Poteci de lumina, Parintele Gheorghe Coltea - Recenzie

 Poteci de lumina, Parintele Gheorghe Coltea - Recenzie Mareste imaginea.

Recenzie: Parintele Gheorghe Coltea, Poteci de lumina. Douazeci si una de trepte spre rai. Ganduri rostite, Editura Andreiana, Sibiu, 2013, 374 p., ISBN: 978-606-8106 - 74-8…

De la bun inceput, doresc sa recunosc si dezvalui adevarul ca am apreciat intotdeauna, activitatea, bogata, frumoasa, densa si consistenta, multipla si variata a Parintelui Protopop Gheorghe Coltea, articolele, interviurile pe care le-a acordat sau discursurile si predicile pe care le-a sustinut, in diferite imprejurari si cu diferite ocazii, altfel spus, toata activitatea sa pastoral-misionara, caracterul si cultura foarte vasta si solida de care dispune, de asemenea (si) dragostea sfintiei sale pentru cultura, arta si spiritualitatea autentica!.

Sunt de-a dreptul miscat si impresionat de capacitatea si puterea preacucerniciei sale de munca sustinuta, pe care o desfasoara, cu timp si fara timp, si bine face ca are aceasta atitudine fata de viata, fata de semenii si cunoscutii sai, care nu sunt putini si care, daca sunt sinceri si onesti, il apreciaza si il admira foarte mult, fiindu-i cat se poate de recunoscatori, asa cum incerc sa-i fiu si eu!.

Cu alte cuvinte, Parintele Protopop Gheorghe Coltea este cunoscut iubitorilor de credinta autentica si de inalta spiritualitate prin cuvintele sale de o vibratie duhovniceasca profunda si veritabila sa credinta, transmise noua si prin emisiunile Radio si TV Trinitas ale Patriarhiei Romane, difuzate in ultimii ani. Nu exista suflet crestin romanesc, iubitor de frumos si de viata spirituala, care, cunoscandu-l, auzindu-l sau vazandu-l, pe drum sau la locul sau de munca, in masina sau in fata ecranului de televizor, sa nu fi fost miscat de cuvintele pline de sensibilitate, credinta, iubire si daruire ale sale, izvorate din preaplinul unei inimi bogate in experiente si sensibile in a le impartasi si altora, spre descoperirea adevaratei cai spre desavarsire si prin impreuna calatorie pe „poteci” de credinta.

O astfel de cunoastere a sufletului sau larg, in care Dumnezeu si aproapele ocupa locuri privilegiate, ne ofera, deci, lucrarea sa Poteci de lumina. Douazeci si una de trepte spre rai. Ganduri rostite, publicata la Editura Andreiana, a Mitropoliei Ardealului, in anul 2013.

Altfel spus, volumul cu dialoguri ale Parintelui Protopop Gheorge Coltea, din cadrul unor emisiuni si interviuri de la Radio Trinitas, realizate, majoritatea, de catre Parintele Catalin Dumitrean de la Sibiu, a aparut anul trecut, la Editura Arhiepiscopiei Sibiului. Cartea aceasta „Poteci de Lumina. Douazeci si una de trepte spre Rai“ aduna, in cele, peste 374 de pagini, multe dintre „Gandurile rostite“ de catre Parintele pe calea undelor.

Prefata Inaltpreasfintitului Parinte Dr. Laurentiu Streza – Arhiepiscopul Sibiului si Mitropolitul Ardealului, ce deschide volumul, arata pretuirea pe care i-o acorda Inaltpreasfintia Sa Parintelui Protopop Gheorghe Coltea, nu doar pentru calitatile sale administrative, de preot si protopop de reala si inalta vocatie sacerdotala si profesionala, ci si pentru calitatile sale omenesti. Din bogatasa experienta de viata duhovniceasca fiecare avem ce invata.

Distinsul Arhipastor al Ardealului Sagunian ne dezvaluie faptul ca prezentul volum constituie „un alt mod al Preacucerniciei Sale de a veni spre cei care il cunosc sau spre cei care inca nu-l cunosc deplin, prin dialoguri care au devenit carte” (p. 6), autorul „facandu-se el insusi «treapta» si «scara», prin chipul intreitei sale slujiri: la altarul parohiei sale din Moeciu de Jos, la «altarul» administratiei bisericesti, ca protopop de Bran-Zarnesti, si, nu in ultimul rand, la «altarul» propriei sale familii” (p. 7-8).

Cu alte cuvinte, lucrarea de fata transcrie douazeci si unu de dialoguri purtate in cadrul emisiunilor posturilor de Radio sau TV Trinitas ale Patriarhiei Romane, la care Sfintia Sa a fost invitat de onoare, douazeci si una de experiente de viata duhovniceasca, de credinta ortodoxa si simtire crestina.

Aceasta carte debuteaza cu o „Insemnare biografica”, un autentic portret in cuvinte, in care Parintele Gheorghe Coltea isi marturiseste unele din momentele si evenimentele capitale ale vietii si formarii sale umane, teologice si spirituale. Din paginile acestui capitol se remarca dragostea si recunostinta pe care o poarta parintilor sai trupesti, precum si parintilor sai spirituali, intre care stralucesc invatatorii si profesorii sai din scoala, din Seminar si Facultate, si, in mod deosebit, Ierarhul sau. In fiecare din momentele importante si formative ale vietii sale Parintele a cautat sa regaseasca pasii lui Dumnezeu in lume si in sufletul sau (p. 15).

Dupa aceasta prezentare de suflet este inserat un Prolog, in care este descrisa ideea constituirii acestui volum, prin publicarea interviurilor realizate si din meditatiile asupra unor texte si evenimente capitale din istoria mantuirii neamului omenesc, intentia sa fiind de a prezenta experientele si sentimentele sale, capabile sa imbunatateasca viata morala a cititorului, „intr-un limbaj accesibil multimilor de oameni care nu au studiat teologia sau filosofia” (p. 25). Note dominante sunt sinceritatea, fidelitatea si continuitatea fata de textul biblic si gandirea Sfintilor Parinti, „respectarea invataturii de credinta si a valorilor, create de inaintasii nostri, tezaurizate de Biserica” (p. 26).

Caracterizandu-se, Parintele Protopop ne-a lasat pagini de reala antologie crestina. Putine sunt, in literatura duhovniceasca, paginile de lirismul acestora, din care se reflecta smerenia, buna-cuviinta, omenia, credinta, dragostea de toti si de toate, la masura dumnezeiasca, am putea spune. Cu sufletul sau larg, in care incape o lume intreaga, lumea satului romanesc de altadata, cu taranii si ciobanii sai, cu intelectualii si preotul ei, cu dascalul si profesorii sai, Parintele Gheorghe Coltea se doreste a fi, mai presus de toate, un om, un Adam in repetitie (p. 12), dar un Adam rascumparat prin Jertfa Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Un suflet emotiv si profund, pentru care emotia este „usa spre rai” (p. 243), iar profunzimea iscoditoare si plina de bun-simt duhovnicesc, o cale spre apropierea de Dumnezeu.

Sfintia Sa este profund patruns de constiinta demnitatii si a responsabilitatii preotului in fata lui Dumnezeu si a lumii. Preotul este „un om luat din lume de catre Tatal si daruit Fiului” (p. 67), „singurul dar pe care si-l fac persoanele Sfintei Treimi” (p. 67), „cea mai valoroasa proprietate a lui Dumnezeu” (p. 70), „om al sperantei si al mangaierii” (p. 276), ucenic al lui Iisus, or, „nici o dregatorie nu are o asemenea spendoare. Nici o dregatorie nu are o asemenea responsabilitate. Nici o vocatie nu poate bucura sufletul omului, asa cum il bucura vocatia preoteasca” (p. 70-71). Preotul detine „secretul cheilor Imparatiei lui Dumnezeu, nu prin stiinta, ci prin Har” (p. 319). El „este sacerdot. Preotul nu e functionar public, nu e politician, nu e judecator, nu e psiholog, nu e asistent social si nu e nici manager al vreunei societati. Este posibil ca preotul sa fie priceput la multe, dar vocatia lui fundamentala este aceea de a sluji lui Dumnezeu” (p. 367).

Daca Sfanta Scriptura si intreaga spiritualitate ortodoxa fac din temerea de Dumnezeu inceput al intelepciunii (Ps 111,10), autorul acestui volum, fundamentandu-si reflectiile pe cuvintele inspirate ale Scripturii, arata, intr-un limbaj demn de „zicerile” filocalice, faptul ca „intelepciunea este tron dumnezeiesc cu sezut de dreptate si cu spatar de iubire, este calea smereniei, dar, in acelasi timp, e samanta mandriei de a fi fost rascumparati de Iisus Hristos” (p. 37-38), ca „intelepciunea este harul care te face sa rostesti «exista Dumnezeu» si zvarcnirea sufletului care doreste sa strige: «Mare esti, Doamne, si minunate sunt lucrurile Tale»” (p. 38)

Prin intermediul paginilor prezentului volum, Parintele Gheorghe Coltea ne poarta prin locuri sfinte, sfinte pentru ca acolo se odihnesc cei care i-au dat viata si l-au crescut. Chipul iubitor al mamei si cel indrumator al tatalui sunt vesnic vii in amintirea si constiinta sa. Dintre duhovnicii apropiati sufletului sau, pagini miscatoare consacra autorul Parintelui Arsenie Boca, un „parinte legendar” (p. 156), prin viata si harismele sale, al carui ajutor l-a simtit in mod nemijlocit in propria sa viata. Pentru „sfantul Ardealului” Parintele Gheorghe Coltea asteapta ziua in care va fi canonizat, „urcand” in sinaxar, iar asteptarea sau intarzierea acestui moment este socotita „jenanta si pacatoasa” (p. 167).

Universul pe care ni-l face cunoscut Parintele Protopop Gheorghe Coltea este un univers al asteptarii lui Dumnezeu, fata de Care suntem cu totii fii si fiice, risipitori si risipitoare. Un Dumnezeu Care pe fiecare ne iubeste intr-un mod special si pe toti ne asteapta sa ne infruptam din dragostea Sa, spre a noastra mantuire, caci, marturiseste Parintele Protopop, „Omul este preocuparea de baza a lui Dumnezeu” (p. 104). Iar cuvintele in care este redata bucuria intoarcerii si a regasirii este cea a muntenilor intre care a crescut si pe care ii calauzeste: „Bine te-ai intos acasa, dragul tatei”. La randul ei, bucuria pe care o descopera sufletul in prezenta lui Dumnezeu, precum aflam intr-un alt capitol al lucrarii, „intrece orice bucurie pe care ti-o pot oferi functia sau averile” (p. 141).

Viata insasi, pentru Sfintia Sa este o cautare a Imparatiei lui Dumnezeu (cap. 13) si o neincetata Liturghie. Liturghia taranului curat si simplu de altadata, pentru care totul: lume, oameni, lucruri aveau o semnificatie profunda si trimitea spre Dumnezeu. O lume a satului nealterat de imprumuturi straine spiritului sau, a oamenilor care traiau ca intr-o buna familie, uniti in jurul Altarului si al Bisericii. Un sat al traditiilor romanesti perene, care, atat timp cat au fost respectate, i-au oferit omului sens si valoare, liniste si profunzime.

Pentru un astfel de neam si om, Biserica este „corabia mantuirii” (p. 202), avand la carma pe Iisus Hristos, iar drept steag – semnul Sfintei Cruci (p. 203). Insusi locasul bisericesc „este expresia suprema a spiritualitatii unui neam si, ca atare, trebuie sa dainuie cat va dainui neamul” (p. 365).

Spirit moral inalt, autorul nu accepta compromisul si laxismul religios si moral, fiind profund convins de sublimitatea Ortodoxiei, caci, arata Sfintia Sa, „a cauta adevarul este, de fapt, calea care te duce la Ortodoxie” (p. 307), iar „drumul spre Rai este doar unul singur – Iisus Hristos Domnul” (p. 317). Rugaciunea, un adevarat „refren perpetuu” (p. 288), este o adevarata respiratie, un dialog existential cu Parintele Ceresc, „cordonul ombilical care il leaga pe om de Dumnezeu” (p. 366), „coarda pe care omul, ca un alpinist, se catara spre Dumnezeu” (p. 366).

Capitolul final cuprinde unele cuvinte de apreciere ale Domnului Ciprian Vasile Olinici - Consilier Patriarhal si Director al Postului de Radio Trinitas al Patriarhiei Romane, la adresa autorului volumului si la adresa cuvintelor sale propovaduite pe calea undelor, iar acum, cuprinse fiind intre copertile acestui volum, constituie o aparitie de exceptie atat prin calitatile sale grafice, cat si in mod fundamental, prin convingerile transmise.

Volumul Parintelui Propopop Iconom Stavrofor Gheorghe Coltea cuprinde, asadar, experiente de viata si cuvinte de invatatura, dar nu in sensul unor predici conventionale, documentate exhaustiv din punct de vedere exegetic, biblic sau dogmatic, ci predici vii, despre viata si spre viata inalta, adresate omului contemporan atat de framantat, care cauta raspunsuri existentiale tuturor acestor framantari. Iar convingerea ferma a autorului, marturisita de-a lungul paginilor volumului, este aceea ca „preadulcele si preamilostivul (p. 172) „Iisus Hristos a raspuns celor mai importante probleme ale oamenilor, sanatatea si hrana” (p. 171), nu doar celor trecatoare sau lumesti, ci mai ales nevoii de sanatate spirituala si de hrana sufleteasca. Iar prin osteneala sa, autorul doreste sa dea curaj si speranta, abia mai apoi invatatura (p. 302).

Toate acestea marturisesc despre un suflet sensibil pana la „lacrimi si tacere”, dar si dezvoltarile unui teolog fin, al nuantelor si profunzimilor morale. Iar pentru Parintele Gheorghe Coltea, asa cum ne marturiseste in prezentele pagini, „sensibilitatea este o aleasa calitate a sufletului omenesc” (p. 113), „o calda si tainica catifelare a sufletului” (p. 114), manifestata in relatie cu Dumnezeu, cu lumea intreaga si cu aproapele. Iar forma cea mai inalta de sensibilitate este cea a sfintilor care „innobileaza sufletul omului pentru ca ei insisi sunt sensibili si nobili” (p. 114). Tuturor crestinilor sfintii le sunt „adevarate scari, care se ofera cu generozitate si ne imbie sa-i calcam treapta cu treapta pentru a urca la cer”(p. 123), „carje care ne ajuta sa mergem, pe noi cei care avem picioarele frante din cauza pacatelor noastre” (p. 180), „secretarii din antecamera biroului Imparatului” (p. 180), „maini ale lui Dumnezeu pentru creatie” (p. 181). Insa, precum observa Parintele Gheorghe, in urcusul nostru duhovnicesc spre omenie si desavarsire „important este sa gasim scara si mai important este sa ne folosim de ea pentru a urca” (p. 124).

Avem convingerea ca parcurgerea paginilor cu adevarat inspirate si emotionante ale volumului Poteci de lumina. Douazeci si una de trepte spre rai. Ganduri rostite, al carui autor este Parintele Iconom Stavrofor Gheorghe Coltea, Protopop al Protopopiatului Bran-Zarnesti, din tinutul Branului, va oferi cititorului raspunsuri si sensuri existentiale profunde, constituind, deopotriva, o invitatie la cunoasterea autorului si a bogatelor sale trairi si experiente duhovnicesti, dar si a frumusetilor si inaltimilor sublime ale credintei ortodoxe, prezentate prin filtrul sensibilitatii sale si intr-un limbaj deplin adaptat omului contemporan si profundelor sale nevoi.

In concluzia, in rezumatul si in incheierea acestei prezentari, vom reitera faptul ca, fiind sub forma unei colectii de interviuri, lucrarea aparuta la Editura Andreiana a Arhiepiscopiei Sibiului vine sa raspunda credinciosilor la intrebari esentiale legate de Sfintele Scripturi, Sfanta Traditie, Scrierile Sfintilor Parinti, mijlocirea sfintilor, talcuri la Evanghelii si multe alte aspecte din viata duhovniceasca a preotului si a credinciosului. Asa cum marturiseste Parintele Protopop Gheorghe Coltea in Prolog, lucrarea este scrisa intr-un limbaj accesibil, tocmai pentru ca se adreseaza multimilor de oameni, fara pregatire teologica, dar cu mult dor spre cunoasterea invataturilor sfinte.

Dupa cum am mai spus, la o simpla rasfoire a volumului in cauza, cititorii au posibilitatea sa afle mai multe despre viata Parintelui Protopop Gheorghe Coltea, pe care Inaltpreasfintitul Parinte Dr. Laurentiu Streza - Arhiepiscopul Sibiului si Mitropolitul Ardealului il descrie ca un ostenitor in cele sfinte, prin contributiile sale „la binele Bisericii noastre stramosesti si al credinciosilor ei, facandu-se el insusi «treapta» si «scara», prin chipul intreitei sale slujiri.

Prin urmare, fiecare tema abordata in volumul de deschide noi perspective si leaga urmatorul subiect de cele spuse pana la acel punct, nu pentru „a oferi cunostinte, in ideea de a-i face pe oameni mai destepti, ci mai mult pentru a-i chema pe oameni la izvoarele limpezi ale unei vieti curate, antrenante si odihnitoare“, dupa cum ne spune Parintele Protopop Gheorghe Coltea. Amintim din lucrare, aici si acum, teme precum: „Sfintii-calutii manati cu plesnele rugaciunilor noastre“, „Mormantul parintilor – loc de pelerinaj“, „Sfintii: lauda si bogatia Bisericii“, „Emotia – usa de Rai“, „Iubirea – navodul lui Hristos“ etc.

Mijlocirea si minunile unor sfinti cinstiti in mod deosebit si indragiti de Parintele Protopop de Bran-Zarnesti, amintind aici pe Sfantul Ierarh Andrei Saguna si pe Sfintii Rafael, Irina si Nicolae, sunt evocate in randurile acestei carti. Exemplul personal de dialog si relatie spirituala cu sfintii pe care Parintele Gheorghe Coltea ii cinsteste in mod deosebit prin cultul acestora la biserica parohiala din Moeciu de Jos, protopopiatul Bran-Zarnesti, convinge cititorul de puterea harica izvorata din Biserica Sfintilor, o Biserica lucratoare si mantuitoare.

Asadar, parcurgand si strabatand cele 374 pagini, structurate in cele 25 de titluri/capitole ale acestei carti, vom concluziona ca lucrarea de fata este una de factura polivalenta, diversa, densa, consistenta si bogata ori variata: dogmatica, doctrinara, liturgica, canonica, scripturistica, patristica, istorica, apologetica, patriotica, misionara, pastorala, catehetica, spirituala si duhovniceasca!. Este un volum - dezbatere, a unor probleme foarte variate, complexe, complete si foarte actuale sau contemporane. „Menirea lui nu este, neaparat, de a introduce pe cititor in continutul problemelor dezbatute, ci in atmosfera imprejurarilor in care ele s-au zamislit si s-au transmis. Aceasta deoarece ele – micile sau marile dezbateri – nu reprezinta ceva sau cel putin nu in primul rand prin ele insele, cat mai degraba prin faptul ca pur si simplu au fost spuse intr-un anumit timp si in anumite imprejurari sau conditii. De unde si zabava cu care ele au fost incredintate tiparului, socotind ca au fost necesare si eficiente nu doar atunci si nici doar pentru cei care au fost acolo, unde si cand s-au rostit, ci si pentru oricare dintre noi, caci ne-ar putea transpune in atmosfera si ambianta, specifica vremurilor si locurilor respective.

Prin urmare, acum, in incheiere, stiind, din propria-mi experienta, ca fiecare intalnire cu Parintele Protopop Gheorghe Coltea este un prilej de mare inaltare sufleteasca si de sarbatoare, asemeni intalnirilor invataceilor cu marii filozofi ai vremii antice precum: Platon, Plotin, Socrate, Aristotel, fiindu-ne pilda demna de urmat, de intelepciune, abnegatie si daruire, ma (mai) gandesc ce repede ii uitam noi pe acesti oameni, pe acesti slujitori ai vietii noastre bisericesti si ai spiritualitatii noastre duhovnicesti, fiindu-le prea putin recunoscatori pentru toate cate ne-au facut si ne-au daruit ei noua!.

Si totodata vrednicului autor, pe care tin sa-l felicit, in mod deosebit, pentru aceasta lucrare – pe care o recomand tuturor cu toata caldura, ii doresc sa ne mai hraneasca mintile si sufletele noastre si cu alte lucrari ziditoare si folositoare noua si urmasilor nostri, aratandu-ne prin toate acestea tineretea si vivacitatea spirituala, cu care l-a inzestrat Dumnezeu pe devotatul si iubitul Sau fiu - slujitor!.

Stelian Gombos

.

Despre autor

Stelian Gombos Stelian Gombos

Senior editor
287 articole postate
Publica din 28 Iulie 2009

20 Mai 2014

Vizualizari: 1323

Voteaza:

Poteci de lumina, Parintele Gheorghe Coltea - Recenzie 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE