O relatie dubla

O relatie dubla Mareste imaginea.

In relaţia noastră cu moartea, importante sunt două aspecte. Când cineva moare, ni se frânge inima pe drept cuvânt. Putem constata cu groază faptul că păcatul e cel care a ucis fiinţa iubită. Putem refuza să vedem în moarte ultimul cuvânt, ultimul eveniment al vieţii. Suntem îndreptăţiţi să-l plângem pe cel plecat dintre noi, pentru că moartea nu ar trebui să existe. Răul a fost cel ce a ucis fiinţa umană. Pe de altă parte, ne putem bucura pentru el deoarece a început o viaţă nouă, eliberat de orice legătură. Şi, din nou, putem plânge pentru durerea despărţirii, putem să ne deplângem singurătatea, dar în acelaşi timp trebuie să învăţăm ceea ce deja a prevăzut şi a prescris Vechiul Testament când s-a spus: Dragostea e la fel de tare ca moartea (cf. Cântarea Cântărilor 8, 6) - dragostea ce nu îngăduie ca amintirea celui iubit să se şteargă, dragostea ce nu îngăduie să vorbim la timpul trecut despre relaţia noastră cu fiinţa iubită: „Il iubeam, ne simţeam atât de aproape!", ci se exprimă la prezent: „Il iubesc, mi-e drag, ne simţim atât de aproape!"

Aşa că în moarte există o complexitate, putem spune chiar o dualitate. Dar dacă suntem poporul lui Hristos, nu avem dreptul să ne îngăduim a trece cu vederea naşterea întru veşnicie a celui plecat dintre noi, pentru că noi înşine suntem atât de profund loviţi de această pierdere şi de pământeasca noastră singurătate. Există de asemenea în moarte o putere de viaţă ce ne atinge şi pe noi.

Dacă iubirea noastră este statornică, dacă suntem în măsură să ni-i amintim nu doar cu mintea, ci şi cu inima, atunci prin moartea lor, a celor dragi, suntem într-un anume sens deja în veşnicie, acolo unde trăiesc ei - să ne amintim cuvântul lui Hristos care ne spune că Acolo unde îţi este comoara, îţi va fi şi inima (cf. Matei 6,21). Dacă în inimile noastre le suntem credincioşi, atunci suntem deja împreună cu ei. Dacă viaţa lor a însemnat ceva pentru noi, dacă ea a fost pentru noi un exemplu sau un avertisment, atunci putem trăi nu în despărţire, ci în comuniune neîntreruptă cu ei şi spre răscumpărarea şi proslăvirea lor. Putem întrupa în viaţa noastră tot ceea ce a fost mai semnificativ, şi nobil, şi adevărat în ei, astfel încât într-o bună zi, când ne va veni şi nouă vremea să stăm înaintea lui Dumnezeu dimpreună cu întreaga omenire, să-I putem oferi Domnului toate roadele, toată recolta grăunţelor sădite în noi prin pilda vieţii lor, care au crescut şi rodit mulţumită iubirii noastre nemuritoare, şi atunci să spunem Domnului: „Ia toate acestea de la mine, ele îi aparţin lui (sau ei); eu sunt doar ogorul, semănătorul a fost el! Exemplul lui, cuvintele sale, persoana sa au fost ca sămânţa răspândită pe acest pământ, şi acum recolta ce s-a strâns îi aparţine."

Alt lucru, pe care persoana îndoliată trebuie să-l înveţe, este să nu vorbească despre relaţia de dragoste la timpul trecut. N-ar trebui să spunem: „Ne-am iubit unul pe altul." Ar trebui să spunem întotdeauna: „Ne iubim unul pe altul." E important să ne amintim cuvintele Vechiului Testament: Dragostea e la fel de tare ca moartea (ci. Cântarea Cântărilor 8, 6). Dragostea nu poate să se stingă din cauza morţii. Nu putem îngădui ca dragostea să devină ceva de domeniul trecutului, fără să recunoaştem prin aceasta că nu credem în continuitatea vieţii persoanei care a murit. Dar atunci ar trebui să recunoaştem că nu avem credinţă, că suntem atei în sensul cel mai crud al cuvântului, şi să privim realitatea dintr-un unghi cu totul diferit, să privim în faţă faptul că, dacă nu există Dumnezeu, dacă nu există viaţă veşnică, atunci moartea care a survenit nu are nici o semnificaţie metafizică. Este doar un eveniment al istoriei naturii. Este o victorie a legilor fizicii şi chimiei şi deci o întoarcere a persoanei la elementele naturii şi la o existenţă continuă nu ca persoană, ci ca parte a naturii. Trebuie să privim în faţă fie credinţa noastră, fie absenţa ei, să luăm poziţie şi să acţionăm în consecinţă.

MITROPOLIT ANTONIE DE SUROJ

VIAŢA, BOALA, MOARTEA; Editura Sophia

Cumpara cartea "VIAŢA, BOALA, MOARTEA"

 

03 Decembrie 2015

Vizualizari: 287

Voteaza:

O relatie dubla 0 / 5 din 0 voturi.

Cuvinte cheie:

moartea doliul

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE