Predicatorii crestini nu trebuie sa predice opiniile lor private. Preotii sunt insarcinati si hirotoniti in Biserica cu scopul de a predica Cuvantul lui Dumnezeu. Lor le sunt dati niste termeni de referinta ficsi – anume, Evanghelia lui Iisus Hristos – si ei sunt dedicati acestui singur si peren mesaj. Se asteapta din partea lor sa propage si sa sustina „credinta care a fost distribuita lor prin sfinti.” Bineinteles ca acest cuvant al lui Dumnezeu trebuie sa fie predicat „eficent.” Aceasta inseamna ca acest cuvant trebuie astfel prezentat incat sa poarte convingere si sa porunceasca supunere fiecarei noi generatii si fiecarui grup. Acest cuvant poate fi reafirmat in noi categorii daca circumstantele o cer. Mai presus de toate, trebuie pastrata identitatea mesajului.

Trebuie sa fim siguri ca se predica aceiasi Evanghelie care a fost data si nu se introduce nici un alt fel de alta "Evanghelie straina” proprie predicatorului. Cuvantul Domnului nu poate fi usor aranjat sau acomodat obiceiurilor si atitudinilor schimbatoare unei perioade specifice, inclusiv timpul nostru propriu. Din nefericire, suntem inclinati sa masuram Cuvantul lui Dumnezeu prin propria noastra statura in loc sa ne verificam intelegerea prin statura lui Hristos. "Mintea moderna” sta si ea sub judecata Cuvantului lui Dumnezeu.

Omul modern si Scriptura

Tocmai in acest moment incepe dificultatea noastra majora. Majoritatea dintre noi am pierdut integritatea intelegerii (mintii sau gandirii) scripuristice, chiar si daca sunt retinute anumite parti din frazeologia biblica. Omul modern se plange adesea ca adevarul lui Dumnezeu ii este oferit lui intr-un „idiom arhaic” – in limbajul Bibliei – care nu mai este al sau si care nu poate fi folosit spontan. Recent s-a sugerat ca ar trebui sa „demitologizam” Scriptura, intelegand prin aceasta inlocuirea intelesului categoriilor antice ale Scrierilor Sfinte prin ceva mai modern. Totusi, nu putem scapa de intrebarea: nu este oare limbajul Scripturii, realmente, nimic mai mult decat o invelire accidentala si externa din care trebuie eliberata si desfacuta o „idee eterna” sau este mai mult un vehicul peren al mesajului dumnezeiesc care a fost oferit odata pentru totdeauna?

Ne aflam in pericolul de a pierde unicitatea Cuvantului lui Dumnezeu in Ne aflam in pericolul de a pierde unicitatea Cuvantului lui Dumnezeu in procesul unei „reinterpretari” continue. Cum putem noi interpreta daca am uitat limbajul original? Nu ar fi mai ferit sa ne plecam gandirea obisnuintelor mentale ale limbajului biblic si sa reinvatam idiomul Bibliei? Nici un om nu poate primii limbajul Evangheliei daca nu se pocaieste – „isi schimba mintea.” In limbajul Evangheliei (metanoeite) pocainta nu inseamna doar incunostintarea si pocainta pentru pacate, ci inseamna exact o „schimbare a mintii” – o profunda schimbare a atitudinii mentale si emotionale a omului, o reinnoire integrala a sinelui omului, care incepe in renuntarea de sine si este implinita si pecetluita de Duhul.

Traim astazi intr-un veac plin de haos si dezintegrare intelectuala. Este posibil ca omul sa nu se fi decis si varietatea opiniilor este dincolo de orice nadejde si reconciliere. Probabil unicul indicator luminos pe care il avem sa ne conduca prin ceata mintii veacului nostru disperat este doar „credinta care a fost descoperita sfintilor,” aceasta oricat de obsolet si arhaic ar parea idiomul Bisericii primare judecat dupa standardele noastre vremelnice.

Predicati crezul!

Atunci ce vom predica? Ce ar trebui sa predic eu contemporanilor nostii „intr-un veac ca acestea”? Nu exista nici un loc de indoiala: il voi predica pe Iisus si pe acesta crucificat si inviat. Voi predica si poruncii tuturor celor care am fost incredintat sa ma adresez mesajul mantuirii asa cum mi-a fost inmanat mie de o traditie neintrerupta a Bisericii universale. Nu voi ezita nici eu in veacul acesta. In alte cuvinte, voi predica „doctrinele crezului.” Sunt deplin constient ca acest crez este o piatra de poticnire pentru multi din generatia noasta. „Crezul este un simbol venerabil, la fel ca si un steag zdrentuit pe peretii Bisericilor noastre nationale. Pentru lupta noastra prezenta a Bisericii din Asia, din Africa, din Europa si din America acest crez, atunci cand este inteles este la fel ca si ceva folositor asemenea unui barde sau halebarde in mainile unui soldat modern.” Acest lucru a fost scris de un carturar britanic care este un predicator dedicat. Probabil el nu le-ar scrie astazi. Sunt multi care ar face si ei cu insufletire si viguros aceasta afirmatie. Sa ne amintim, orisicum, ca acele crezuri primare erau deliberat scripturistice si este sigur faptul ca frazeologia lor scripturistica este cea care le face dificile omului modern.

Astfel ne confruntam cu aceiasi problema: ce putem oferi in locul Sfintei Scripturi? Eu as prefera limbajul Traditiei aceasta nu din cauza unui „conservatorism” lenes si credul sau al unei „ascultari” oarbe fata de niste autoritati externe, ci pur si simplu fiindca nu pot gasi o alta frazeologie mai buna. Sunt pregatit sa ma expun acuzei inevitabile de a fi „fundamentalist.” Voi protesta ca o astfel de acuza este gratuita si gresita. Eu nu tin si nu pastrez „doctrinele crezurilor,” constient si cu insufletire, fiindca inteleg prin credinta
adecvarea lor perena si relevanta tuturor veacurilor (epocilor) si a tuturor situatilor, inclusiv cele ale unor vremuri ca si ale noastre. Eu cred ca este tocmai „doctrina crezului” cea care poate face o generatie disperata ca aceasta sa recastige viziunea si curajul crestin.

Traditia traieste

"Biserica nu este nici un muzeu de exponente moarte si nici o societate de cercetare.” Exponatele sunt vii – depositum juvenescem, ca sa folosim fraza Sf. Irineu. Crezul nu este o relicva a trecutului, ci "cuvantul Duhului.” Reconvertirea lumii la crestinism este ceea ce trebuie sa predicam astazi. Aceasta este unicul fel de iesire din impasul in care lumea a fost trasa prin esecul crestinilor de a fi cu adevarat crestini. Evident, doctrinele crestine nu raspund direct nici unei intrebari din campul politicii si economiei. Aceasta nu o face nici Evanghelia lui Hristos. Totusi impactul sau asupra cursului istoriei umane a fost enorm. Noua lume poate fi construita doar pe un nou om.

Georges Florovsky