La orice stăruinţă pe care o facem pentru rugăciune, Domnul să vă dăruiască vouă inimă curată şi fără de răutate. (Avva Isaia)

***
Să ne rugăm ca să ne învrednicim pe noi de dar şi, învrednicindu-ne să nu gândim înalt despre sine, rămânând pururea în rugăciune, intrând în părtăşie cu Dumnezeu şi, astfel, în chip tainic ne apropiem de sfinţenia Lui. In acest timp, cele duhovniceşti se vor face lucrătoare şi de negrăit pentru inima noastră. (Sfântul Macarie Egipteanul)
Roadele rugăciunii sunt: simplitatea, dragostea, curăţia, stăruinţa, nerăutatea. (Sfântul Macarie Egipteanul)

Urmare a rugăciunii e că noi rămânem cu Dumnezeu, iar cel ce este cu Dumnezeu, acela este departe de toate cele împotrivitoare. (Sfântul Grigorie de Nyssa)

***
Rugăciunea curăţă şi face mintea plină de tărie întru lupta ei. (Avva Evagrie)

Sufletul nostru dintru păcat şi nepăsare se întăreşte şi se face precum piatra. Pentru aceasta, ne este de trebuinţă multă trudă ca să înmuiem întăritura lui. Iar aceasta o putem face mai cu seamă prin rugăciune. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

***
Sfânt jertfelnic este rugăciunea şi prin ea suntem atraşi în Sfânta Sfintelor. (Sfântul Nil Sinaitul)

***
Fiecare om are nevoie zilnic de curăţia prin rugăciune, căci rugăciunea spală toată necurăţia noastră. (Sfântul Nil Sinaitul)

***
Aşa cum apa spală necurăţia cea trupească, tot astfel şi rugăciunea luminează sufletul. (Sfântul Nil Sinaitul)

Mamă a tuturor virtuţilor este rugăciunea. Nu doar că poate să curăţească şi să hrănească, ci şi să lumineze, fiind în stare să se prefacă precum un soare pentru cel care se roagă sincer. (Sfântul Nil Sinaitul)

Dacă lucrarea va fi precedată de rugăciune, atunci nu va afla în sufletul nostru loc prin care să intre păcatele cele cu multe chipuri care ne înconjoară. (Sfântul Nil Sinaitul)
Rugăciunea celor credincioşi este de mare strâmtorare şi frică pentru viclenii demoni. (Sfântul Nil Sinaitul)

Mare lucrare este cu putinţă să săvârşească acela care fără împrăştiere se roagă lui Dumnezeu! (Sfântul Nil Sinaitul)

***
Rugăciunea pentru a dobândi dragostea lui Dumnezeu se face nouă pricină de a-L iubi mai mult. (Sfântul Isaac Sirul)

***
Precum fierul se face mai întărit prin foc, tot astfel şi rugăciunea deasă face mintea mai puternică în războiul ei cu vrăjmaşul. (Sfântul Ioan Carpatiul)

***
La lunga adăstare la rugăciune fără vederea roadei să nu spui: „N-am dobândit nimic." Căci însăşi şederea la rugăciune este deja un câştig. (Sfântul Ioan Scărarul)

Cel ce neîncetat se sprijină pe toiagul rugăciunii, acela nu va cădea. Cei necuraţi nu voiesc să vadă că tu prin rugăciune ai primit cunună în războiul cu ei. Mai mult decât prin orice, de rugăciunea aprinsă precum focul sunt ei constrânşi să fugă. (Sfântul Ioan Scărarul)

Minunată este mulţimea psalmilor, când se face aceasta cu răbdare şi cu luare-aminte, ea însufleţeşte sufletul şi se face pricină de roadă a rugăciunii. (Sfântul Nichita Stithatul)

Străină este minunata căldură a rugăciunii atunci când ne rugăm cu Rugăciunea lui Iisus, ce încălzeşte cu foc pământul inimii noastre! Această căldură arde spinii patimilor şi dă sufletului veselie şi linişte, iar din inimă izvorăşte ca dintr-un izvor apa cea vie, ce-şi are vâna în Duhul Dătător de viaţă. (Sfântul Grigorie Sinaitul)
Adevăratul început al rugăciunii este căldura inimii care arde patimile, bucuria şi veselia cea de neluat de la noi şi care întăreşte în inimă dragostea cea fără de îndoială. (Sfântul Grigorie Sinaitul)

Adu-ţi aminte că, dacă te-ai ruga cu osârdie şi te-ai îndeletnici curat cu rugăciunea, atunci inima ta va fi cuprinsă de o bucurie şi de o pace de ne- descris. (Sfântul Teolipt al Filadelfiei)

***

Rugăciunea înlătură dimprejurul nostru toate piedicile, lucrându-se astfel virtuţile ce aduc mântuirea. (Sfântul Teolipt al Filadelfiei)

Din rugăciune se naşte în inimă izvor de dragoste dumnezeiască, iar din dumnezeiasca dragoste mintea e pregătită să înţeleagă lucrurile cele tainice. (Teolipt al Filadelfiei)

***
Tăcerea la rugăciune atât de mult cuprinde mintea aducându-i ei pe neaşteptate noi şi duhovniceşti înţelesuri, cuvintele de nedescris ale acelei lumi şi ale acelui veac când cu osebire vom avea noi parte de prezenţa lui Dumnezeu. (Sfântul Ignatie Briancianinov)

Aşază nevoinţa rugăciunii tale în Dumnezeu, fără de Care nu e cu putinţă nici măcar cea mai măruntă izbândă. Fiecare pas către izbândă în această nevoinţă este dar al lui Dumnezeu. (Sfântul Ignatie Briancianinov)

Cei ce dobândesc adevărata rugăciune simt sărăcia duhului cea de nedescris, atunci când stau înaintea lui Dumnezeu, slavoslovindu-I Lui şi mărturisindu-I Lui cererile lor. (Sfântul Ignatie Briancianinov)

Rugăciunea descoperă în firea căzută semnele ascunse ale căderii şi greşelile săvârşite. (Sfântul Ignatie Briancianinov)

***
Primele roade ale rugăciunii sunt cuprinse în luarea-aminte şi în umilinţă. Aceste roade se arată înainte de toate celelalte la toată pravila săvârşirii rugăciunii, dar mai cu seamă la Rugăciunea lui Iisus. (Sfântul Ignatie Briancianinov)

Roadele rugăciunii treptat-trep- tat se extind asupra vederii păcatelor noastre şi a răutăţii noastre, iar din aceasta se nasc umilinţa şi plânsul. (Sfântul Ignatie Briancianinov)

Roade ale rugăciunii sunt simţirea prezenţei lui Dumnezeu, pomenirea vie a morţii, frica de Judecătorul şi de Judecată. (Sfântul Ignatie Briancianinov)

După oarecare izbândă în rugăciune, avem un simţământ de linişte, de dragoste către Dumnezeu şi aproapele, fără deosebirea celor bune şi celor rele ale lor, răbdarea scârbelor şi tămăduirile cele dumnezeieşti. (Sfântul Ignatie Briancianinov)

Roadele adevăratei rugăciuni sunt: pacea plină de sfinţenie în suflet unită cu liniştita bucurie, înstrăinarea de visare, de părerea de sine, de felurite imbolduri sufleteşti, dragostea către aproapele, necăutând din iubire să cercetăm cele bune şi cele rele ale lor, dacă sunt vrednici sau nevrednici, mijlocind pentru toţi înaintea lui Dumnezeu la fel ca pentru noi. (Sfântul Ignatie Briancianinov)

Simţământul duhovnicesc al temerii de Dumnezeu, al evlaviei şi al umilinţei este însoţitor al rugăciunii făcute din suflet. (Sfântul Ignatie Briancianinov)

In rugăciune lucrează pline de izbândă puterea şi harul lui Dumnezeu.

Ele plinesc toată slăbiciunea noastră şi alungă ca nefolositoare şi de prisos dobândirile acestei lumi. (Sfântul Ignatie Briancianinov)

***
Nevoinţa rugăciunii are nevoie de pregătire temeinică, iar binecuvântatele daruri se arată prin ele însele, căci sunt însuşiri ale firii celei înnoite, când această fire, după curăţarea prin pocăinţă, va fi sfinţită prin adumbri- rea Duhului Sfânt. (Sfântul Ignatie Briancianinov)

***
La cel care se roagă în duhul, sufletul, uneori, în timpul rugăciunii, iese din trup, cu osebire, răpit fiind de lucrarea cea de negrăit a Duhului Sfânt. (Sfântul Ignatie Briancianinov)

Când creştinul în permanenţă şi cu luare-aminte se preocupă de rugăciune, atunci el încetul cu încetul începe să descopere în sine patimi de a căror existenţă până atunci nu avea cunoştinţă. (Sfântul Ignatie Briancianinov)

Cei ce înalţă la Dumnezeu rugăciune curată dobândesc adeseori credinţa vie în El, îl văd pe El şi zboară de parcă ar avea aripi peste toate relele şi necazurile vieţii pământeşti. (Sfântul Ignatie Briancianinov)

***
Roada rugăciunii constă în sfinţirea minţii şi în umilinţa inimii, în însufleţirea vieţii sufletului de către Duhul Sfânt. (Sfântul Ignatie Briancianinov)

Rugăciunea lucrează ucigător pentru omul nostru cel vechi. Câtă vreme el este viu, acesta se împotriveşte rugăciunii ca gustare a morţii. (Sfântul Ignatie Briancianinov)

Sporirea în rugăciune nu are sfârşit. Dacă se opreşte această sporire, atunci viaţa a încetat. (Sfântul Teofan Zăvorâtul)

Gândurile rele ale acelora care se ostenesc mult în rugăciune se îndepărtează, iar rugăciunea devine mai curată. (Sfântul Teofan Zăvorâtul)

Rugăciunea este însoţită de luminarea feţei şi a vederii limpezi a celor dimprejur. (Sfântul Teofan Zăvorâtul)

Izbânda rugăciunii nu se arată dintr-odată. E nevoie de ani chiar. De aceea, pentru nimic nu trebuie să deznădăjduim în privinţa acestei izbânzi, când nu se arată îndată roada ostenelii. (Sfântul Teofan Zăvorâtul)

***
Roadele rugăciunii celei de căpetenie nu sunt căldura şi dulceaţa, ci frica de Dumnezeu şi frângerea inimii. De unele ca acestea au nevoie cei ce se roagă - întru ele să se încălzească, cu ele să trăiască, în ele să respire. (Sfântul Teofan Zăvorâtul)

Sfinţii Părinţi despre taina rugăciunii, Editura de suflet

Cumpara cartea "Sfinţii Părinţi despre taina rugăciunii"

 

• Roadele Rugaciunii lui Iisus
  Publicat in : Credinta