Recenzie: Costion Nicolescu - Elemente de teologie taraneasca - Chipul crestin taranesc al lui Dumnezeu

Recenzie: Costion Nicolescu - Elemente de teologie taraneasca - Chipul crestin taranesc al lui Dumnezeu Mareste imaginea.

Recenzie: Costion Nicolescu - "Elemente de teologie taraneasca - Chipul crestin taranesc al lui Dumnezeu" - Editura "Vremea XXI" - Bucuresti, 2005, 301 pagini.

Lucrarea aceasta din colectia "Fapte, idei, documente" aparuta cu sprijinul Ministerului Culturii si Cultelor este una dintre cartile de referinta ale autorului care este un profund cunoscator al teologiei si (al) spiritualitatii autentice romanesti si, mai mult, un promotor al curentului de revenire sau de reinnoire a spiritualitatii crestin – ortodoxe care a calauzit, veacuri de-a randul, poporul romanesc pana mai ieri, cand a patruns, si la noi, destul de aceentuat, curentul secularizarii si al desacralizarii!.

De aceea, aceasta lucrare, unica in felul ei, mai ales in ultimul timp, vine sa evidentieze tezaurul profund si autentic al spiritualitatii popular – teologice ale taranului roman, care trebuie (re)adusa la lumina, cunoastere si implinire!.

Nu intamplator unul dintre mentorii si inaintasii autorului pentru realizarea acestui serios deziderat este nimeni altul decat Ernest Bernea, fara a-i uita, astfel, si pe ceilalti truditori, de ieri si de azi, intru conservarea si revitalizarea spiritualitatii autentice romanesti!.

Cartea aceasta isi atinge foarte bine scopul si motivul deoarece – dupa cum marturiseste si Costion Nicolescu in preambulul lucrarii – problema asupra credintei unui popor este fundamentala. Credinta fiind unul dintre elementele definitorii pentru un popor in ceea ce priveste fiintarea sa, caci felul credintei sale ii structureaza decisiv gandirea, viata, comportamentul in lume. Ea ii determina raspunsurile la problemele pe care viata zilnica, dar si istoria in ansamblul ei, i le pun in ceea ce priveste relatia cu natura, cu semenii si indeosebi cu Dumnezeu. Cu alte cuvinte, credinta vorbeste mult mai substantial despre alcatuirea interioara a unui neam, despre structura sa dobandita prin etnogeneza si construita in cursul istoriei. Este deja cunoscut adevarul ca unul dintre elementele fundamentale ale etnogenezei romanilor constituie crestinismul primar si ca pentru pastrarea nealterata a acestui crestinism genuin, pentru rodirea lui au fost necesare pe parcursul istoriei jertfe dureroase si marturisiri curajoase!. Toate aceste lucruri, exemplificate, sunt foarte bine reliefate in aceasta carte care sustine ca pentru poporul credincios, pentru tarani bineinteles, credinta are exact acest inteles si cuprins teologic, de cunoastere prin unire si prin har. Caci, taranii nu cauta explicatii savante, teologale, dar ei stiu si sunt incredintati, ei nu se indoiesc, adica, sunt neclinititi in credinta lor. Ei o traiesc aievea si actioneaza ca atare!.

Lucrarea aceasta este elaborata pe opt capitole mari – care la randul lor au o multime de subcapitole cum ar fi, de exemplu: - Cunoasterea lui Dumnezeu; Dumnezeu Unul si Treime de Persoane; Cele trei slujiri si demnitati ale lui Hristos; Marile „lucrari” ale lui Dumnezeu catre umanitate; Atributele lui Dumnezeu in „texte” taranesti, Insotirea cu Dumnezeu in momentele importante ale vietii; „Crezul” – baza dogmatica cea mai accesibila taranului pentru cunoasterea lui Dumnezeu; convorbirea omului cu Dumnezeu; Slavirea sau cinstirea lui Dumnezeu; Cu Dumnezeu la masa; Salutul in numele lui Dumnezeu; Inrudirea lui Dumnezeu; Tandretea taranului pentru Dumnezeu; Locuinta lui Dumnezeu si multe altele caci taranii tin mare cont de cunoasterea lor si orice intamplare sau eveniment suntt privite prin prisma acestei cunoasteri care se afla in raport cu acesta invatatura izvorata din credinta.

Aceasta lucrare si intreprindere de cercetare care a fost savarsita si desavarsita de catre domnul Nicolescu scoate in evidenta faptul ca modul suprem in care se poate manifesta cunoasterea in popor este intelepciunea. Aceasta nu vine in primul rand din exersarea abila si complexa a unor mijloace intelectuale – dupa cum remarca si autorul – ci din coagularea spectaculoasa a cunostintelor dobandite prin experienta unei vieti traite implicit si in trezvie deoarece intelepciunea este dovedita mai ales de capacitatea de a (stra)vedea dincolo de imanent si de aparente, de a lua hotarari cu discernere, de a fi cat mai aproape de gandul lui Dumnezeu, iar nu de cel al oamenilor caci in felul acesta cel intelept este capabil sa dea sfatul cel bun si de aceea este cautat de catre semenul sau aflat in momente de cumpana. In conceptia taraneasca – remarca autorul in lucrarea de fata – intelepciunea este strans legata de credinta. Ea mai este pusa de roman in legatura cu mintea omului, cu capacitatea lui de a gandi bine, inteligent, in conformitate cu darul sau natural de a fi fiinta rationala. Daca il vei intreba despre credinta sa, taranul roman va raspunde adesea ca tine de legea stramoseasca sau de legea romaneasca, ceea ce denota, dupa Parintele Dumitru Staniloae, faptul ca ea „reprezinta astfel pentru el fundamentul tuturor legilor de viata, printr-o convietuire de reciproca pretuire si conlucrare, care-i asigura unitatea si identitatea”.

Cartea de fata scoate in relief ideea ca un merit important in pastrarea dreptei credinte revine, fara putere de tagada, taranilor. Nae Ionescu – pomenit si el in lucrare – merge pana la a vorbi despre Biserica taranilor, care, cel putin pana la infiintarea mitropoliilor celor trei provincii, a suplinit lipsa unei ierarhii bisericesti „puternic inchegate”. Faptul ca pentru poporul roman Ortodoxia nu a fost o credinta alipita, formala, ci una asumata, impregnata in fiinta neamului, traita intens, il dovedesc atat comportamentul si caracterul romanilor, atat viziunea lor despre lume si viata, manifestata in ceea ce fac, cat si realizarile lor culturale si aristice. Orice drum intr-un sat pastrator al celor vechi ale sale, orice carte cu texte populare sau cel mai modest muzeu etnografic dau marturie despre profunzimea spirituala si rafinamentul artistic al romanului; daca trecem totusi adesea nepasatori, ignoranti, aroganti sau neglijenti pe langa aceste frumuseti este poate numai pentru ca ne-am obisnuit cu existenta lor in preajma noastra si, astfel, ne-am blazat, marturiseste, cu toata seriozitatea, autorul!.

Acelasi ganditor, care in aceeasi lucrare, isi pune, la modul cel mai serios, problema situatiei de criza datorata, indeosebi asaltului civilizatiei orasenesti moderne, cu aceentul ei pus pe industrializare si robotizare si care conchide, tragand un semnal de alarma, ca: „chiar daca nu dispare, chiar daca nu exista inca suficiente centre de viata crestina autentica si puternica, o anumita disipare a creditei se face simtita, precum si o coborare a ei spre zone intelectuale inferioare – a se vedea, aici, curentul kisch-ului care a patruns peste tot!. Caci, apare un fel de idolatrie inferioara chiar civilizatiei precrestine. Idolii acestui tip de societate care ignora in prea mare masura pe Dumnezeu sunt banul, mentalitatea hedonista, stiinta, tehnologia sau, mai bine zis, unele parti ale lor; idei trasnite sau false personalitati, oportunisti si epigoni, din varii domenii care cauta a se afirma prin smecherii si violenta, ajungand la vedetism si altele!. Din pacate sistemul de valori este foarte bulversat, astazi!.

In ce masura a fost afectata societatea sateasca contemporana de acest tip modern de idolatrie, in ce masura mai rezista la asaltul ei, ramane una dintre problemele vitale ale supravietuirii reale, spirituale, ca neam al romanilor, depasind cu mult domeniul strict al antropologiei si etnografiei. Nu numai calitatile ci si slabiciunile si tarele romanilor sunt destule si s-au manifestat adesea in cursul istoriei, cu toate implicatiile si consecintele negative aferente. Dar aceste devieri, de cele mai multe ori, nu sunt genetice ci provin tocmai dintr-o abatere de la elementele normative constitutive, dintr-o cadere din echilibrul specific dat romanilor de temeinicia credintei lor, care a fost deplin asumata!. Si, astfel stand lucrurile, autorul si-a propus sa vada in ce masura regaseste in textele taranesti osatura credintei noastre, teologia in formularea ei cristalin dogmatica, urmarind concordanta dintre invatatura dogmatica a Bisericii si credinta taranilor si a constatat ca „ceea ce a prevalat in cazul acestei lucrari a fost surprinderea chipului crestin taranesc al lui Dumnezeu, felul in care acest chip este perceput si exprimat in mod specific de taran, direct sau indirect, apoi masura in care el concorda cu chipul evanghelic si cu cel apostolic!. Asadar, cartea este foarte bine venita pentru toate aceste relatari si sesizari si, mai cu seama, pentru concluzia marturisitta chiar de catre autor ca dincolo de orice conceptualizari, specifice teologiei scolare si academice, poate fi constatata in receptarea taraneasca a lumii o fina si delicata teologie traita si exprimata firesc, la nivelul vietii cotitidiene sau la sarbatori, aflata in deplina concordanta si armonie cu gandirea Bisericii. Credinta taranilor si exprimarile ei sunt, deci, in cea mai stransa compatibilitate cu cele ale Bisercicii, totul reflectand cum ca viata taranului era centrata, din punct de vedere spatial si temporal, pe invatatura Bisericii, din punct de vedere moral, si pe cultul ei liturgic!.

Iata, pentru ce trebuie studiata cu atentie aceasta lucrare care contribuie, substantial, la (re)aducerea in prim plan a tuturor acestor adevaruri si probleme existentiale care in felul acesta sunt transpuse la adevarata si autentica lor valoare!.

Drd. Stelian Gombos

.

Despre autor

Stelian Gombos Stelian Gombos

Senior editor
287 articole postate
Publica din 28 Iulie 2009

02 August 2012

Vizualizari: 1603

Voteaza:

Recenzie: Costion Nicolescu - Elemente de teologie taraneasca - Chipul crestin taranesc al lui Dumnezeu 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE