Opera palamita in teologia catolica spaniola

Opera palamita in teologia catolica spaniola Mareste imaginea.

Teologia catolică spaniolă merge în mare parte pe linia teologiei catolice occidentale însă există mici diferențe în ce privește deschiderea față de teologia și operele teologilor bizantini. Teologia palamită a fost (și încă mai este) mărul discordiei între Apus și Răsărit, însă secolul XX aduce noi reorientări și abordări în ce privește tratarea unor subiecte cum ar fi: Bizanțul, isihasmul, palamismul etc.

Teologia catolică spaniolă acordă o importanță sporită, mai ales în sec. XX isihasmului și disputelor avute pe marginea acestuia. Acest fapt se poate constata foarte ușor dintr-o cercetare a fondurilor Bibliotecilor spaniole care conțin numeroase cărți și articole despre Grigorie Palama, isihasm, palamism etc.

Cei care au acordat o atenție mai aparte palamismului au fost dominicanii, fapt confirmat de faptul că Biblioteca Dominicană de Aragon cu sedii în Valencia, Zaragoza, Barcelona, Madrid, Vedat etc conțin fiecare lucrări legate de Grigorie Palama pe care o să le amintesc mai jos și pe care le-am folosit în demersul de cercetare. Referirile cu privire la Grigorie Palama sunt făcute în contextul disputelor isihaste și a evoluției isihasmului în Răsărit, de aceea în cele ce urmează voi trece în revistă câteva referiri din cărți și articole ale celor mai reprezentativi istorici și teologi spanioli:

• Astfel în Colecția Biblioteca de Patristica, preluată mai apoi de Ciudad Nueva, în nr. VII, care tratează Opera Sfântului Maxim Mărturisitorul, Aldo Cerasa-Gastaldo, în Studiul Introductiv, vorbind făcând referiré la isihasm amintește printre reprezentanții acestuia și pe Grigorie Palama1 .

• Majoritatea referirilor la istoria bisericească medievală sau relațiile dintre Bizanț și Occident în Evul Mediu, fac referire și la isihasm sau Grigorie Palama: Coord. Emilio Mitre Fernandez, în Historia del Cristianismo. El Mundo Medieval, tom. 2 a introdus mai multe articole depsre isihasm, mișcările religioase din Răsărit, conflicto religiose, unde este amintit contactul lui Palama cu bogomilii2 .

• Antonio L. Conde acordă o importanța aparte ordinelor religiose și situației lumii orientale amintind și de isihasm3 .

• O descriere interesantă a palamismului o găsim la Vicente Angel A. Palenzuela, care amintește de Tomosul din 1340 și îndrăznește să spună la finalul articolului triumful palamismului prin Sinoadele din 1341 și 1351 n.4 .

• Jose Angel de Cortazar5 în renumita Historia religiosa del Occidente medieval (anos 313-1464) face și el referiré la isihasm neuitând să-l amintească pe Grigorie Palama.
Opera sa monumentală a rămas ca o redută a Ortodoxiei, părând un ghimpe în coasta teologiei occidentale în secolele trecute, însă actualmente se simte o deschidere spre gândirea sa teologică în Apus, de aceea a și fost tradus în mai multe limbi, stârnind interés.


Note se subsol:
1. Maximo el Confesor, Meditaciones sobre la agonia de Jesus, în colecția Biblioteca de Patristica, nr. VII, Ed. Ciudad Nueva, Madrid, 2011, p. 13.
2. Vezi Martin Alvira Cabrer, Movimientos heréticos y conflictos populares en el pleno Medievo, în vol. Historia del Cristianismo. El Mundo Medieval, tom. 2, coord. Emilio Mitre Fernandez, Ed. Trotta, Madrid, 2004, pp. 399-401, foarte interesantă pe acest subiect este lucrarea în italiană a lui D. Angelov, Il bogomilismo. Un-eresie medievale búlgara, Ed. Bulzoni, Roma, 1979, pp. 17-42.
3. Antonio L. Conde, Las ordenes religiosas de la plenitud al ocaso del Medievo. El mundo oriental, în vol. Historia del Cristianismo. El Mundo Medieval… descrie isihasmul: “En el monacato bizantino se desarrollo el hesicasmo, un método espiritual a la búsqueda de una quietad contemplativa… conseguida mediante de la invocación del nombre de Jesus… un representante de esta practicas es Gregorio Palamas” (pp. 461-462).
4. Vezi Vicente Angel A. Palenzuela, Las Iglesias de Oriente ante la pression otomana. Hesicasmo y palamismo, în vol. Historia del Cristianismo. El Mundo Medieval…, pp. 712-715: “el hesicasmo es un via de espiritualidad informadora, en realidad, de toda la mistica bizantina, que busca obtener la hesychia, la paz y la tranquilidad del alma” (p. 712), iar maia apoi spre sfârșitul articolului Vicente Angel A. Palenzuela afirmă: “en maio 1351 el concilio reconoció la plena ortodoxia del palamismo” (p. 715).
5. Jose Angel de Cortazar, Historia religiosa del Occidente medieval (anos 313-1464), Ed. Akal, Mostoles-Madrid, 2012, p. 438.
 

Pr Vasile Pop

.

Despre autor

Vasile Pop Pr. Vasile Pop

Colaborator
7 articole postate
Publica din 10 Iunie 2011

07 Iulie 2015

Vizualizari: 236

Voteaza:

Opera palamita in teologia catolica spaniola 5.00 / 5 din 1 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE