Omul de azi in epoca tehnologizarii

Omul de azi in epoca tehnologizarii Mareste imaginea.

Despre omul de astazi si raportarea sa la implicatiile economice, sociale si culturale, in contextul revolutiei informatizarii…

Tehnologiile digitale propun un parcurs interior, bazat pe placere – Despre Scara Raiului si scara divertismentului

Nu este greu de observat ca parcursul vietii crestine, ce vizeaza devenirea spirituala a omului, contrasteaza teribil cu oferta de joc si divertisment a prezentului. Sfantul Ioan Scararul prezinta, intr-o bine cunoscuta lucrarea a sa, drumul spiritualizarii vietii, intre coordonatele existentei robite de material si sensibil si lumina si bucuria vietii duhovnicesti.

Lucrarea "Scara" a Sfantului Ioan Scararul prezinta scara hristificarii vietii omenesti, treptele pnevmatizarii existentei, intr-un excelent rezumat tactic si tehnic despre lupta duhovniceasca impotriva ispitirilor lumii si a propriilor slabiciuni; o harta precisa, ce rezuma reflectia filocalica a devenirii spirituale.

Este elocvent faptul ca "Scara" prescrie, chiar in debutul urcusului duhovnicesc, instrainarea de lumea sensibila si de placerile ei.

Maica despatimirii omului, gasim scris, este chiar instrainarea lui. Curatirea simturilor si facultatilor sufletesti, trairea bucuriei ascunse in virtuti si vederea luminii izvorate din implinirea voii lui Dumnezeu sunt posibile, toate, daca omul se elibereaza din robia sensibilului, daca se instraineaza de cele trecatoare. Este evident ca proiectul vietii spirituale afirmat de crestinismul rasaritean contrasteaza, in cateva puncte - cheie, cu oferta culturii de consum, cu industria divertismentului. In cuprinsul postmodernitatii, productiile de masa, entertainmentul propun un cu totul alt parcurs: o scara a senzatiilor si a efectelor psihologice tot mai tari, o lume a jocurilor virtuale cvasireale, cu efecte tot mai puternice, care solicita o participare tot mai intensa. Este vorba despre o alta scara, a jocului care se doreste tot mai real, a divertismentului care se doreste total, catalizate de tehnologiile IT.

Despre proximizarea divertismentului

In era tehnologiilor IT, dezideratul pare a fi o proximizare a divertismentului. Ne insotim deja, in calatorii, acasa sau la locul de munca, de o serie de dispozitive electronice indispensabile. Gadgeturi care faciliteaza conexiunea cu realitatea, cu cei dragi, cu pulsatia evenimentelor politice de pe plan global.

Cu cateva decenii in urma, erau disponibile prea putine astfel de dispozitive. Cu doua-trei decenii in urma, ceasul si telefonul se dovedeau necesare. Acum doua decenii, walkmanul si, mai aproape de noi, cd-playerul erau frecvent folosite pentru auditii muzicale. Astazi oferta este mult mai variata: un laptop, o tableta, un iPod sau iPhone. Utilizatorii se conecteaza, prin ele, la o realitate mult mai bogata. Dispozitive ca acestea pot functiona ca videofon, ca masina de scris, pentru corespondenta prin email, ca aparat foto sau, intr-o zona bine aleasa, pentru vizionarea unor emisiuni tv in timp real. Nu punem la indoiala beneficiile tehnologiilor IT in general si nici ajutorul imens in campul informarii, al comunicarii sau in actul medical. Insa trebuie spus ca in toate acestea se ascunde si un risc major.

De fapt, in toata oferta realizarilor omenesti este incatusat un pericol. Energia nucleara poate potenta armamentul de distrugere in masa, autoturismul poate stimula setea de viteza, medicamentele pot cauza, in doze neadecvate, afectiuni grave. In toate descoperirile stiintelor si mai ales in fiecare dintre realizarile tehnicii, gasim aceasta dubla valenta, a bunei-folosinte si relei-intrebuintari. Aceasta nu descalifica realizarile tehnice, ci formuleaza un avertisment, amintit in multe locuri de gandirea patristica, ce indica responsabilitatea omului in raport cu intrebuintarea puterilor Creatiei. Depinde de om cum sunt puse aceste posibilitati in opera si daca ele folosesc intr-o raportare adecvata a sa la semeni, la lume si la Dumnezeu.

De retinut si observat faptul ca in spatiul virtual, imposibilul devine real

Si tehnologiile IT propun posibilitati de utilizare ce ascund riscuri. Intre ele, se pot mentiona diversificarea nelimitata si proximizarea accentuata a divertismentului. Sa dam cateva exemple. Tabletele, de marimea unei carti subtiri, usor de transportat, pot fi utilizate pentru jocuri sau muzica, pot fi folosite si pentru vizionarea de filme sau acces la internet, fiind un adevarat univers de companie, cu informatie si divertisment. O companie a anuntat ca va lansa in anul 2012 un stick de memorie SSD, incorporat intr-un briceag elvetian, de 1 TB (o memorie echivalenta cu cea existenta in 2-4 laptopuri de buna calitate). Firme de renume sunt preocupate de crearea unor dispozitive de interfata creier-computer (Brain-Computer-Interface). In anul 2011 a fost deja creat primul BCI portabil, cu aplicatii in medicina, in recuperarea pacientilor afectati de atacul cerebral, dar, foarte promitator, si in aria comerciala, pentru interactiunea in computergames. Un bun exemplu aici este "NeuroBoy", un joc ce permite utilizatorului sa "intre" intr-o realitate virtuala in care, pentru a realiza lucruri imposibile, trebuie doar sa se concentreze, reusind, in acest fel, sa ridice unele obiecte mari sau sa arda diverse "lucruri" din spatiul de joc (Claudiu Andone, "Interfetele creier-computer. May the force be with you", in rev. Stiinta si Tehnica, mai 2011, p. 43).

Despre exilul si retragerea din lume

Dispozitive de acest fel sunt cu atat mai cautate, cu cat asigura o experienta mai reala a virtualului, care sa inlocuiasca tot mai bine realitatea insasi; un divertisment de inalta rezolutie. In aceeasi logica, se dezvolta si oferta gadgeturilor: portabilitate crescuta si acces la un continut tot mai bogat de entertainment de buna calitate, in timp real, oriunde ne-am afla, printr-o apasare pe ecran. Insa, proximizand tot mai mult divertismentul, gadgeturile ne rapesc dispozitia reflexiva interioara. Ele ofera un tot mai extins univers de continuturi senzoriale, indepartandu-ne atentia de propria interioritate. Obisnuinta veche presupunea sali de spectacol sau divertisment televizat, adica locuri adecvate pentru acces: sala de concert, stadionul sau incaperea de acasa unde era amplasat televizorul. Cand era cazul, caderea omului, prin faptul cultural de consum, era asociata cu locul unde era consumata experienta caderii. De aceea, si afirmatia Sfantului Ioan Scararu era inca valabila: "Fugi ca de bici de locurile caderilor. Caci nefiind fructul de fata, nu-l poftim des" ("Scara", Cuvantul III. Despre instrainare, cap. 10, Editura IBMBOR, 1992, p. 69).

Astazi insa, dispozitivele ce ar putea facilita experienta caderii sunt chiar in buzunar. Mai mult, in viitorul apropiat, este probabil ca ele sa poata permite accesul direct pe retina utilizatorului, la o clipire a pleoapelor. Pe masura ce tehnologiile miniaturizeaza dispozitivele, ochii si simturile par sa devina insusi ecranul pe care se deruleaza intregul divertisment. Spectacolul evolueaza direct la poarta simturilor, varsandu-si intreg continutul in interioritatea omului, fara nici un intermediar. Daca aceasta este tinta, industria divertismentului propune o noua scara, a tehnologiilor incorporate in simturi, care vor sa ocupe interioritatea, prin exterioritatea sensibila a lumii, prin ludic si divertisment facil. Urcand pe scara aceasta, omul interior si launtric este aservit, rastignit pentru entertainmentul lumii din afara.

Este si motivul pentru care jocurile, potentate de tehnologii digitale, trebuie sa intre in sarcina reflectiilor etice si spirituale. Pentru ca, la capatul acestei experiente, viata ar culmina cu un exil, care expulzeaza pe om din lume, pentru a-l inchide definitiv in spectacolul virtual consumat launtric, croit dupa bunul plac, perfect adaptat dispozitiilor sale. Diametral opusa insa este retragerea din lume, inteleasa ca etapa a vietii spirituale, care il deschide pe om spre indumnezeire. Sfantul Ioan Scararul vede aceasta retragere din lume ca "ferire de bunavoie de materia laudata si tagaduirea firii pentru dobandirea celor mai presus de fire" ("Scara", p. 47). (A se vedea, in acest sens, articolul: “Scara Raiului si scara divertismentului” semnat de diacon Sorin Mihalache, in ziarul “Lumina” din data de 30.03.2012. http://www.ziarullumina.ro/articole;1914;1;70537;0;Scara-Raiului-si-scara-divertismentului.html)

Despre noul capitalism si revolutia informatizarii

Globalizarea pietei are un rol important inclusiv in ritmul dezvoltarii accelerate a tehnologiei din domeniul informatiei. Liberalizarea pietei in domeniul informaticii si a telecomunicatiilor (fenomen inceput in Europa in anii 1980 pentru a face fata politicii de liberalizare si globalizare economica promovata de administratia Reagen in S.U.A.) au avut implicatii in economia telecomunicatiilor. In cadrul Organizatiei Mondiale a Comertului in februarie 1997 s-a semnat un acord de catre 68 de state care detin 91% din cifra de afaceri mondiale in domeniu. Acest acord a intrat in vigoare incepand cu 1 ianuarie 1998 si prevede liberalizarea serviciilor de baza in telecomunicatii.

Caderea regimului sovietic si disparitia razboiului rece au afectat in mod esential politica economica la nivel planetar. Capitalismul insusi a cunoscut semnificative transformari, adaptandu-se si dezvoltandu-se conform noii geopoliticii. Noua forma de capitalism se caracterizeaza printr-o mare flexibilitate in management, printr-o descentralizare a firmelor care formeaza acum o retea complexa, de firme mai mici interconectate intre ele pentru a forma gigantice trusturi internaționale, o considerabila marire a capitalului in detrimentul muncii incorporate, o individualizare si diversificare a specialitatilor intr-o noua diviziune a muncii, o interventie a statului in reglarea selectiva a pietii (procesul de dereglementare).

In conditiile schimbarilor radicale din societate induse de restructurarea unei politici economice bazate pe revolutia informatizarii, atat relatiile personale intre oameni cat si intre cele dintre grupurile sociale au suferit mai multe mutatii. Pe masura ce in cadrul procesului globalizarii se creeaza structuri unificatoare la nivel economic, politic si social se constata si o recrudescenta a unor puternice manifestari de promovare a unor repere identitare specifice. Nu doar la nivelul unor grupuri sociale, ci chiar la nivel national sau regional exista efortul pastrarii si afirmarii propriei identitati, care se poate manifesta la nivel religios, cultural, politic. Societatea actuala este structurata deocamdata pe aceasta bipolaritate dintre global si individual, dintre ceea ce inseamna o structura de retea si o realitate de sine statatoare.

Revolutia informatizarii a instrumentat restructurarea capitalismului, permitand dezvoltarea sa intr-o alta perspectiva decat cea cunoscuta pana atunci. Acest lucru a inceput sa se intample prin anii 1980. Odata cu lucrarile lui Alain Touraine si Daniel Bell se va face tot mai clar distinctia intre preindustrialism, industrialism si postindustrialism (sau informatizare). Noile structuri sociale se vor contura plecand de la distincția dintre modelele de producție (capitalism) si modurile de dezvoltare (industrialism, informatizare).

In mod istoric s-a observat ca societatile sunt organizate in jurul proceselor umane care relationeaza productia, experienta si puterea. Productia presupune crearea unor produse, prelucrarea si transformarea unor obiecte in scopul profitului si a consumului. Experienta insumeaza totalitatea trairilor subiectilor umani atat la nivel intern, cat si la nivel extern in interactiune cu factori exteriori, biologici si culturali. Puterea arata relatia intre subiectii umani plecand de la legatura dintre productie si experienta.

Fiecare etapa a capitalismului se caracterizeaza printr-un anumit raport existent intre fortele de productie si profit. In etapa preindustrializarii dezvoltarea productiei se baza pe surplusul cantitativ de produse rezultat din munca pamantului, realizat in diferite feluri. In faza industrializarii noile surse de energie constituie baza unui nou tip de productie.

In prezent, revolutia informatizarii prin tehnologiile de exceptie pe care le pune la dispozitie creeaza o forma de dezvoltare a capitalismului in care esentiale sunt cunoasterea informationala bazata pe tehnologia computerizata, informatizarea proceselor si comunicarea simbolica. In schimb ce in perioada industrializarii capitalismul se concentra pe creșterea cantitativa a bunurilor si a profitului, actuala forma de capitalism se caracterizeaza printr-o sporire a puterii de cunoastere care este direct proportionala cu nivelul informatizarii.

Aceasta modificare a capitalismului nu ramane in sfera economicului, ci afecteaza intregul angrenaj social, precum si complexa retea a relatiilor interumane. "Desi relatiile dintre tehnologie si tehnica sunt organizate in paradigme inradacinate in dominante sfere ale societații (de exemplu procesul de producție, procesul militar extrem de complex) ele difuzeaza in cadrul societatii un intreg set de reguli si structuri sociale, patrunzand si modificand puterea si experienta. Asadar, modelele de dezvoltare modeleaza intregul domeniu al comportamentului social, care desigur, include si comunicarea simbolica. Deoarece informatizarea este bazata pe tehnologia cunoasterii si pe informatie, exista o speciala si apropiata legatura intre cultura si fortele de productie, intre spirit si materie, in modelul de dezvoltare informational. Ca atare, ar trebui sa ne asteptam la o emergenta a istoriei in noi forme de interactiune sociala, control social si schimbari sociale".1

Revolutia informatizarii va naste multiple paradoxuri in societatea restructurata intr-un ritm galopant. Care este rolul sinelui, al personalitatii umane, al valorilor culturale si religioase specifice diferitelor traditii, intr-o lume omogenizata care se vrea construita ca o vasta retea? In mod simultan se constata o unificare la nivel structural si o fragmentare la nivel personal, o unitate structurala si institutionala realizata la nivel artificial si o dezbinare launtrica cu serioase implicatii pentru viața persoanei umane. Conform sociologului Alain Touraine personalitatea umana si cultura sunt substituite de logica aparatului birocratic si a pietii. Lupta claselor sociale este inlocuita cu lupta dintre naturaletea vietii umane si artificialitatea indusa de informatizare. Cum pot fi impacate noile tehnologii ale globalizarii cu unicitatea sentimentelor si gandurilor oamenilor?
Raymond Barglow intr-un studiu socio-psihanalitic despre acesta dubla relatie dintre natural si artificial indusa de revolutia informatizarii in era globalizarii arata ca sistemele de retea informatizate vor distruge independenta si intimitatea subiectului uman, trasaturi definitorii pentru cultura si civilizatia occidentala. „Schimbarea istorica de la tehnologiile mecanice la cele informatizate va favoriza subminarea notiunilor de suveranitate si autosuficienta umana care au furnizat la nivel conceptual o adevarata identitate a individului de cand filosofii greci au elaborat aceste concepte cu mai bine de doua milenii in urma. Tehnologia actuala destructureaza o viziune asupra lumii construite cu mult timp in urma. In mod total izolat sinele contemporan pare sa-si fi pierdut adevarata identitate. Asadar, noile conexiuni ale retelei informatizate reconstruiesc o alta identitate a sinelui”.2

Despre economia informatizata in contextul globalizarii

Revolutia tehnologica a permis crearea unui nou tip de economie. Este vorba de o economie informatizata si globala; informatizata deoarece productivitatea, competitivitatea si alte procese ale economiei sunt generate de mijloace si tehnologii informatizate; globala deoarece toate componentele economiei (resurse naturale, forta de munca, marfuri, capital, structuri manageriale, tehnologii) sunt interconectate in cadrul unei vaste rețele la nivel planetar. Se poate vorbi acum de o economie unitara la nivel planetar. In cadrul economiei actuale granițele dintre diferite domenii de activitate pot fi depasite cu usurinta din cauza informatizarii.

In economia globala se contureaza un nou capitalism bazat pe doctrina neoliberalismului. Ceea ce este important acum nu mai este productivitatea, ca in capitalismul tradițional, ci se insista in mod deosebit pe profit si competitivitate. Acestia sunt pilonii noii economii. Totodata procesul de dereglementare initiat in jurul anilor ''80 influențeaza actuala economie, stabilind noi relatii intre stat si companiile multinationale, in cadrul economiilor nationale. La fel procesul privatizarii este pus in prim planul dinamicii economiei globale. In ultimele doua decenii privatizarea unor sectoare importante (energetic, telecomunicatii, mass media, financiar) a avut un ritm accelerat.

O alta importanta caracteristica a economiei globale este fluidizarea ei. Nu mai avem o economie bazata pe producerea unor bunuri reale, concrete ci o economie in care dimensiunea imaginara este sporita prin fluidizarea relatiilor din cadrul economiei. Tranzactiile financiare ocupa un prim loc in aceasta schimbare. Din cauza revolutiei tehnologice sunt posibile astazi tranzactii financiare uriase in cateva secunde.

Schimbarea structurilor economice, a modului de a face afaceri, implementarea unei alte viziuni au produs mutatii radicale in configurarea actualei economii. In prezent economia planetara este dominata de mari corporații interconectate intr-o vasta retea in care mentalitatea este cu totul alta decat cea existenta in capitalismul tradițional. Globalizarea economiei nu este doar o expresie a unui alt mod de a organiza si a realiza productia, nu este o simpla consecinta a dezvoltarii tehnologiei, ci este fundamentul unei alte culturi ale lumii globalizate, este mediul care pregateste si faciliteaza unificarea artificiala a modului de a gandi si a fi al oamenilor la nivel planetar.

Economia globalizarii exprima spiritul informatizarii cu largi implicații in constituirea si implementarea culturii virtuale. Nu mai este vorba ca in trecut de inlocuirea unei culturi cu alta cultura, de substituirea unei forme de civilizație cu alta, ci de trecerea din planul realului in cel al virtualului. Miza revolutiei informatizarii tehnologiei care a creat o adevarata paradigma a informatizarii este cea a accesului la imaginarul colectiv al lumii.

Odata ce accesul este posibil de infaptuit, manipularea imaginarului si implicit al realului devine o certitudine. In felul acesta paradigma informatizarii globale nu mai ramane un mediu neutru, in care se urmareste doar satisfacerea nevoilor materiale legitime pentru om, ci permite instrumentalizarea si manipularea imaginarului, la un nivel imperceptibil in sfera constientului si tocmai de accea cu atat mai periculos. Cu alte cuvinte paradigma impusa de revolutia informatizarii si care permite actualul fenomen al globalizarii are un caracter magic si ea faciliteaza dezvoltarea unei culturi virtuale intr-o lume dominata de forta cyberspace-ului.

Despre realitatea identitatii in societatea globalizata

Revolutia informatizarii asociata cu tehnologiile spectaculoase de astazi, restructurarea capitalismului si realizarea unui nou tip de societate implica provocari serioase pentru asumarea identitatii de orice fel. Intr-o lume supusa unui irezistibil proces al globalizarii, ce semnificatie mai poate avea identitatea de orice fel? Fluidizarea societatii, inducerea unei culturi virtuale dominata de mass-media, schimbarea raporturilor intre firme si stat, flexibilizarea muncii construiesc o noua societate, in care globalizarea nu ramane doar un fenomen economic. Procesul globalizarii impune inainte de toate o serioasa analiza a raportului dintre parte si intreg, dintre ceea ce este specific si universal, o introspectie in primul rand de ordin cultural.

Se pune problema: in lumea de azi asumarea unei identitati culturale, spirituale sau comportamentale ramane un act periferic sau blamabil? Este ceva rau in aspiratia manifestarii identitatii, a exersarii dreptului la alteritate? Cum se poate impaca globalizarea cu suma de identitați distincte care exista azi pe glob? Pentru a raspunde la aceste intrebari, o abordare sociologica este necesara, dar o tratare mai cuprinzatoare trebuie sa ajunga si la perspectiva teologica a acestei provocatoare realitati: cum trebuie sa se manifeste identitatea intr-o societate globalizata, care este puterea identitatii intr-o lume perceputa ca o societate in retea?

Putem vorbi de o identitate personala, dar si de o identitate a unor grupuri sociale. Identitatea este expresia unor caracteristici culturale care definesc la un moment dat grupul social. Identitatea exprima un sens al existentei grupului social si stabileste prioritatile pentru respectivul grup. Constructia sociala a identitatii are mai multe aspecte. Conform unor sociologi precum Sennett, Anderson, Gellner și Calhoun exista o identitate a legitimarii introdusa de instituțiile conducatoare ale societatii care rationalizeaza propria dominatie asupra actorilor sociali.

Apoi este identitatea de rezistenta realizata de grupuri sociale devalorizate, sau stigmatizate de catre o majoritate confortabila. In aceasta tipologie a identitatii se construieste un anumit fel de politica identitara. Mai exista identitatea-proiect in care anumite grupari sociale, plecand de la o situatie data incearca realizarea unei noi identitati sociale. De exemplu, feminismul poate fi o astfel de identitate in care plecandu-se de la lupta pentru drepturile femeii se incearca trecerea intr-o alta paradigma culturala decat cea patriarhala, unde familia, personalitatea, sexualitatea, relatiile dintre oameni, structurile de productie, teologia sunt interpretate in grila feminista. Dinamica identitatilor permite convergenta uneia in alta: de exemplu o identitate de rezistenta devine una proiect, pentru a se transforma mai departe intr-o identitate a legitimarii care isi impune propria concepte in societate.

Intr-un proces social caracterizat de o asemenea dinamica va trebui identificata adevarata identitate si in ce masura aceasta identitate poate sa convearga intr-o pozitie fundamentalista. Ce anume se poate intelege prin fundamentalism? Conform reputatului sociolog Manuel Castells, fundamentalismul consta „…in construirea unei identitati colective prin identificarea comportamentului individual si al institutiilor sociale cu normele derivate din legea lui Dumnezeu, interpretata de o autoritate bine precizata care opereaza o mediere intre Dumnezeu si umanitate”.3

Este interesant de urmarit care este specificul fundamentalismului religios in epoca actuala. Pentru aceasta vom urma analiza sociologica facuta de Castells in cazul fundamentalismului islamic si crestin. Cu toate ca insusi cuvantul islam inseamna ascultarea neconditionata fata de Allah, sunt multi specialisti care arata ca islamismul nu trebuie considerat ca fiind fundamentalist in structura lui.

Desi primatul principiilor religioase expuse in Coran ramane o constanta pentru societatile islamice, aceste societati precum si institutiile lor pot avea o intelegere pluralista. Sunt societati islamice in care prelevanta autoritatii religioase asupra celei politice este formala. Exista un numar suficient de mare de musulmani care considera ca shari''a (legea lui Dumnezeu constituita prin Coran) nu este cu totul rigida, ea fiind doar un ghid de calauzire a credinciosilor, adaptabila contextului istoric si social.

Cu toate acestea, ganditori islamici ai secolului XX precum Hassan al-Banna si Sayyd Qutb in Egipt, Ali al-Nadawi in India sau Sayyd Abul al-Mawduli in Pakistan arata ca statul trebuie sa se supuna religiei. Ceea ce are prioritate inaintea identitatii nationale este religia. Fidelitatea prioritara pentru un musulman nu este watan, patria, ci umma, comunitatea credinciosilor care sunt sub aceeasi ascultare a lui Allah.

Aceasta comunitate care are dimensiune universala, depasind granitele unei natiuni are datoria sa lupte impotriva jahiliya, statul in care Dumnezeu este ignorat sau in care nu e respectata legea Lui. Islamismul trebuie intarit in statele musulmane laicizate si apoi extins in lumea intreaga pentru regenerarea umanitatii. Pentru invingerea fortelor ostile acestui proces este nevoie de lupta celor care sunt impotriva Islamului, de jihad. In aceste pozitii transante ale Islamului intalnim impartirea intre Dar al-Islam (lumea musulmana) si Dar al-Harab (lumea nemusulmana).

Fundamentalismul islamic nu are traditie, in ciuda incercarilor adeptilor lui de a-l inradacina in istorie, justificandu-l prin texte sacre. Fundamentalismul islamic este mai mult o tendinta de a reconstitui o identitate culturala cu implicatii religioase si politice, fara traditie istorica. Al-Azmeh noteaza: „Politizarea sacrului, sacralizarea politicului si transformarea prescriptiilor juridice ale Islamului in devotiuni sociale sunt mijloace puse in slujba unei politici proprii, a unei politici identitare, ale carei mijloace sunt inventate. Aceasta miscare este o tendinta ultramoderna".4

Castells analizeaza fundamentalismul crestin, ocupandu-se de cel de sorginte americana. De fapt, cuvantul fundamentalism provine din SUA si teorii fundamentaliste au fost expuse de multi reprezentanti ai unei gandiri marcate in general de eshatologia milenarista. Intr-o societate aflata intr-o dinamica extraordinara, in care individul trebuie sa se adapteze unor conditii sociale schimbabile intr-un ritm extrem de alert, este firesc sa existe nostalgia dupa securitatea garantata de valorile si institutiile traditionale.

Fundamentalismul american este ancorat in neoprotestantism. Plecandu-se de la credinta literala in infailibilitatea Cuvantului Sfintei Scripturi se ajunge la elaborarea unor adevarate manuale care traseaza conduita pur crestina in toate aspectele vietii. Bineinteles sexualitatea ocupa un loc esential in evantaiul acestor aspecte. Autori precum Tim si Beverly Haye propun un manual de sexualitate in intregime cu temeiuri biblice si in mod absolut practic. Acest manual se bazeaza si pe etica protestanta care considera ca instinctul sexual trebuie sublimat prin munca, in felul acesta productivitatea economica crescand in mod remarcabil (Phyllis Schlafly).

Dinamica globalizarii favorizeaza intarirea pozitiilor fundamentaliste. Lechner arata: „In cursul procesului de globalizare, societatile sunt institutionalizate la nivel mondial. In acelasi timp organizatiile au o functionare laica; in relatiile lor ele urmeaza regulile laice; nici o traditie religioasa nu e acceptata ca autoritate, societatea actuala fiind lipsita de vreo semnificatie transcendenta. Conform celor mai multe religii, exaltarea institutionalizarii societatii este o forma de idolatrie. Globalizarea actuala este din acest punct de vedere o adevarata provocare pentru orice religie traditionala. In mod precis, deoarece ordinea mondiala actuala fiind una institutionalizata este posibila constituirea unei pozitii fundamentaliste care sa afirme autoritatea realitatii transcendente in lumea de aici”.5

Despre cultura virtuala si spiritul informatizarii

Noua lume construita la inceput de mileniu este rezultanta dintre economia mondializata si informatizata (rod al revolutiei informatice), societatea in retea cu relatii fluidizate intre oameni (dominata de noul capitalism bazat pe neoliberalism) si cultura virtuala posibila din cauza tehnologiilor avansate din mass-media. Globalizarea capitalului si diversificarea puterilor institutionale au permis configurarea unei noi geometrii a puterii.

Intr-o societate informatizata puterea este inscrisa de acum in codurile culturale si simbolice impuse prin mass-media. Politica a devenit un spectacol si un joc al mass-mediei in care cetateanul, la modul concret are prea putina implicare. Odata cu fluidizarea relatiilor, cu cresterea caracterului abstract al economiei (din cauza tranzactiilor financiare informatizate) asistam si la o imaterializare a puterii politice.

Cum putem caracteriza cultura care exprima spiritul informatizarii? „Este o cultura a efemerului, a imediatului, o cultura a strategiilor decizionale. Este o multifata, o cultura virtuala, ca in experienta vizuala creata de calculatoare in cyberspace si care remodeleaza realitatea. Nu este vorba de o iluzie, ci de o forta materiala a informatiei care are puterea de a crea implicatii serioase in deciziile economice si politice ale lumii, dar si in viata de fiecare zi a oamenilor conectati la aceasta vasta retea. Companiile interconectate in retea ne invata cultura virtuala, noul cod cultural ce ne da o anumita pozitie concreta in matricea retelei din care facem parte. Spiritul informatizarii este cultura deconstructiei creative accelerate de viteza electronicii optice”.6

Adevarata lupta pentru putere trimite acum inspre domeniul culturii si a religiei. „In era informatizarii bataliile pentru putere sunt bataliile culturale. Ele au loc mai intai de toate in spatiul mediatic. Puterea inteleasa ca o capacitate de a impune un comportament rezida in reteaua informatica, in schimbarea si manipularea simbolurilor care leaga intre ele actori sociali, institutii si miscari culturale… Cultura ca sursa de putere si puterea ca sursa de capital sunt fundamentele noii ierarhii sociale din era informatica”. 7

In lumea noastra, adevarata miza a existentei noastre a trecut in planul imaginarului si a culturii virtuale. Cine reuseste sa castige lupta pe acest teren este adevaratul invingator, deoarece ceea ce modeleaza nu doar comportamentele noastre ci si pornirile cele mai launtrice, gandurile cele mai ascunse neinlantuite inca in forma rationamentelor discursive, se petrece acum intr-un imaginar accesibil tehnologiei informatizate. Si pana acum in istorie, bineinteles ca au existat diferite posibilitati de accesare si manipulare a imaginarului colectiv. Insa noutatea din societatea-retea de azi este ca din cauza posibilitatilor tehnologice si informatizarii contemporane, conectarea, accesarea si manipularea mintilor noastre intr-un imaginar al culturii virtuale are un caracter planetar.

Acest lucru are o consecinta fundamentala in relatiile interpersonale. „Odata cu paradigma informationala, spatiul ca flux inlocuieste spatiu ca loc, iar timpul cronologic al orologiului este inlocuit cu un timp atemporal: istoria isi pierde ritmicitatea. In aceste conditii virtualitatea devine realitatea insasi, simbolurile nefiind simple metafore, ci realitati traite. Nu este vorba de o simpla dominare a mass-mediei electronice, chiar daca ea este un instrument indispensabil al noii culturi virtuale, ci de o fluidizare a spatiului si o anihilare a temporalitatii, cadre esentiale pentru experienta umana. Cultura virtuala schimband caracterul acestor realitati substituie in mod fundamental experienta omului de pana acum cu una calitativ diferita fata de ceea ce s-a trait pana acum. Pe de o parte, functiile si valorile dominante ale societatii opereaza in simultaneitatea si non-contingenta spatiala, de-a lungul fluxurilor de informatie care scapa oricarei experiente concrete localizate. Pe de alta parte, aceste valori si interese dominante sunt elaborate fara referinta la trecut sau viitor, in atemporalitatea retelelor de calculatoare sau a mediilor electronice unde toate expresiile fie sunt instantanee, fie sunt fara secventa previzibila. Toate expresiile tuturor timpurilor si tuturor spatiilor se amesteca intr-un acelasi hipertext, in mod constant reamenajat, si ele sunt comunicate pretutindeni, indiferent de moment. Virtualitatea tinde sa devina realitatea noastra pentru ca se desfasoara in cadrul acestor sisteme simbolizate fara loc si fara durata”.8

Despre limitele tehno-stiintei. Stiinta si constiinta

Stiinta autentica nu este instrumentala, vocatia ei raspunzand nevoii profunde de cunoastere. Cercetarea stiintifica actuala este influentata decisiv de tehnologie si tehnica. Cu toate ca stiinta depaseste dimensiunea instrumentala si utilitarista, ea este marcata de performantele tehnice si tehnologice existente astazi. Inclusiv in cercetarea teoretica, demersul stiintific este influentat de tehnica. Cercetarea stiintifica determinata de tehnica se inscrie pe linia lui Bacon conform caruia stiinta inseamna putere. Cresterea cunoasterii stiintifice inseamna o sporire a puterii.

Dincolo de limitele interne ale cunoasterii stiintifice, posibilitatile tehnice reduse si costurile foarte mari necesare pentru programele stiintifice contemporane impun anumite bariere in cercetarea stiintifica actuala. In acest sens, Arnold Kramish afirma: „Daca Francis Bacon s-ar fi gandit la costul cercetarii stiintifice – desi nici un indiciu nu i-ar fi permis sa-l afirme – ar fi fost moderat in speranta sa privind cunoasterea. Bacon ar fi palit astazi in fata costului cercetarii. Descoperirea ultimelor secrete ale naturii este iluzorie, caci orice noutate avansata prin experimentarea stiintifica reveleaza de fiecare data o noua lume necunoscuta care deschide calea unor noi campuri de cercetare. In cursul ultimelor decenii, umanitatea a intrat intr-un impas, determinat de resursele limitate in cautarea sa spre o cunoastere fara limite”.9

Din cauza faptului ca exista o stransa interactiune intre stiinta, tehnica si puterea politica (cu un rol considerabil in finantarea programelor de cercetare) in societatea contemporana, pozitia savantului fata de implicatiile de natura etica este importanta. Bineinteles ca demersul de cercetare al savantului este animat de dorinta de cunoastere a sensurilor adanci ale lucrurilor.

Insa in conditiile in care in prezent nu se poate face o disociere clara intre cercetarea stiintifica si utilizarea rezultatelor stiintei, este imperativa relationarea dintre stiinta si constiinta. Se poate pretinde neutralitatea stiintei si incuraja o cercetare de dragul stiintei in sine. Dar, tinand cont de implicatiile cercetarii stiintifice contemporane si de riscul de manipulare ideologica si practica a rezultatelor ei, responsabilitatea savantului este una foarte mare.

In aceasta perspectiva este important ca stiinta sa fie facuta cu constiinta. Edgar Morin scria: „Trebuie sa stim ca stiinta si ratiunea nu au misiunea providentiala de a opera mantuirea umanitatii, dar ele au puteri ambivalente in ceea ce priveste viitorul umanitatii. Noi am ajuns astazi in epoca big stiintei, a tehnostiintei care a dezvoltat puteri titanice. Exista de acum o interactiune intre cercetare si putere. Mai multi savanti cred ca pot evita problemele puse de aceasta situatie sau ipostaza, gandind ca exista o disjunctie intre stiinta, pe de o parte si tehnica si politica, pe de alta parte. Acesti savanti spun – stiinta este buna; tehnica este ambivalenta ca limbajul lui Esop; politica este rea si dezvoltarile rele ale stiintei se datoreaza politicii. - O asemenea viziune nu doar ca ignora interactiunea precizata anterior, dar si faptul ca savantii sunt actori in domeniul politicilor militare si ale Statului. Astfel practica stiintifica in ea insasi ne poate conduce la iresponsabilitate si inconstienta totala”.10

Inclusiv cercetarea fundamentala este orientata catre exploatarea lumii. In contextul mentalitatii de consum de astazi, nevoia de a cunoaste lumea insotita de nevoia de a exploata lumea. Tocmai de aceea discernamantul in cunoasterea stiintifica este esential. Savantul nu poate ignora orientarea stiintei catre domeniile economice, sociale, politice sau militare. Cu atat mai mult este nevoie ca stiinta sa fie dublata de constiinta. Astfel luciditatea va avea un primat in fata eficientei tehnocratice.

Rezumat
Noua lume construita la inceput de mileniu este rezultanta dintre economia mondializata si informatizata (rod al revolutiei informatice), societatea in retea cu relatii fluidizate intre oameni (dominata de noul capitalism bazat pe neoliberalism) si cultura virtuala posibila din cauza tehnologiilor avansate din mass-media. Globalizarea capitalului si diversificarea puterilor institutionale au permis configurarea unei noi geometrii a puterii.

Revolutia informatizarii va naste multiple paradoxuri in societatea restructurata intr-un ritm galopant. In mod simultan se constata o unificare la nivel structural si o fragmentare la nivel personal, o unitate structurala si institutionala realizata la nivel artificial si o dezbinare launtrica cu serioase implicatii pentru viata persoanei umane.

Economia globalizarii exprima spiritul informatizarii cu largi implicatii in constituirea si implementarea culturii virtuale. Nu mai este vorba ca in trecut de inlocuirea unei culturi cu alta cultura, de substituirea unei forme de civilizatie cu alta, ci de trecerea din planul realului in cel al virtualului. Miza revolutiei informatizarii tehnologiei care a creat o adevarata paradigma a informatizarii este cea a accesului la imaginarul colectiv al lumii.

Din cauza faptului ca exista o stransa interactiune intre stiinta, tehnica si puterea politica (cu un rol considerabil in finantarea programelor de cercetare) in societatea contemporana, pozitia savantului fata de implicatiile de natura etica este importanta. Savantul nu poate ignora orientarea stiintei catre domeniile economice, sociale, politice sau militare. Cu atat mai mult este nevoie ca stiinta sa fie dublata de constiinta. Astfel luciditatea va avea un primat in fata eficientei tehnocratice…

Cuvinte cheie: divertisment, globalizare, neoliberalism, informatizare, tehnologie, tehnica, postidustrializare, postmodernism, postidustrialism, identitate, cultura virtuala, stiinta, constiinta.

Cateva referinte bibliografice
Castell Manuel, The Rise of the Network Society, Blackwell Publishers, Massachusetts, 1996.
Idem, Le pouvoir de l''identité, Ed. Fayard, Paris, 1999.
Idem, Fin de millénaire, Ed. Fayard, Paris, 1999.
Schonborn Christoph, Creatie si evolutie. O precizare de pozitie, revista Verso, numarul 100, Cluj Napoca, 2011.
Gimpel Jean, La fin de l’avenir, Ed. Du Seuil, Paris, 1992.

Drd. Stelian Gombos
 

.

Despre autor

Stelian Gombos Stelian Gombos

Senior editor
288 articole postate
Publica din 28 Iulie 2009

Pe aceeaşi temă

11 Aprilie 2014

Vizualizari: 2895

Voteaza:

Omul de azi in epoca tehnologizarii 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE