'Nicolae Iorga, asa cum l-au cunoscut' - Recenzie

'Nicolae Iorga, asa cum l-au cunoscut' - Recenzie Mareste imaginea.

Semnal editorial si publicistic - Nicolae Iorga, asa cum l-au cunoscut, editie ingrijita de Pr. Alexandru Stanciulescu Barda, Editura „Cuget Romanesc”, Barda – Malovat – Mehedinti, 2012, 271 pagini…

De la bun inceput, doresc sa recunosc si sa dezvalui adevarul ca am apreciat intotdeauna, cartile pe care le-a scris Parintele Alexandru Stanciulescu Barda, precum si toata activitatea sa pastoral-misionara, cultural – spirituala si apologetic – duhovniceasca, caracterul si cultura foarte vasta si solida de care dispune, de asemenea (si) dragostea sfintiei sale pentru cultura, arta si spiritualitatea autentica!. Sunt de-a dreptul impresionat de capacitatea si puterea preacucerniciei sale de munca sustinuta, pe care o desfasoara si acum, si bine face ca are aceasta atitudine fata de viata, fata de semenii si cunoscutii lui ce nu sunt putini si care, daca sunt sinceri, il apreciaza si il admira foarte mult, fiindu-i cat se poate de recunoscatori, asa cum incerc sa-i fiu si eu!.



Cu alte cuvinte, asadar, Parintele Alexandru Stanciulescu Barda este si ne este (re)cunoscut ca un intelectual rafinat, personalitate enciclopedica, vrednic misionar si apologet, autentic liturghisitor si slujitor al altarului strabun, precum si un neobosit condeier, scriitor, carturar si participant activ la multe conferinte, simpozioane si manifestari culturale ori spirituale – momente si evenimente la care l-am intalnit si cunoscut si eu, la manifestarile cultural – spirituale si simpozioanele spiritual – academice, organizate in municipiul Drobeta Turnu Severin, de catre Episcopia Severinul si Strehaiei, de acolo si de atunci ramanand, amandoi, intr-o sincera si nedisimulata prietenie duhovniceasca si spirituala, de care ne bucuram pana astazi, in mod reciproc, cultivand-o si sporind-o cu fiecare intalnire, ce se consuma, intotdeauna, intr-o atmosfera deosebita!.

Fiind un mare iubitor al neamului sau, doctor in teologie si prolific scriitor, Parintele Alexandru Stanciulescu-Barda este (si) un important paremiolog, prin tot ceea ce face dovedindu-se o personalitate enciclopedica. Este autorul a peste 30 de carti, a peste 1.500 de articole si studii publicate in diverse ziare si reviste din tara si strainatate.

Pentru credinta si sarguinta cu care pastoreste, din anul 1979, Parohia Malovat, judetul Mehedinti, fiind pastor duhovnicesc chiar in locurile sale natale (venind in aceasta lume in satul Barda (Pitulasi), comuna Malovat, judetul Mehedinti, la 23 februarie 1953), este foarte iubit de intreaga comunitate. “Nu ma consider preot mai cu har decat ceilalti preoti sau sfant. Nu noi stabilim gradul de sfintenie al cuiva, ci Dumnezeu este cel care ne cantareste. Noi trebuie sa ne facem datoria noastra. Toti preotii primesc har la taina preotiei atunci cand sunt hirotoniti. Ca unul lucreaza mai mult sau altul mai putin este treaba fiecaruia, meritul sau lipsa fiecaruia dintre noi. Nu stiu daca am facut mai mult decat trebuia. Preotia nu este o meserie, preotia este o misiune si ca misiune nu este niciodata prea mult ceea ce faci. Intotdeauna trebuie sa ai constiinta ca nu ai facut totul, ca mai este ceva de facut”, sustine, cu sinceritate si modestie despre sine, Parintele Alexandru Stanciulescu Barda, care, la inceputul acestui an (23 februarie 2013) a implinit frumoasa, rotunda si binecuvantata varsta de 60 de ani.

Fiind un mare iubitor de cultura, autentica si marturisitoare, Parintele Alexandru Stanciulescu Barda a pus bazele Editurii “Parohia Malovat”, sub titulatura careia au fost publicate de-a lungul anilor peste 250 de titluri de carti, unele chiar in zeci de mii de exemplare. Cartile au ajuns in casele crestinilor din toata tara, cat si in strainatate pana in Australia. „Cine sunt eu ca scriitor, de unde vin si unde ma duc? Sunt un simplu taran cu ochelari, un „traista-n bat si un scarta scarta pe hartie!“ Sunt calator de cand ma stiu pe drumurile vietii. Vin din raiul copilariei si ma indrept, tot mai ostenit si impovarat, spre poarta aceea mirifica, prin care voi trece pe taramul celalalt, in lumea de vis si de dor a tineretii fara batranete si a vietii fara de moarte. Inainte este doar un hatis plin de maracini, in urma vreau sa las macar o poteca, daca nu voi putea mai mult!” (Alexandru Stanciulescu Barda - Scrisoare Pastorala).

De mai bine de unsprezece ani incoace, la aceeasi editura apare si o publicatie bilunara care se numeste “Scrisoare pastorala” si care este oferita gratuit credinciosilor din parohie si nu numai. Scrisoarea pastorala contine cuvinte de invatatura, atitudini la anumite aspecte din viata comunitatii locale ori de interes national, stiri din viata parohiei, programul parohiei si multe alte lucruri care ii intereseaza pe oameni. “Ne-a prins foarte bine aceasta publicatie fiindca ne simtim ca intr-o familie, poate si datorita ei. Preotul nu mai este un strain, preotul este un om care se deschide sufleteste fata de oamenii lui care analizeaza problemele care-i framanta pe toti si da glas doleantelor si problemelor cetatenilor. Am reusit cu aceasta publicatie sa determinam autoritatile locale, de exemplu, sa construiasca un dispensar, cel vechi era pe cale de a se prabusi. Aceasta scrisoare pastorala o trimitem la cateva sute de prieteni ai parohiei din afara parohiei atat prin posta cat mai ales pe internet”, recunoaste si marturiseste Parintele Alexandru Stanciulescu Barda. “Zambete. – Un ateu se chinuise toata viata sa demonstreze ca nu exista Dumnezeu. Facea asta prin conferinte, articole, emisiuni, discutii etc. Intr-o zi, aflandu-se undeva intr-o pustie singur, a vazut ca spre el gonea un leu. A pornit si el la fuga, cat il tineau puterile. Fugea si striga: ,,-Doamneeee! Doamneee!” Deodata, tocmai cand leul era gata-gata sa puna laba pe el, s-a auzit un glas puternic. Totul s-a oprit ca prin minune: omul, leul, parca si timpul. Glasul a zis: ,,- Toata viata M-ai dispretuit si ai incercat pe ceilalti sa-i convingi ca nu exist. Acum, fiindca esti in pericol, Ma chemi in ajutor?” Ateul, recapatandu-si mandria, a zis: ,,- Nu, Doamne, nu Te-am chemat in ajutor! Voiam doar sa crestinezi dobitocul acesta!” In acel moment, leul, ridicat in doua picioare, si-a asezat labele din fata pe piept si, cu glas omenesc, cuviincios, a zis: ,,Binecuvanteaza-mi, Doamne, bucatele acestea, ca sa-mi satur pantecele cu ele, amin!” Indata a inceput sa manance din atev” (Fragment din “Scrisoarea pastorala” nr. 245, publicata in luna ianuarie anul 2013).

Revenind si referindu-ne in mod concret la aceasta lucrare, mult folositoare si mult ziditoare de minte si suflet, pentru a intelege mai bine mesajul paginilor ingrijite, pregatite si oferite de autor, spre lectura cititorului, se cuvine sa mentionam faptul ca Parintele Profesor Dr. Alexandru Stanciulescu Barda a ingrijit si a editat un nou volum, Nicolae Iorga, asa cum l-au cunoscut, Editura „Cuget Romanesc”, Barda – Malovat – Mehedinti, 2012, 271 pagini, in completarea celui publicat anterior, Nicolae Iorga – conceptia istorica, editia a II-a, revazuta si adaugita, Editura Sitech, Craiova, 2011, 369 pagini. Cartea de memorialistica epistolara este rezultatul fericit al proiectului tematic initiat de ingrijitorul volumului inca de prin anul 1980 si derulat timp de trei decenii. Initiativa inspirata a Parintelui Alexandru Stanciulescu Barda, prezentata la Simpozionul anual de comunicari al Muzeului Judetean Botosani, 20 – 21 noiembrie 1986, s-a materializat in timp in primirea a sute de scrisori „memorialistice” de la persoane care l-au cunoscut si au colaborat, mai mult sau mai putin, cu Savantul Nicolae Iorga. Primele ecouri memorialistice au fost publicate cu titlul: „Contributii la cunoasterea activitatii si personalitatii lui Nicolae Iorga”, in Anuarul Institutului de Istorie si Arheologie Cluj – Napoca, 28, 1987 – 1988, pp. 601 – 610; 29, 1989, pp. 583 – 599, Cluj – Napoca.

Autorul a prezentat in acest fel demersul sau: „noi adunam, intr-un mod sui-generis, date care pot constitui adevarate documente peste timp, care probeaza, incontestabil, popularitatea de care s-a bucurat marele carturar si istoric in tara noastra. Sunt date care, adunate la cele deja cunoscute, constituie inca un pas in cunoasterea activitatii si personalitatii lui Nicolae Iorga. Ne-am adresat unor oameni din cele mai diverse colturi ale tarii si din cele mai variate domenii de activitate, cu rugamintea de a-si rascoli memoria si a ne impartasi cate ceva despre amintirile care-i leaga de Nicolae Iorga. Incercarea noastra a depasit asteptarile initiale. Ea a rascolit jarul usor acoperit de cenusa vremii si a dat la iveala lucruri neasteptate. Gestul tuturor care au avut amabilitatea sa raspunda solicitarii noastre este un act de cultura si patriotism, care merita toata lauda” (pp. 5-6).

Lucrarea memorialistica cuprinde: Prefata (pp. 5-19), Tabel cronologic (pp. 11-47) despre viata si activitatea complexa ale lui N. Iorga (preluat identic din sinteza autorului, N. Iorga – conceptia istorica, editia a II-a, revazuta si adaugita, Editura Sitech, Craiova, 2011, pp. 15 – 51), 7 parti tematice, inegale ca numar de izvoare istorice letrice si ca intensitate memorialistica: partea I, Nicolae Iorga – omul (pp. 49 – 113), include 24 de emitenti cu 37 de evenimente memorate; partea a II-a: Nicolae Iorga – profesorul (pp. 115 – 171) cu 21 de epistolari si 26 de scrisori reproduse; partea a III-a: Nicolae Iorga – cetateanul (pp. 173 – 181), cea mai modesta dintre toate, cu 4 memorialisti si tot atatea „momente” moral – civice istorisite; partea a IV-a: Nicolae Iorga – omul de cultura (pp. 183 – 195), cu 8 referenti si 12 scrisori publicate; partea a V-a: Nicolae Iorga – conferentiarul (pp. 197 – 217), cu 16 apelanti la memorie si tot atatea izvoare epistolare; partea a VI-a: Nicolae Iorga – omul politic (pp. 219 – 241), cu 13 emitenti si 20 de scrisori; partea a VII-a: Nicolae Iorga – ecouri postume (pp. 243 – 263), cu 13 corespondenti si 15 evocari pentru posteritate. Au existat unele cazuri in care un epistolar a oferit diverse informatii pretioase, incadrate in diferite parti tematice ale cartii. Cele 130 de documente epistolare publicate sunt extrase, fragmente din scrisorile tematice primite de catre Parintele Alexandru Stanciulescu – Barda, timp de peste 30 de ani si ordonate in aproape 100 de dosare, in arhiva sa personala.

Cele 130 de scrisori / fragmente de scrisori sau de jurnale trebuie citite cu atentie, responsabilitate si obiectivitate, tinand seama de caracterul acestor izvoare istorice, puterea si intensitatea memoriei emitentului, procentul de „subiectivitate” obligatorie incumbat de textul acestor aduceri – aminte, gradul de apropiere / de colaborare a emitentului fata de Nicolae Iorga etc. Evident, nu intentionez si nu beneficiez de spatiul editorial sa prezint cele 130 de izvoare memorialistice. Invit si las cititorului placerea parcurgerii acestora, pe de o parte, judecarea si evaluarea lor prin propriul lui sistem de valori, pe de alta parte.

Voi insista mai mult insa asupra memorialistilor botosaneni si a amintirilor lor despre Nicolae Iorga. De ce? Fiindca Savantul si Titanul s-a nascut la Botosani, la data de 5 / 17 iunie anul 1871, cat si asupra atitudinii sale fata de trecutul Imperiului Otoman. Voi completa, de asemenea, excursul meu cu unele „vorbe de duh” sau „expresii de duh” rostite de / despre Nicolae Iorga. De exemplu, formator de tinere caractere, familist convins fiind, Nicolae Iorga a formulat urmatorul crez moral – civic: „Cand stii ca numele-ti va trece la altii, nu ti-e iertat sa-l transmiti cu pata si scadere. El trebuie sa fie intreg si cinstit, adevarata avere lasata acelora care nu vor mosteni decat aceasta”. Alexandru Petrescu (din Craiova), cursant la Valenii de Munte, judetul Prohova, a povestit ca, intrebat cand se odihneste, Nicolae Iorga a raspuns: „Cand voi muri, voi avea destul timp sa ma odihnesc”. Ghita Kirileanu, prieten statornic al istoricului, analizand poeziile acestuia, a conchis interogativ: „Domnule Profesor, de ce nu scrieti numai in domeniul in care nu va intrece nimeni?” (p. 76). Gheorghe Hrusca, profesor pensionar din localitatea Vladeni, judetul Botosani, a povestit ca printre cartile citite ca elev in clasele primare a fost si un manual de istorie a romanilor, elaborat de Nicolae Iorga. Apoi, fiind student al Titanului, a invatat metoda istorica si pedagogie de la acesta, utilizandu-le ulterior in activitatea sa profesionala la catedra (pp. 141 – 142). Ulterior, a rememorat participarea sa la formatia de dansuri populare a Ligii Culturale, activitate laudata de Nicolae Iorga (pp. 187 – 188). Prof. Univ. Dr. Mircea Petrescu – Dambovita, nascut in anul 1915, student al lui Nicolae Iorga, si-a amintit ca la cursurile sale profesorul „deseori facea referinte la izvoare, pe care le cunostea perfect, utilizand scurte insemnari pentru unele date de amanunt privitoare la istoria Imperiului Otoman” (p. 154).

Maria Schmidt, pensionara din municipiul Botosani, a sintetizat amintirile sale in propozitia „La Valeni era magistral!”, precizand ca: „L-am cunoscut personal pe Nicolae Iorga cu ocazia diferitelor conferinte pe care le tinea la Botosani si apoi, mai indeaproape, la cursurile de vara de la Valenii de Munte - Prahova, pe care le-am urmat in anii 1926 – 1927. (…) Imi amintesc de frumusetea cursurilor pe care le tinea Nicolae Iorga, de faptul ca din toate razbatea un puternic suflu patriotic. Multi profesori universitari, care au audiat pe Nicolae Iorga la Valenii de Munte, spuneau ca asa vibrant vorbea, incat nici la Universitatea din Bucuresti nu tinea asemenea cursuri, intr-un limbaj atat de pitoresc, cu argumente atat de convingatoare si cu o logica atat de precisa” (pp. 166, 168). Iosif E. Naghiu, profesor pensionar din localitatea Saveni, judetul Botosani, autor al unor contributii stiintifice despre Magistrul sau, publicate in Hierasus, anuarul Muzeului Judetean Botosani, a explicat ca „Despre Nicolae Iorga s-a creat, inca de pe cand era printre noi, „mitul Iorga” sau „folclorul Iorga”. Nicolae Iorga a murit, dar „mitul Iorga” a trait si este mereu augumentat. Am cunoscut pe Nicolae Iorga la Valenii de Munte, unde mi-a dat o bursa in anul 1938. Am invatat foarte multe lucruri din expunerile magistrale, pe care le facea la Valenii de Munte intre 15 iulie si 15 august. Veneau si profesori din strainatate, care vorbeau foarte admirativ despre activitatea multilaterala a lui Nicolae Iorga” (pp. 206 – 207).

Ion T. Ionescu, general in rezerva, a audiat cursurile de istorie generala ale lui Nicolae Iorga la Scoala Superioara de Razboi din Bucuresti, in perioada anilor 1925 – 1927. In amintirile sale, fostul student al Magistrului a precizat, printre altele, ca Profesorul a subliniat faptul ca „(…) in arhivele din Istambul se gasesc documente pretioase in legatura cu Tarile Romane. Ne-a spus ca era in curs de perfectare un document pentru schimbul de studenti turci si romani si care vor fi viitorii cercetatori ai arhivelor otomane” (p. 145). Nu stiu acum la ce tratative universitare – culturale romano – turce si la ce document facea referire Nicolae Iorga, dar ele circumscriau un deziderat permanent exprimat de istoricul roman, acela de a fi formati turcologi romani, cercetatori ai relatiilor romano – turce, obiectiv reiterat si in anul 1928, intr-un studiu al sau despre „Cronicile turcesti ca izvor pentru istoria romanilor”. Intr-un alt context, pe alte meleaguri, ghidul turc de la Topkapı Sarayı Müzesi din Istanbul, o fosta absolventa a Facultatii de Litere din Bucuresti si studenta a lui Nicolae Iorga, a marturisit, prin anul 1980, ca „la moartea Domnului Iorga am varsat lacrimi ca dupa o ruda apropiata. A fost un genial istoric al lumii!” (p. 253). Atitudinea si marturisirile fostei studente a lui Iorga, turcoaica din Dobrogea, sunt sincere, credibile, in conditiile in care in Turcia a fost declarat doliu oficial la uciderea miseleasca a polihistorului, cunoscut si respectat istoric al Imperiului Otoman (vezi articolul lui Traian Udrea, „Nicolae Iorga in constiinta neamului romanesc (decembrie 1940 - vara anului 1944)”, in Hierasus, anuar, III, 1980, Botosani, p. 78).

Alexandru Mihaescu, fost elev al Liceului „August Treboniu Laurian” din orasul Botosani si-a amintit emotionat, ziua de 28 noiembrie anul 1940: „Intr-o dimineata posomorata si rece de noiembrie 1940 eram in drum spre scoala, impreuna cu doi colegi cu care locuiam pe Calea Nationala la nr. 56. Pe la mijlocul strazii Cuza Voda, prin semiintunericul diminetii, am vazut arborat pe frontispiciul Liceului „Laurian” drapelul indoliat. Stiam ca scoala noastra isi facuse o traditie din a arbora drapelul indoliat la moartea vreunui dintre fostii sau actualii profesori si elevi ai sai si ne intrebam nedumeriti ce s-a putut intampla. (…) (Dirigintele nostru) a venit in clasa in tinuta de doliu, cu ochii inrositi, ca dupa o noapte nedormita. (…) Dupa cateva momente de grea asteptare, ne-a spus doar atat:

”- Un minut de reculegere!”

Cu capul in piept, ca si cum ar fi vrut sa-si aduca aminte de ceva, cu frumoasa lui voce de bas, care galgaia de durere, cu ochii plini de lacrimi, ne-a spus cam aceste cuvinte, care ma-ngrozesc si astazi:

„- Copii, in aceasta noapte, banditii legionari au ucis in mod brutal pe marele nostru savant Nicolae Iorga…!”. (…)

Spre sfarsitul zilei de curs, elevii altor clase mai de jos ne-au adus vestea ca a venit politia legionara. Un camion plin cu derbedei in camasi verzi si inarmati, care au fost intampinati la intrarea principala a scolii de catre intregul corp profesoral, in frunte cu directorul I.V. Luca (…). La dorinta lor de a intra, I.V. Luca a raspuns:

„- Aici e locas de cultura, nu se intra cu arme!”.

Huliganii s-au intors fara nici un rezultat (…).” (pp. 255 – 258).

Marea majoritate a epistolarilor a trecut la cele vesnice. Au ramas aceste marturii, adunate cu multa seriozitate si meticulozitate, cu pasiune si rabdare de catre Parintele Alexandru Stanciulescu Barda intr-un volum consistent si captivant, pentru ca amintirile lor sa nu se uite niciodata, iar icoana Savantului Nicolae Iorga sa ne calauzeasca mereu gandurile, actiunile, pasii si hotararile sau deciziile!…

Asadar, parcurgand si strabatand cele 270 pagini, structurate in cele 26 de capitole ale acestei carti, vom observa si constata sau concluziona ca lucrarea de fata este una de factura enciclopedica, polivalenta, diversa, substantiala, densa si bogata sau chiar variata!. Este un volum nu doar istoric sau cronologic ci si unul de problematizare si dezbatere, a unor situatii si probleme foarte variate, complexe, complete si foarte actuale sau contemporane.

Prin urmare, acum, in incheiere, stiind, din propria-mi experienta, ca fiecare intalnire cu Parintele Alexandru Stanciulescu Barda este un prilej de mare inaltare sufleteasca si intelectuala, precum si de adevarata sarbatoare, asemeni intalnirilor invataceilor cu marii filozofi ai vremii antice precum: Platon, Plotin, Socrate, Aristotel, fiindu-ne pilda demna de urmat, de intelepciune, abnegatie si daruire, ma (mai) gandesc ce repede ii uitam noi pe acesti oameni, pe acesti slujitori ai vietii noastre bisericesti si ai spiritualitatii noastre duhovnicesti, fiindu-le prea putin recunoscatori pentru toate cate ne-au facut si ne-au daruit ei noua!. De aceea, cartea (aceasta), si multe altele, care a aparut si ca o incununare sau ca un omagiu si prinos de recunostinta, adus Parintelui Alexandru Stanciulescu, mai cu seama ca anul acesta – 2013, a implinit 60 de ani de autentica viata pilduitoare, se doreste a fi un pas spre revenirea la normalitatea cinstirii inaintasilor nostri asa cum se cuvine, aducandu-ne, astfel, aminte „de mai marii nostri”!.

Si totodata vrednicului autor – Parintele Dr. Alexandru Stanciulescu Barda, pe care tinem sa-l felicitam si pentru aceasta lucrare – pe care o recomandam tuturor cu toata caldura, ii dorim sa ne mai hraneasca mintile si sufletele noastre si cu alte lucrari ziditoare si folositoare noua si urmasilor nostri, aratandu-ne prin toate acestea tineretea spirituala cu care l-a inzestrat Dumnezeu pe devotatul si iubitul Sau fiu - slujitor!.

Dr. Stelian Gombos

.

Despre autor

Stelian Gombos Stelian Gombos

Senior editor
287 articole postate
Publica din 28 Iulie 2009

18 Iunie 2014

Vizualizari: 726

Voteaza:

'Nicolae Iorga, asa cum l-au cunoscut' - Recenzie 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE