Renasterea paganismului

Renasterea paganismului Mareste imaginea.

In ultimile doua decenii, asistam la un fenomen fara precedent: renasterea paganismului. Fie ca vorbim de Halloween, fie ca facem referire la noile religii aparute pe scena religioasa a lumii sau fie ca asistam neputinciosi la „activarea” unor credinte si culte vechi si stravechi. De pilda, an de an, pe data de 31 octombrie, milioane de oameni din intreaga lume celebreaza Halloween-ul, considerata cea mai veche si mai populara sarbatoare pagana. Se spune ca in aceasta noapte sufletele mortilor viziteaza lumea celor vii. Pentru a alunga spiritele acestora, cei vii apeleaza la diferite ritualuri: poarta masti, produc zgomote, aprind focurile, se incing la joc etc.

Originile Halloween-ului
Cu toate ca exista mai multe versiuni privind radacinile si traditiile culturale ale Halloween-ului, cea mai credibila este aceea ca provine dintr-o veche festivitate celtica pe nume Samhain sau Samuin. Numele provine din irlandeza veche si inseamna „sfarsitul verii”.
In sens cultural, Halloween-ul simbolizeaza momentul deschiderii portilor care separa spiritele mortilor de lumea celor vii. Se mai spune ca in aceasta noapte spiritele rudelor decedate ne viziteaza si ca atare, noi trebuie sa le lasam cadouri la usa de la intrare pentru a le imbuna si a asigura prosperitatea anului care vine.

Tot in aceasta zi, celtii celebrau ziua recoltei prin organizarea de piete cu produsele agricole, prin aprinderea focurilor sacre in scopul asigurarii protectiei caminului, prin nararea de povesti cu fantome, prin folosirea pieilor diferitelor animale ca imbracaminte, prezicerea viitorului, prin desfasurarea diferitelor jocuri, cantece si dansuri, insotite de practicarea unor ritualuri pagane. Cu timpul, prin amestecul culturilor, credintelor, obiceiurilor si traditiilor autohtonilor cu cele ale diverselor grupuri etnice a rezultat o versiune americana distincta a sarbatorii.

Halloween-ul, versiunea americana

Versiunea americana a sarbatorii a debutat cu asa numitele „ play parties”, evenimente publice pentru onorarea recoltelor, in cadrul carora se spuneau povesti despre morti, se canta si se dansa. Foametea anului 1846 a facut ca intreaga America sa fie invadata de imigranti, in special irlandezi. De Halloween, acestia obisnuiau sa scobeasca napi, tartacute, cartofi si sfecla pentru a-si face felinare care sa-i pazeasca de spiritele rele. Prin cultura si obiceiurile lor, irlandezii aduc o contributie insemnata la modelarea si popularizarea festivitatii tomnatice, incepand cu organizarea asa numitor „ trick-or-treat”.
Se naste astfel o noua traditie americana in continua dezvoltare si exportare. Apoape 6 miliarde de dolari se cheltuie anual pe Halloween. Trick-or-treat nu este altceva decat o preluare a unui obicei vechi prin care se obisnuia sa se dea pomana celor saraci, in schimbul promisiunii unei rugaciuni pentru sufletele celor morti. Apoi, au urmat petrecerile cu jocuri, festinuri si costume, transformand, treptat, celebrarea intr-un spectru al superstitiilor cu componente sociala si economica pronuntate.

Simbolurile Halloween-ului
Printre simbolurile Halloween-ului se pot enumera: cartoful, sfecla, napul, marul. In anii 1800, cand mai multe valuri de imigranti pasesc pe pamantul american, acestia isi dau rapid seama ca dovlecii erau mai usor de intrebuintat si de prelucrat, adoptandu-i ca simbol in defavoarea napilor. S-a nascut Jack o’Lantern, “dovleacul luminat” si sculptat in fel si fel de chipuri in toate colturile lumii. Jocul de lumini al dovleacului face aluzie si la cele doua culori simbolice ale sarbatorii: oranjul semnifica toamna, focul, recolta, in vreme ce negrul este asociat mortii, intunericului si raului.

Simbolul suprem al sarbatorii ramane insa dovleacul luminat, care are o legenda interesanta. Legenda lui Stingy Jack provine din folclorul irlandez. Un betiv pe nume Jack se intalneste pe drum cu diavolul cand se intoarce acasa de la taverna. Satana ii solicita sa-l insoteasca in iad, dar Jack il convinge sa se urce intr-un copac din apropiere ca sa culeaga un mar. Il pacaleste infingand o cruce in trunchi, obligandu-l sa ramana in copac. Jack consimte sa-l elibereze daca ii promite ca nu-l va primi niciodata in rai, lucru cu care este de acord. Cand moare, pe Jack nu il mai primeste nici raiul, din cauza pacatelor sale, nici iadul, din cauza pactului.

Superstitiile Halloween-ului

Perioada Evului Mediu a exacerbat mult aparitiile fantomatice, care dobandeau o dimensiune satanica spre deosebire de cea naturala din traditia celta. Intarirea superstitiilor in aceasta noapte dateaza tot din Evul Mediu.
Multe din ritualurile desuete se concentrau pe prezent, dar si cu referiri la viitor. De pilda, in Irlanda secolului al XVIII-lea, un bucatar obisnuia sa ascunda un inel in piureul de cartofi, sperand ca acesta sa aduca noroc in dragoste celui care-l va gasi.
Ghicitorii scotieni recomandau tinerelor fete sa dea nume alunelor si sa le arunce in foc, aluna care ardea fara sa trosneasca fiind cea cu numele alesului. O alta superstitie spunea ca daca fata manca un amestec dulce din alune, castane si nucsoara inainte de culcare, il va visa pe viitorul sot. Alte ritualuri erau mai competitive: cine gasea primul o galma pe o castana era primul care avea sa se casatoreasca. Obiceiurile legate de casatorie au trecut aproape complet in umbra ca sa faca loc infuziei de creaturi mitice care populeaza Halloween-ul: varcolaci, vampiri, vrajitoare etc.

Nevoia de renastere a paganismului

Moartea comunismului in tarile din estul si sud-estul Europei, dar mai ales cele care s-au desprins din fosta Uniune Sovietica, a lasat in urma un gol in spatiul religios. Pe de o parte, ortodoxia din aceste tari a fost asemanata cu societatea comunista: ambele cultivau in discursurile lor saracia de buna voie, folosirea bunurilor in comun, egalitatea si fratietatea intre oameni, cantine pentru hranire, haine uniformizate pentru barbati si femei, viata in comunitate. Pana si statutul de membru de partid avea strecurate printre ideile comuniste indemnuri din Noul Testament. Pe de alta parte, multe dintre tarile care sau desprins din fosta Uniune Sovietica nu si-au mai regasit identitatea religioasa in ortodoxie, inventand noi religii sau activand vechi religii sau credinte pagane stravechi. In acest sens, Victor Shnirelman, cercetator la Institutul de Etnologie si Antropologie al Academiei de Stiinte din Moscova, in cercetarile sale a ajuns la urmatoarea concluzie: se observa o inclinatie a intelectualilor contemporani de a cladi noi religii, sau de a “restaura” unele credinte pagane vechi. Este vorba de o pictiseala a intelectualitatii in ortodoxie: mereu aceiasi preoti, aceleasi vesminte, aceeasi Evanghelie, aceleasi predici, aceleasi biserici etc.; acestia vor altceva, fie ca e ceva nous au stravechi. Si la noi, in Romania, sunt grupuri de intelectuali, de pilda cel condus de fostul spion Pavel Corut, care lovesc in crestinism, in religia ortodoxa si vorbesc de vechile practice religioase ale strabunilor, aclamandu-l in repetate randuri pe semizeul Zamolxis.

Asadar, vrem nu vrem, asistam neputinciosi la revenirea paganismului, in zadar incearca mai marii lumii sa implementeze concepte precum globalizare, secularizare, multiculturalism, ecumenism, toate acestea par a fi praf in ochi pentru naivitatea oamenilor pentru ca, lumii intregi i se pregateste altceva si, nu-i asa, istoria se repeta.

Doamne, ajuta!
Stefan Popa

Despre autor

Stefan Popa Stefan Popa

Senior editor
250 articole postate
Publica din 28 Septembrie 2012



31 Octombrie 2013

Vizualizari: 3641

Voteaza:

Renasterea paganismului 3.00 / 5 din 2 voturi. 2 review utilizatori.

Cuvinte cheie:

paganismul Halloween

Comentarii (2)

  • Stefan PopaPostat la 2013-10-31 10:11

    Referitor la Zamolxis, în literatura de specialitate, marii istorici ai religiilor şi ideilor religioase, în unele locuri îl numesc zeu, în altele semizeu. Spre exemplu, Mircea Eliade, în volumul I din “Istoria credinţelor şi ideilor religioase”, pg. 362, spune: “Zamolxis este comparat şi câteodată confundat cu zeul Dionysos, căci zeul geţilor (adică Zamolxis) îi “nemurea” pe iniţiaţii în misterele sale. Dar grecii nu îndrăzneau încă să depăşească distanţa infinită, care, în ochii lor, despărţea divinitatea de condiţia umană”.

  • Stefan PopaPostat la 2013-10-31 10:11

    Restrâns la sine, omul, chiar raţional este nimicnicie. Dar să nu omitem şansa întâlnirii cu acel suprem for care e sediul sensurilor, anume Dumnezeu. Problemele, sensurile, frământările omului? Ele există dar numai în sfera divină, în logica supremă a lui Dumnezeu. Condiţia elevată la care însă, din păcate omul care a atins-o e nevoit să constate doar absenţa rosturilor, adică nimic alceva decât, vorba Ecleziastului, zădărnicii. Altfel spus: există raţiunea banală a plăcerilor ieftine, există raţiunea superioară a neplăcerilor şi în fine logica divinului, care nu e abordabilă raţiunii umane, căci e o super-raţiune, dar care justifică, încununează, dorita legimitate aspiraţiilor elevate ale oamenilor. Iisus Hristos luminează şi jalonează calea omului către fiinţa divină, răspunzând căutărilor omeneşti în tema rostului existenţei pământene a oamenilor. În acest sens, Iisus Hristos este soluţia salvatoare a omenirii. Doamne, ajută!

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.