei peste o saptamana, pe la ceasul al treilea din noapte, vei fi ispitit foarte. Dar tu sa ai rabdare, caci se vor aduna pacatele tale cele de moarte si va curge sange din nasul tau ca dintr-un izvor, si te vei ispiti de ganduri, atat de mult cum nu ti s-a mai intamplat pana acum, dar sa nu iesi din sfatuirea duhovnicului."

Atunci Teofan a zis: "Nu cumva esti Sfantul Nil?" Iar sfantul a raspuns: "Tu ai zis". Si indata s-a facut nevazut.

Dupa ce au trecut cinci zile, s-a sfarsit zidul gradinii. La miezul noptii a auzit glas de pisica, si crezand el ca e vreun motan de la schit s-a dus sa deschida usa. Si cum a pus mana pe usa a auzit urlete salbatice de magari, de caini si de camile. Atunci nu a mai deschis usa, ci a cazut cu frica pe patul lui si stand asa a auzit apoi tulburare multa si vorba de oameni in limba turceasca, care ziceau: "Ce stati, unde este acel inselator?" Iar altul zicea: "Inauntru este." Si iarasi: "Ce stati, dar, si nu-l scoateti afara?"
Si numaidecat acei diavoli au stricat fereastra si cautand inauntru au zis: "Cum sa intram, caci este un ostas imparatesc inauntru". "Si daca este, ce are sa ne faca, eu datoria mea o cer, sa mi-o dea!" Si au strigat: "Stricati coliba si scoateti-l afara". Si indata au rupt coltul casei si l-au aruncat jos si atata aruncau placile, incat toata casa se cutremura. Iar Teofan, inspaimantandu-se de frica, a inceput sa-i curga sange din nas, din stramtoarea inimii, dupa cuvantul Sfantului.

Si atunci a strigat: "Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, ajuta-mi si ma mantuieste! Sfinte Nil, ajuta-mi!" Si indata s-a auzit glas din interiorul colibei, zicand: "Nu te teme, ticaloase, aici sunt. Cand faceai faradelegi si te supuneai lor, atunci nu te temeai? Iar acum te temi? Nu te teme, iata, te-ai facut sanatos, de acum sa nu mai gresesti ca sa nu-ti fie tie ceva mai rau".

Si numaidecat au incetat dracii de a mai strica coliba si au tacut. Si linistindu-se Teofan, a adormit, iar dimineata a venit la schit si a spus cele ce i s-au intamplat si au venit parintii de au vazut surpatura colibei si sangele si au crezut cele spuse de el.

Odata, pe cand sapa Teofan sub o piatra mare, a auzit glas zicandu-i: "Fugi degraba de acolo!" Si el, iesind sa vada cine este, indata a cazut piatra si astfel a scapat de moarte.

Alta data, avand trebuinta sa faca o cisterna pentru strans apa de ploaie, a cerut voie de la parinti si var pentru zidit si nu i-au dat. Iar el, indemnat fiind de gandul cel rau, s-a dus sa ia in ascuns din varnita unui frate si a intalnit pe Sfantul Nil, in chipul vazut si mai inainte. Sfantul l-a intrebat unde se duce, iar el i-a spus toata pricina. Sfantul i-a zis: "Nu este bine sa faci asa". El i-a raspuns: "Nu gasesc ce sa fac". I-a zis Sfantul: "Vino dupa mine".

Si ducandu-se impreuna, au ajuns la o varnita veche si acolo Sfantul i-a zis: "Aici este var, cauta si ia cat iti trebuie." Si scotand Teofan sapaliga si cosorul a curatit locul si au intrat in varnita amandoi, iar Sfantul, apucand o piatra mare, a dat-o la o parte, facandu-l pe Teofan sa se minuneze si sa zica: "Multa putere ai, parinte!"

Apoi i-a aratat sa curete varul cel uscat, pentru ca va gasi var bun si va drege cisterna. Iar cand a vrut Teofan sa-l intrebe de unde stie despre acest var, Sfantul s-a facut nevazut. Iar el sapand, a gasit var si si-a implinit trebuinta.

Dupa aceea unii dintre parinti au vrut sa-l izgoneasca pe Teofan de acolo, zicand ca el aduna molatrul, sparanghelul si overnezul si ei nu mai gasesc, iar el se gandea ce va face.

Sfinte Cuvioase Parinte Nil, de acolo, din Ceruri, roaga-te pentru noi pacatosii!

Doamne ajuta!

Stefan Popa

.

• La rugaciune cu Sfantul Nil Cavsocalivitul
  Publicat in : Credinta
• Minunile si aratarile Sfantului Nil Cavsocalivitul (II)
  Publicat in : Religie
• Aflarea moastelor Sfantului Nil Cavsocalivitul
  Publicat in : Religie
• Cine sunt ostasii lui Hristos?
  Publicat in : Religie