Provocarile internetului si Apostolatul Media

Provocarile internetului si Apostolatul Media Mareste imaginea.

Provocarile internetului si Apostolatul Media

"REVOLUTIA INTERNETULUI”

Internetul este o prelungire a revolutiei generate de aparitia electricitatii si a computerelor, care antreneaza schimbari si transformari profunde in viata noastra de zi cu zi. Specialistii in noile miscari religioase vorbesc de o „revolutie a internetului”, care modeleaza modul nostru de a munci si a vietui. Pentru multi, internetul este indispensabil atunci cand au de luat o decizie importanta in viata lor: alegera unei scoli sau facultati, tratamentul unei boli, cumpararea unei masini, schimbarea serviciului, cautarea unei relatii amoroase, gasirea unei biserici sau congregatii „convenabile”. Cu toate acestea, s-a dovedit ca internetul poate provoca grave probleme de sanatate. A aparut un nou sindrom numit Internet Adiction Disorder (IAD): victimele nu comunica decat cu ecranul calculatorului si sfarsesc prin a pierde orice contact cu realitatea sau ajung in grave situatii de dependenta. Exista mai multe centre, in toata lumea, care ofera servicii de consiliere pentru problemele celor dependenti de internet. Multe dintre acestea insa, folosesc servicii de consiliere "on-line”, ceea ce este cel putin contradictoriu. Nu trebuie sa uitam ca internetul se afla in stransa legatura cu fenomnul mondializarii, a carui parte importanta este si la care el contribuie din plin.

Internetul ocupa un loc important nu doar in viata noastra cotidiana, ci castiga pondere si in cea spirituala. Comunitati din toate religiile au propriile lor site-uri pe internet, iar noile facilitati tehnologice sunt folosite din ce in ce mai des in spatiul cultic: becuri in loc de candele sau lumanari, inclusiv pentru pomenirea mortilor si pentru cei vii (in Biserica Romano-Catolica si cea Ortodoxa din America), actionarea prin energie electrica a clopotului, utilizarea casetelor inregistrate (CD, DVD etc.), inainte si dupa terminarea unui serviciu religios (cu muzica religioasa sau predici), fara a vorbi de posibilitatea de a audia si chiar a viziona sau participa prin internet la un serviciu religios.

Bisericile au o atitudine diferita fata de aceasta noua realitate a vietii contemporane. In general tendinta este, chiar si in mediile crestine traditionaliste (fundamentaliste), de a afirma ca Evanghelia trebuie propovaduita prin orice mijloc pe care Dumnezeu il randuieste in fiecare epoca. Faptul ca religiile sunt prezente pe internet este un fapt incontestabil. Problema este de a evalua ce impact are asupra lor acest mediu virtual.

Principalele schimbari aduse de "revolutia internetului” sunt: reducerea materiei (informatia nu se mai pastreaza pe hartie, ci este stocata pe suport electronic si imprimam doar ceea ce ne este necesar), accelerarea timpului (avem raspuns aproape instantaneu la mesajele electronice si astfel avem acces la informatii care acum 20 de ani ne parveneau in saptamani); reducerea spatiului (aflam repede stiri despre ceva care se afla la alt capat de lume; singurele frontiere sunt cele tehnice: site protejat, cu plata etc), modificarea raporturilor interpersonale (se pot crea solidaritati, curente de opinie, prietenii cu oameni pe care nu i-ai vazut niciodata).

Prin internet, grupurile religioase au posibilitatea de a ignora frontierele si de a trimite un mesaj religios in locuri pe care nici o prezenta misionara nu le-ar putea atinge. Exista site-uri ale unor miscari religioase care anunta ca vor prezenta chiar a doua venire a lui Hristos in direct. Oare nu am putea asista mai tarziu, se intreaba specialistii, la intoarcerea virtuala a lui Hristos, direct din cyberspatiu? Cu toate ca internetul dizolva frontierele, el poate contribui in acelasi timp si la intarirea identitatii. Anumite biserici transmit slujbele prin internet. Publicul vizat sunt batranii si cei care, din motive de sanatate, nu pot participa la slujbe. Insa slujbele on-line sunt folositoare si pentru acei membrii ai parohiei care se afla in strainatate, la sute si chiar mii de kilometrii de un locas de cult in propria lor limba.

Exista o intreaga literatura care prezinta internetul in termeni mesianici: el este inceputul unei ere noi; acesta va fi inceputul unei societati ideale; sustin promotorii. Mai mult, internetul este pentru unii locul de implinire a unor aspiratii religioase asociate cu ideea de „Noul Ierusalim” sau cu imaginile din cartea Apocalipsei.

Internetul este de asemenea locul prozelitismului si al controverselor religioase. Orice miscare religioasa se poate face cunoscuta pe internet: isi poate prezenta doctrina; poate comunica interactiv cu cei interesati prin forum sau chat; poate oferi servicii religioase, ca sfatul pastoral; poate face activitati comerciale, ca vanzarea de CD-uri carti, obiecte. Problema este ca motoarele de cautare, ca Yahoo sau Google, pun pe picior de egalitate religii importante si vechi cu grupari mai mici si de data recenta. De exemplu, la cautarea "great religions of the world” pe Yahoo, prima acceare afiseaza urmatoarea lista: Bahai, Buddism, Crestinism, Confucianism, Hinduism, Islam, Iudaism, Scientologie si Shinto (www.elliottsamazing.com/religion.html ).

TRADITII RELIGIOASE SI INTERNETUL

Putine sunt insa religiile sau miscarile religioase care apeleaza la acest mijloc in activitatea lor pastorala. In anul 2001, un jurnalist francez a incercat sa afle daca „Dumnezeu raspunde prin email” si s-a adresat reprezentantilor a cinci mari traditii religioase in Franta (Federatia Protestanta, Confederatia Epicopilor Catolici, respectiv sefii religiosi evrei, musulmani si budisti) cu un mesaj in care spunea ca este debusolat spiritual si ca doreste ajutor. Nu a primit raspuns decat de la Federatia Protestanta din Franta si Confederatia Catolica, care i-a cerut sa indice locul in care locuieste pentru ca un pastor (preot) din regiune sa ia legatura cu el (www.transfert.net/a7023 ).

Biserica Romano-Catolica a publicat mai multe documente referitoare la pozitia sa fata de internet si la folosirea acestei tehnologii. Unul din documente de referinta este cel intitulat „Biserica si internetul”, elaborat de Consiliul Pontifical pentru Comunicare (22 februarie 2002), unde se recomanda ca „oamenii Bisericii sa foloseasca creativ internetul pentru a-si indeplini responsabilitatile lor si a contribui la dezvoltarea misiunii Bisericii”. Documentul Vaticanului are in vedere in primul rand liderii bisericii, personalul pastoral, cei responsabili cu educatia si nu in ultimul rind tinerii. Este cunoscut faptul ca Biserica utilizeaza internetul atat la nivel institutional, cat si local, prin aceasta intelegand intitiativa unor persoane ale Bisericii, convinse de utilitatea acestui nou mijloc tehnologic, dar care nu totdeauna au fost mandatate la nivel institutional sa creeze un site al comunitatii lor.

Site-urile religioase vizeaza trei tipuri de public. In primul rand este vorba de credinciosii practicanti care cauta pe site informatii uzuale, ca programul slujbelor de exemplu sau evenimente importante din viata comunitatii respective. Internetul se adreseaza de asemenea oamenilor nu foarte angajati, dar care isi pun intrebari referitor la anumite probleme de credinta. Web-ul indeplineste aici o functie de documentare si de argumentare. In fine, sunt oamenii care nu au de a face cu Biserica, si accesarea unui site religios poate fi un prilej pentru o „noua evanghelizare”. Un site web poate fi un mijloc al prezentei credintei in lumea profana, un loc unde se poate afirma identitatea crestina si se poate propovadui evanghelia in fata lumii. Care ar fi insa valabilitatea convertirii pe internet, acesta ramane o intrebare provocatoare pentru noi.

PIETATE VIRTUALA SI CULT VIRTUAL

Exista mai multe comunitati monastice, mai ales in catolicism, care au site-uri pe internet. Evident, ne putem intreba de ce calugarii, care sunt retrasi din lume, prefera sa fie totusi prezenti in spatiul virtual. Anumite manastiri plaseaza informatii referitoare la viata din manastire, care-i pot interesa pe cei ce se gandesc sa se dedice vietii monastice. O pagina web nu este numai un mijloc de recrutare, ci un „loc” unde se pot exercita noi forme de apostolat si unde pot sa se faca cunoscute idealurile pe care le urmeaza acea comunitate.

Exista site-uri care apartin unor traditii religioase diferite si care ofera rugaciune on-line celor care simt nevoia de sustinere religioasa. Un exemplu este site-ul „e-prayer”, care functioneaza in mai multe limbi, si care a fost creat de o familie din regiunea pariziana (www.eprayer.org/ ). Fiecare poate posta on-line o rugaciune, care este preluata de grupuri de rugaciune independente. Nu intereseaza identitatea celui care posteaza si nici macar nu i se cere o adresa de email. Persoana care are nevoie de ajutor nu are nici cel mai mic contact cu cel sau cu cei care urmeaza sa il ajute. O privire asupra respectivului site releva faptul ca cei mai multi dintre oameni cer ajutor pentru probleme familale si personale: pastrarea locului de munca, gasirea unui partener de viata, sanatate pentru o ruda bolnava etc.

De asemenea, multe dintre comunitatile religioase, in special cele romano-catolice, au site-uri unde cei interesati se pot adresa „preotilor on-line”. Pentru a garanta faptul ca nu se afla in fata unor roboti care folosesc mesaje standard replay, pe site sunt afisate pozele acelor preoti, precum si cateva date referitoare la pregatirea lor. Si in lumea ortodoxa, lucrurile incep sa se anime in aceasta directie. In mai 2007, Patriarhul Alexei al Rusiei a dat binecuvantarea pentru initierea unui serviciu ortodox de raspuns la intrebarile credinciosilor, 24 de ore din 24, pe telefonul mobil. Astazi pe internet sunt destul de multe situri de "consiliere” ce se declara ortodoxe si unele sustin ca au binecuvantarea unor ieiarhi pentru serviciile oferite.

Insa problemele cele mai delicate pe care le provoaca internetul se inregistreaza fara indoiala in lumea musulmana. Exista multe site-uri care nu fac altceva decat sa preia fatwas deja publicate (fatwa este o opinie religioasa in legea islamica, proclamata de un invatat). Exista insa si site-uri in care persoane de religie musulmana ii intreaba pe conducatorii religiosi despre combatibilitatea intre legea islamului si anumite probleme pe care le ridica internetul, ca de exemplu, faptul de a coresponda cu o fata sau baiat pe net.

Toate acestea ne indreapta catre o intrebare fireasca: pana unde se poate merge cu „consilierea” sau cultul on-line? Este spovedania prin internet o taina? Ne putem impartasi in general de ierurgii si de Sfintele Taine prin internet? Din ceea ce putem vedea pe internet se pare ca totul ar depinde de contextul religios si de traditiile mai mult sau mai putin conservatoare, deoarece ceea ce se petrece pe internet nu poate fi disociat de realitatea fizica. Cand protestantii creeaza un site, ei tind sa reproduca pe site ceea ce fac intr-o biserica reala: predicarea. Interesant este si exemplul primului site al „Biserici Internationale pe Internet” (FICOTW) http://www.ficotw.org/, creata de un pastor din Georgia, Statele Unite. Pastorul participa la activitatea duminicala a unei comunitati din orasul sau, dar s-a dedicat ajutarii celor care nu pot veni la biserica din cauza bolilor, a varstei sau a vreunui handicap. In general, se poate spune ca o activitate religioasa intensiva on-line este sustinuta de o implicare paralela intr-o practica religioasa non-virtuala.

Mai mult, unele comunitati sunt tentate sa transforme vizita site-ului lor in experienta de rugaciune. Relevant in aceasta privinta este site-ul Bisericii Elisabeta (Elisabethkirche, http://www.elisabethkirche.de/spiforum/gebetska/index2.htm ) din Magburg, Germania. Ceea ce retine atentia vizitatorului care intra pe site este directorul "capela de rugaciune”. Cel care ajunge aci, are posibilitatea sa aprinda 2 lumanari virtuale, printr-un simplu click al mouse-ului si apoi sa aleaga sa rosteasca una din rugaciunile care sunt date on-line, incepand cu Tatal nostru si pana la rugaciuni foarte personale create pentru diferite circumstante (pierderea serviciului, boala etc).

Afisarea rugaciunii dorite este insotita de o muzica de orga, ceea ce contribuie la recreerea unei atmosfere familiare dintr-o biserica romano-catolica. Nu este vorba doar de a asculta, ci si de a te implica, de a te ruga on-line, intr-un cuvant de folosi internetul ca sprijin intr-un act de pietate personala. Ne gasim in fata unei simulari a experientei cultului, asa cum are el loc in viata reala. In comparatie cu un serviciu liturgic care este transmis prin internet, aceasta experienta prezinta o particularitate importanta: este individuala si asincronica. Adica credinciosul incepe rugaciunea cand vrea el si cum vrea el, avansand sau lasand in urma ce nu il intereseaza printr-un simplu click.

In lumea romano-catolica s-a ajuns la o etapa si mai surprinzatoare si anume adoratia in on-line, practicata prin intermediul camerelor de luat vederi. Toate site-rile de acest gen au grija sa atraga atentia credinciosilor ca adoratia on-line nu este destinata decat celor batrani si bolnavi, ea nu inlocuieste mersul la Biserica. Ne putem insa imagina familii unde rugaciunea nu se mai face in fata unui crucifix, a unei icoane sau a unei statui, etc. ci in fata ecranului calculatorului, care afiseaza imaginea unui altar situat poate la sute de kilometrii. Cercetatorii au stabilit faptul ca atunci cand un credincios priveste serviciul religios pe net, singura modalitate de a se lega spiritual de acel serviciu, de o maniera tangibila, este doar propria experienta particulara avuta inainte in cadrul religiei respective. Aceasta nu este o problema noua s-a pus deja atunci cand au aparut alte mijloace media, ca radioul si televiziunea. De exemplu, potrivit invataturii catolice, un credincios poate primi binecuvantarea urbi et orbi a papei in duminica Pastilor, chiar daca el nu se afla in piata Sfantul Petru din Roma, ci in fata televizorului, Potrivit aceleiasi logici, oare se pot primi pe viitor si ierurgiile sau Sfintele Taine on-line?

In ceea ce priveste noile miscari religioase, s-a putut observa prezenta surprinzatoare a cultelor neo-pagane. „Internautii” lor au creat adevarate temple on-line, dedicate unei divinitati. Un exemplu este House of Netjer, un grup neo-egiptean care are sediul la Cicago (www.kemet.org). Acesta nu este o religie virtuala, de vreme ce are un sediu, organizeaza ceremonii si reuniuni. Grupul utilizeaza internetul pentru raspandirea invataturilor lor: cursuri prin corespondenta, forumuri de discutii. Insa ritualurile se deruleaza deopotriva in templu si on-line. Site-ul este foarte vizitat. Cu toate acestea, nu se stie daca ar fi avut aceeasi consistenta daca exista doar virtual, fara sa aiba in spate o comunitate reala.

De asemenea, este interesant faptul ca multe loji francmasonice au propriile lor site-uri, fara sa vorbim de site-uri independente de informare sau de discutii despre francmasonerie. Obectivul este de a oferi informatie pertinenta viitorilor francmasoni, de a le permite sa se intalnesca dincolo de limetele geografice. Pe cunoscutul site elvetian www.masonic.ch se poate vedea ca unele informatii nu sunt accesibile tuturor. Celor care, de exemplu, sunt interesati sa vada o ceremonie li se cere sa completeze un formular prin care sunt verificati daca apartin masoneriei.

Existenta si utilizarea internetului pune grupurile religioase in fata unor noi provocari referitoare la frontiera dintre sacru si profan. Exemplele pe care le-am invocat sunt marturii ale statutului, uneori ambiguu, al utilizarii religioase a netului: pe de o parte, acesta contribuie la banalizarea sacrului, pe de alta parte, el constituie suportul neasteptat al unui sacru care tinde sa se adapteze noilor mijloace ale erei tehnologice.

INTERNETUL, MISIUNEA SI PROZELITISMUL

In anii 1990 opinia publica se arata nelinistita de faptul ca noile miscari religioase controversate folosesc internetul. Aceste temeri au fost confirmate de moartea celor 39 de mebrii ai Heaven’s Gate in California, unii dintre acestia fiind racolati prin intermediul formurilor de discutie pe internet.

Problema utilizarii internetului in activitatea misionara este inca un subiect in dezbatere. Este evident ca internetul poate deschide cai nebanuite in fata cautarilor spirituale: o persoana se poate atasa unei anume comunitati, pe care o considera adecvata pentru nevoile sale sufletesti, cautand acest lucru pe  Google. Nu este exagerat sa vorbim de o manifestare a credintei on-line, de faptul ca cineva se poate converti la un grup religios daca site-ul acestuia este destul convingator pentru a raspunde nevoilor sale sufletesti.

Este posibil sa vorbim de o convertire on-line, fara nici o interactiune „fizica” din partea altor credinciosi? Raspunsul la aceasta intrebare depinde de contextul religios in care ne plasam. Notiunea de „convertire”, asa cum o inteleg protestantii evanghelici, se poate adapta contextului web: convertirea inseamna recunoasterea lui Iisus ca Mantuitor personal. Astfel, credinciosii nu trebuie decat sa-si ofere inima lui Hristos, fara ca acest lucru sa implice si adeziunea la o comunitate precisa. De exemplu, „cruciada” de evanghelizare a lui Billy Graham n-a avut niciodata ca scop intemeierea de noi biserici.

Convertirea prin internet este posibila si in lumea islamica. Pe site-ul IslamiCity (http://www.islamicity.com/) se raspunde pozitiv la intrebarea daca este posibil sa se faca marturisirea de credinta pe internet. Singura conditie este ca trebuie facuta publica convertirea. Iar acest lucru se poate face si pe internet, atunci cand noul musulman isi declina identitatea. In coltul din stanga sus a sitului, sunt afisate ultimele convertiri la islam, prin internet, din toata lumea.

Exista si alte modalitati de a face prozelitism cu ajutorul internetului. Strategic Resource Group (www.srginc.org) este o organizatie din Maryland care isi propune sa-i ajute pe donatorii crestini sa dezvolte proiecte filantropice si misionare in zone strategice si de risc. SRG este axata pe difuzarea mesajului evaghelic, dezvoltand peste 150 de proiecte misionare in Africa de Nord, Orientul Mijlociu si Peninsula Arabica.

Exista tari in care, cu ajutorul internetului, se poate construi singura strategie misionara aplicabila. Este vorba de tari in care este dificil sau imposibil sa se desfasoare o activitate misionara clasica datorita conditiilor vitrege, dar in care implantarea internetului este buna sau in orice caz satisfacatoare pentru a permite o misiune virtuala. Asa cum am aratat, mediile evanghelice sunt primele care recunosc utilitatatea internetului in misiune. Mai mult, din 2005 exista Internet Evangelism Day, cu data variabila de la an la an, care are misiunea de a sensibiliza bisericile la posibilitatile de misiune cu ajutorul internetului. De fapt, evanghelistii sunt singurii care dezvolta actualmente o strategie de misiune cu ajutorul internetului. Site-urile lor au grija sa nu arate foarte mult afilierea religioasa, ci sa prezinte teme de interes comun, capabile sa trezeasca interesul. Aceasta este de fapt si problema misiunii pe internet a unui grup religios. Site-urile trebuie sa fie in asa fel construite, incat sa convinga vizitatorul sa nu abandoneze navigarea: prezinta teme foarte actuale, au o abordare care nu tradeaza aparteneta, ofera materiale spre informare avizate de specialisti recunoscuti in domeniu.

Din toate acestea se poate vedea ca web-ul este considerat o simpla extensiune a evanghelismului clasic: mesajul este acelasi, doar metodele pot fi foarte noi. Ramane insa o provocare faptul de a sti pana unde se poate merge cu adaptarea la noile mijloace de propovaduire. Potrivit cercetarilor facute in mediile evanghelice, activitatea religioasa pe internet are 6 caracteristici: este interactiva (nu mai este vorba de un preot sau de un pastor care se adreseaza comunitatii); se efectueaza in retea (informatia circula in permamenta, institutiile religioase care tind sa o controleze esueaza); se inscrie intr-un context post-modern, nu modern (toate ofertele religioase sunt puse pe picior de egalitate); este confruntata cu punerea sub semnul intrebarii (nu este acceptata automat); invita la colaborare, barierele dintre grupuri se estompeaza (chiar necunoscutii care nu s-au intalnit niciodata pot dezvolta o colaborare intensiva); este asincronica, nu este legata de timp. Internetul se gaseste astfel in perfecta concordanta cu o religiozitate nonconformista, unde totul este pus la dispozitie si relativizat. Nu exista nici un motiv coercitiv ca sa aderi de o maniera absoluta la un mesaj, link-urile permitand in continuu mutarea de la un cadru de referinta la altul.

Pe internet, credibilitatea este cruciala. Daca un site vrea sa se adreseze unor adulti sau tineri in cautare, el nu trebuie sa fie canalizat spre lectii de catehism, desi acestea trebuie sa fie prezente, in mod discret, pentru cei care doresc sa mearga in aceasta directie. Nu trebuie sa fie nici polemic, ci sa prezinte de o maniera stiintifica celelalte miscari religioase. Un exemplu al felului in care se poate construi un site credibil este BustedHalo (http://www.bustedhalo.com/index2.html) de orientare romano-catolica. Interesant este faptul ca alte site-uri catolice consacrate avertizeaza vizitatorii in legatura cu fidelitatea acestor situri fata de invataturile catolice. Exista si site-uri declarat catolice, ostentative, care promoveaza o tendinta conservatoare. Un exemplu este CatholicCulture (http://www.catholicculture.org/) care are ca scop declarat „promovarea credintei catolice pe intenet”. Este un site de actualitate catolica menit sa le ofere informatii utile catolicilor mai mult sau mai putin convinsi.

Prezenta puternica a paganismului pe internet este surpinzatoare si intriganta deoarece internetul nu poate fi in nici un fel asociat cu o religie a naturii. O explicatie ar fi ca pentru neo-pagani internetul poate intruchipa acel univers al magiei care este prezent in cultura contemporana. Web-ul este mai mult decat decat un mijloc tehnic: el faciliteaza accesul la alte dimensiuni, aboleste spatiul si timpul sau le face mai putin rigide. Site-ul Witches’Voice, dedicat informarii si punerii in legatura a site-urilor neo-pagane inventaria, in februarie 2007, 9500 de site-uri active.

O privire asupra felului in care se prezinta cateva din aceste site-uri lasa sa se intrevada o sete de informare din partea vizitatorilor. Forumurile sunt foarte active si problemele care sunt dezbatute acolo nu lasa nici o indoiala ca lucrurile aflate de vizitatori vor conduce apoi la practici individuale si chiar convertiri. De asemenea, participarea pe forumuri permite inserarea intr-o comunitate virtuala pentru persoanele care sunt putin izolate. Multe dintre aceste formuri incearca, dupa catva timp de corespondenta on-line, sa organizeze intruniri. Internetul devine astfel anticamera pentru crearea de comunitati care nu mai sunt virtuale. O alta consecinta este ca internetul intermediaza contactul intre traditii pagane diferite, ceea ce faciliteaza influentarea lor reciproca. Un exemplu de sincretism este site-ul unei familii franceze, unde sotul este adorator al unei zeitati nordice, iar sotia-egiptene (http://pagesperso-orange.fr/bjornulfr/).

INTERNETUL SI CRITICA MISCARILOR RELIGIOASE

Internetul poate contribui in egala masura la decizia unei persoane de a parasi o noua miscare religioasa. Adeptii au posibilitatea sa vina in contact cu site-uri care vorbesc critic despre miscarea sau organizatia din care fac parte. Descoperirea unor informatii diferite fata de cele furnizate de conducerea organizatiei determina aparitia unor crize care se soldeaza, de multe ori, cu retragerea din acea miscare. Internetul „arde” frontierea intre interior si exterior, intre membrii grupului si cei care nu apartin lui sau, mai rau pentru miscare, cei care au apostaziat (vezi http://www.martorii.ro/). Acest dialog intre membrii si nemembrii, criticile dure, pe termen lung, duc la o transformare a grupurilor religioase.

Din acest punct de vedere, cerectatorii se intreaba daca nu cumva internetul este un cadou otravit pentru noile miscari religioase. La prima vedere, aparitia internetului este o veste buna pentru ei. Pentru prima data in istorie noile miscari religioase au posbilitatea sa-si difuzeze mesajul, fara grija frontierelor si fara oboseala inerenta calatoriei. Asa cum am putut constata, convertirile nu se fac (inca !) on line, insa exista disponibilitatea de a se indrepta spre o miscare sau alta cu ajutorul internetului. Insa noile miscari religioase nu sunt singurele care se bucura de aceasta oportunitate. In egala masura, adversarii lor au acces la internet si la resursele lui. Cei mai multi dintre cei care ii critica nu sunt organizati si se prezinta intr-o forma foarte rarefiata, cel mai adesea pe bloguri.

Adesea informatiile sunt inexacte si subiective si de aceea este greu, cand vrei sa te interesezi de o miscare, sa triezi toate acestea. Cu toate acestea, existenta site-urilor critice, mai mult sau mai putin organizate, nu poate fi neglijata. Noile miscari religioase incearca sa se protejeze prin trei metode: contra-atacul energic, prezenta oficiala insistenta on-line, delegitimarea sau ignorarea internetului.

Contra-atacul este de multa vreme o practica a Scientologiei, deoarece internetul pune in fata miscarii problema spinoasa a protejarii unor documente interne strict confidentiale. Acum cativa ani, opozantii scientologiei au intrat in posesia unor informatii interne legate de nivelul OT III si le-au pus on-line pe internet. Aceste texte erau cunoscute si inainte, dar ele circulau sub forma de copii xerox si aveau un impact limitat. Miscarea a contracarat depunand plangere contra indivizilor suspectati ca ar fi incalcat copyright-ul detinut de organizatie. In multe tari, acest lucru a antrenat perchezitii si confiscarea materialului informatic. Cu toate acestea, este dificil sa se stopeze circulatia textelor de acest gen pe internet. Un exemplu este un site olandez unde documentele referitoare la OT III sunt inca on-line desi justitia se pronuntase in acest caz. (http://www.spaink.net). Rezultatele eforturilor Scientologiei sunt ambivalente. Pe de o parte, ei au obtinut in instanta un succes pe termen scurt impotriva celor care au pus on line materiale protejate prin copyright. Pe de alta parte, interventiile lor au starnit un mare val de nemultumiri din partea celor care afirma ca internetul este un spatiu de exprimare libera. S–au putut constata manifestari de solidaritate cu site-urile blocate sau amendate, ceea ce a facut ca aceste documente interne sa fie si mai mult cautate si cunoscute si in final sa fie transferate pe alte situri inregistrate in tari unde mana lunga a justitiei americane nu ajunge.

Unul din incidente s-a petrecut in 2002, cand Google a retras din motorul sau de cautare paginile site-ului Operation Clambake, unul din cele mai cunoscute site-uri impotriva scientologiei in limba engleza (www.xenu.net/). Vestea a provocat o mica furtuna in lumea internetului, Google fiind acuzat de a fi luat o decizie pripita si nedreapta. Motorul de cautare era insa hartuit de avocatii scientologi, care se bazau pe Digital Millennium Copyright Act adoptat in 1998. Legea americana nu se poate aplica in Norvegia, unde este inregistrat site-ul Operation Clambake, dar poate fi utilizat contra Google care-si are sediul in Statele Unite. In fata protestelor, Google a repus site-ul norvegian in functie, dar a interzis accesul la pagina in litigiu. Exista si alte modalitati prin care Scientologia face fata provocarilor Internetului: prezenta puternica on-line sau incurajarea de site-uri personale favorabile miscarii. Tema „Internetul si Scientologia” ar putea forma, de altfel, subiectul unei carti.

„Biserica Sfintilor din Ultimele Zile” (Mormona) are propiriul ei site din 1996. La inceput avea scopul de a pune on-line un ghid pentru media, pentru ca jurnalistii sa-si poata lua informatii avizate de pe site. In acelasi timp, se dorea informarea publicului referitor la aceasta miscare si la mesajul ei. Astazi, mormonii sunt foarte prezenti pe internet. Daca cautam pe Google „mormon”, prima pagina este constituita aproape integral din site-uri oficiale si de abia in paginile urmatoare se pot vedea cele critice. Site-urile personale ale mormonilor reflecta o mare diversitate, majoritatea acestora fiind destinate sa combata site-urile critice.

Alte grupuri religioase raman rezervate in fata internetului, unele avand chiar o atitudine ostila. Martorii lui Iehova nu ignora internetul dar au o atitudine ostila referitoare la utilizarea lui. Site-urile lor sunt intr-un fel atipice, nu contin formulare de contact electronice, doar adresa postala, si nici forum. Chiar pe prima pagina se afla intrebarea „Acceptati studiul biblic la domiciliu?“. Cel care clikeaza „da“ este indreptat spre un formular unde va trebuie sa-si lase numele si adresa pentru a fi contactat de un martor al lui Iehova. De asemenea, nu se funizeaza legaturi spre alte site-uri. O alta particularitate este ca site-urile iehoviste oficiale sunt putine, in timp ce cele anti-iehoviste sau dizidente sunt foarte numeroase (in limba romana, http://the-true-jw.oltenia.ro/index-ro.html, http://www.exm.lx.ro/ etc.). In publicatiile iehoviste se mentioneaza adesea ca site-urile internet, in general, sunt create de indivizi animati de intentii imorale, si ca navigarea pe internet este de evitat. Este invocata de asemenea problema pierderii de timp, lucru deloc surpinzator daca ne gandim ca martorii sunt incurajatii sa dedice tot timpul lor activitatii de predicare de la usa la usa.

De asemenea, publicatiile iehoviste atrag atentia asupra pericolului legaturilor de prietenie pe internet. Acest lucru nu este fara fundament, deoarece in ultima vreme prolifereaza site-urile matrimoniale care se adreseaza in mod particular martorilor interesati sa-si gaseasca „sufletul pereche“. Actualmente, pozitia conducerii iehoviste este nuantata. Nu se interzice utilizarea netului, dar se recomanda moderatia si prudenta.

CONCLUZII: INTERNETUL SI RELIGIILE VIITORULUI

Existenta internetului isi pune amprenta asupra culturii contemporane pe mai multe planuri. Timpul si spatiul nu mai au acceasi semnificatie, internetul este pretutindeni si nicaieri. Ierarhiile traditionale sunt bulversate de intrarea in scena a unor noi actori. Frontierele intre local si mondial se dilueaza: o comunitate locala poate face misiune in locuri foarte indepartate fara sa fie nevoie ca membrii ei sa porneasca la drum. Internetul pare sa ofere „un mijloc adaptat unei mentalitati de libera alegere spirituala” si sa deschida calea cautarilor religioase individuale. Internetul permite de asemenea cuiva sa se exprime instantaneu si sa primeasca raspuns imediat. Anonimatul in spatele caruia se pot ascunde utilizatorii favorizeaza exprimarea libera, fara inhibitii. Oameni care nu s-au vazut niciodata isi vorbesc si comunica nestingherit lucruri esentiale pentru ei.

Utilizarea internetului nu atrage dupa sine o dezradacinare spirituala cum sustin anumite medii religioase. Anumite studii de specialitate au stabilit ca „internautii” religiosi cei mai activi sunt cei mai implicati in comunitatile lor. Se pune in mod firesc intrebarea daca internetul este doar un factor de atomizare sau divizare. Raspunsul este nuantat. De exemplu, odata cu internetul si canalele de televiziune, „lumea musulmana” incepe sa-si creeze o unitate care nu a existat niciodata pana acum. Pe de alta parte, exista temeri intemeiate ca internetul va transforma religiile si practicile lor. Au aparut „eparhii” pe internet unde episcopi romano-catolici „pastoresc” de la distanta "turma cuvantatoare si cautatoare”.

Odata cu internetul s-a nascut practic o noua lume. Au aparut deja anumite retele sociale si religioase prin intermediul internetului, dar este greu de spus daca ele vor sfarsi sa constituie comunitati viabile. Oamenii secolului al XXI-lea s-au angajat deja intr-o experienta pe care stramosii lor nu si-ar fi putut-o imagina. Biserica Ortodoxa are datoria sa se folosesca de aceasta provocare. Sunt deja incercari timide, situri oficiale de prezentare si neoficiale, bloguri care incearca sa posteze cat mai mult din tezaurul de invatatura, cultura si traire a Bisericii dar acest lucru se face sincopat si de multe ori amatorist fara o viziune misionara coerenta si eficienta. Biserica noastra nu trebuie sa ignore acest spatiu al misiunii, avand in vedere cat de familiar si accesibil a devenit internetul. In ceea ce priveste misiunea adresata tinerilor, ea nu se mai poate concepe fara aceasta componenta.

Lect. Dr. Radu Petre Muresan


 

Bibliografie selectiva orietativa:

Barlow, Aaron, Blogging America: the new public sphere, Westport, Conn.: Praeger, 2008, 183 p.
Bauer, Johann, Internet und Religion. Ein prakticher Ratgeber, Freiburg Schweiz: Paulusverl., 2006, 191 p.
Bazin Jean-Nicolas and Jérôme Cottin, Virtual Christianity: potential and challenge for the churches, Geneva: WCC Publications, 2004, 123 p.
Beaudoin, Thomas M., Proclaiming the gospel in a wired world, Princeton, N.J.: Princeton Theological Seminary, 2001, 137 p.
Blackmore, Vernon, God on the Net: a guide to the best sites for study, inspiration and resources, London: HarperCollins, 2001, 342 p.
Blackmore, Vernon, Using your church web site for evangelism, Cambridge: Grove, 2001, 24 p.
Brasher, Brenda E. Give me that online religion, New Brunswick, N.J.: Rutgers University Press; London: Eurospan, 2004, 203 p.
Brother, John Raymond, Catholics on the Internet: 2000-2001, Roseville, Calif.: Prima Pub., 2000, 545 p.
Buisine, Alain L'ange et la souris, Cadeilhan, France: Zulma, 1997, 122 p.
Bunt, Gary R., The good web guide world religions, London: Good Web Guide, 2001, 160 p.
Bunt, Gary R., Virtually Islamic: computer-mediated communication and cyber Islamic environments, Cardiff: University of Wales Press, 2000, 189 p.
Bunt, Gary R., World religions: the good web guide, London: Good Web Guide, 2001, 160 p.
Campbell, Heidi A. and Jolyon Mitchell, Interactions: theology meets film, TV & the Internet, Edinburgh: Centre for Theology and Public Issues, University of Edinburgh, 1999, 64 p.
Campbell, Heidi A., An investigation of the nature of the church through an analysis of selected email-based Christian online communities, Thesis (Ph.D.), University of Edinburgh, 2002
Campbell, Heidi A., Exploring Religuious Community Online: We Arre One in the Network, New York, Peter Lang, 2005, 213 p.
Campbell, Heidi A., When religion meets new media: media, religion and culture, London: Routledge, 2007
Careaga, Andrew E-vangelism: sharing the Gospel in cyberspace, Lafayette, La.: Vital Issues Press, 1999, 161 p.
Clough, David Unweaving the web: beginning to think theologically about the internet, Cambridge: Grove Books, 2002, 28 p.
Cobb, Jennifer J., Cybergrace: the search for God in the digital world, New York: Crown, 1998, 258 p.
Cowan, Douglas E., Cyberhenge: modern Pagans on the Internet, New York; London: Routledge, 2005, 224 p.
Cybernauts awake!: ethical and spiritual implications of computers, informtion technology and the internet, by Church of England. Board for Social Responsibility, London: Church House Publishing, 1999, 94 p.
Dawson, Lorne L. and Douglas E. Cowan (eds.), Religion online: finding faith on the Internet, New York: Routledge, 2004, 279 p.
Dixon, Patrick, Cyber church: Christianity and the Internet, Eastbourne: Kingsway, 1997, 190 p.
George, Susan Ella, Religion and technology in the 21st century: faith in the e-world, Hershey, PA: Information Science Pub., 2006, 272 p.
Guide du Web chrétien, (édition 2003-2004), Paris, Bayard, 2003
Haddon, Jeffrey K., Douglas E. Cowan (eds.), Religion on the Internet: research prospects and promises, Amsterdam, London: JAI, 2000, 365 p.
Hammerman, Joshua, Thelordismyshepherd.com: seeking God in cyberspace, Deerfield Beach, Fla.: Simcha Press, 2000, 261 p.
Højsgaard, Morten T. and Margit Warburg (eds.), Religion and cyberspace, London: Routledge, 2005, 207 p.
Howard, Roland, Shopping for God: a sceptic's search for value in Britain's spiritual marketplace, London: HarperCollins, 2002, 288 p.
Hughes, Simon, ICT in religious education, Cambridge: Pearson, 2002, 64 p.
Hughes, Simon, Using the internet: religious education, illustrations by Julie Beer and Virginia Gray, Cambridge: Pearson, 1999, 58 p.
Karaflogka, Anastasia @-religion: a critical appraisal of religious discourse on the World Wide Web, London: Equinox, 2006, 264 p.
Kellner, Mark A., God on the Internet, Foster City, Calif.: IDG Books Worldwide, 1996, 308 p.
Lawrence, Bruce B. The complete idiot's guide to religions online, Indianapolis, Ind.: Que, 1999, 418 p.
Lochhead, David Shifting realities: information technology and the Church, Geneva: WCC Publications, 1997, 110 p.
Mayer, Jean-François, Internet et Religion, colectia RELIGIOSCOPE, Fribourg 2008, 187 p.
Meredith, Susan and Clare Hickman, The Usborne encyclopedia of world religions: Internet-linked, edited by Kirsteen Rogers; illustrations by Leonard Le Rolland; maps by Verinder Bhachu; consultant, Wendy Dossett, London: Usborne, 2005, 127 p.
Mitchell, Jolyon and Sophia Marriage (edited by), Mediating religion, conversations in media, religion and culture, London; New York: T & T Clark 2003, 407 p.
NightMare, M. Macha, Witchcraft and the web: weaving pagan traditions online, with a foreword by Phyllis Curott, Toronto: ECW Press, 2001, 271 p.
Pisarra, Pietro, L`Evangile et le web: quel discours chrétien dans les médias?, Paris: Les Ed. de l'Atelier, Les Ed. ouvrières, 2002, 199 p.
Pragman, Jiri, L'Internet est-il maçonnique ?, Editions Ivoire-Clair 2005 vezi si blogul sau http://www.hiram.be/
Puddefoot, John, God and the mind machine: computers, artificial intelligence and the human soul, foreword by John Polkinghorne, London: SPCK, 1996, 145 p.
Purves, Alan C. The web of text and the web of God: an essay on the third information transformation, New York; London: Guilford Press, 1998, 240 p.
Rossman, Parker and Richard Kirby, Christians and the world of computers: professional and social excellence in the computer world, London: SCM Press; Philadelphia: Trinity Press International, 1990, 173 p.
Stover, Mark (ed.), Theological librarians and the Internet: implications for practice, Binghamton, NY : Haworth Information Press, 2001, 219 p.
Stratford, Tim, Liturgy and technology, Cambridge: Grove Books, 1999, 24 p.
Wertheim, Margaret, Pearly gates of cyberspace: a history of space from Dante to the Internet, London: Virago, 2000, 320 p.
Zaleski, Jeff, The soul of cyberspace: how new technology is changing our spiritual lives, San Francisco: HarperEdge, 1997, 284 p.

11 Aprilie 2014

Vizualizari: 4434

Voteaza:

Provocarile internetului si Apostolatul Media 5.00 / 5 din 1 voturi. 1 review utilizatori.

Comentarii (1)

  • gheorghe irimescuPostat la 2012-10-13 06:29

    Va multumesc pentru acest articol si adaug si eu ca in viata de toate zilele trebuie sa faci diferenta dintre rau sau bine .Internetul este o mare descoperire a omenirii dar cum spuneam anterior,omul trebuie sa aiba discernamant si sa caute ce este bun.Totul se invarte in jurul internetului:tv,radio,comunicatii,banci,spitale,biserici,economie,turism promovare etc.Dumnezeul a lasat toate acestea pentru folosul omului cu judecata deplina nu pentru pacat.Cine cauta pacatul il are.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE