Primaverile vietii

Primaverile vietii Mareste imaginea.

Cine pe lume poate spune ca el este totul intru toate? Cine se poate gandi ca, fara el, nu se misca nimic din cele ce se vad si nu se vad, in cer si pe pamant, in departari si-n cele apropiate de el, ori chiar in el insusi?

Lumea trece pe langa noi si noi trecem printre oameni, fara sa ne cunoastem unii pe altii! Un dinamism tainic din noi ne misca pe fiecare din noi, intr-o alergare a vietii, adesea pe drumuri pustii, catre idealuri diferite de viata! Si asa aparem reci si fragmentati unii fata de altii! Fiecare isi implineste un destin de viata ce i-a fost dat si el l-a acceptat, pe care mai apoi cauta sa-l intoarca in timp ca pe o energie imprumutata.

Adesea in viata aparem tristi, ca cei de pe calea Emausului, coplesiti de intrebari amare cu privire la noi si la altii. Ne intrebam de ce s-a intamplat ceea ce n-ar fi trebuit sa fie? De unde vin in lume atatea nenorociri si prabusiri? Si atuncea apare langa noi o luminare desprinsa din vazduh, care dezleaga enigmele vietii. Si astfel Cel ce vine sa fie cu noi, ne dezleaga marile enigme ale vietii. El stie toate pentru ca El este totul si in toate, pentru fiecare si pentru noi toti.

E altcineva care ne aduce si ne conduce in viata, care ne ridica si ne coboara, care ne hraneste si ne adapa cu energii invizibile pentru suflet si cu daruri pentru trup. Abia dupa ce trecem peste cele intamplate, vedem ca El a fost totul intru toate. "In El viem, in El ne miscam, in El suntem ceea ce suntem", cum au spus-o inaintasii, cum o marturisim si noi si o vor recunoaste si cei dupa noi. Cu maini goale venim in lume, cu maini goale plecam din ea, iar in temporal, Altul ni le umple cu bunatati.

Altcineva implineste toate intru toate. E Acel ce a fost mai inaintea tuturor si va fi si dupa noi, Cel de pe urma si-n veci. Cand a venit pe lume sa ne mantuiasca, El a indurat moartea de la oamenii cei rai, dar El, ca Dumnezeu, a inviat. Si asa a adus o Primavara dumnezeiasca in lume, cu aceeasi putere cu care reinvie firea toata cu raze ceresti de lumina si caldura si face ca pamantul, mort in timpul iernii, sa fie un crampei din gradina Raiului. Tot asa si pe om il transforma sa fie o gradina de om impodobit cu tot felul de virtuti. Si asa, Paradisul pierdut ni-l reda fiecaruia ca pe un Paradis regasit.

Sufleteste o simtim aceasta cu totii la Sfintele Pasti care, asa cum se talcuieste cuvantul Paste, inseamna trecerea de la o stare la alta. Cel dintai Paste l-au avut Evreii cand au trecut din robia Egiptului catre Canaan, iar Crestinii au in Eternul Paste trecerea de la moarte la viata prin Sfanta Inviere.

Iata pentru ce la Sfintele Pasti, Crestinii toti si omenirea toata este chemata sa vina sa primeasca lumina Invierii lui Hristos: "Veniti sa primiti Lumina lui Hristos!"
Pana atuncea si oricand, sa cautam sa dam raspunsul nostru la marea intrebare: Oare noi cautam sa fim intru totul cu Acel ce este Totul intru Toate, ca sa fim vrednici sa primim de la El Eterna Primavara a vietii?

Parintele Vasile Vasilachi

(din volumul "Intreita iubire, de Dumnezeu, Biserica si Neam”)

30 Iulie 2012

Vizualizari: 393

Voteaza:

Primaverile vietii 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE