Recunostinta, floare rara

Recunostinta, floare rara Mareste imaginea.

Doi tineri erau casatoriti de trei ani de zile si duceau o viata crestineasca, fiind uniti prin dragoste in fata lui Dumnezeu, cu evlavie si cu frica de cele sfinte. Totusi ei aveau o nemultumire: nu aveau o casa a lor. Acum nemultumirea lor crestea, caci urmau sa aiba un copil si erau ingrijorati ca nu i pot asigura ingrijirea necesara in casa lor.
 
Acest gand ii macina pe ascuns pe cei doi tineri; timpul trecea si deveneau mai distanti si reci, de parca cineva dorea sa ridice un zid intre ei. Dar intr o zi el a venit de la serviciu parca mai vesel ca de obicei si s a adresat sotiei:

- Stii ceva? Uite, eu m am gandit ca ar fi bine sa mergem impreuna la preot sa il rugam sa se roage pentru noi; cred ca daca ne vom ruga toti trei, Domnul Iisus Hristos va asculta rugaciunea si cererea noastra.



- Da, sa stii ca e o idee minunata si ma bucur ca a venit din partea ta, spuse ea, sa mergem chiar acum la preot.

Asa au si facut; cei doi tineri, fara sa mai stea pe ganduri, au pornit catre biserica. Preotul era in curtea bisericii, parca ii astepta. Cand s au apropiat i s au adresat:

- Iertati si binecuvantati, prea cucernice Parinte!

- Domnul sa va binecuvanteze, zise preotul.

- Parinte, nu am venit pentru spovedanie, ci am venit sa va rugam ceva legat de ceea ce ne framanta pe noi in ultima perioada.

- Atunci haideti sa intram in biserica si sa ne rugam Domnului Iisus Hristos.

Ajuns in fata usilor imparatesti, preotul cazu in genunchi si la fel si cei doi tineri, dupa care rosti rugaciunea: "Pe Tine Te laudam, Te binecuvantam, Tie Iti multumim si ne rugam Tie, Dumnezeului nostru. Doamne, Iti multumim si credem in acelasi timp ca cererile celor doi tineri Tu le stii cu adevarat si le implinesti. Amin."

Apoi ii invita pe tineri la o discutie duhovniceasca. Urmara patruzeci de zile de post si rugaciune, toti trei. Nu dupa mult timp cei doi tineri primesc locuinta.

Trecuse aproape un an de la primirea locuintei, cand cei doi tineri cu minunatul lor copilas se intalnesc intamplator cu preotul:

- Iertati si binecuvantati, prea cucernice Parinte!

- Domnul sa va binecuvanteze pe toti trei. Ia spuneti mi, ati rezolvat problema cu casa?

Cei doi tineri au pus capul in jos, dupa care au marturisit parintelui ca primisera un apartament de un an de zile.

- Bine, copii, ma bucur nespus de mult pentru voi. Dar ia spuneti mi, ati multumit voi celui care v a ajutat? Dar Domnului Iisus Hristos?

Cei doi au plecat din nou capetele in pamant, iar preotul a inteles gestul lor; dupa un moment de tacere i a invitat pe cei doi la biserica. Au intrat si cand au ajuns in fata usilor imparatesti preotul a ingenuncheat, la fel si ei, apoi au spus impreuna rugaciunea: "Pe Tine Te laudam, Te binecuvantam, Tie Iti multumim si ne rugam Tie, Domnului nostru Iisus Hristos".

Dupa care preotul a mustrat pe cei doi tineri:

- "Dragii mei, de acum inainte, in tot ceea ce realizati sa nu uitati sa multumiti lui Dumnezeu, atat inaintea cererilor voastre, cat mai ales dupa implinirea lor. Acum mergeti in pace si Domnul Iisus Hristos sa fie cu voi; iar gandul vostru cel bun sa l implineasca. Amin."
 
Sfanta Scriptura cuprinde nenumarate indemnuri, sfaturi si invataturi despre multumirile pe care trebuie sa le adresam lui Dumnezeu si celor care ne fac binele. Dar cea mai semnificativa este pilda vindecarii celor zece leprosi din Evanghelia Sfantul Luca. In aceasta pilda ni se relateaza cum Iisus Hristos a vindecat zece barbati de lepra, o boala foarte grea, care producea descompunerea organismului. Iisus Hristos a vindecat pe toti zece, dar numai unul a mers si I a multumit Domnului, acesta fiind samarinean.

Iata de ce este bine sa ne punem intrebarea: noi din care categorie facem parte? Suntem asemeni barbatului samarinean care a fost recunoscator sau asemeni celor noua barbati nepasatori si nerecunoscatori?
 
E bine sa aducem multumiri lui Dumnezeu, dar nu numai Lui, ci tuturor binefacatorilor nostri. Suntem noi recunoscatori fata de Dumnezeu pentru lucrul cel mai de pret din lume pe care ni l a dat, si anume, viata? De la Dumnezeu avem sanatatea, cata o avem, de la El avem intregimea trupului, de la El avem adevarurile de credinta si toate cele trebuitoare. Suntem noi recunoscatori fata de Dumnezeu? Ii aducem noi marire lui Dumnezeu? Exista de altfel si o zicala: recunostinta este floare rara. De multe ori credem ca totul ni se cuvine si ca nu datoram nimanui nimic.
 
De aceea este bine sa i multumim lui Dumnezeu pentru fiecare clipa a vietii, pentru fiecare rasarit de soare, pentru frumusetile naturii care ne sunt oferite spre delectare, spre incantarea si bucuria noastra sufleteasca. Toate lucrurile frumoase ale naturii: munti, ape, paduri, Dumnezeu le a facut si nu de dragul Sau, ci de dragul nostru, al oamenilor.
 
De multe ori uitam sa I multumim Domnului cand obtinem o casa, cand ajungem cu bine dintr o calatorie, cand reusim la examene, cand obtinem grane bogate. Asadar, sa aducem multumiri in primul rand lui Dumnezeu, in al doilea rand parintilor nostri si in al treilea rand tuturor binefacatorilor nostri.
 
Iata o rugaciune care ne da ordinea ideala in care ne putem ruga:

"Pe Tine Te laudam, Te binecuvantam, Tie Iti multumim si ne rugam Tie, Dumnezeului nostru. Amin"
 
Doamne ajuta!

Stefan Popa

.

Despre autor

Stefan Popa Stefan Popa

Senior editor
301 articole postate
Publica din 28 Septembrie 2012

11 Aprilie 2014

Vizualizari: 1962

Voteaza:

Recunostinta, floare rara 5.00 / 5 din 1 voturi.

Cuvinte cheie:

recunostinta

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE