Petre Tutea

Petre Tutea Mareste imaginea.

Petre Tutea - Apologetul crestin, filozoful magistral si ganditorul autentic - intre Dumnezeu si neamul sau.

Pe 6 octombrie anul 1902, in satul Boteni, Muscel, judetul Arges, s-a nascut Petre Tutea. Intai oficial si diplomat la Ministerul Economiei Nationale, mediatorul celui dintai tratat economic intre Romania si URSS.

Prieten cu Mircea Eliade, Emil Cioran, Constantin Noica, Petre Pandrea; filosof crestin, membru activ al Miscarii Legionare, detinut politic in regimul comunist, personalitate vestita si renumita pentru ascutimea si acuratetea spiritului si cuvantului sau ("Batranetea si alte texte", "Tratat de economie politica", "Comentarii la Platon", "Reflectii religioase asupra culturii", "Filosofia nuantelor", "Introducere mistica in filosofia moderna"). Cu alte cuvinte, economist, publicist, eseist si filosof crestin, Petre Tutea este considerat ca fiind cea mai importanta personalitate a miscarii gandiriste. S-a nascut in viata cea vesnica si cereasca la data 3 decembrie anul 1991, intr-o rezerva a spitalului "Cristiana“ din Bucuresti, asa incat, in iarna acestui an se vor implini 20 de ani de la mutarea sa la vesnicele lacasuri.

Despre el vorbind putin in paginile urmatoare vom observa si constata ca „Scriind, si-a pierdut legenda”, spunea Constantin Noica despre Petre Tutea, pe la inceputul anilor 60. Asta inseamna faptul ca Petre Tutea ar fi trebuit sa ramana in legenda sa, aceea de exponent al oralitatii, unul din cei mai mari ai secolului. Dar Petre Tutea nu si-a dorit el oare, prea multa vreme poate ca Socrate, cu care a fost des asemuit, aceasta legenda? A scrie inseamna a domoli gandul, a-l confisca in forme pe care nu intotdeauna le va sterge vantul cel bun, dar cate altele raman in afara literei si a cuvantului? Gandul potolit si confiscat in forma prozaica a scrisului poarta in chip vadit semnul istoriei, insa nu are totodata si incetineala acesteia. Oralitatea este insa vie, este comunicare ce duce la cuminecare (impartasire din cuvant) si comuniune si lucrare deopotriva, asadar intemeiaza. Petre Tutea: o personalitate complexa la care pana si flecareala cum o numeau unii, devenea spectacol de idei, sofisme, ca si la anticul din porticele Atenei. Geniu oral, Socrate nu si-a ingaduit sa scrie pana la moarte pentru ca-l avea urmas pe Platon. Exponent, si el de geniu al oralitatii, Petre Tutea a pierdut in cele din urma pariul cu legenda: la batranete a inceput sa scrie.

Temnita comunista unde a avut revelatia religiosului, mai exact a incarnatiei lui Iisus Hristos sub suferinta l-au determinat sa nu lase la o parte nimic din ceea ce este omenesc: nici chiar scrisul. Sub semnul imediatului la Petre Tutea se afla mereu raportul religie-istorie, divin-uman. Pentru istorie a avut mai intotdeauna cuvinte grele, dar o accepta. Istoria, spunea el, este plina de oameni de stat, de conducatori de osti, de savanti, de artisti, de inventatori, de exploatatori lacomi, de miscari de mase, de sfinti si de infractori, la ordinul lui Dumnezeu. De aceea, popoarele care vor numai sa faca istorie sunt supuse pieirii. Cultura filosofica, stiinta nu trebuie sa slabeasca sentimentul religios. Stiinta este seaca daca nu este insufletita de iubire, de pasiunea puritatii si de setea de absolut. Citez, iarasi din „Intamplari obisnuite”: „Nu mi se pare justa afirmatia ca excesele teologice usuca sentimentele, adica radacinile sufletesti ale vietii. Se poate spune mai degraba ca aceasta sinistra isprava o face prostia stiintifica”. Fireste, saparea, oricat de departe, la temelia pe care s-a ridicat acest hibrid religios si istoric, nu duce nicaieri. Orice demers aici este aporetic, te va ingropa, te va vari in infundatura. Si atunci noi ce facem? se intreba un personaj din piesa evocata. Raspunsul lui Tutea este acesta: „Traim. Eu nu suport soarele arzator al istoriei universale. Copacii nu traiesc cu radacinile la soare. Doresc ca neamul meu sa traiasca sub puterea protectoare a lui Dumnezeu. Pasiunea gloriei este copilaresca. Un taran roman care se roaga sub nuc, coboara prin actul lui vesnicia in viata trecatoare. Pe el rugaciunea il pune in contact cu absolutul si prin aceasta se purifica si se intareste. In acest sens, haina umilintei este expresia unei indrazneli nelimitate. Fapta lui este lipsita de continutul zgomotos al timpului. Pasionatii istoriei numesc asta traire subistorie. Este mai exacta formula absentei istoriei. Omul religios respinge terenul nisipos al devenirii. El este.” Daca era intrebat ce meserie are, Petre Tutea raspundea ca profesiunea lui este aceea de a fi roman.

A fost mandru toata viata de nationalismul sau, care nu era si un sovinism : cea mai mare minune a lui Dumnezeu- spunea el in clipele de exaltare- a fost asezarea pe pamant a romanilor. Nutrea convingerea ca, daca printr-un decret divin i s-ar anula calitatea de roman, ar suferi ca de o stare ebrietoasa si nu ar mai gasi, precum betivul inveterat, drumul spre casa. Nationalistul Tutea nu a fost si rasist. In piesa de teatru ’’Intamplari obisnuite’’, toate personajele poarta spiritul si spusele filosofului. Rasismul, spunea el, ar fi motivat de trei directii. Unii urmaresc intarirea neamului in vederea expansiunii, formula poporului ales justificand aici foamea de spatiu si bogatie. Altii, eugenic vorbind, interzic dreptul la procreere degeneratilor, suferitorilor de morb ereditar, motivandu-se estetic si economic. Si in al treilea rand, paradoxalii, care folosesc argumentul milei. Am intalnit, incheia el, foarte putini care sa fie ingrijorati de soarta speciei om. Era tributar clasei taranesti din care isi tragea seva si pe care se cladea conceptul sau de om romanesc. El zice : „Comunitatea taraneasca este o realitate organica. Nu seamana cu o adunatura informa(se poate observa si aici ca platonicianul din el avea oroare de topirea formelor) sau cu un azil de noapte. Sufletul taranesc are trasaturi de o mare frumusete umana. Nu se poate vorbi de umanismul taranesc, fiindca sufletul taranesc este incompatibil cu titanismul, sau cu insingurarea incarcata de deznadejde”. Am putea spune ca ne aflam cu Tutea, in fata celui mai lapidar ganditor roman. Un om care a vorbit enorm in viata lui a reusit sa rosteasca la sfarsitul ei, lucrurile esentiale despre Dumnezeu, om, moarte si eternitate in cele mai putine cuvinte. A vorbit despre om, da intotdeauna despre om raportat la logica lui Dumnezeu, despre sfant, erou si geniu, idiot sau impostor, libertate si egalitate (pe cea din urma nu o suporta, spunea:”nu poti sa-i pui pe aceeasi scara pe Kant si Iliescu”), despre cunoastere si adevar, despre democratie si liberalism, despre comunism, despre rugaciune si credinta, despre revelatie si inspiratie, despre politica, despre stiinta, despre creatie, despre tehnica. A vorbit despre toate acestea intr-un mod raspicat, gandul cazand de fiecare data peste problema cu o verticalitate categorica, in urma caruia adevarul se evidentiaza de la sine, parand sa spuna ca, asa simplu cum este, el nu are nevoie de cine stie cate cuvinte pentru ca sa poata aparea.

Toata conceptia filosofica a lui Petre Tutea sta sub aceasta dimensiune a simplului si a raspicatului, categorie de stil care deschide drumul deopotriva catre aparitia adevarului si catre formularea lui. Petre Tutea pare sa redescopere pe cont propriu cele cateva adevaruri eterne in care sta lumea, aceasta redescoperire sprijinindu-se la randul ei pe o logica eterna, adica pe familiaritatea cu „logica lui Dumnezeu in mersul ei natural pe pamant”. As adauga la toate astea un mod firesc de raportare la lucrurile ultime, deopotriva hatru si solemn, pe care il provoaca si inlesneste originea sa taraneasca. Petre Tutea este taran din Muscel scolit la Universitatea de la Berlin si care, in mod esential, ramane sa se comporte cognitiv- ca taran. Prin felul de a se exprima, Petre Tutea trimite cu gandul la un personaj a lui Ion Creanga, trecut prin experienta lagarului comunist, convertit de cunoasterea culta a Bibliei si de lectura temeinica a lui Kant. Asadar, cine a fost Petre Tutea? Si-a pus singur aceasta intrebare.”Pentru ca om de stat nu am fost, profesor nu am fost, scriitor nu am fost, da atunci- ce sunt? Ca nici ultimul parazit care creste in cutele societatii nu sunt . Pesemne ca sunt cineva dificil de fixat.” Intr-adevar, cineva dificil de fixat. Sigur este ca a fost cineva inconfundabil. Nu si-a vorbit niciodata de rau nici macar tortionarii pentru ca sa nu jigneasca poporul roman, ca in interiorul lui s-au petrecut asemenea monstruozitati. „ La inchisoare, grija mea a fost sa nu fac neamul romanesc de ras.Si toti din generatia mea a simtit aceasta grija, Daca ma schingiuiau ca sa marturisesc ca sunt tampit, nu ma interesa, dar daca era ca sa nu mai fac pe romanul, ma lasam schingiuit pana la moarte.Eu nu stiu daca vom fi apreciati pentru ce am facut, important este ca nu am facut-o niciodata doar declarativ, ci ca am suferit pentru un ideal. Este o monstruozitate sa ajungi sa suferi pentru un ideal in mod fizic.”

Asadar, ar fi putut, in stilul sau inconfundabil, sa afirme despre sine: Pana si un prost vede ca sunt inconfundabil . Cum singur spune, Petre Tutea s-a revarsat in altii. Cand apele spiritului sau s-au retras, ele au lasat in urma, cristaline, slefuite de patima, suferinta si inteligenta, cateva sute de vorbe memorabile. Intelese in dozajul lor corect, uneori cu doza necesara de umor, alteori ramanand de-a dreptul contestabile, ele pot sa apere de amagitori, de prosti si uneori de excesul care sta la panda in fiecare dintre noi. Dar mai presus de orice ele sugereaza un lucru nespus de simplu si de greu de obtinut: ca a fi liber inseamna a gandi totul cu mintea ta. Pentru ca in acest caz chiar si eroarea, apartinandu-ti este mai lesne suportabila. Cu atat mai mult in acest vremuri in care lucrul cel mai teribil care ni s-a putut intampla a fost acela de a fi gresit (sau de a fi devenit victime), participand la erorile altora.

. Si iata, cateva din cugetarile vesnic memorabile, intelepte si mereu actuale ale lui Petre Tutea
1. Se spune ca intelectul este dat omului ca sa cunoasca adevarul. Intelectul este dat omului, dupa parerea mea, nu ca sa cunoasca adevarul, ci sa primeasca adevarul.

2. Am avut revelatia ca in afara de Dumnezeu nu exista adevar. Mai multe adevaruri, zic eu, raportate la Dumnezeu, este egal cu nici un adevar. Iar daca adevarul este unul singur, fiind transcendent in esenta, sediul lui nu este nici in stiinta, nici in filozofie, nici in arta. Si cand un filozof, un om de stiinta sau un artist sunt religiosi, atunci ei nu se mai disting de o baba murdara pe picioare care se roaga Maicii Domnului.

3. Acum, mai la batranete, pot sa spun ca fara Dumnezeu si fara nemurire nu exista adevar.

4. O baba murdara pe picioare, care sta in fata icoanei Maicii Domnului in biserica, fata de un laureat al premiului Nobel ateu - baba este om, iar laureatul premiului Nobel e dihor. Iar ca ateu, asta moare asa, dihor.

5. Eu cind discut cu un ateu e ca si cum as discuta cu usa. Intre un credincios si un necredincios, nu exista nici o legatura. ala e mort, sufleteste mort, iar celalalt e viu si intre un viu si un mort nu exista nici o legatura. Credinciosul crestin este viu.

6. Ateii si materialistii ne deosebesc de animale prin faptul ca nu avem coada.

7. Ateii s-au nascut, dar s-au nascut degeaba.

8. Eu nu detest burghezia. Eu m-am lamurit ca un om care vrea sa fie bogat nu este un pacatos. Spunea odata un preot batran: Circula o zicala ca banul e ochiul dracului. Eu nu-l concep ca ochiul dracului, eu il concep ca pe o scara dubla. Daca-l posezi, indiferent in ce cantitati, si te misti in sus binefacator pe scara, nu mai e ochiul dracului. Iar daca cobori, atunci te duci cu el in infern, prin vicii, prin lacomie si prin toate imperfectiile legate de orgoliu si de pofta de stapan.

9. Nu pot evita neplacerile batranetii si nu ma pot supara pe Dumnezeu ca m-a tinut pana aproape la nouazeci de ani. Insa batranii au o supapa foarte inteleapta: au dreptul la nerusinare. O nerusinare nelimitata. Cind ma gindesc la suferintele batranetii, imi dau seama ca in natura asta oarba cel mai mare geniu este geniul mortii. Faptul ca murim, de cele mai multe ori la timp, este un semn al dragostei lui Dumnezeu pentru noi.

10. Eu sint iudeocentric in cultura Europei, caci daca scoti Biblia din Europa, atunci Shakespeare devine un glumet tragic. Fara Biblie, europenii, chiar si laureatii premiului Nobel, dormeau in craci. Stiinta si filozofia greaca sunt foarte folositoare, dar nu sunt mantuitoare. Prima carte mantuitoare si consolatoare pe continent - suverana - este Biblia.

11. Exista o carte a unui savant american care incearca sa motiveze stiintific Biblia. Asta e o prostie. Biblia are nevoie de stiinta cum am eu nevoie de Securitate.

12. Luther, cit e el de eretic si de zevzec, a spus doua lucruri extraordinare: ca creatia autonoma e o cocota si ca nu exista adevar in afara de Biblie. Mie mi-a trebuit o viata intreaga ca sa aflu asta. El nu era asa batran cand a dibacit chestia asta, ca era calugar augustin. Mie mi-a trebuit o viata ca sa ma conving ca in afara de Biblie nu este nici un adevar.

13. Shakespeare, pe langa Biblie - eu demonstrez asta si la Sorbona - e scriitor din Gaesti.

14. In afara slujbelor bisericii, nu exista scara catre cer. Templul este spatiul sacru, in asa fel incat si vecinatatile devin sacre in prezenta lui.

15. Stii unde poti capata definitia omului? - te intreb. In templu. In biserica. Acolo esti comparat cu Dumnezeu, fiindca exprimi chipul si asemanarea Lui. Daca Biserica ar disparea din istorie, istoria n-ar mai avea oameni. Ar disparea si omul.

16. In biserica afli ca existi.

17. Ce pustiu ar fi spatiul daca n-ar fi punctat de biserici!

18. In afara de carti nu traiesc decat dobitoacele si sfintii: unele pentru ca n-au ratiune, ceilalti pentru ca o au intr-o prea mare masura ca sa mai aiba nevoie de mijloace auxiliare de constiinta.

19. Platon are un demiurg care nu e creator, ci doar un meserias de geniu, fiindca materia ii premerge. Prima idee de creatie reala, au adus-o in istorie crestinii.

20. De creat doar zeul creeaza, iar omul imita. Eu cand citesc cuvantul creatie - literara, muzicala, filozofica - lesin de ras. Omul nu face altceva decat sa reflecte in litere, in muzica sau in filozofie petece de transcendenta.

21. Cum sa fie creatura creator? ''''Hai tata, sa-ti arat mosia pe care ti-am facut-o cand nu eram in viata.'''' Pai cum sa fie creatura creator?

22. Omul este un animal care se roaga la ceva. Cauta un model ideal. Si uneori nimereste, alteori, nu. Cei care au descoperit modelul ideal si succesiunea fenomenului din el sunt crestinii. Crestinismul nu poate fi identificat cu nici un sistem filosofic, monist, dualist, sau pluralist.Crestinismul este pur si simplu. Despre crestinism, Bergson spune ca noi il respiram. Are materialitatea aerului. Seamana cu aerul. Noi suntem crestini fara sa vrem. Si cand suntem atei suntem crestini: ca respiram crestinismul cum respiram aerul.

23. Crestinismul nu este ideologie, ca atunci se aseamana cu marxismul. Religia este expresia unui mister trait, or ideologia este ceva construit.

24. A fi crestin inseamna a cobora Absolutul la nivel cotidian. Numai sfintii sunt crestini absoluti. Altminteri, crestinismul, gindit real, e inaplicabil tocmai pentru ca e absolut.

25. Suveran fata de natura, supus Divinitatii, nemuritor si liber prin depasirea extramundana a conditiei sale - acesta este omul crestin.

26. Nimic nu poate inlocui crestinismul; nici toata cultura antica precrestina. Eu sunt de parere ca apogeul Europei nu e la Atena, ci in Evul Mediu, cand Dumnezeu umbla din casa in casa. Eu definesc stralucirea epocilor istorice in functie de geniul religios al epocii, nu in functie de ispravi politice.

27. Iisus Hristos este eternitatea care puncteaza istoria.

28. Daca nu cunosti revelat - prin gratie divina - sau inspirat, nu cunosti nimic. De pilda, povestea cu marul lui Newton, care a cazut. Nu stiu unde am citit eu stupiditatea asta: ''''Ii tomba dans une méditation profonde qui la conduit jusqua la loi de la gravitation universelle''''. Si eu spun: daca Newton gandea pana la Judecata de Apoi, nu descoperea nimic! Dar el a fost mult mai intelept. Cind a fost intrebat cum a descoperit gravitatia, a zis: Am fost inspirat. Pai scrie pe mar, sau scrie undeva in natura '''' legea gravitatiei''''? Fenomenele lumii interioare si ale lumii exterioare tac. Iar omul autonom si orgolios crede ca exploreaza lumea interioara si exterioara cu jocul lui de ipoteze si ca descopera ceea ce vrea el. El cauta; dar eu spun ca el cauta, nu ca afla. Sau daca afla, trebuie sa fie ca Newton, inspirat.

29. Bergson e mai cuviincios ca Aristotel si zice ca democratia e singurul sistem compatibil cu libertatea si demnitatea umana, dar are un viciu incurabil: n-are criterii de selectiune a valorilor. Deci democratia este sistemul social in care face fiecare ce vrea si-n care numarul inlocuieste calitatea. Triumful cantitatii impotriva calitatii. Bergson a fost acuzat in micul dictionar filozofic al lui Stalin ca este fascist.

30. Fara sa gandesc in stilul darwinismului social, nu pot sa raman indiferent la incapacitatea democratiei de a asigura selectiunea naturala a valorilor. Democratii gandesc corpul social aritmetizat: numara capetele toate si unde e majoritate, hai la putere. Sufragiul turmei! Asta este parerea mea despre democratie.

31. Eu cred ca omul este facut de Dumnezeu si cred ca Dumnezeu n-a instalat nici un drac in el. Nu pot sa spun ca Dumnezeu a facut un om purtator de drac. Daca omul este faptura lui Dumnezeu, dracul intra ocolit acolo, nu intra cu voia Lui.

32. Un filozof care se zbate fie sa gaseasca argumente pentru existenta lui Dumnezeu, fie sa combata argumentele despre inexistenta lui Dumnezeu reprezinta o poarta spre ateism. Dumnezeul lui Moise este neatributiv. Cand il intreaba Moise pe Dumnezeu: Ce sa le spun alora de jos despre Tine? - Dumnezeu ii spune: Eu sunt cel ce sunt.

33. In fata lui Dumnezeu, geniul este var primar cu idiotul.

34. Binele si raul sunt conceptele pedagogiei lui Dumnezeu fata de oameni.

35. Carui barbat nu-i plac femeile? In primul rand la iubesti pentru farmecul lor, si in al doilea rand le iubesti pentru ca fac oameni.

36. Eu incerc o experienta: incerc sa ma deparazitez de filosofie, de paduchernita metafizicii. Cioran s-a deparazitat mai demult, desi face filozofie. Un prieten de-al meu zice: te deparazitezi, dar folosesti sculele ei. Da, dar daca ma urc in tren, nu inseamna ca zeul meu este calea ferata.

37. In Evul Mediu s-a formulat de catre filozofii sireti teoria adevarului dublu: secundum fidem - adevarul dupa credinta si secundum rationem - adevarul dupa ratiune, ca sa aiba cale libera pentru filozofie. Adica sa rataceasca pana ii ia dracul. Ca poti, in filozofie, sa ratacesti pana devii nauc. Ce-au realizat filozofii prin autonomia lor? Nimic! N-au nici un adevar.

38. Babele evlavioase merg la absolut rugandu-se, iar filozoful trancanind silogisme.

39. Francmasoneria doreste puterea cu lozinci democrate. Nu sunt religiosi, au o singura religie: propria lor doctrina. Pe dusmani ii anuleaza social. Au o structura supranationala, deci sunt antinaturali. Toti cei care aspira la unitatea speciei om anuleaza principiul competitiei intre popoare; anuleaza insusi principiul civilizatiei moderne, nascuta prin lupta.

40. Geniul este relief, noutate, inventie, creare de epoca si stil. Nu e neaparat un intelept, ci un suprainteligent. Geniile sunt originale, in masura in care originalitatea este posibila. In fond, maxima mea a fost aceasta: Dumnezeu este creator, iar omul imitator. Prin incercarea de a imita mereu Divinitatea, prin proximitatea fata de divin, geniul este mai apropiat de cer; dar nu sunt in masura in care este apropiat sfantul.

41. In fata lui Dumnezeu nu exista genii, Dumezeu lucrand nu cu genii, ci cu oameni.

42. Dumnezeu a facut lumea si pe om; si cu om a incoronat creatia sa. Si l-a insarcinat sa cunoasca lucrurile. De-acolo vine denumirea lor. Originea primordiala a capacitatii de a determina numele lucrurilor, care este o operatie logica; originea mistica a gandirii logice.

43. Aparitia unui mare ginditor este pentru creier ca o baie pentru un om care a muncit, a asudat, s-a murdarit si se spala. Gandirea este o ''''spalare'''' a creierului. Asta ma face cateodata sa cred ca gandirea nu este din creier si ca acest creier e numai un sediu. De ce gandirea nu e produsa de creier, care e numai un sediu? Fiindca n-o produc toate creierele. Daca inteligenta ar fi produsul creierului, atunci intre Goethe si nea Ghita n-ar mai fi nici o diferenta.

44. Am auzit odata un profesor de la Politehnica; am avut impresia ca asist la un balet de ursi. Daca intr-un salon, intr-un colt, unul fumeaza si tace, ala e inginer. Inginerul e practic, savantul nu e practic. Cind i s-a spus lui Max Planck, creatorul fizicii cuantice, ca s-a mai gasit o aplicatie, el a spus: care e, ma? Uite care. Ca sa vezi, nici nu m-am gindit!

45. Inteligenta, oricat de mare nu este suficienta pentru a te curata de prejudecati. Cu cat inteligenta e mai mare, cu atat prejudecata e mai voinica, pentru ca ai aparat s-o justifici.

46. Intrebat fiind cum intelege gandirea, in forma pura sau in exemple, Nae Ionescu a raspuns: exemplele au fost lasate de Dumnezeu pe pamant pentru ca ideile sa fie sesizate senzorial si de prosti.

47. Nu stiu de ce gluma asta de-a face istorie se practica atat de mult. Daca ai cultul istoriei, ai cultul aparitiei si disparitiei; e consolator acest joc? Istorismul, adica perspectiva istorica asupra vietii si lumii, a dus in cimitir. Ne inecam in istorie. Pentru ca istoria nu te invata numai sa faci ceva, ca popor; cu istoria tot ce insemnezi in interiorul unui popor devine discutabil prin faptul ca nu poti, la infinit, sa lucrezi la facerea ta, ci dispari si apare altcineva care, chiar daca nu te inlocuieste, te prelucreaza. Si daca nu poti iesi din devenire, nu poti scapa de tristete; tristetea metafizica este fructul devenirii. Sunt prosti istoricizanti care se consoleaza prin devenire. Devenim mai civilizati, nu? Sau mai culti. Adica murim ca si caprele, numai ca este mare lucru ca exista Kant, Descartes, exista Newton, ma rog, atatia mari creatori de cultura, si exista si fauritorul de religie, Iisus Hristos - dar nu ne intereseaza!

48. Istoria e intemeiata pe istoria dintre Eva si dracul. Asa incepe istoria, aceasta ratacire a omului, ca o damnatie. iar la aparitia lui Iisus Hristos, atunci s-au suprapus teandric omul divinizat si divinitatea om si istoria a fost anulata. Emil Cioran are o afirmatie extraordinara: Istoric este tot ceea ce este supraistoric. Crestinismul a punctat supraistoric, desi a aparut in istorie.

49. Sunt doua mari discipline guvernate de principiul ireversibilitatii: termodinamica si istoria.

50. Nu este om, Kant. N-a reusit sa fie om cu toata stabilitatea lui. Iar badea Gheorghe, care se sincronizeaza cu clopotele de la biserica, este laureat al premiului Nobel pe langa Kant.

51. Legionarismul era in insesi ideile epocii, dar legionarismul nu putea sa iasa castigator deoarece avea la baza o eroare - nationalismul absolut, care este impracticabil. De la excesul de nationalism li s-a tras sfarsitul legionarilor.

52. La comunisti, daca nu esti cu ei - sau nu mai esti cu ei - inseamna ca esti legionar. De ce acest ''''sindrom legionar'''' la bolsevici ma intrebati? Fiindca legionarii sunt singurii romani care n-au avut in dictionar la litera G cuvantul gluma si cand ii prindea pe comunisti era vai de cozonacul lor. Dar de fapt, nici comunistii nu stiu de gluma; asta-i punctul lor comun cu legionarii.

53. Nu se poate spune ca miscarea legionara n-a fost puternica! N-a avut rezultate pozitive fiindca extremismele sunt greu suportabile. Nici fascismul italian n-a durat, nici national-socialismul german n-a durat si erau similare cu miscarea legionara. Deosebirea dintre ele si miscare este aspectul religios al miscarii legionare. Nici fascismul si nici national-socialismul n-aveau caracter religios. Hitler era cu mituri germanice, Mussolini era ateu. Intr-o intrunire se spune, Mussolini s-a uitat la ceas si a zis: Ii dau ultimatum lui Dumnezeu ca in cateva minute sa ma trasneasca daca exista! Si apoi s-a uitat la ceas. Au trecut minutele si a demonstrat ca Dumnezeu nu exista.

54. Unde este omul, in imanenta, absolut liber? Intr-o bisericuta din lemn din Maramures, unde sacerdotul crestin vorbeste de mistere, de taine, si se lasa invaluit de ele ca si credinciosii.

55. Omul este liber si eliberat numai in templul crestin, acolo, in ritual, cand se comunica tainele care ii invaluiesc deopotriva si pe sacerdot, si pe credinciosi. Ca sa fii cu adevarat liber, trebuie sa inlocuiesti infinitul si autonomia gandirii cu credinta in Dumnezeul crestin: ''''Robeste-ma Doamne, ca sa fiu liber!'''' (Imitatio Christi)

56. Libertatea eu o aseman cu o franghie agatata de undeva, de sus. Te poti urca pe ea la cer, participand la actul mantuirii tale crestine, sau poti sa cobori in intuneric. Bipolaritatea libertatii. Dupa crestini, libertatea este vehicolul cu care poti sa cobori in intuneric, daca esti vicios. Infractorii sunt primitivii actuali, pentru ca ei nu sunt adaptabili la morala zilnica si o calca fiind liberi. Am invatat la inchisoare ca omul este un animal stupid, deoarece confisca libertatea semenilor sai. Tiranul este un om absurd si lipsit de rusine. Nu ii e rusine sa isi chinuie semenii. Oricum suntem captivi in univers. Ne ajunge aceasta grozavie. Dar sa intensifici aceasta captivitate pana la nivelul puscariei - numai omul e capabil de asemenea nebunie.

57. Liberatea omului este partea divina din el.

58. Limba romana are virtuti complete, adica poate fi vehicol a tot ce se intampla spiritual in om. Este foarte greu de manuit. Prin ea poti deveni vultur sau cantaret de strana. Limba romana are toate premisele valorice pentru a deveni o limba universala, dar nu stiu daca este posibil acest mars istoric. Daca am fi fost un popor cuceritor. Noi, romanii, nu punctam universalitatea nicaieri. Si asta ne face sceptici. Ceea ce ne lipseste este indrazneala.

59. Luciditatea este o limpezire a spiritului, nimicitoare. Cind esti lucid esti in fata cimitirului. A fi lucid inseamna a-ti da seama perfect de limitele si neputintele tale. Luciditatea este o categorie dizolvanta. In masura in care Dumnezeu trebuie primit, si nu inteles, la Dumnezeu nu ai acces prin luciditate.

60. Ma intreba Marin Preda cum era cu macedoromanii si i-am zis: domnule Preda, macedoromanii nu sunt romani, sunt super-romani, romani absoluti. Atat de napastuti si goniti, au instinct national de fiara batuta. Iar eu si dumneata pe langa ei, avem forta domestica de rate. Macaim. Am stat cu macedoromani in temnita. Ii bateau pina ii omorau, dar nu declarau nimic. Au o barbatie perfecta.

61. A sti la scara umana, poate fi folositor - dar in nici un caz mantuitor.

62. Este mai mantuitoare o rugaciune intr-o biserica din Gaiesti decat Platon.

63. Ideea mortii absolute sta la baza smintelii moderne.

64. Heidegger spune asa: ca sa iesi din anonimat, trebuie sa traiesti nelinistea perspectivei neantului zilnic. El te indeamna, Heidegger, sa traiesti murind absolut in fiecare zi!

65. Moartea ma determina sa fiu esential. M-a impresionat foarte mult sunetul pamintului cazand pe cosciugul lui Nae Ionescu.

66. Mortii antici nu sunt deloc frumosi. Numai mortii crestini sunt astfel. Am gasit totusi la Homer un mort de toata frumusetea: Pentensileea, regina amazoanelor, omorata de Ahile. Si plange Ahile ca a omorat frumusetea asta de femeie. Si-atunci Tersit - vocea poporului muncitor - se apuca sa insulte cadavrul Pentensileei. Ahile ii da un pumn si-l omoara - pe poporul muncitor - ca-i obraznic si ca insulta cadavrul aleia. Aici am vazut asadar o frumusete, desi in principiu, mortii antici nu sunt frumosi. Crestinii sunt cei care au introdus masca frumoasa a mortului.

67. Cine slujeste lui Cronos este obsedat de imaginea cimitirului.

68. Omul este guvernat pe pamint de doua morale: de morala dogmelor, care este crestina si eterna, adica absoluta, si de morala normelor, care, ca morala laica, este construita pe putinatatea si imperfectiunea omului. Morala laica nu poate fi desprinsa de morala absoluta si ea arata ca omul se misca asimptotic la perfectiune, pe care n-o poate atinge niciodata.

69. Morala in sine, autonoma, e mai primejdioasa pentru religie decat ateismul. Stiinta moravurilor, ca teoretizare a moralei laice, este din punctul de vedere al Absolutului religios egala cu zero. Seamana cu Mersul trenurilor, dupa parerea mea. Poti s-o schimbi, ca pe tren, la care statie vrei. Omul autonom nu e capabil sa creeze o ordine morala. O primeste de sus, sau nu o primeste deloc. Cum e posibila morala publica? Prin instapanirea absoluta a moralei religioase crestine. Dogmele crestine trebuie sa porunceasca normele morale, care, fara ele, nu se deosebesc de Mersul trenurilor decat prin obiect. Morala publica intr-un stat crestin trebuie sa stea sub imperiul certitudinii dogmelor crestine reflectate imperfect de omul marginit. Daca nu situam Biserica deasupra statului, ne aflam in treaba si face fiecare ce vrea.

70. Elitele morale sunt mai presus decat cele intelectuale. Mie imi plac oamenii care fac judecati. Cei care fac silogisme sunt fata de adevar, cum sunt curcile alea care se incurca printre popice.

71. Napoleon face adevarata istorie a Revolutiei franceze. Un om care a refacut ordinea naturala, punand parul pe haimanalele de pe ulita. Cand a fost intrebat cum isi explica intrarea armatelor sale in Tarile de Jos ca pe bulevard, in timp ce regii Frantei se opinteau la ele zadarnic, Napoleon a raspuns: N-au intrat armatele Frantei, ci ideile revolutionare de pe drapel! Incepuse o noua filozofie a istoriei, cu Napoleon.

72. Fara nemurire si mantuire, libertatea este de neconceput. Omul, daca nu are in substanta lui ideea nemuririi si mantuirii, nu este liber. Seamana cu berbecul, cu capra, cu oaia.

73. Omul a depasit conditia de animal abia atunci cand in el a aparut ideea nemuririi, care nu trebuie confundata nici cu pemanenta speciei, nici cu conceptia estetica a gloriei.

74. Fara Dumnezeu omul ramane un biet animal rational si vorbitor, care vine de nicaieri si merge spre nicaieri. Si el ramine asa chiar daca este laureat al premiului Nobel sau maturator. Cand, unde si in ce scop a aparut el in calitatea asta de om? Daca se intreaba singur si nu este un zeu in dreptul casei care sa-i reveleze data inceputului, inseamna ca omul ramane un biet animal rational care vine de nicaieri si merge spre nicaieri.

75. Renasterea italiana, unde omul este situat in centrul universului, este eretica din punct de vedere crestin. Autonomizarea puterii omului este in sine demonica. Parerea mea este ca omul este cel mai semnificativ, de fapt, singurul care este om, este homo religiosus.

76. Autonomia spirituala a omului este iluzorie si ea se misca perpetuu intre Dumnezeu si dracul. Fara credinta si Biserica, omul ramane un simplu animal rational si muritor, rationalitatea avand doar caracterul unei mai mari puteri de adaptare la conditiile cosmice decat restul dobitoacelor. Cand zici ca omul este un animal rational, si muritor, rationalitatea avand doar caracterul unei mai mari puteri de adptare la conditiile cosmice decat restul dobitoacelor. Cand zici ca omul este un animal rational, atributul rationalitatilor il distinge de restul vietatilor, nescotandu-l din perspectiva mortii absolute. Moartea devine relativa, ca o trecere numai prin religie - stiinta, oricat de savanta, nescotand omul decat aparent din regnul animal. Nici o consolare ca eu ma deosebesc de elefant sau de capra pentru ca fac silogisme, daca apar si dispar in mod absurd din natura.

77. Scara valorilor umane contine: sfantul, eroul, geniul si omul obisnuit - dincolo de acestia situandu-se infractorul. Sfantul, eroul si geniul sunt fara voia societatii, care este obligata sa-i recunoasca. Nimeni nu-ti contesta dreptul la existenta daca esti om obisnuit, dar nimeni nu trebuie sa faca confuzie intre tine, sfant, erou si geniu. Oamenii sunt egali in fata legii, adica trebuie respectati ca atare, dar nu confundati, nu facuti identici, ca e o gogoasa. Nimeni nu-ti contesta dreptul la o viata normala daca porti masca de om. Numai ca daca esti mediocru, nu trebuie sa te instalezi in varf, pentru ca nu este nici in interesul tau. Acolo trebuie sa stea cei dotati. Sfantul sta in fruntea tablei valorilor pentru ca el face posibila trairea absolutului la scara umana. Eroul se consuma facand istorie si nedepasind sfera laicului. Eroul este admirat - asa cum este si geniul - dar nimeni nu i se inchina, chiar daca fapta lui aduce foloase reale omului. In vreme ce sfantul se situeaza dintru inceput in eternitate, eroul moare in istorie, pentru ca urma pe care o lasa el, ca om implinit, este fixata doar in timp si in spatiu.

78. Omul nu este o suma de miliarde de celule sau de organe. Ca nu sunt independente nici ficatul, nici rinichii, nici stomacul, nici creierul, nici sistemul osos. Omul, ca intreg nu poate fi gandit decat biblic; stiintific, nu. Moise este mai valabil decit ultima noutate evolutionista a stiintei.

79. Umanitatea o iubesti lesne. Pe om mai greu.

80. Personalitatea este acel individ inzestrat cu capacitatea de a se darui. Eroul este o personalitate, deoarece nu-si mai apartine.

81. Eu am afirmat odata intr-un salon, ca Platon este miscarea spiritului inlauntrul eternitatii. Cand gandim, toti suntem platonicieni. Daca eu incerc sa gindesc universul, trebuie sa mut Biblia in universul inghetat al ideilor platonice. Asta inseamna meditatia. Platon a intuit cel mai bine jalea omului neputincios in fata esentelor.

82. Fata de maretia lui Iisus Hristos, Platon este un personaj maruntel si cuviincios. Pe Platon poti sa-l scuturi si constati ca arhetipurile lui sunt filozofice, dar daca muti arhetipurile acstea in religia lui Iisus Hristos, devin modurile in care el vede divinitatea. Platon n-are divinitate, pentru ca la el divinitatea este un simplu ''''demiurg'''', ceea ce in greceste inseamna ''''meserias''''.

83. Am dorit dintotdeauna sa fac o teza de doctorat cu tema Aflarea in treaba ca metoda de lucru la romani.

84. La intrebarile fundamentale ''''de ce?'''' si ''''in ce scop?'''' aporetica rurala romaneasca raspunde: ''''d-aia''''. A venit odata un frantuz la noi, cu niste masini, iar una nu functiona tocmai cum trebuie. Dar romanul zice: merge si asa! Trebuie sa scapam de acest ''''mege si asa''''; ca ''''merge si asa'''' inseamna ca merge oricum. Nu oricum, nu oriunde, nu oricand si nu orice.

85. La puscarie am demonstrat vreme de doua ore ca istoria romanilor dezgolita de crucile de pe scuturile voievozilor este egala cu zero. Ca doar voievozii nu s-au batut pentru ridicarea nivelului de trai! Istoria se face cu Biserica.

86. Cum vad participarea romanilor de acum la mantuirea lor? Simplu. Ducandu-se la biserica. Si folosind stiinta ca peria de dinti. Tot ce spune stiinta sa nu-i lase cu gura cascata si tot ce spune un popa de la Cucuietii din Deal sa considere adevar ritualic.

87. Am facut o marturisire intr-o curte cu sase sute de insi, in inchisoarea de la Aiud. Fratilor, am zis, daca murim toti aici, in haine vargate si in lanturi, nu noi facem cinste poporului roman ca murim pentru el, ci el ne face onoarea sa murim pentru el!

88. Protestantismul est o religie coborata la rangul de morala pentru gradinita de copii.

89. Pudoarea crestina este atat de pura, incat carnea eroticului crestin, capata pecetea spiritului, ceea ce pana la crestini n-a realizat nimeni.

90. Eu cred ca razboiul nu este facut de oameni; e mult prea serios. Il face Dumezeu. Cum ne da si cutremure, ne da si razboi.

91. Cei mai cranceni si mai straluciti soldati sunt cei ai popoarelor religioase. Cand mori sub drapel, te gindesti ca te duci la stramosi. Dar o armata care face asta e ca aceea a lui Wilhelm al II-lea, in care fiecare soldat avea o cruce la gat pe care scria Gott mit uns.

92. Prima functie a unei religii reale este consolatoare, fiindca religie am latra precum cainii. Ne nastem, traim, ne imbolnavim, imbatranim si murim. Si intreg peisajul speciei om culmineaza in cimitir. Destinul uman nu este o invitatie la fericirea de-a trai. Singurul mod de-a evita nelinistea metafizica a cimitirelor este religia. Cu religia intri in cimitir in plimbare. Cu filozofia intri in cimitir - cum a intrat prietenul meu Cioran - prin disperare.

93. Cine n-a putut fi inlocuita? Religia! Iar filozofia care speculeaza autonom, face onanie mintala. Si daca vrea sa scoata, sa extraga esente din stiintele naturii, este parazit. Atat! Nu indraznesti sa spui despre religie, teologal vorbind - daca esti cinstit - ca a fost inlocuita de filozofie sau de stiinta. Un crestin iti spune ca advarul se defineste prin jocul celor doua lumi: cea de aici o oglindeste imperfect pe cea de dincolo. Spune contra daca poti!

94. Religia este principiul uniformizator al speciei umane si este singura salvare in care se poate vorbi despre egalitate.

95. Religia transforma poporul intr-o masa de oameni culti.

96. Intre un laureat al premiului Nobel care nu s-a idiotizat complet si a ramas religios si un taran analfabet nu exista nici o diferenta.

97. Nivelul meu intelectual, chiar daca sunt savant, nu depaseste nivelul unui popa obscur din Baragan. Pentru ca preotul ala, in ritualul lui din biserica aia din lemn sau piatra, sta de vorba cu absolutul.

98. Stiinta se misca asimptotic la absolut. Arta se misca asimptotic la absolut. Stiinta este sediul folosului si arta este sediul placerii.

99. Religia este sediul adevarului transcendent in esenta si unic ca principiu unic al tuturor lucrurilor. Religia se situeaza peste ultimele speculatii teoretice ale stiintei, prin adevarul absolut unic, care este Dumnezeu. Sa vina un laureat al premiului Nobel ateu. Ce-o sa-mi spuna el? O baba care cade in fata icoanei Domnului strabatuta de absolut este om, si ala e dihor laureat.

100. In Ispita de pe munte - retro satana - Iisus spune: ''''Imparatia mea nu este din lumea aceasta'''' Asta-i nemaiauzit! Du-te in imparatia Lui cu trenul sau cu racheta daca poti. Nu poti! Inotam in Univers ca mormolocii, si lumea lui Iisus Hristos se situeaza transcendent ca-n Ispita de pe munte, in mod etern.

101. Revolutia este o inaintare pe loc. Nimic nu mai poate fi inventat dupa facerea lumii; doar daca te situezi in afara ei si creezi o lume noua. Revolutia nu adauga nimic Ideilor lui Platon.

102. Revolutia franceza n-a fost o revolutie, nici revolutia rusa n-a fost o revolutie. Nu exista revolutii, ci doar tehnici insurectionale in batalia pentru putere (Curzio Malaparte). Daca este o ''''restructurare'''' a omului, aceasta s-a intimplat o singura data in timp, la aparitia lui Iisus Hristos.

103. Asa am spus eu in temnita: Domnule colonel - eram sase sute de insi intr-o curte inchisa - nu ve-ti fi voi, comunistii, niciodata revolutionari pina nu veti imita pe cel mai generos zeu pe care l-a dat istoria lumii, pe Iisus Hristos. In parabola cu oaia ratacita, un pastor paraseste o turma intreaga in cautarea unei oi. Sa stiti, asta se cheama ''''unanimism moral crestin''''. Fiindca in universul lui Iisus Hristos o celula care mai palpita intr-un muribund este mai valoroasa decat toate galaxiile posibile.

104. Poarta spre Dumnezeu este credinta, iar forma prin care se intra la Dumnezeu e rugaciunea. Rugaciunea e singura manifestare a omului prin care acesta poate lua contact cu Dumnezeu. Gandita crestin, rugaciunea ne arata ca umilinta inalta, iar nu coboara pe om.

105. Am spus eu odata ca daca un preot din Baragan, cand se roaga, este Dumnezeu cu el, atunci preotul ala inlocuieste toata Academia Romana.

106. Sfantul are forta de coeziune a pietrei.

107. Un sfant poate fi si analfabet, dar e superior unui geniu, fiindca ideea de sfintenie este legata de ideea de minune. Un sfant poate face o minune. Geniul face ispravi, nu minuni. Lumea, acum este ancorata in cultul genialitatii ca slavire a progresului in afara. Atat. Or, cu cat suntem mai avansati, mecanic si material, cu atat suntem mai departe de esenta reala a lumii, de sfintenie.

108. Singurii oameni care nu pot fi suspectati ca se infioara in fata mortii sunt sfintii.

109. A fi sfant inseamna a fi suveranul tau perfect.

110. M-a intrebat odata Nae Ionescu ce cred despre evreul acesta, despre Pavel. Stii ce i-am spus? - asta nu-i om, domnule, este toata Mediterana.

111. Trei ore am vorbit atunci in curtea inchisorii, de Platon si despre Iisus Hristos. Zice colonelul: Va rog sa scrieti ce-ati vorbit, ca nu cumva ministrul de interne Draghici sa spuna ca sunt solidar cu dumneavoastra. - Domnule colonel, cum sa fim noi solidari? Eu tocmai d-aia am venit aici, ca nu suntem solidari unii cu altii.

112. Este incorect sa ai dispret fata de tehnica. Eu nu sunt tehnocrat, insa recunosc ca in batalia pentru adaptare, tehnica este universal utila. Dar asta nu inseamna ca tehnica poarta in ea dimensiunea infinitului.

113. Cand va disparea ultimul taran din lume - la toate popoarele, vreau sa spun - va disparea si ultimul om din specia om. Si atunci or sa apara maimute cu haine.

114. Taranul este omul absolut.

115. I-am spus eu Parintelui Dumitru Staniloaie ca nu ma consider un Socrate. Dar cum va socotiti? Popa, zic. Si unde aveti parohia? - N-am parohie, dar spovedesc pe unde pot.

116. Desi sunt bolnav si neajutorat, nu imi pare rau ca exist. Incerc eu sa-mi para rau, dar n-are sens. Stiti de ce? Pentru ca eu constat, in mod evident, ca exist. Ceea ce ma confisca pesimismului de a ma autonega este evidenta existentei mele. Omul care se sinucide n-a constatat ca este om. N-a reusit sa intuiasca existenta sa. Sa se traiasca pe sine. Eu nu ma pot sinucide - indiferent de starea mea, sanatate sau boala - fiindca nu m-am facut eu. N-am venit cu voia mea pe lumea asta. Si nici n-am sa plec de voie din ea. Asta este jocul fundamental al existentei mele.

117. Am avut si discipoli. Nu se putea sa nu am discipoli, fiindca sunt un om vorbaret. Toata suferinta mea se datoreste poftei mele de a vorbi fara restrictii.

118. A fost intrebat un taran, in inchisoare: ce intelegi din tot ce spune Petre Tutea! Zice: nu inteleg nimic, dar e o grozavie!

119. Cand am vazut, in inchisoare, ca tot regimul care mi se aplica e inoperant - puteam eu, ca om, sa-mi explic asta? Si atunci m-am gandit ca exista o forta supracosmica, transcendenta, numita Dumnezeu. Numai El putea face isprava asta, ca eu sa scap de inlantuire. Pentru ca, personal, nu ma pot dezlantui si elibera. Iar a vietui acolo, la inchisoare, fara asistenta Lui nu se poate; au fost oameni care au murit. Atunci s-a nascut in mine credinta nelimitata in atotputernicia si atotbunatatea divina.

120. Am devenit un ganditor crestin cand mi-am dat seama ca fara revelatie, fara asistenta divina, nu pot sti nici cine sunt, nici ce este lumea, nici daca are vreun sens sau nu, nici daca eu am vreun sens sau nu. Nu pot sti de unul singur. Cand mi-am dat seama ca fara Dumnezeu nu poti cunoaste sensul existentei umane si universale.

121. M-a intrebat cineva odata: Ma Petrica, tu cand te asezi la masa de scris cum scrii? - Sunt emotionat de fila goala. Prima mea grija e sa nu fiu pandit de demonul originalitatii. Urmaresc sa nu fiu original si sa fiu cuviincios. - Esti inspirat? - Nu, nu sta niciodata un zeu in coltul camerei mele cand scriu eu. Sunt foarte nelinistit. Eu, care sunt crestin. Am doua nelinisti; sa nu se afle in expunerea mea nici o inadvertenta terminologica si nici o impietate.

122. Nu ma intereseaza trecutul. De cate ori ma intreaba cineva cand m-am nascut, spun ca intr-unul din anii trecuti.

123. Treisprezece ani de inchisoare. Aveam doar o hainuta de puscarias. Ne dadeau o zeama chioara si mamaliga fripta. M-au batut. M-au arestat acasa. Nici nu tin minte anul. Cind m-au anchetat am lesinat din bataie. Iacata ca n-am murit! Am stat la Interne trei ani. Am fost dupa aceea la Jilava, la Ocnele Mari si pe urma la Aiud. Eu ma mir cum mai sunt aici. De multe ori imi doream sa mor. Am avut mereu lasitatea de-a nu avea curajul sa ma sinucid. Din motive religioase. Treisprezece ani! Nu pot sa povestesc tot ce-am suferit pentru ca nu pot sa ofensez poporul roman spunindu-i ca in mijlocul lui s-au petrecut asemenea monstruozitati.

124. M-a intrebat un anchetator: De ce ai vorbit impotriva noastra, domnule? - N-am vorbit, domnule. - Cum n-ai vorbit? - Pai impotriva voastra vorbeste tot poporul roman. Ce sa mai adaug eu? Si mi-au dat 20 de ani munca silnica fara motive. Mi s-a prezentat sentinta de condamnare ca sa fac recurs. La cine sa fac recurs, la Dumnezeu?

125. Am fost solicitat, in inchisoare, sa scriu pentru revista Glasul Patriei, ca si Nichifor Crainic. Mi s-a parut ciudat sa fii arestat si sa scrii, sa meditezi. Adica sa spui: va multumesc ca m-ati arestat! Asta era o porcarie nemaipomenita, sa obligi un detinut sa scrie. El poate sa-si scrie memoriile, dar nu pentru tine, ala care-l persecuti.

126. Eu, cultural, sunt un european, dar fundamentul spiritual e de taran din Muscel. La inchisoare, grija mea a fost sa nu fac neamul romanesc de ras. Si toti din generatia mea au simtit aceasta grija. Daca ma schingiuiau ca sa marturisesc ca sunt tampit, nu ma interesa, dar daca era ca sa nu mai fac pe romanul, ma lasam schingiuit pina la moarte. Eu nu stiu daca vom fi apreciati pentru ceea ce am facut; important este ca n-am facut-o niciodata doar declarativ, ci ca am suferit pentru un ideal. Este o monstruozitate sa ajungi sa suferi pentru un ideal in mod fizic.

127. Definitia mea este: Petre Tutea, romanul. Am aparat interesele Romaniei in mod eroic, nu diplomatic. Prin iubire si suferinta. Si convingerea mea este ca suferinta ramane totusi cea mai mare dovada a dragostei lui Dumnezeu.

128. Eu n-adun nimic. Imi spunea un popa, zice, pai dumneavoastra va risipiti asa, va poate fura oricine. Zic: uite, parinte, eu, zic, am adoptat conceptia regelui Frantei in materie de risipire a ideilor mele. Conceptia lui despre cartof. Cand au venit cartofii din America, taranii nu-i cultivau. ''''Sa mancam noi buruiana asta din pamant.'''' Ce a zis regele Frantei? ''''Ma, seamana, ma, cartofi pe mosia mea si, cand or vedea taranii ca ii pazesc, or sa-si dea seama ca-s lucru bun. Lasati-i sa fure, ca asa se raspindesc cartofii in tara.''''

129. Odata, in hol la Athénée Palace, m-a arestat Securitatea pe motiv ca fac specula. Cu ce? i-am intrebat. Nu mi-au raspuns. Si atunci mi-am adus aminte de vorba unui prieten de la Cluj: ''Cu idei, frate, cu idei!''

130. Un umanist pur, adica indiferent religios, practica formele vietii de jungla, impingand cruzimea pana la forma gratuita a bestialitatii tigrului. Vremea noastra este plina de astfel de exemplare.

131. Umanismul este una din formele grave ale ratacirii omului modern, care pleaca din antropocentrismul Renasterii. In Renastere, ''''titanii'''' s-au umflat prin autocunoasterea necunoasterii. Ei nu se cunosteau pe ei insisi si au crezut ca s-au descoperit ca oameni.

132. Omul - javra asta bipeda, pe care eu il consider ''''animal prost'''', homo stultus - atunci cand se screme sa faca singur ordine, adica cand practica umanismul, il inlocuieste pe Dumnezeu cu el. Nicaieri Dumnezeu n-a avut de furca cu dracul mai mult decat in sacrul spatiu al Italiei. Acolo, adica, unde s-a nascut umanismul in Renastere.

133. Vlad Tepes are meritul de a fi pus pe tronul Moldovei pe cel mai mare voievod roman, pe Stefan cel Mare. Cu armele! Are meritul ca l-a si batut. Si are mai ales meritul ca a coborat morala absoluta prin tepele puse in cur la nivel absolut. Dormeai cu punga de aur la cap si ti-era frica sa n-o furi tu de la tine. Asta-i voivod absolut, Vlad Tepes. Pai fara asta istoria romanilor este o pajiste cu miei!.

Sursa bibliografica de referinta este cartea: Petre Tutea, Intre Dumnezeu si Neamul Meu, editie ingrijita de Gabriel Klimowicz, Fundatia „Anastasia”, Editura „Arta Grafica”, Bucuresti, 1992.

Material documentar intocmit de Drd. Stelian Gombos

.

Despre autor

Stelian Gombos Stelian Gombos

Senior editor
287 articole postate
Publica din 28 Iulie 2009

11 Aprilie 2014

Vizualizari: 5976

Voteaza:

Petre Tutea 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE