O catedrala pentru capitala

O catedrala pentru capitala Mareste imaginea.


Imagini video de la punerea pietrei de temelie a noii Catedrale patriarhale


O CATEDRALA PENTRU CAPITALA (1)



I. Inceputul demersurilor pentru construirea catedralei in Bucuresti
a).

Amplasamentul Catedralei Neamului pe Dealul Arsenalului (opinii din anii 1926-1929 ale unor oameni de cultura).

II. Repere istorice legate de amplasamentul viitoarei catedrale
a). Marea Podgorie a Bucurestilor
b). Altarele din Dealul Mihai Voda si Dealul Spirii

I. Inceputul demersurilor pentru construirea Bisericii Catedrale in Bucuresti

Scrie in istoria tarii si a neamului nostru ca domnii si boierii pamanteni in urma unor evenimente insemnate pentru tara si neam, inaltau cate o biserica sau manastire ca semn de multumire si recunostinta fata de Cel Atotputernic, de la care izvoraste tot binele si fericirea. Ne spun cronicarii de comun acord si cu vadita satisfactie, ca Stefan cel Mare, Domnul Moldovei, in urma fiecarui razboi incoronat de succes, inalta cate o biserica sau manastire. Tot din recunostinta, pentru scaparea sa miraculoasa de la moarte Mihai Viteazul, a ridicat apoi fosta manastire din Bucuresti, a carei biserica "salvata" ii poarta si astazi numele.

Alti domnitori ca Mircea, Neagoe Basarab, Matei Basarab etc., inaltau insa biserici cu multa credinta si piosenie. Toate acestea erau inzestrate de catre intemeietorii lor cu tot ce era necesar pentru existenta si splendoarea lor. De multe ori le veneau in ajutor si alti demnitari ai vremii. Aceasta pentru ca, in duhul credintei stramosesti, mosii si stramosii nostri aveau in vedere sa lase, in viata fiind, sau pe patul de moarte, si cate o particica din avutul lor castigat cu sudoarea fruntii si prin gratie divina, ca sa fie intrebuintat pentru sufletul lor. In felul acesta se explica existenta numeroaselor biserici si manastiri, care presara tara noastra de la un capat pana la celalalt. Era deci un frumos obicei, care devenise o sfanta datorie, ca tot romanul sa-si inalte mintea si inima catre cele ceresti si sa nu le tina tintuite numai catre cele pamantesti. (2)

Ideea unei "Catedrale a Mantuirii Neamului" s-a pus intotdeauna in stransa legatura cu marile evenimente din istoria poporului roman, care au echivalat cu o adevarata izbavire, eliberare, si afirmare a neamului romanesc, din viata caruia Biserica n-a lipsit niciodata. Aceste evenimente au fost aproape asemanatoare cu o "mantuire", adica o izbavire, eliberare de rau, de pacat si din moarte. Nu intamplator, Andrei Muresanu adresa poporului roman indemnul: "Desteapta-te, romane, din somnul cel de moarte !", indemn care a devenit emblema si imn national (3).


1 Documentatie din cadrul Sectorului "Catedrala Mantuirii Neamului "- Administratia Patriarhala, Consilier Patriarhal -Pr. Asist. Univ. Dr. Gheorghe Ispas; Redactor Sector - Diac. Stefan Gherasim

2 G.O catedrala in Bucuresti in Revista "Biserica Ortodoxa Romana", Nr. 4-6 /1898, p. 523-524.

3 Pr. Prof. Dr Nicolae D. Necula, Noua Catedrala Patriarhala, o necesitate a vietii spirituale romanesti, www.crestinismortodox. ro/html/ 11/11h_noua_catedrala_patriarhala.html - 19k 


In practica Bizantului si a statelor ortodoxe care i-au urmat, organizarea statala implica si organizarea bisericeasca - patriarhul fiind intotdeauna in apropierea bazileului. (4) Astfel oriunde se muta capitala tarii se muta si resedinta intaistatatorului Bisericii, iar pentru a raspunde necesitatilor se construia o catedrala care sa exprime aceasta noua situatie. In aceasta traditie, odata cu crearea noului stat, independent politic dar si bisericesc, cum devenise Romania in secolul al XIX-lea, a aparut necesitatea unei noi Catedrale care sa intareasca noua realitate istorica.

Iata care era dorinta poporului dupa dobandirea independentei in 1877 si dupa proclamarea Romaniei ca stat in 1881: Sfanta noastra Biserica si intreaga natiune romana nu inceteaza a sarbatori si a se ruga lui Dumnezeu pentru sfanta sigilare de sus a unui asemenea maret act national.(5) si sub impresia atator fapte deosebite pentru tara si neam, s-a hotarat facerea unei catedrale in Bucuresti demna de capitala tarii. (6)

Acum sunt intocmite Statutele Asociatiei de Constructie a Catedralei din Bucuresti votate de Adunarea Generala in Sedinta din 19 Martie 1881 unde in  CAP. I , Art. 1. citim: Se instituie asociatia pentru edificarea unei Biserici Catedrale in capitala Romaniei, care Catedrala sa fie prin proportiile sale, un monument amintitor actualei situatii a tarii si nealteratei pietati nationale. (7)

Iar in CAP. V. , Art. 23. citim: Hramul Catedralei sa fie si cel al Invierii Domnului nostru Iisus Hristos in amintirea fericitei invieri a Romaniei (8).


4 Un exemplu elocvent in acest sens-consemnat in istoria tarii noastre - este intemeierea Mitropoliei Ungrovlahiei la 1359. Atunci, Voievodul Nicolae Alexandru Basarab, solicitand Patriarhiei Ecumenice recunoasterea Mitropoliei, a mutat pe Mitropolitul Iachint de Vicina in cetatea de scaun a tarii, stabilind aici resedinta mitropolitana. Tot acum Voievodul Nicolae Alexandru Basarab pune piatra de temelie, incepe construirea bisericii domnesti Curtea de Arges, cu hramul Sf. Nicolae, ceea ce avea sa devina o adevarata catedrala mitropolitana in epoca, impresionanta si astazi.

5 Regatul Romaniei in Revista "Biserica Ortodoxa Romana" Nr 7/1881.

6 G.O catedrala in Bucuresti in Revista "Biserica Ortodoxa Romana", Nr 4 / 1898 p. 453

7 Idem p. 489

8 Idem p.442


In Monitorul Oficial Nr. 49 din 6 (18) Iunie 1884 gasim publicata hotararea Guvernului condus de I. C. Bratianu, care aloca Ministerului cultelor si instructiunilor publice suma de 5.000.000 lei pentru Biserica Catedrala din Bucuresti (9), demna de religiozitatea poporului roman si de
faptele marete cu care l-a invrednicit Dumnezeu. (10)

Cum s-a dorit sa se pecetluiasca unitatea de neam si de credinta?

".daca Dumnezeu ne-a invrednicit a ne mandri sa fim cea mai fericita generatie a neamului (generatia care a infaptuit Marea Unire) apoi dorinta sfanta  avem sa ne dovedim si vrednici de aceasta distinctie, justificand fiecare fiu al  neamului aceasta mandrie in masura cea mai mare prin jertfe pentru  asezamintele tarii si indeosebi prin Sfanta sa Biserica.Catedrala Mantuirii Neamului sa dovedeasca prin concursul personal al fiecaruia, ca este simbolul vazut al unitatii noastre de lege si credinta, de care sa ne lege si amintirea placuta, ca am contribuit cu tot ce am putut la inaltarea ei." ( Mitropolitul Primat Miron Cristea - la sedinta Sfantului Sinod din 10/23 Mai 1920)

".BISERICA MANTUIRII pe care suntem datori sa o ridicam in Capitala tuturor romanilor, sa fie semn de multumire pentru ajutorul Celui Prea Inalt si ca simbol al unitatii sufletesti a intregului neam si spre vesnica pomenire celor raposati pentru infaptuirea Romaniei intregite." (Regele Ferdinand - fragment din scrisoarea adresata Sfantului Sinod la 10 Mai 1920)

".am nadejdea neclintita, ca fiecare roman, de orice varsta, si orice stare, va contribui dupa putere la zidirea bisericii numita Biserica Mantuirii Neamului pe care o vom lasa urmasilor ca semn de multumire Atotputernicului Dumnezeu pentru ajutorul ce ne-a dat si binele ce a revarsat totdeauna asupra neamului romanesc."(I.P.S. Mitropolit Pimen al Moldovei- Bucuresti 10 Mai 1920)

". fiindca aceasta biserica va fi a intregului neam romanesc, socotesc ca nu va fi roman si crestin adevarat, care sa nu-si dea cu bucurie obolul sau, pentru acest monument istoric."( Episcopul Nifon al Dunarii de Jos- 10 Mai 1920)

".Intrarmat cu credinta in Cel mort si inviat, poporul romanesc, cu cat simtea ca moare sub lovituri straine, cu atat era mai sigur de reinvierea lui. La lumina credintei, el n-a putut sa vada in ranile si durerea lui, decat pretul crestin de a-si merita viata si de a-si rascumpara ca si Mantuitorul dreptul la nemurire. ne readucem aminte de trecutul indepartat, modest dar stralucit prin vlaga si frumusetea lui, cand sufletul neamului romanesc se sprijinea in credinta, si cand patria romaneasca se sprijinea pe sfintele altare.


9 Monitorul Oficial Nr 49 /Miercuri 6 (18) Iunie 1884

10 G.O catedrala in Bucuresti in Revista" Biserica Ortodoxa Romana", Nr. 4-6 /1898 p. 523


.In fata unei istorii de lacrimi si altare, s-a inteles ca taina trainiciei si a dainuirii noastre trebuie cautata in aceste altare, la care poporul si Voievozii isi inchinau de-a pururi si jalea si izbanda.(P.S. Arhiereu Vartolomeu Bacaoanu, Loctiitor de Episcop al Ramnicului Noului-Severin, Bucuresti-10 Mai 1920) (11)

a). Amplasamentul Catedralei Neamului pe Dealul Arsenalului

Intre anii 1926-1929 s-a discutat "aprig" in ziarele vremii despre locul pe care sa se zideasca viitoarea catedrala a Patriarhiei in Bucuresti (12). "Inalt Prea Sfintitul Patriarh" Miron Cristea a prezidat in ziua de 19 februarie 1929 sedinta care a avut loc la resedinta patriarhala la care a participat o comisie de specialisti care au analizat cele douasprezece locuri propuse pentru amplasarea noii catedrale. In a doua sedinta din 23 februarie 1929, in final comisia a retinut trei propuneri:

- Piata Bibescu Voda, la poalele Dealului Mitropoliei si pe locul Halelor Centrale; 
- terenul ocupat in prezent de Hotelul Intercontinental si cladirea Teatrul National 
- pe Dealul Mihai Voda, unde se afla Arsenalul Armatei, care urma sa fie mutat la marginea orasului.

Despre Dealul Mihai Voda (Dealul Arsenalului) cei adunati dimpreuna cu Patriarhul Miron Cristea au apreciat ca locul este inalt si bun pentru Catedrala, aflat si el in inima orasului, insa el cere trasarea de strazi si bulevarde, concomitent cu asanarea imprejurimilor, lucru complicat si foarte costisitor. (13) Ridicarea constructiei pe Dealul Arsenalului sau in locul Teatrului National ar fi presupus si un amplu proces de expropriere, si astfel a fost ales locul de la poalele Dealului Mitropoliei, in piata Bibescu Voda.


11 Fragmente din SEDINTA FESTIVA A SFANTULUI SINOD tinuta in Catedrala Sfintei Mitropolii a UNGRO-VLAHIEI, in ziua de 10/23 mai, anul mantuirii 1920, in brosura "Biserica Mantuirii Neamului", Tipografia Cartilor Bisericesti, Bucuresti 1920.

12 Pr. N. I. Iancu, Iar catedrala Patriarhiei, in Revista "Biserica Ortodoxa Romana" an XLVII nr. 3 (576) /martie 1929 p. 249.

13 Gh. Vasilescu, O istorie a Catedralei Mantuirii Neamului, in Revista "Magazin Istoric" anul XXXII, nr. 3 (372), martie 1998, p. 76. A se vedea si Pr. Nic. I. Iancu, Idem p. 429, precum si Cristina Boiangiu, Amplasarea Catedralei pe Dealul Arsenalului, propusa inca din 1929, in Ziarul "Romania libera" din 26 februarie 2005, p. 2. 


Opinii ale unor oameni de cultura din anii 1926-1929 

- Nicolae Iorga, in Ziarul Neamul Romanesc, din 26 februarie 1926, propune inaltarea catedralei pe Dealul Mihai Voda, in locul Arsenalului armatei: Pentru catedrala se mai cere si putinta de a iesi la iveala, necesitatea de a se gasi in fundalul unei mari si frumoase artere de circulatie, de a fi accesibila din mai multe parti.Puneti catedrala undeva sus,. la loc larg, deschis, unde e Arsenalul, de exemplu. 

- Amplasamentul de pe Dealul Arsenalului a fost recomandat si de arhitectul Petre Antonescu, in Ziarul Neamul Romanesc, din 27 februarie 1929: Plecand de la ideea ca aceasta catedrala va fi cel mai insemnat monument al tarii, se intelege de la sine ca va trebui asezat pe unul din locurile cele mai proeminente ale orasului.in asa fel incat sa se impuna cat mai mult vederii fara a fi cautat.

Pentru asezarea monumentului pe o culme, am avea pilda clasica a acropolelor antice, iar in timpurile medii am cita catedrala de la Praga, care, prin frumusetea ei, constituie punctul cel mai impresionant al acestui oras. Din vremea noastra as da pilda biserica Sacre - Coeur, din Paris care a imbogatit de curand capitala Frantei cu o minune monumentala de un efect estetic uimitor.

De aceea, mai mult ca oricare monument al capitalei, catedrala trebuie sa fie ridicata pe pozitia cea mai deluroasa posibila. Biserica Neamului trebuie sa vegheze de la inaltime, ca o straja divina, intreaga capitala. Din dealurile ce domina mai central Bucurestii, avem din fericire, foarte potrivit pentru catedrala, tot platoul Arsenalului, intins pe zeci de mii de metri patrati, pana aproape de inima capitalei. 

-  Tot pentru Dealul Arsenalului a optat si inginerul V.I. Istrati in brosura Catedrala Neamului, Bucuresti, 1929:

Parerea mea a fost si o mentin si astazi, ca o asemenea catedrala trebuie asezata pe una din colinele ce se intind pana aproape de centrul orasului, pentru ca sa fie vazuta cat de departe; sa fie asezata astfel incat nu numai sa domine cat mai mult orasul, dar sa se bucure in acelasi timp de o adevarata liniste sufleteasca. Singurul loc propriu acestei catedrale este Dealul Mihai Voda, unde este astazi instalat Arsenalul armatei.deci in apropierea centrului capitalei (14).
Iata de ce ideea "Catedralei Mantuirii Neamului", lansata dupa dobandirea independentei, dar mai ales dupa reintregirea Romaniei, de catre patriarhul Miron Cristea si imposibil de realizat in vremea comunismului, sub patriarhii de vrednica pomenire Justinian si Iustin, a fost din nou adusa in actualitate de catre Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist ca pe o obligatie morala de a duce mai departe si indeplini ideea inaintasilor Prea Fericirii Sale.(15)


 14 Consemnari din articolul manuscris pastrat la Sectorul "Catedrala Mantuirii Neamului" semnat G. Vasilescu.

15 Pr. Prof. Dr Nicolae D. Necula, Idem.


II. Repere istorice legate de locul amplasarii Catedralei Neamului

a). Marea Podgorie a Bucurestilor

Oras asezat pe o campie intinsa, unduita precum cursul Dimbovitei, Bucurestiul, era recunoscut altadata pentru suprafetele mari de vita-de-vie care se intindeau din ce in ce mai mult, incat din dealul Cotrocenilor si pana la cel al Vacarestilor alcatuiau marea si renumita Podgorie a Bucurestilor.

Dealul cu vii din Podgoria Bucurestilor

Cea mai mare parte a acestor vii era in proprietatea acelora care detineau la acea vreme puterea politica si sociala, adica domnul tarii si boierii. Intinsele suprafete ale orasului erau in stapanirea domnitorului si mai ales a manastirilor, cuprinzand si asa zisele dealuri, cum ar fi de exemplu: dealul Mitropoliei, dealul Cotrocenilor, dealul Lupestilor, dealul Spirii, dealul Filaretului, dealul Vacarestilor etc. (16)

Toate manastirile construite in Bucuresti, ctitorite in special de domnii tarii, au fost inzestrate pe langa alte bunuri, cu vii intinse care aduceau un venit absolut necesar in vremuri in care ele deveneau adevarate "fortarete" de


16 George Potra, Din Bucurestii de ieri, vol. I, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1990, p. 188


credinta si de cultura la care-si gaseau adapost nu doar cei oropsiti ai sortii (saraci, orfani, bolnavi etc.), ci ele uneori trebuiau sa asigure cele necesare ostirii in incercarile grele prin care trecea tara. Drept dovada avem Manastirea Radu Voda, aflata pe malul drept al raului Dimbovita - ca mai toate manastrile, deoarece locul era mai inalt si ferit de inundatii - care era cea mai bogata in mosii, mori, livezi si vii.

Una din intinsele ei vii se afla pe o parte din dealul Lupestilor, numit mai tarziu Dealul Spirii, cealalta parte a dealului (Dealul Mihai Voda) fiind in stapanirea Manastirii Mihai Voda17 ctitoria lui Mihai Viteazul, care a fost daramata in 1984 impreuna cu alte biserici (vom reveni cu detalii).

O slaba amintire topografica despre existenta acestor vii bucurestene care ocupau o intindere mare din suprafata orasului s-a pastrat prin denumirea unor strazi: Viisoarei, Povernei (unde la inceput a fost o povarna primitiva), Heliade intre vii, Ziduri intre Vii, si lunga Soseaua Viilor care trecea pe culmea dealului printre vii, adica tocmai prin mijlocul podgoriei bucurestene. O parte din aceasta artera importanta si-a schimbat denumirea purtand numele eroului de la 1821, Tudor Vladimirescu, si devenind, bineinteles, bulevard (18).

Se pare ca o parte din viile de pe Dealul Podgoriilor au fost distruse in vremea lui Mihai Viteazul, atunci cand ostile lui Sinan Pasa au ocupat Bucurestii, distrugand si incendiind o parte insemnata a orasului (19).


17 Ibidem p. 190

18 Ibidem p. 197

19 O alta distrugere a viilor de pe dealurile bucurestene a fost aceea din timpul lui Mihnea al III-lea (1658-1659), mentionata intr-un document dat de Antonie Voda din Popesti, la 11 mai 1669. El arata ca "din hotarul Lupestilor in jos, pe deal pana in calea Mehedintilor" (Calea Rahovei) si pana "unde suie calea la crucea lui Alexandru Voda, cea de piatra" si "de aici, de la cruce in jos pana in hotarul de piatra" al mitropoliei, de "cand cu rautatile, s-au pustiit viile de n-a mai ramas o vita, ci numai pajiste" Vezi George Potra, op. cit. p. 191


b). Altarele din Dealul Mihai Voda si Dealul Spirii

I. Dealul Lupestilor din Podgoria Bucurestilor s-a numit apoi Dealul Spirei sau Spirii, dupa numele doctorului Spirea (Spiridon Kristofi) ctitorului Bisericii (20) construite pe Dealul Spirii inainte de 1765 (21) cu ajutorul rudei sale Hristofi (fost ceaus spataresc-apoi capitan de lefegii), pe domeniul ce apartinea Mitropoliei (22).

Dealul a fost cultivat tot cu vita-de-vie si chiar cu livezi inca din timpul lui Alexandru Ipsilanti (1774-1882), care in 1775 ridicase in apropiere, mai jos de Biserica Spirea Veche, resedinta domneasca numita Curtea Noua23, devenita Curtea Arsa dupa ce a fost mistuita de incendiul din 1812.


20 Biserica Spirea Veche a fost demolata la 27 aprilie 1984, pentru eliberarea cu repeziciune a amplasamentului destinat Casei Poporului. Distrugerea ei s-a facut prin dinamitare, datorita soliditatii ei, avand placa de beton care sustinea turla. Vezi GHID ATLAS, Istoria si arhitectura locasurilor de cult din Bucuresti, Vol II, Editura Ergorom 79, Bucuresti, 2000, p.473.

21 Aceasta data este inscriptionata pe piatra funerara a ctitorului "doftorul" Spiridon Kristofi originar din Corfu, insa Parintele Musceleanu pretinde ca a fost ridicata la 1676 cf. G.I. Ionescu - Gion, Istoria Bucurestilor.p. 194 din Calendar antic, 1862, p. 104. (Vezi nota 3 din ATLAS -GHID -Idem p. 472).

22 A se vedea diata ctitorului din 1759 iulie 17, la Arhivele Statului, Bucuresti, Mitrop.,CCCXL/2. cf. Nicolae Stoicescu, Repertoriul bibliografic al monumentelor feudale din Bucuresti, Editura Academiei RPR, nota 4, p. 305, la Bibl. Sf. Sinod. Cota III, 1025.

23 Locul ales de Alexandru Ipsilanti pentru Curtea Noua era situat in vecinatatea Manastirii Mihai Voda, pe Dealul Spirii, unde pana prin ultimii ani se gasea fostul Arsenal al Armatei, si pe unde in acea vreme se intindeau viile manastirii (vezi N. Stoicescu, op. cit. p. 35). De fapt palatul ridicat pe Dealul Spirii de Alexandru Ipsilanti, se gasea in mijlocul viilor si a gradinilor care acopereau dealul (Vezi George Ioan Lahovari, Marele dictionar geografic al Romaniei, Vol. I, Bucuresti 1898, p. 720).


II. Dealul Mihai Voda (dealul cu viile manastirii Mihai Voda –1595) si imprejurimile lui au fost o oaza de spiritualitate prin altarele bisericilor care strajuiau resedinta domneasca de la Curtea Noua a lui Alexandru Ipsilanti, si tezaurul arheologic milenar al locului.
Dintre Bisericile existente odinioara (24) amintim:

- Biserica Alba - Postavari (25) una din cele mai vechi biserici din Bucuresti (26), a doua ca vechime dupa Biserica Bucur, rezidita pe la 1564-1568 (ridicata pe locul unei mai vechi manastiri care exista la 15 martie 1433).

In aceasta Biserica inainte de a fi dus in fata calaului, Mihai Viteazul s-a rugat pentru a fi salvat de la moarte. Din 1635 Biserica devine metoc al Manastirii Mihai Voda. Sapaturile arheologice facute in anii 1953-1956 in aceasta regiune au dat la iveala resturi ale primei biserici de la sfarsitul sec. al XVI-lea, in jurul careia era un cimitir (27).


24 Spunem "existente odinioara" deoarece unele au fost demolate (Alba - Postavari, Spirea Veche, Izvorul Tamaduirii) iar altele au fost partial translate (Biserica Manastirii Mihai - Voda si Biserica Schitul Maicilor).

25 A fost construita de jupanita Caplea, sotia lui Ghiorma mare postelnic (care apare cu acest nume in divan intre 1564-1568. cf. DIR, XVI/3, p. 190; si DIR, XVI/5, p. 240-241, apud N. Stoicescu op. cit. nota 1, p. 165). Din 1635 Biserica devine metoc al Manastirii Mihai Voda. Prin 1980-1981 incep lucrarile din Dealul Arsenalului. Pamantul escavat zi si noapte, era depozitat prin preajma Bisericii din ce in ce mai aproape. In 1983 mormanele de pamant ajunsesera pana la jumatatea inaltimii ferestrelor. Biserica a fost daramata duminica 18 martie 1984 pentru a face loc ansamblului Casa Poporului.

26 N. Stoicescu, op. cit. p. 165 .

27 Dupa parerea autorilor rapoartelor de sapaturi, aceasta Biserica a fost reconstruita pe vechile fundatii, la inceputul sec. al XVIII-lea, cand a fost inchinata ca metoc Manastirii Mihai Voda. (Vezi N. Stoicescu, op. cit. nota 8, p. 165)


- Manastirea Mihai -Voda ctitoria lui Mihai Viteazul zidita in anul 1595. (28)
Manastirea fusese bogat inzestrata de ctitorul ei si inchinata la "Simopetra" (29)


28 Manastirea cu hramul Sfantul Nicolae este ridicata pe Dealul Spirii (Vezi George Ioan Lahovari, Idem p. 720). Istoria Manastirii Mihai Voda incepe insa intre anii 1589-1591, cand potrivit legendei in mai multe versiuni, Mihai, fiul lui Patrascu Voda cel Bun banuit ca aspira la domnie si unelteste in acest scop, este prins din porunca lui Alexandru -Voda cel Rau si dus catre Piata Sf. Anton, locul de osanda intr-o iarna deosebit de aspra. Drumul trecand pe la Biserica Alba -Postavari de sub Dealul Spirei, cu ingaduinta paznicilor sai, el se opreste la Sfanta Liturghie si la icoana Sf. Nicolae, unde se roaga si face un legamant de a ridica o manastire pe dealul din apropiere de va scapa cu viata. El scapa ca prin minune de osanda, datorita chezasiei depusa de 12 boieri dupa o versiune, iar dupa alta - Banul Mihai "un barbat falnic si deosebit de aratos", este eliberat sub presiunea norodului strans in numar mare la locul de executie. Astfel Mihai Viteazul, ridica aceasta manastire, tinandu-si promisiunea in fata lui Dumnezeu. In 1813 era printre manastirile mari ale tarii (Urechia, Istoria romanilor, X A, p. 165; M. Cantacuzino, Istoria Tarii Romanesti, p. 177; D. Fotino, Istoria Daciei, p. 165) apud N. Stoicescu, op. cit. nota 3, p. 230. In 1984, Biserica manastirii a fost translata 289m, iar constructiile aferente au fost in mare parte dinamitate sau doborate cu buldozerul. (Vezi Diac. Cristinel D. Trandafir, Daramarea bisericilor ortodoxe din Bucuresti in perioada comunista,-Lucrare de licenta, Bucuresti 2001, p. 101, apud Alexandru Mitru, Bucuresti in legende si povestiri, Ed. Sport - Turism, Bucuresti, 1975, p. 72-73).

29 Arhivele Statului, Bucuresti , S.I, nr. 1463, cf. N. Stoicescu. op. cit., nota 4, p. 230


- Schitul Maicilor (30) un alt ansamblu manastiresc ridicat la poalele Dealului Spirii inainte de 1726 octombrie 1, (data Pisaniei (31)).

- Biserica Izvorul Tamaduirii atestata la 30 martie 1785 ca biserica de lemn si apoi inlocuita cu una din zid 1794 septembrie 8, (data Pisaniei (32)).


30  Schitul este ctitorie a Doamnei Tatiana (numita si Hagi Dina), care scapand din robia turcilor a dorit sa se dedice lui Dumnezeu, construind acest schit cu hramul Buna Vestire. La 1730 noiembrie 1, schitul este inchinat mitropoliei (cf. Arhivele Statului, Bucuresti, Mitrop.,CCCXXXV/1. apud N. Stoicescu, op. cit, nota 4. p. 223). In 1983-1984 schitul a fost translat 245m pentru a se face loc giganticului proiect Casa Poporului.

31 A se vedea si hrisovul domnesc din 1729 aprilie. 27, la Arhivele Statului, Bucuresti, Peceti nr. 49 , cf. N. Stoicescu, op. cit., nota 3, p. 223.

32 Ctitorul initial nu este cunoscut. Biserica a fost reinnoita cu una din zid in 1794 de meseriasii din preajma locului. (Vezi N. Stoiescu, op. cit, p. 221.). Ea a disparut in trei zile: in 4, 5 si 6 august 1984. Altarul fostei biserici Izvorul Tamaduirii este astazi ingropat in talazul din partea de N-V a Casei Poporului, langa gardul din prefabricate din lungul strazii Izvor, la intersectia cu str. B.P. Hasdeu. (A se vedea si Diac Cristinel Trandafir, Idem p. 54, apud N. Ionescu Ghinea, Biserici osandite de Ceausescu, Ed. Anastasia, Bucuresti 1995, p. 49-57).


- Curtea Arsa a lui Alexandru Ipsilanti a avut si ea o biserica precum aveau toate curtile domnesti sau boieresti: Biserica Sfanta Ecaterina zidita prin 1775, care a dainuit pana prin 1875. In acest timp ea a fost transformata in geamie turceasca odata cu ocupatia vremelnica a turcilor, iar odata cu construirea Arsenalului Armatei in 1860 peste subsolurile Curtii Arse (in 18-22 decembrie 1812), paraclisul e transformat in "Pulberaria Armatei". (33)

Dupa lupta de la 13 septembrie 1848, din Dealul Spirii dintre un grup de bravi pompieri romani si armata cea mare a lui Omer Pasa, si dupa Unirea Principatelor Romane, Dealul Spirii a devenit Dealul Arsenalului. Este cel mai inalt deal al orasului, o adevarata "rezervatie" arheologica (34) prin vestigiile resedintei domnesti de la Curte Noua a lui Alexandru Ipsilanti (1775), cea mai mare bogatie a acestui deal cu imprejurimile lui fiind bisericile de manastire sau schit, cu adevarat un tezaur istoric viu, care din pacate a fost demolat tot pentru a se construi in special curtea imensa a Casei Poporului (vezi Harta (35)).

O sfanta datorie ne indeamna sa aducem la cunostinta cititorilor stradaniile Bisericii noastre pentru construirea in Bucuresti a unei catedrale patriarhale, inchinate


33 Vezi ATLAS GHID. Vol. II, p. 447.

34 Despre istoria foarte veche a Dealului Mihai - Voda, putem spune ca arheologii si istoricii, au dat la iveala vestigii de o valoare istorica imensa pentru noi. Intre 1953 - 1957, cand au intreprins cercetari in zona, au descoperit existenta unei asezari dacice de trei milenii. Asezare ce a dainuit pana la mijlocul secolului I d. Hr. Despre Vatra Dacica Prof. Virgiliu V. Teodorescu ne spune: Prin caracterul de unicitate al vetrei, aceasta asezare se inscrie in randul descoperirilor de referinta ale arheologiei romanesti din ultimele decenii, constituind o valoroasa piesa de patrimoniu de importanta nationala .(Diac Cristinel D. Trandafir, Idem p. 101, apud Alexandru Mitru, op. cit. p. 73)

35 A se vedea ATLAS-GHID (Istoria si arhitectura lacasurilor de cult din Bucuresti), Vol. I, Bucuresti, 1999, Editura Ergorom 79, p. 203.


tuturor eroilor care s-au jertfit, de-a lungul intregii noastre istorii pe altarul credintei, libertatii si unitatii neamului romanesc. In adunarea sinodala din 3 martie 2005, Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist informeaza plenul Sfantului Sinod despre hotararea Consiliului National Bisericesc luata in sedinta din 22 februarie anul curent, prin care "s-a luat act de scrisoarea Primariei Municipiului Bucuresti nr.105/16 februarie 2005 si s-a acceptat, in principiu, terenul propus in Calea 13 Septembrie, asa cum este delimitat in schita anexata scrisorii, avand ca destinatie amplasarea Catedralei Mantuirii Neamului".

Urmare a acestei informari si la propunerea Prea Fericitului Parinte Presedinte, plenul Sfantului Sinod, cu unanimitate hotaraste: Ia act de hotararea Consiliului National Bisericesc, luata in sedinta din 22 februarie 2005, prin care s-a acceptat terenul propus in Calea 13 Septembrie, asa cum este delimitat in schita anexata scrisorii, avand ca destinatie amplasarea si construirea Catedralei Mantuirii Neamului, hotarare care se va aduce si la cunostinta Adunarii Nationale Bisericesti.

Dupa luarea acestei hotarari, Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist se adreseaza plenului Sfantului Sinod cu urmatorul cuvant de inchidere: "Inalt Prea Sfintiti si Prea Sfintiti Parinti, In incheierea lucrarilor noastre, sa-mi ingaduiti a va aduce la cunostinta stadiul in care ne aflam cu inaltarea Catedralei Mantuirii Neamului. Cu toate demersurile noastre, proiectul de amplasare in Parcul Carol, desi ni s-a repartizat spatiu numai pentru biserica, fara sa mai putem construi si altceva in preajma ei, si desi la manastirea Putna am acceptat ca monumentul sa ramana pe loc, nu s-a mai putut realiza. S-a facut multa zarva in jurul asa- zisei protejari a parcului, coalizandusein aceasta potrivnicie multi factori.

Am continuat interventiile pe langa noua conducere de stat, cum era normal, si ni s-a oferit alt loc de amplasament pe fostul "Deal al Arsenalului", pe strada "13 septembrie", in continuarea Palatului Parlamentului.

Locul acesta a fost analizat de experti, arhitecti si ingineri, care l-au gasit potrivit pentru amplasarea Catedralei. Terenul, cum vedeti pe harta, are in jur de 11 hectare. Noi am cerut retrocedarea acestui teren, intrucat acolo au fost demolate cateva biserici intre care: Spirea Veche, Izvor si Alba Postavari, alte doua fiind translate pe alt amplasament: Manastirea Mihai Voda si Schitul Maicilor.

Locul este aproape de resedinta noastra, putem merge si pe jos pana acolo, si este situat pe cea mai inalta colina din Bucuresti. Si fericitul de pomenire, Patriarhul Miron Cristea, in 1927, l-a cerut pentru constructia Catedralei. Vom zidi, deci, atat Catedrala, cat si dependintele de care aceasta va avea nevoie pentru functionarea ceruta de menirea ei.

Nu avem alta solutie decat sa acceptam acest amplasament, mai cu seama in conditiile in care astazi se obtine mai greu in Bucuresti un loc pentru o bisericuta, cu atat mai mult pentru o catedrala. Desigur, poate am suparat pe cei care ne-au ajutat si au sustinut locatia din Parcul Carol, dar nu avem ce face. In situatia in care ne aflam, trebuie sa acceptam locul acesta si chiar se cuvine sa ne bucuram! Sunt informat ca sasi intocmit un si un proiect de Ordonanta de Guvern, la care a colaborat si consilierul nostru juridic, si asteptam sa fie aprobat in zilele urmatoare. Prin aceasta reglementare juridica, terenul de care vorbim va fi trecut in proprietatea Patriarhiei Romane.

Are, deci, avantajul ca este aproape atat de noi, cat si de Parlament. Alta data, cum bine stiti, a venit Parlamentul langa noi, aici, pe Dealul Mitropoliei, acum mergem noi cu Catedrala pe Dealul Parlamentului. La sate, ati vazut, biserica se afla intre scoala si primarie. Sediile autoritatilor locale, atat la sate, cat si la orase, au fost totdeauna aproape de biserica. Ne apropiem si noi acum de institutia Parlamentului, autoritatea legislativa suprema a statului nostru. Vom fi proprietari pe terenul acela! Catedrala va avea si o cripta dedesubt, iar aproape de ea o cladire in care va locui unul dintre Prea Sfintitii Episcopi Vicari. Vor fi inaltate si alte constructii necesare, iar locul va fi imprejmuit.
Sa ne ajute Bunul Dumnezeu!"


Din nou - Catedrala si amplasamentul sau

Fostul Deal al Arsenaluluieste astazi o colina inchisa in curtea Casei Poporului, marginita de Calea 13 Septembrie si de fostul stadion Republica, transformat in ultimii ani intr-un imens parking pentru Parlament. Istoricii spun ca insusi Regele Ferdinand ar fi gandit pe locul acesta o Catedrala a Neamului. Oricare ar fi fost viziunile monarhilor Romaniei, ele n-au fost confirmate in perioada comunista. Sub pretextul sistematizarii oraselor, sunt demolate monumentele istorice, biserici si manastiri, precum si cladiri de importanta veche culturala.

In Bucuresti au fost demolate noua mii de cladiri, printre ele fiind si un numar considerabil de monumente istorice datand de mai multe secole. Ignoranta si necredinta au lovit cel mai strasnic centrul istoric al Bucurestiului. Astfel au fost dezintegrate Curtea Domneasca, Arhivele Statului, cladirile Manastirii Antim, Schitul Maicilor, Manastirea Mihai Voda si multe altele. Totul a culminat, insa, cu desecarea Lacului adanc, distrugerea cartierului Uranus si nivelarea Dealului Mihai Voda, pentru a permite ridicarea a ceea ce avea sa fie numit ulterior cartierul Victoria Socialismului, dominat de Casa Republicii. Edificiul a devenit Palatul Parlamentului, fiind recunoscut drept una dintre cele mai mari cladiri din lume alaturi de care se gasesc constructii cu o arhitectura exterioara impresionanta - Casa Academiei, Ministerul Apararii Nationale etc.

Dar cu toate acestea in spatiul respectiv se regasesc simbolic suprafetele celor cinci manastiri si biserici sacrificate intre anii 1982 si 1984 pentru construirea Palatului Parlamentului. Dintre bisericile existente odinioara unele au fost demolate (Alba - Postavari, Spirea Veche, Izvorul Tamaduirii) iar altele au fost partial translate (Biserica Manastirii Mihai - Voda si Biserica Schitul Maicilor).

Aceasta pierdere spirituala din patrimoniul cultural national trebuie reinnoita prin edificarea unei Biserici a Neamului care va rascumpara erorile trecutului si va reprezenta pentru viitor simbolul comunitatii de credinta crestin - ortodoxa si a demnitatii neamului romanesc in cadrul culturii europene crestine.

In acest context dorinta Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane si a Prea Fericitul Parinte Patriarh TEOCTIST, este sa vedem inceputa constructia Catedralei in 2005, anul in care se implinesc 120 de ani de autocefalie si 80 de ani de la ridicarea Bisericii Ortodoxe Romane la rangul de Patriarhie. Pe terenul de unsprezece hectare vor fi construite Catedrala si asezamintele patriarhale si va fi amenajat un parc de protectie (public).

Fatada principala va avea vedere spre cartierul 13 Septembrie, intrarea se va face dinspre cladirea Ministerului Apararii Nationale, constructia fiind vizibila chiar si de pe Dealul Mitropoliei. Construirea Catedralei Neamului pe acest amplasament va constitui o frumoasa alaturare a celor mai importante institutii ale statului, care formeaza un fel de acropola: Parlamentul, Biserica si Armata, iar rezonanta istorica a locului este marcata, si de existenta, pana in anii 1982-1984, a bisericilor distruse. Aceasta "pierdere spirituala a Bisericii" va putea fi reparata astazi, prin construirea Catedralei Mantuirii Neamului intr-un spatiu in care se regasesc simbolic suprafetele bisericilor sacrificate, fiind indreptatiti de a primi un loc acolo cu atat mai mult cu cat pana in prezent Biserica Ortodoxa Romana nu a fost in nici un fel despagubita pentru folosirea spatiilor bisericilor demolate.

Nadajduim sa ramana statornic acest amplasament fara a ne mai plimba "carmuitorii tarii" din loc in loc. In acest sens Guvernul Romaniei a emis Ordonanta de Urgenta nr. 19 din 17.03.2005 publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, Nr. 234/21.03.2005, privind realizarea Ansamblului Arhitectural Catedrala Mantuirii Neamului pe amplasamentul din Calea 13 Septembrie, sectorul 5, teren atribuit prin Ordonanta "cu titlu gratuit in proprietatea Bisericii Ortodoxe Romane". Aceasta Ordonanta a fost dezbatuta si avizata favorabil de Comisia pentru cultura, arte, mijloace de informare in masa, de Comisia pentru administratia publica, amenajarea teritoriului si echilibru ecologic ale Camerei Deputatilor precum si de Comisia juridica, care dupa consultari cu reprezentanti ai Consiliului Suprem de Aparare a Tarii, a dat avizul favorabil prin care Biserica Ortodoxa Romana primeste 110.000 mp (11 ha), suprafata construibila fiind de sase hectare restul terenului fiind folosit ca "spatiu de protectie". In prezent se asteapta hotararea definitiva a Parlamentului, nadajduind ca va urma protocolul de predare-primire a amplasamentului, apoi slujba de sfintire a locului si punerea pietrei de temelie la aceasta noua lucrare a neamului romanesc in prezenta autoritatilor Statului si ale Bisericii.

Biserica sub presiunea timpului

Dorinta credinciosilor de a-si invesnici numele pe altarul credintei neamului romanesc, ramane un deziderat al spiritualitatii crestin-ortodoxe strabune. Caci mosii si stramosii nostri aveau in vedere de a lasa in viata fiind, sau pe patul de moarte si cate o particica din avutul lor castigat cu sudoarea fruntii si prin gratie divina, ca sa fie intrebuintat pentru sufletul lor. In felul acesta se explica existenta numeroaselor biserici si manastiri, care presara tara noastra de la un capat pana la celalalt. Era deci un frumos obicei, care devenise o sfanta datorie, ca tot romanul sa-si inalte mintea si inima catre cele ceresti si sa nu le tina tintuite numai catre cele pamantesti. (36)

Invocarea starii de saracie precum si a altor motive care nu ar permite realizarea unui Catedrale a Neamului sunt mai degraba dovezi de necredinta. Catedrala ca edificiu de importanta nationala, reprezinta apartenenta noastra la credinta crestin-ortodoxa, si facand parte din identitatea noastra spirituala este absolut necesara mai ales acum cand este atata nevoie de spiritualitate. Toti trebuie sa fim constienti de importanta si necesitatea ei mai ales acum cand realitatea evenimentelor majore: 120 de Autocefalie si 80 de ani de Patriarhat au incununat Biserica noastra. Rolul primordial al Bisericii este de a sfinti viata oamenilor, adica de a mijloci mantuirea lor, iar ca activitate adiacenta are si rolul de a sprijini pe cei saraci. Biserica Ortodoxa Romana este implicata alaturi de multe institutii abilitate ale statului, asociatii si fundatii cu scop caritabil, pentru a fi aproape de cei in suferinta. Biserica face parte din viata tuturor oamenilor, chiar si a celor mai neajutorati. Si cu toate acestea atunci cand vine vorba de Catedrala, exista unele voci care nu agreeaza Casa lui Dumnezeu argumentand ca banii destinati pentru Catedrala ar trebui dati celor saraci.

Dar sa nu uitam ca Insusi Mantuitorul inainte de a se jertfi pe Cruce a dorit sa arate ca in lume trebuie sa primeze jertfa Sa, urmand ca noi sa ne "jertfim" pentru aproapele. Atunci, cand o femeie a adus un alabastru cu mir foarte scump, ca sa unga cu el trupul lui Hristos, unul dintre ucenici s-a tulburat si se intreba: De ce s-a facut aceasta risipa?.mirul acesta se putea vinde scump iar banii sa fie dati saracilor (Matei 26, 8-9). Insa Mantuitorul Hristos la o asemenea atitudine tine sa precizeze: Pe saraci totdeauna ii aveti cu voi, dar pe Mine nu ma aveti totdeauna (Matei 26,11).


36 G.O catedrala in Bucuresti in Revista "Biserica Ortodoxa Romana" Nr. 4-6 /1898 p. 523


Intr-adevar pe saraci ii vom avea totdeauna, mai ales acum cand diferenta  dintre cei bogati si cei saraci este dusa din ce in ce mai mult la limita extrema, insa o  Catedrala a Neamului Romanesc n-o vom avea niciodata, atata timp cat, nu de saraci ne doare inima, ci de bani. Si daca intr-adevar ne doare inima de cei saraci sa nu uitam de saracirea spirituala, intrucat numeroase biserici si manastiri au fost distruse. In vechiul regim s-a avut in vedere ca sa fie facute una cu pamantul 40 de biserici si manastiri. Sub presiunea timpului, au fost salvate 10 dintre ele, opt din Capitala, si doua din provincie. Acestea sunt urmatoarele: Schitul Maicilor, Biserica Olari, Biserica Sfantul Ilie Rahova, Biserica Sfantul Ioan Nou, Biserica Capra, Biserica Sfantul Stefan (Cuibul cu Barza), Biserica Mihai Voda (cu marea ei clopotnita), Palatul Sinodal din Manastirea Antim; iar in provincie, Biserica ortodoxa din orasul Resita si Biserica Rameti de la Manastirea Rameti.

Pentru celelalte, din pacate, tavalugul demolarilor s-a aratat mult mai rapid decat stradania celor care au incercat sa le salveze. Din 29 de biserici din Bucuresti s-a ales praful. Aceasta soarta au avut-o: Biserica Brezoianu, Biserica Enei, Biserica Alba Postavari, Biserica Spirea Veche, Biserica Izvorul Tamaduirii, Biserica Nicolae Sarbi, Bisericile Crangasi I si Crangasi II, Biserica Doamna Oltea, Biserica Sfanta Vineri, Biserica Manastirii Cotroceni, Biserica Olteni, Biserica Buna Vestire, Biserica Plumbuita - Colentina, Biserica Sfantul Pantelimon, capela de la Institutul medicolegal,Biserica Stejarului, Biserica Leaganul Sfanta Ecaterina si altele. (37) 
Numai pentru imensa curte a Casei Poporului au suferit 6 biserici (patru au fost demolate iar doua translate).

Biserica de "rezistenta" din Dealul Spirii

Una din bisericile de "rezistenta" care a ingreuiat munca demolatorilor din vechiul regim a fost Biserica Spirea Veche, (Str. Uranus 27), cea care domina Dealul Spirii si imprejurimile lui.
A fost construita de doctorul Spirea (Spiridon Kristofi) ctitorului Bisericii (38) pe Dealul Spirii inainte de 1765 (39) cu ajutorul rudei sale Hristofi (fost ceaus spataresc-


37 www.romanialibera.ro/editie/index. php?url=articol&tabel=z16082003&idx=110 - 47k - Rezultat suplimentar

38 Vezi GHID ATLAS, Istoria si arhitectura locasurilor de cult din Bucuresti, Vol II, Editura Ergorom 79, Bucuresti, 2000, p.473

39 Aceasta data este inscriptionata pe piatra funerara a ctitorului "doftorul" Spiridon Kristofi originar din Corfu, insa Parintele Musceleanu pretinde ca a fost ridicata la 1676 cf. G.I. Ionescu - Gion, Istoria Bucurestilor. p. 194 din Calendar antic, 1862, p. 104. (Vezi nota 3 din ATLAS -GHID -Idem p. 472).


apoi capitan de lefegii), pe domeniul ce apartinea Mitropoliei (40) precum reiese din
Diata ctitorului.

Diata din 1759 iulie 17 a doctorului Spiridon Kristofi -ctitorul Bisericii Spirea Veche De vreme ce intamplarea cea viitoare este nevazuta, si insasi ingerilor necunoscuta, pentru ca numai la Dumnezeu sunt cunoscute; drept aceea eu Spirea Doftorul de la Korfu am socotit mai inainte ce anume cuprinde sfarsitul vietii mele, si pana imi sunt mintile intregi si sanatoase si .sa dovedesc gandul meu catre mostenitorii mei cei alesi cu care voiesc sa mosteneasca si sa chiverniseasca averea mea mutatoare si nemutatoare dupa petrecerea mea din viata.

Intai ma rog lui Dumnezeu ca Unui Milostiv sa ierte pacatele mele ce am gresit ca un om intru aceasta lume. Asisderea ma rog si tuturor crestinilor, cui ce voi fi gresit  sa ma ierte si de mine sa fie iertati toti cati imi vor fi gresit  si orice rau mi-ar fi facut. Dupa aceasta intamplandu-mi-se  moartea las cu sufletul meu (ca) sa ingroape pacatoasa oasele mele la Sfanta Biserica ce este hramul Sfantului Ierarh si facatorului de minuni Spiridon, care Biserica s-au  facut pre multa osteneala mea, si a altor pravoslavnici crestini, la care si acum la sfarsitul vietii mele las Sfintei Biserici via si casa ce sunt acolo imprejurul Sfintei Biserici, iar pamantul este al Sfintei Mitropolii.

Fiind manastire a fost inchinata ca metoh de fondatorul ei Mitropoliei din Bucuresti (41). Mai tarziu, pe la 1776, Mitropolitul Grigorie (1760-1787) a inchinat acest metoh Manastirii Grigoriu de la Muntele Athos. Aceasta inchinare a fost intarita si prin hrisovul lui Alexandru Ipsilanti Voda, la anul 1777.

Manastirea "Dealul Spirea", poseda inainte de secularizarea averilor manastiresti doua mosii (42), si a dat numele sau unui intreg cartier al capitalei, suburbia Dealul Spirei, care se imparte in Spirea Veche si Spirea Noua (43). Costache Popescu, fiul  lui Simion Popescu, a dat bisericii mosia Staneasca din judetul Dambovita, cu conditia ca egumenul de aici sa ingrijeasca si biserica de pe aceasta mosie si sa se oficieze serviciul divin cu preot si cu cele necesare, spre pomenirea lui si a neamului sau. In aceasta Biserica se facea juramantul militarilor. (44)

Biserica a fost inlocuita in 1921 cu una mai mare, fiind printre primele biserici la a carei structura de rezistenta s-a folosit betonul armat. Arhitectul bisericii Sf. Spiridon - "Spirea Veche", profesorul Ioan D. Trajanescu, a conceput un plan basilical in cruce greaca inscrisa delimitat de stalpi puternici din beton armat, cu sectiunea de


40 A se vedea diata ctitorului din 1759 iulie 17, la Arhivele Statului, Bucuresti, Mitrop.,CCCXL/2. cf. Nicolae Stoicescu, Repertoriul bibliografic al monumentelor feudale din Bucuresti, Editura Academiei RPR, nota 4, p. 305, la Bibl. Sf. Sinod. Cota III, 1025.

41 George Ioan Lahovari, Marele Dictionar Geografic al Romaniei, Vol. I, Bucuresti 1989, p. 725

42 Ibidem p. 725

43 Ibidem p. 725

44 Constantin Simionescu, Bucuresti, biserici, manastiri, lacasuri sfinte, Editura INTACT, 1995, p. 139.


cca. 1 metru; absidele laterale erau de plan rectangular. (45) Alti stalpi din beton armat descriau planul masivului turn-clopotnita cu foisor, aflat in capatul vestic al bisericii. Intre toti acesti stalpi erau mari panouri din caramida masiva, intreaga structura fiind acoperita la exterior cu caramida aparenta smaltuita. Acoperisul turlelor era din tigla smaltuita. (46)

Pentru eliberarea cu repeziciune a amplasamentului destinat Casei Poporului, biserica Spirea Veche a fost demolata la 27 aprilie 1984. Fiind printre primele biserici la a carei structura de rezistenta s-a folosit betonul armat (47) si avand placa de beton care sustinea turla, (48)
distrugerea ei s-a facut prin dinamitari succesive, datorita soliditatii ei. Doar cateva vitralii, stranile si icoana de hram a Sfantul Spiridon au fost duse la  Biserica Lucaci din Capitala (49), fiind astfel salvate din fata furiei demolatoare a ideologiei comuniste, care a ras practic de pe fata pamantului strazi intregi, cu sute de case, cartiere vechi si monumente de prestigiu, fara a mai vorbi de altarele strabune ale neamului.


45 Stalpii sustineau, in primul rand, cele patru arce in plin centru pe care se descarca, prin intermediul pandantivilor, inelul de baza al turlei. Pe acesta se sprijineau cateva randuri succesive de arce piezise moldovenesti, care asigurau a o mai buna repartizare a eforturilor din tamburul turlei catre stalpi si arce, cat si o ingustare a diametrului tamburului, urmand acelasi model moldovenesc. Pe stalpii amintiti se descarcau totodata, la cote mai mici, arcele ce acopereau colateralele, precum si semicilindrii dinspre vest (unul, mai lung, deasupra cafasului) si dinspre est (unul scurt, continuat cu conca de peste altar). Vezi www.arhitextdesign.ro/ad_5/ppatrimoniu.html - 19k Pe stalpii amintiti se descarcau totodata, la cote mai mici, arcele ce acopereau colateralele, precum si semicilindrii dinspre vest (unul, mai lung, deasupra cafasului) si dinspre est (unul scurt, continuat cu conca de peste altar). Vezi www.arhitextdesign.ro/ad_5/ppatrimoniu.html - 19k

46 Idem www.arhitextdesign.ro

47 www.arhitextdesign.ro/ad_5/ppatrimoniu.html - 19k

48 Vezi GHID ATLAS, Istoria si arhitectura locasurilor de cult din Bucuresti, Vol II, Editura Ergorom 79, Bucuresti, 2000, p.473.

49 www.bisericasfstelian.ro/istoric/ro.html - 8k


Localizarea pe harta a Bisericii Spirea Veche Cartierul Izvor - Bucuresti

Asadar, locul desemnat pentru construirea noii Catedralei din Calea 13 Septembrie (in curtea Parlamentului), relativ aproape de locul fostei Biserici Spirea Veche, este un loc indreptatit de vreme ce in aceasta zona au existat sase biserici, sase altare sfinte care ne vorbesc in chip tainic pana astazi. Ne exprimam nadejdea ca amplasamentul pentru Ansamblul Arhitectural Catedrala Mantuirii Neamului desemnat prin Ordonanta de Guvern nr. 19/17 martie 2005, aprobata de Parlamentul Romaniei prin Legea nr. 261 din 5 octombrie 2005 si promulgata de Presedintele tarii prin Decretul Nr. 961 din 5 octombrie 2005, va fi un loc binecuvantat care ne cheama pe toti sa ne invesnicim numele, la cel mai mare altar al credintei noastre, in cea mai importanta biserica a neamului nostru.


Sectorul Catedrala Mantuirii Neamului
Administratia Patriarhala - Bucuresti 2006

Sursa: patriarhia.ro

.

11 Aprilie 2014

Vizualizari: 4000

Voteaza:

O catedrala pentru capitala 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE