Profetul Amos s-a născut în Tecoa - un sat aflat în partea de sud a regatului, la aproximativ 17 km depărtare de Ierusalim şi care astăzi se prezintă sub forma unui sit arheologic deschis lângă localitatea Khirbet Taqu’a. Satul este aşezat chiar la marginea deşertului Iudeii. In zona de stepă de la est de Tecoa a trăit profetul nostru, împreună cu alţi câţiva păstori, care îşi îngrijeau aici turmele. In limba ebraică, numele Amos înseamnă „povară, sarcină” sau „purtător de sarcină”. Prorocul nu era de viţă nobilă, iar înainte de a fi chemat la slujirea profetică trăia simplu, ca un păstor obişnuit.

Amos face parte din categoria „prorocilor scriitori”, iar în canonul celor doisprezece Proroci mici este socotit al treilea. Cu toate acestea, cronologic vorbind, Amos a fost unul dintre cei mai timpurii dintre prorocii scriitori, fiind înainte-mergător, dar şi contemporan Prorocilor Osea şi Miheia. In iconografia Bisericii Ortodoxe, Amos este reprezentat ca un bătrân cu barbă şi cu plete îmbelşugate, aducând oarecum la înfăţişare cu Sfântul Ioan Teologul 1.

Amos îşi câştiga existenţa cu păstoritul vitelor. Şesurile întinse ale Iudeii îi serveau ca loc de păşunat pentru turmele pe care le avea în grijă. Pe lângă aceasta, el se mai ocupa şi cu recoltatul sicomorelor - îndeletnicire ce presupunea, la vremea respectivă, crestarea fructelor de sicomor cu aproximativ trei-patru zile înainte de cules, pentru a grăbi procesul de coacere. O notă biografică în această privinţă [cf. Amos 7:14-15] este menită să informeze cititorul asupra faptului că profetul, chemat fiind la slujire, nu şi-a depăşit condiţia socială, spre a ajunge pe o treaptă superioară, de unde erau recrutaţi îndeobşte prorocii, dar nici nu a trecut prin vreun proces de pregătire în vreo şcoală profetică, în vederea îndeplinirii misiunii sale. Inainte de a fi fost chemat la slujirea profetică, Amos era un ţăran simplu, lipsit de educaţie şi de bune maniere, preocupat în special de turmele şi de sicomorii săi. Unele detalii referitoare la viaţa lui de mai înainte se pot regăsi pe alocuri în imaginile ce apar în contextul viziunilor sale profetice: de pildă, constelaţia Orion este menţionată ca mărturie a puterii creatoare a lui Dumnezeu; de asemenea, putem consemna aici episodul în care se descrie puterea destructivă a lăcustelor asupra locurilor de păşunat, precum şi cel în care este descris răgetul în noapte al leului care îşi urmăreşte prada2.

Potrivit cu sinaxarele Bisericii Ortodoxe, Amos a prorocit vreme de 50 de ani. După Amos 1:1, prorocul şi-a început propovăduirea în cea de-a doua jumătate a domniei în Israel a lui Ieroboam al II-lea (793-753 Î.Hr.) şi a fost contemporan cu Ozia, care a fost rege în Iuda între anii 791 şi 7391. Atunci când Domnul Dumnezeu l-a chemat de la turmele sale şi i-a spus: Du-te şi proroceşte în poporul Meu Israel! [Amos 7:15] - Amos de îndată a lăsat toate şi s-a dus în mijlocul locurilor celor înalte unde se săvârşeau slujiri idoieşti, în Regatul de Nord, Israel, pentru a denunţa alunecările spre păcat, lepădarea de Dumnezeu şi stricăciunea în care căzuse tot poporul de aici.

Era acolo o societate bolnavă, care se spurcase şi se adâncise în abjecţie din pricina pervertirii credinţei şi a uşurătăţii cu care se ridicau altare dedicate unor zeităţi păgâne, mai cu seamă la Ghilgal şi în Beerşeba.

CONTEXTUL ISTORIC AL ACTIVITĂŢII LUI AMOS
In anul 922 î.Hr., Roboam, fiul şi urmaşul la tron al regelui Solomon, impusese o serie de măsuri opresive asupra poporului său. Această situaţie a grăbit secesiunea părţii de nord a regatului, Israelul. Ieroboam, reprezentantul şi purtătorul de cuvânt al triburilor din nord, fost conducător al celor ce lucrau în slujba lui Solomon, s-a văzut înălţat în fruntea răsculaţilor şi privit de către aceştia ca lider al revoltei lor împotriva hotărârilor opresive ale lui Roboam. Iar când Roboam a refuzat să negocieze o înlesnire a taxelor şi a corvezilor, cei din nord au decis să se desprindă de regat şi să se declare independenţi, proclamându-l pe Ieroboam I ca rege al lor. De aici înainte, cele două regate, Israel şi Iuda, au dus o existenţă separată, chiar dacă s-au înregistrat unele interferenţe, vreme de aproximativ 200 de ani, până la căderea Samariei, în anul 722 î.Hr.

Amos, iudeu de origine, din Regatul de Sud, a fost trimis să prorocească tocmai în Bethel şi în Samaria - cele două centre religioase din noul Regat de Nord, Israelul. Amasia, mai-marele preoţilor din Bethel, îl va goni acasă pe proroc, nu însă înainte de a-l fi denunţat regelui Ieroboam al II-lea [cf. Amos 7:10, 12].

Trebuie să ţinem seama de faptul că Amos era un om de ispravă şi plin de curaj. De multă îndrăzneală avea trebuinţă, pe atunci, un locuitor din Regatul de Sud, pentru ca să se ducă în Israel, să critice viaţa morală şi religioasă a oamenilor de aici şi pe deasupra să ameninţe cu distrugerea. Cu siguranţă că un astfel de om nu putea să treacă neobservat, cu atât mai mult, cu cât se ştia despre el că este de origine simplă, că se ocupă cu păstoritul turmelor de vite, că nu are nici un fel de pregătire pentru slujirea prorocească, însă cu toate acestea Duhul lui Dumnezeu este Cel care confirmă de fiecare dată faptul că este vorba intr-adevăr despre un proroc al lui Dumnezeu, care vorbeşte cu putere de la Dumnezeu despre distrugerea celor zece triburi israelite. Cu toate că iniţial a fost trimis doar la Bethel, Amos va propovădui şi în Regatul Iuda, dar şi în împrejurimi, pentru neamurile vecine.

„Amos, scrie Fericitul Ieronim (cca 342-420), chiar dacă este doar un simplu păstor de la ţară, un biet culegător de sicomore [cf. Amos 7:14], nu poate fi înţeles cu uşurinţă. Căci cine oare poate să vorbească după cuviinţă despre cele trei, ba chiar patru păcate ale Damascului, aleTyrului, ale Gazei, ale Idumeii, ale Moabului, ale feciorilor lui Amon, despre soarta lui Iuda şi a lui Israel? Amos vorbeşte despre vacile grase din Muntele Samariei [cf. Amos 4:1] şi vesteşte că Dumnezeu va distruge casa cea mare şi casa cea mică [cf. Amos 6:11]. Amos îl vede pe făcătorul lăcustei [cf. Amos 7:1], pe Domnul Dumnezeu, stând pe un zid [cf. Amos 7:7] tencuit (după Vulgata) sau făcut din diamant (după LXX); vede un coş cu poame [cf. Amos 8:1], care prevesteşte pedeapsa ce se va abate asupra capetelor păcătoşilor; vede foametea ce va veni pe pământ [cf. Amos 8:11].”

Cartea Profetului Amos conţine cinci relatări ale unor vedenii prevestitoare de pedepse: lăcuste [Amos 7:1-3], foc [Amos 7:4-6], cumpănă cu plumb [Amos 7:7-9], coş cu poame [Amos 8:1-14] şi un altar dărâmat [Amos 9:1-7]. Când vorbeşte despre aceste pedepse, inima profetului este mişcată de compasiune pentru soarta de care au parte popoarele: Şi după ce au sfârşit de mâncat iarba de pe pământ, am zis: Doamne Dumnezeule, fie-Ţi milă! Cum va putea îndura aceasta Iacov, căci el este mic! Şi S-a milostivit Domnul pentru aceste vorbe şi a zis: „Nu se va mai întâmpla!” [Amos 7:2-3]. Sfântul Ioan Gură de Aur (cca 347-407) remarcă: „Ţine de firea profetului să plângă nu doar pentru sineşi, ci mai cu seamă pentru semenii săi. Aşa de pildă [...] Amos, care se roagă Domnului pentru milostivire [cf. Amos 7:3].”

Prorociile lui Amos sunt întemeiate pe credinţa cea tare; ele sunt rostite cu putere multă. Amos vorbeşte limpede şi răspicat, cu fraze bine alcătuite. După cum spuneam şi mai înainte, imaginile pe care le foloseşte sunt inspirate din universul rural, care îi era familiar: treieratul, căruţele, recolta, lăcustele, vitele, păsările, leii, pescuitul. Insă chiar dacă nu era decât un păstor, Amos dă dovadă de bună creştere şi de o educaţie temeinică - şi aceasta cu toate că nu avea o erudiţie sau o cultură livrescă. Totuşi, în scrierile lui întâlnim refrenul [cf. Amos 1], lamentaţiile poetice [cf. Amos 5:2] şi un meşteşug cu totul deosebit de a conduce cititorul spre punctul culminant. Putem spune, de bună seamă, că acest lucru nu ar fi fost posibil dacă Amos nu ar fi avut parte de o înţelegere duhovnicească, dobândită prin descoperirea Duhului Sfânt, a evenimentelor despre care vorbeşte. Totodată, profetul mai este de remarcat şi prin câteva formulări incitante şi memorabile, cu valoare aforistică.

Fragment din Vietile Sfintilor Proroci, Editura Sophia

Cumpara cartea "Vietile Sfintilor Proroci"

1 The Great Synaxaristes of the Orthodox Church, voi. IV, ed. cit., p. 201.
2 „Amos”, în ed. Merrill C. Tenney, The Zondervan Pictorial Encyclopedia of the Bible, vol. A-C. ed. cit., DD. 200-201.