Misiunea tanarului in societatea contemporana

Misiunea tanarului in societatea contemporana Mareste imaginea.

Pe tot parcursul vietii pamantesti trebuie sa traim cu credinta si convingerea ca in Biserica toti suntem tineri, caci una este varsta tineretii – cu aspiratiile si asperitatile ei inerente si firesti – si altceva inseamna a fi tanar si receptiv din punct de vedere spiritual, adica in stare sa primesti mereu noi impulsuri, care te imbogatesc si te implinesc duhovniceste!.

Tinerii vin intotdeauna cu prospetimea si sinceritatea lor in modul de a aborda adevarurile vietii, ceea ce ar putea fi un important ajutor acordat societatii pentru a se putea elibera de servitutile dedublarii. Puritatea, curatia, sinceritatea, spontaneitatea si curajul tinerilor in analizarea, cu multa obiectivitate si impartialitate, a problemelor lumii post - moderne pot veni in sprijinul maturilor si al varstnicilor – care sunt generatii ranite de atatea experiente negative si dureroase.

Acestia, la randul lor, i-ar putea apara pe tineri de a mai trece din nou prin astfel de experiente!.

Tinerii trebuie sa fie chemati sa faca parte din viata de zi cu zi a slujirii Bisericii, caci fara ei cu siguranta ca multe aspecte ale implinirii si inaintarii misiunii in social, de pilda, s-ar face cu mai multa dificultate!. Ei trebuie sa vina la un soroc firesc al existentei in cetatea crestina si-n Biserica, cu un „snop” si un „buchet” de fapte strans legate cu firul de cicoare al dragostei de Dumnezeu si de semeni si sa ni se prezinte ca parte a intregului Ecleziei!.

Tinerii, cu a lor tinerete spirituala – care trebuie sa fie o stare a „duhului” iar nu doar a varstei, sunt chemati sa reevalueze atitudinea apologetic–marturisitoare si misionara in aceste vremuri de actiuni prigonitoare, concertate impotriva Bisericii intr-un numar mare si variat dintre care amintim cateva cum ar fi: desacralizarea, secularizarea si laxismul religios, arghirofilia si hedonismul precum si iconoclasmul post-modern, cu care ne confruntam in aceste zile!. Toate acestea duc la inmultirea pacatului si a patimii, care ajung sa fie considerate drept „firesti” si „normale” ori ele, de fapt, ne secatuiesc si ne vlaguiesc, din punct de vedere duhovnicesc!. Pentru combaterea acestora este nevoie de canalizarea tuturor energiilor sufletesti si trupesti ale omului, cu mult discernamant, bine stiind ca cei cu care ne luptam sunt fara de trupuri, racnind ca un leu cautand pe cine sa inghita, si sa facem toate acestea convinsi fiind ca suntem membrii Bisericii lui Iisus Hristos, pe care, potrivit asigurarilor Sale, nici portile iadului nu o vor birui!.

Elevul crestin, de pilda, este misionar prin propriul exemplu, dar si prin dialogul cu ceilalti de langa el: parinti, colegi, prieteni, profesori etc. Cei trei factori importanti in educatie - familia, scoala si Biserica - trebuie sa aiba acelasi scop: formarea personalitatii complexe a tanarului, inclusiv pe plan religios, pentru ca elevul educat in spiritul responsabilitatii, al respectului fata de oameni si al dragostei de Dumnezeu se va dezvolta si modela armonios, precum misionarul perfect, Mantuitorul nostru Iisus Hristos.

Pentru tanarul crestin, lumea contemporana se prezinta ca un mozaic de idei si conceptii din care trebuie sa selecteze si sa promoveze binele. Selectarea binelui este o actiune influentata in mare masura de educatie, iar atunci cand vorbim de educatie ne gandim la familie, scoala si Biserica („Misiologie ortodoxa“, Pr. Prof. Univ. Dr. Gheorghe Petraru).

Varsta adolescentei este o perioada a provocarilor, in timpul careia tanarul are de facut alegeri majore, alegeri pentru care este responsabil, in virtutea maturitatii sale; trebuie sa aleaga intre ideal si imoral, intre bine si rau, intre Dumnezeu si diavol, intre crestinism si orice altceva. In adolescenta, omul traieste suspansul intrebarilor, iar raspunsurile pe care le alege devin principii dupa care el isi confirma pozitia. In adolescenta, apare cererea exigenta de a fi aderent la un grup cu interese comune.

Tanarul isi canalizeaza energiile spre a deveni un om credincios, sprijinitor, aparator si marturisitor, regasindu-se in postura de misionar al Bisericii. Constient sau nu de calitatea sa de misionar, adolescentul crestin ajunge sa faca misiunea aceasta „care are un caracter bivalent: el marturiseste prin propriul exemplu sau, pur si simplu, vorbind direct cu ceilalti“ (Pr. Prof. Univ. Dr. Valer Bel, „Misiune, parohie, pastoratie“).

In primul rand, trebuie precizat ca misionarul perfect - ca model pentru toti - este, asa cum arata Parintele Profesor Mihai Himcinschi in lucrarea sa „Misiune si dialog“, „Dumnezeu Unic in Fiinta si intreit in Persoane: Tatal, prin pregatirea treptata, sistematica si pedagogica a poporului iudeu pentru venirea Fiului; Mantuitorul lumii, Care a savarsit lucrarea Tatalui (Ioan 17, 4) si Care le-a poruncit apostolilor sa vesteasca cuvantul adevarului (Ioan 1, 17; Ioan 14, 6) la toate neamurile (Matei 28, 19); Sfantul Duh, a treia Persoana a Sfintei Treimi este „Misionar“, deoarece „Acela va marturisi despre Mine“ (Ioan 15, 26)“.

In acest sens, elevul este misionar prin propriul exemplu atunci cand se arata tuturor oamenilor drept „un madular permanent activ si niciodata obosit al trupului eclezial al lui Hristos, care comunica cu Acesta prin intermediul Sfintelor Taine, indispensabile dobandirii harului mantuitor oferit de catre Paraclet“. Pe langa metoda propriului exemplu, o alta cale a misiunii este dialogul cu ceilalti.

Tanarul poate crea punti de comunicare cu toti cei din jurul sau, dar mai ales cu tinerii, pentru ca de cei din urma il apropie nu doar varsta, ci si preocuparile si problemele ce necesita rezolvare din partea fiecaruia. In relatie cu cei de alte varste, el e privit cu admiratie si respect, deoarece efortul misionarismului sau este persuasiv. In aceasta privinta, Sfantul Apostol Pavel ii spune lui Timotei: „Nimeni sa nu dispretuiasca tineretile tale“ (I Timotei 4, 12).

Tot tanarul misionar este acela care ofera lumii „adevaratul sens al libertatii, pe care multi oameni o cauta, dar putini o gasesc cu adevarat“ (Pr. Prof. Univ. Dr. Gheorghe Popa, „Innoirea discursului teologic - o exigenta a teologiei contemporane“). El este acela care arata ca libertatea nu inseamna a te bucura de toate pacatele lumesti, ci a fi liber inseamna a nu te lasa robit de nimic; de exemplu, liber nu este cel care fumeaza sau se drogheaza, ci cel ce se poate abtine de la aceste patimi.

Referindu-ne, in cele ce urmeaza, la implicarea lui concreta in problemele societatii contemporane, vom retine faptul ca, misiunea tanarului in societatea contemporana este una dificila, dar pe cat de dificila, pe atat de sublima. Activitatea sa in societatea contemporana inseamna implicarea in problemele actuale: globalizare, avort, contraceptie, coruptie etc. In fata acestora, apreciaza Parintele Profesor Adrian Niculcea, tanarul se arata „imun si sigur pe sine, integritatea lui nefiind numai a lui, ci si rezultatul colaborarii factorului uman cu harul Sfantului Duh“.

In istoria crestinismului au existat tineri care au fost misionari ai lui Dumnezeu si care au marturisit numele Lui, fiind mandri ca au aceasta posibilitate: Daniel si cei trei tineri aruncati in cuptorul de foc, Sfanta Fecioara Maria, care L-a nascut pe Mantuitorul la o varsta tanara, Domnul Iisus Hristos, Care a predicat imediat dupa depasirea varstei majoratului iudaic, sau Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan, care si-a plecat capul, rezemandu-l pe pieptul Mantuitorului.

Un exemplu contemporan este reprezentat de arhiereii ortodocsi, care sunt hirotoniti la o varsta tanara, sub limita traditionala specifica acestui act de consacrare. Astfel, potrivit obiceiului de drept, clericii sunt hirotoniti de tineri, tineretea lor fiind o garantie mai buna a credintei marturisite de strabuni, mai ales ca ei au energie misionara. Identificarea cu Iisus Hristos se face prin intermediul harului divin care transfigureaza omul, dar nu pericliteaza libertatea acestuia (Pr. Prof. Dr. Ioan Valentin Istrati, „Timpul si Invierea“).

Cei trei factori importanti in educatie - familia, scoala si Biserica - trebuie sa aiba acelasi scop: formarea personalitatii complexe a tanarului, inclusiv pe plan religios, pentru ca elevul educat in spiritul responsabilitatii, al respectului fata de oameni si al dragostei de Dumnezeu se va dezvolta si modela armonios, precum misionarul perfect, Mantuitorul Iisus Hristos. Intre actiunile educative ale celor trei factori exista un raport de complementaritate, actiunea fiecaruia venind s-o completeze pe a celuilalt.
Astfel ca, elevul educat in spiritul responsabilitatii, al respectului fata de oameni si al dragostei de Dumnezeu se dezvolta si se modeleaza armonios si organic, precum odinioara Pruncul Iisus, Care „crestea si Se intarea cu duhul, plin de intelepciune, si harul lui Dumnezeu era peste El“ (Luca 2, 40), asa cum trebuie sa se intample cu toti cei ce-si deschid inima si mintea spre lumina invataturii crestine.

As vrea sa subliniez ca o constatare, ca multe dintre problemele pe care tinerii le ridica preotilor si educatorilor trebuie sa fie discutate cu tinerii insisi. Daca despre toate aceste problem se vorbeste in mod firesc si din timp acasa, adolescentul de pilda, este pregatit pentru hotararile ce le va avea de luat. Cel mai adeseori insa, din nefericire, problemele sunt de obicei ridicate abia cand s-a creat deja o bariera intre generatii. Ar fi de dorit ca pe masura ce copiii se apropie de varsta adolescentei sa inceapa sa discute cu parintii despre ispitele cu care se vor confrunta mai tarziu.

Ca o concluzie, as dori sa subliniez faptul ca, in calitate de adulti crestini, trebuie sa aratam pentru tinerii nostri aceeasi dragoste ca aceea a fiului risipitor, care, este de fapt a lui Dumnezeu insusi. Sa ne deschidem bratele spre a-i imbratisa la piept cu dragoste pe fiii nostri, chiar daca si-ar lua mostenirea si-ar pleca intr-o tara indepartata unde ar risipi-o in pacat.

Intalnim, deseori, foarte multe categorii de tineri: unii smeriti, altii orgoliosi sau nerabdatori, unii foarte entuziasti altii foarte timizi, cu prejudecati ori fara, si fiecare vine cu viata sa personala si cu o anumita personalitate la care noi (acolo unde este cazul) suntem chemati sa contribuim la increstinarea, la catehizarea, la implinirea sau la desavarsirea acesteia, avand convingerea ferma ca toti vor dobandi - in timp - ceva comun, si anume dragostea pentru Iisus Hristos si pentru aproapele, dragoste care trebuie sa se materializeze in fapte concrete. Pot parea cuvinte mari, insa credem ca fiecare dintre cei care aspira la infaptuirea si implinirea acestui deziderat sacru pastreaza mereu rugaciunea pe care o spunem ca un salut: „Doamne Ajuta!”

Acum, in incheierea acestui articol, voi afirma si sustina ca, cu totii suntem pelerini pe fata acestui pamant si, iata, ne-am oprit, in aceste zile si vremuri, la tinerii, mereu altii, care vor prelua pe mai departe activitatile si actiunile Bisericii si vor creste si ei, asa cum am crescut si noi, vor zambi si ei asa cum am zambit si noi, vor (de)savarsi mereu noi si folositoare fapte, si, astfel, societatea crestina ori increstinata va avea in viitor familii credincioase si monahi adevarati; rugandu-ne ca toate sa se intample cu voia lui Dumnezeu si cu nadejdea ca vor fi spre mantuire!.

Stelian Gombos

.

Despre autor

Stelian Gombos Stelian Gombos

Senior editor
287 articole postate
Publica din 28 Iulie 2009

02 Iunie 2014

Vizualizari: 1091

Voteaza:

Misiunea tanarului in societatea contemporana 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE