Locul si rolul Bisericii Ortodoxe Romane in integrarea Romaniei in Uniuniunea Europeana. Exigente, probleme si perspective

In rastimpul consumat de la aderarea oficiala a Romaniei la U.E putem spune in extenso ca B.O.R este activa in procesul de integrare a Romaniei, tinand cont de faptul ca 86.6 % din populatia Romaniei este crestin-ortodoxa, iar o buna parte a demnitarilor romani sunt crestini-ortodocsi. Calitatea de cetatean roman si de crestin-ortodox nu sunt indentice dar nici separate total, ele converg prin faptul ca sunt reale in acelasi timp si spatiu pe teritoriul Romaniei, unde suntem cetateni romani si membri, angajati sau nu, prin botez, ai Bisericii luptatoare a Domnului Iisus Hristos.

Omul prin natura fiintei lui este o fiinta comunitara, si totodata in proiectul comunitar - federal al Uniunii Europene, privit mai adanc, se pot vedea si ratiuni teologice. B.O.R. nu poate fi distanta fata de acest fapt, deoarece ea este veriga de legatura dintre Imparatia lui Dumnezeu si imparatia trecatoare a lumii acesteia. Biserica noastra este chemata sa incerce si sa cerceteze valorile si orientarile vremurilor in care traim, chiar si integrarea Romaniei in U.E. cu criterile sfinte ale spritualitatii noastre crestin-ortodoxe: hristice si patristice, si sa-i indrumne in permanenta pe fiii ei sa puna in centrul existentei lor dimensiunea transcendenta si nemuritoare a vietii cu Iisus Hristos, si apoi dimensiunea orizontala sau materiala a vietii.

U.E. are un curs interesant al devenirii sale; a pornit in perioada imediata celui de al diolea razboi mondial cand in mintile si-n sufletele europenilor erau proaspete ororile razboiului si a ajuns la sructura, organizarea si provocarile de astazi: - In anul 1951 la Paris la18 aprilie Germania, Franta, Italia, Luxemburg, Belgia si Olanda au semnat un tratat instituind Comunitatea Economica a Carbunelui si Otelului(CECO). Prin acest tratat au fost instituite urmatoarele institutii: Inalta Autoritate, Consiliu de Ministri, Adunarea Comuna si Curtea de Justitie. - La 25 martie anul 1957 s-au semnat doua tratate instituind Comunitatea Economica Europeana (CEE) si Comunitatea Europeana a Energiei Atomice (EURATOM) care prevedeau: - armonizarea politicilor si stabilirea unor politici sectoriale comune in domeniul agriculturii, transporturilor, relatilor comerciale externe si a energiei nucleare civile.

- La 8 aprilie 1965 s-a semnat la Bruxelles tratatul care instituia un Consiliu unic si o Comisie unica a Comunitatilor Europene.

- In 1973 au aderat la CEE: Danemarca, Irlanda si Marea Britanie.

- In martie 1979 a fost introdus Sistemul Monetar European, unitatea monetara fiind ecu. -Intre 9 septembrie anul 1985 si 17 februarie anul 1986 s-a desfasurat Conferinta Interguvernamentala care a emis Actul Unic European, ce prevedea un spatiu fara frontiere interne, care asigura libera circulatie marfurilor, persoanelor, serviciilor si capitalurilor. - Au mai aderat la CEE Grecia in anul 1981, Spania si Portugalia in 1986. - La 19 iunie anul 1990 s-a semnat acordul Schengen, ce a intrat in vigoare in anul 1995, si care a creat un spatiu european juridic unic si libera circulatie a persoanelor. - La 7 februarie anul 1992 la Maastrichtt s-a semnat un nou tratat care prevedea: promovarea progresului economic, social echilibrat si durabil prin stabilirea unei uniuni economice monetare cu moneda unica; punerea in practica a unei politici externe si de securitate comune cu definirea in timp a unei politici de aparare comuna; intarirea rolului Parlamentului european; extinderea votului cu majoritate calificata in consiliu; structura Comisiei Europene si modul ei de functionare; modificarea conceptului de comunitate europeana in cel de uniune europeana; extinderea de la domeniul economic la cel monetar si politic - La 2 octombrie anul 1997 la Amsterdam s-a adoptat un nou tratat care a adus o serie de modificari tratatelor anterioare consolidand: drepturile fundamentale ale cetatenilor, cooperarea in domenuil securitatii si justitiei, politicii externe si de securitate, prin alegerea unui inalt reprezentant pentru politica externa si de securitate, protectia sociala, egalitatea de sanse si lupta impotriva excluderii. - In anul 1995 au mai aderat la U.E.: Austria, Filanda si Suedia. - In anul 2001 in luna februarie s-a semnat tratatul de la Nisa care este conceput pe trei coordonate principale si anume: componenta si modul de functionare a institutiilor europene, procedura de decizie in cadrul U.E. si consolidarea intreinstitutii. - La 1 mai anul 2004 au mai aderat la U.E. urmatoarele tari: Cehia, Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Slovacia, Slovenia si Ungaria. - In anul 2004 o comisie aflata sub conducerea fostului presedinte francez Valery Giscard d-Estaing a elaborat Tratatul de instituire a unei constitutii pentru Europa.

- Institutiile U.E. sunt: Parlamentul European, Consiliul U.E., Comisia Europeana, Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene, Curtea de Conturi, Comitetul Economic si Social si Comitetul Regiunilor. U.E. se contureaza ca un stat federal care are ca obiective generale: promovarea progresului economic si social, afirmarea identitatii U.E pe scena internationala, cetatenia europeana, extinderea ariei de libertate, securitate si justitie si pastrarea legislatiei comunitare existente. Romania a semnat acordul de asociere la U.E. in anul 2003, iar in anul 2005 tratatul de aderare, iar la 1 ianuarie anul 2007 a devenit membru cu drepturi depline, impreuna cu Bulgaria ridicand la 27 numarul statelor membre ale U.E.

Relatia dintre B.O.R si Statul Roman putem spune ca este una tipic ortodoxa, post bizantina in care Statul si Biserica nu sunt concepute ca institutii concurente, puterea statului este cea din afara, in vreme ce autoritatea bisericeasca este una cu rezonanta interioara [1], spirituala. Statul Roman prin Legea nr. 489 privind Libertatea religioasa si regimul general al Cultelor, considera cultele din Romania institutii de interes public, iar Biserica noastra Crestin-Ortodoxa este ajutata sa-si implineasca rostul ei misionar asigurandu-i-se: salarizarea partiala, garantarea educatiei religioase in scoli, sprijin financiar pentru construirea si restaurarea bisericilor, sprijin pentru activitatea de asistenta sociala. Statul acorda un ajutor Bisericii reglementat prin legi organice. Aceasta viziune in care Biserica este partener al Statului si este ajutata sa-si implineasca rostul ei misionar, spiritual, transcendent, de purificare si indumnezeire a omului in Iisus Hristos, are la baza adevarul unicitatii Creatorului lumii in care Biserica si Statul sunt chemate sa-si indeplineasca menirea si nici una dintre ele nu este ,,libera de supravegherea stapanului ceresc, motiv pentru care colaborarea lor este oarecum imaginea ,,reflexului unitatii treimice” [2] iar pe de alta parte nu este de neglijat caracterul national al Bisericii noastre.

In U.E. se intalnesc trei modele de relatie intre stat si biserica: separatie radicala sau modelul francez, modelul identificarii totale sau modelul englez si modelul cooperarii distincte ori modelul german. Modelul francez este modelul separatiei totale dintre Stat si Biserica si se intalneste in: Franta, Olanda si formal in Irlanda. Modelul acesta este mostenirea revolutiei franceze ca reactie printre altele la viziunea apuseana a sumei dintre puterea spirituala si politica a institutiei papale. Aceasta inseamna concret: ,,absenta sprijinului financiar al statului pentru biserica, statutul social nesigur al clericilor obligati la activitati colaterale pentru a supravietui material, regimul privat al studiului teologic si admiterea limitata a religiei in scolile publice.” [3]. Modelul englez se evidentiaza prin faptul ca conducatorii statului sunt si conducatori ai Bisericii. In Anglia regina este si conducatoarea comunitatii anglicane din intreaga lume, iar Parlamentul legifereaza legile bisericesti votate de sinodul general, episcopii sunt numiti de regina la propunerea primului-ministru si sunt membri de drept in camera superioara a Parlamentului. Modelul german postuleaza in egala masura separarea si cooperarea si functioneaza ca un sistem de legaturi si obligatii reciproce menit sa asigure locul Bisericii in societate si sprijinul Bisericii fata de politica sociala a Statului. Acest model se intalneste in Germania, Spania, Italia, Belgia, Luxemburg, Austria si Portugalia. Statul sustine predarea Religiei in scolile publice in functie de configuratia confesionala si sustine financiar toate activitatile sociale, misionare si filantropice ale bisericiilor recunoscute oficial.

Totodata Statul strange impozitul bisericesc ce denota avantaje si dezavantaje: pe deoparte biserica poate avea o minima stabilitate financiara, dar pe de alta parte din cauza acestui impozit impus multi crestini rup legatura cu Biserica. In Grecia ca stat ortodox si membru al U.E. relatia dintre stat si biserica este cuprinsa de unii teoreticeni la modelul englez dar cu precizarea ca Biserica Greaca este o Biserica Nationala autonoma care se conduce sinodal, in timp ce episcopii sunt doar recunoscuti de stat, iar crestinismul ortodox grec este legiferat constitutional si din acest motiv prozelitismul sectar intra sub influenta codului penal.

B.O.R. si-a manifestat sprijinul fata de Statul roman in problema integrarii europene chiar si-n scris, semnand alaturi de celelalte culte din Romania la data de 16.05.2000 la Snagov un document oficial in care se spune: ,,Ne exprimam sprijinul nostru activ pentru acest proces, intrucat am fost intotdeauna europeni, facem in mod firesc eforturi in acest scop, fiind convinsi ca aceasta integrare serveste atat intereselor credinciosilor nostri, cat si intregii societati romanesti,, si ca ,,cultele au vocatia sfanta de a contribui la reconcilierea si apropierea dintre persoane si popoare spre slava lui Dumnezeu si mantuirea oamenilor”. [4]

Jean Monet unul din intiatorii constructiei europene spunea despre procesul de unificare inceput in anii 1950 ,,noi nu formam o coalitie de state, noi unim popoarele” [5]. De-a lungul timpului acest deziderat s-a implinit, insa avand fundament principal dimensiunea economica si sociala a vietii. Parintele Prof. Univ. Dr. Dumitru Popescu atragea atentia ca ,,economia, politica, cultura si dreptul sunt dimensiuni unanim recunoscute de Europa in curs de devenire, nu astfel se intampla cu dimensiunea specific religioasa” [6]. In textul constitutiei U.E. care este in curs de ratificare se prevede la obiective: promovarea coeziunii economice, sociale si teritoriale precum si solidaritatea intre statele membre si respectarea bogatiei diversitatii culturale si lingvistice si vegherea la protejarea si dezvoltarea patrimoniului cultural european [7].

Cum se poate vedea, nici o referire la patrimoniul si mostenirea spirituala europeana. Europa s-a dezvoltat extraordinar pe orizontala, dar a pierdut din vedere dezvoltarea pe verticala, spirituala. Intr-un articol Andrei Plesu spunea: ,,Europa de la ,,centru” nu stie despre tarile pe care le include decat atat cat are nevoie pentru a le alinia . Nu-si cauta propriul trecut in trecutul lor si nu se intereseaza de unitatea spirituala existenta latent [crestina] intre membri si candidati pe baza unor experiente religioase si culturale comune. Privirea in profunzime nu cauta decat esecuri si vinovatii [cruzimea si nationalismele balcanice], iar privirea in sus nu cauta decat metafore de efect. Europa ,,institutionala” este o Europa care, pana una alta prefera sa ignore fundamentele ei originare [crestine]” [8]. Aceasta situatie isi are cauza in secularizarea sau desacralizarea vietii de-a lungul timpului in Apusul crestin [in parte] datorita greselilor unor membri ai Bisericii Romano-Catolice si mai nou din cauza fenomenului globalizarii.

In Occidentul crestin s-au cunoscut in sanul crestinismului doua tendinte deviante de la adevarul evanghelic al Imparatiei Domnului Iisus Hristos: prima a provenit de la autoritatile statelor care au dorit sa aiba stapanire asupra Bisricii si asupra constiintei oamenilor dorind sa faca din Biserica un instrument pentru indeplinirea scopurilor politice, a doua a provenit chiar din sanul Bisericii prin intermediul episcopilor ei care au dorit sa se bucure de slava si de privilegiile pe care le aveau conducatorii vremii si care au pus deasupra carjei pastoresti a dragostei si luarii crucii jertfei de sine, sabia cu care sa-si impuna puterea si sa dobandeasca privilegii proprii autoritatilor de stat [9]. Pe acest fundal s-au manifestat doua ,,institutii nefericite”- cruciadele si inchizitia. Aceasta situatie tragica in care conducatorii statului uzurpa autoritatea bisericeasca si spirituala a episcopilor si a pastorilor de suflete ai bisericii, ce exploateaza si asupresc turma cuvantatoare, transformandu-se in suverani a facut sa scada devotamentul maselor fata de credinta si acest fapt a dus la fenomenul secularizarii societatilor occidentale si la conceptia despre asa-zisa ,,moarte a lui Dumnezeu”.

Mai exista o cale gresita pe care s-a mers in Occident - cea a teoloogiei si anume a soteorologiei care s-a departat de teologia patristica a Bisericii primelor patru veacurii crestine, pentru care crestinul ideal, omul ideal era sfantul. Dupa domnia lui Carol cel Mare in Apus metoda autentica a teologhisirii in Biserica si anume cea a: purificarii, iluminarii si indumnezeirii, s-a diminuat, pierzandu-se si sensul adevarat al relatiei Dumnezeu-om-lume, ajungandu-se la rationalizarea adevarurilor de credinta la o dominatie a cugetarii umane in spatiul necreatului, ajungandu-se la o teologie scolastica fara suflul si duhul unirii cu Dumnezeu. Asa s-a ajuns la conceptia harului sau gratiei create care nu izvoraste din Fiinta lui Dumnezeu, si la o indumnezeire juridica, la inlocuirea omului duhovnicesc, purificat, cu omul infailibil - in persoana papei.

Din anul 754 Biserica s-a transformat dintr-un ,,spital duhovnicesc intr-un stat lumesc” [10] episcopul Romei devenind principe, fiind ales nu ca un co-episcop de ceilalti episcopi, ci de cardinali, de ceilalti principi ai Statului Vatican. Din cauza acestei realitati deviante s-a ajuns la o slabire a sentimentului religios si a credintei, la ,,eliberarea omului de Dumnezeu” in perioada renasterii, reformei si iluminismului, modernismului si post modernismului si la filosofia mortii lui Dumnezeu, lansata de Nietzsche. Pierzand dimensiunea adevarata a sacralitatii, a legaturii de har cu Dumnezeu, a curatirii de pacate omul european a ajuns sa fie un om cu inima nevindecata, care cauta fericirea in imanentul vietii cazand in individualism, in consumism si in exploatarea creatiei. De aici rezultand si fenomenul globalizarii sau mondializarii care ,,inainte de toate este un fenomen macroeconomic, industrial si financiar, tehnologic si militar, in care multi vad un triumf al capitalismului la scara mondiala” [11] adica „o transformare de ordin politic, economic si social prin desfiintarea diferntelor culturale si nationale” [12].

Prin aceasta analiza a scaderilor lumii crestine din Apus nu dorim sa cadem in pacatul judecatii aproapelui, ci dorim sa intelegem niste realitatii pentru a ne putea pastra fiinta spirituala si nationala a neamului nostru in situatia de Stat - membru al U.E. pentru ca se poate vedea pericolul dureros si tragic al ratacirilor si al apostazierii din actuala forma subtila de iconoclasm promovata in virtutea drepturilor omului. Nu se pot pune la indoiala beneficiile economice ale integrarii insa este cert ca U.E. „nu este Europa de aur la care unii estici mai viseaza inca .Lista provocarilor la care trebuie sa faca fata U.E. este lunga: criza economica profunda cu care se confrunta majoritatea statelor europene, greu de echilibrat cu aparenta stabilitate a monedei unice europene, fiscalitatea excesiva ce incurajeaza frauda financiara, costurile de productie foarte ridicate, fuga capitalului de pe continent spre Asia si reducerea prin aceasta a locurilor de munca in Europa, reformele dureroase ale sistemelor de asigurari si ale mecanismelor sociale de solidaritate, cresterea perdantilor in cursa globalizarii, lipsa motivatiei politice...

Conflictele provocate de non-integrarea grupurilor etnice si religioase alogene; lipsa unitatii europene in chestiunile centrale ale politicii externe au condus pe eurobirocratii la concluzia necesitatii largirii bazei identitare a proiectului politic” [13] numit U.E. Probabil si din acest motiv in Tratatul Constitutiei U.E. in articolul I-52 se face referire la statutul bisericilor si organizatilor neconfesionale, legiferandu-se faptul ca U.E. nu aduce atingere statutului de care beneficiaza Bisericile pe temeiul dreptului intern. Aceasta referire este insa mult prea putin fata de ce ar putea insemna valorificarea mostenirii crestine a Europei Vestice si Estice, iar in alta ordine de idei pare ceva normal din moment ce U.E. afirma cu tarie libertatea cetatenilor ei. De aceea prezenta Bisericii noastre in Europa trebuie sa fie o continua aducere aminte a identitatii si unitatii Bisericii Primare in spatiul european atat estic cat si vestic, element ce poate fi un fundament autentic al unitatii U.E.

In acest context se mai poate afirma si faptul arhicunoscut ca nu s-a dorit precizarea in textul constitutional european a aportului crestinismului la formarea civilizatiei europene, dar asemeni modelului american privitor la relatia stat - culte in U.E. a pus un semn de egalitate intre biserici [culte], asociatii religioase, organizatii filosofice si neconfesionale ceea este de asemeni regretabil, stiut fiind faptul ca-n cateva state ale U.E. s-a legalizat casatoria intre persoane de acelasi sex. Din aceste motive U.E. se prezinta pentru Biserica noastra ca un spatiu al marturisirii, cuvantului si modului de viata crestin – ortodox si este de luat in seama misionarismul eparhiilor B.O.R. din diaspora, a celor doua mitropolii ortodoxe romanesti din Germania si Franta. In virtutea sobornicitatii, a catolicitati, a universalitatii crestinismul-ortodox roman B.O.R are o datorie sfanta si ontologica sa se implice in edificarea si implinirea binelui si a civilizatiei crestine in lume in general si in U.E. in special. Prin aderarea tarii noastre si a Bulgariei la U.E., prezenta crestinismului ortodox in peisajul confesional, cultural si social al Europei unificate este imposibil de ignorat, si vom fi chemati sa participam la un dialog deloc simplu. Odata cu integrarea tarii noastre practic B.O.R. va trebui sa se afle intr-o permanenta misiune crestina pentru a-si proteja credinciosii de pericolul apostazierii, al departarii de credinta si de Dumnezeu; sa nu uitam ca in urma cu doi ani vestitul concurs Eurovision a fost castigat de o trupa rock ai carei membrii erau deghizati in diavoli si care au interpretat o piesa blasfemiatoare la adresa lui Dumnezeu.

Formarea unei civilizatii depinde de sensul pe care il da un popor vietii si atitudini fata de ea. Crestinul-ortodox trebuie sa se raporteze continuu la Dumnezeu, la poruncile si la harul Sau, la Maica Domnului, la slujbele Bisericii, la sfinti, la sfintele icoane, la sfintele moaste si la sfanta cruce - care sunt elemente distinctive ale constiintei sale si trebuie sa aiba ca tel al vietii curatirea de pacate, mantuirea sufletului, fericirea vesnica, indumnezeirea. Modelul crestinului este sfantul, iar civilizatia crestin-ortodoxa este superioara prin faptul ca ofera omului posibilitatea depasirii lumii materiale, a imanentului, a dimensiunii biologice si economice a vietii prin unirea cu Dumnezeu pe calea credintei, a mistcii ortodoxe. Se pune intrebarea daca Biserica noastra este suficent de pregatita pentru misiune crestina si care este spatiul misionarismului crestin-ortodox? Misionarismul crestin ortodox ,,este iesirea din pasivitate” [14] la nivel de comunitate sau parohie.

Exemplul viu de traire ortodoxa, un om virtuos poate misca mintile si inimile oamenilor spre credinta, iar acela trebuie sa fie preotul prin care Dumnezeu poate misca viata oamenilor spre idealul crestin in parohie in primul rand, si apoi in lume in general. Orice innoire misionara incepe cu preotul care trebuie sa-si inteleaga vocatia misiunii sale, sa creada cu adevarat in necesitatea sfinteniei vietii, in desertaciunea si perisabilitatea vietii orientate spre cele materiale.

Viata misionara la nivelul parohiei trebuie sa fie vie si sa fie centrata pe Iisus Hristos, pe implinirea poruncilor lui Dumnezeu, pe cultul Bisericii, pe sfintele taine, pe rugaciunea personala. A face din parohieni un popor de sfinti nu sta in puterea preotului, dar straduinta de a-i apropia de invataturile Sfintei Evanghelii se poate si este datoria sfanta a preotului: „Un amvon care tace din delasarea preotului este in criza, o cuminecatura care nu este impartasita din prea multe scrupule este o criza. Un crestin care nu iubeste pe semenul sau ca pe sine, un preot care ocoleste problemele esentiale ale parohiei, un monah care sta pe drum si nu se roaga permanent, toti acestia agraveaza criza misionara actuala.”[15]. In masura in care se va recrestina spatiul parohial si se va edifica parohia ca spatiu sacru al eliberarii de rau si de pacate, se va afirma si ortodoxia noastra profunda si de efect in afara, in cadrul U.E. si se va depasi situatia europeanului de astazi.

Ortodoxia sau crestinismul „in duh si adevar” inseamna viata sfanta si ea trebuie traita de toti membrii Bisericii credinciosi sau clerici , iar pentru trebuintele misionare ale Bisericii se pot infiinta la nivel parochial, asociatii de interes comunitar-parohial care sa poata atrage fonduri europene. Integrarea tarii noastre in familia europeana institutionalizata este un fapt ce s-a petrecut, motiv pentru care trebuie judecate cu atentie toate aspectele: integrarea este pe de o parte o mare provocare din punct de vedere duhovnicesc, iar pe dse alta parte Biserica noastra poate contribui la reasezarea U.E. pe un nou fundament si anume cel spiritual prin pastrarea identitatii spirituale crestin-ortodoxe si culturale a poporului roman, si prin dezvoltarea comuniunii cu celelalte popoare, europene.

Concluzii

Uniunea Europeana trebuie sa constientizeze importanta respectului identitatii si specificului cultural si spiritual al fiecarui popor sau natiune. Nordul predominant protestant si sudul catolic manifesta trasaturi relevante si semnificative pentru Uniunea Europeana, in timp ce Ortodoxia dispune la randul ei de experiente, resurse si posibilitati noi. Ortodoxia, ca fiind mostenitoarea traditiei patristice ce este patrunsa de marile taine ale dogmelor trinitare si hristologice, are o structura spirituala proprie, preocupata fiind indeosebi, de realitatile vietii duhovnicesti si de raporturile ei inter si intra-umane. Viata Sfintei Treimi – Cea de viata datatoare, indreptata fiind catre lume prin Intruparea Fiului lui Dumnezeu, a cultivat in interiorul existentei create a lumii o viata noua, o realitate superioara, de continut dumnezeiesc si anume: comuniunea. Ideea comuniunii este indreptata si spre interior, dar si spre exterior. In ceea ce priveste aspectul exterior al comuniunii, el se regaseste in una din insusirile si atributele Bisericii, asa dupa cum arata Simbolul de Credinta niceoconstantinopolitan, adica: sobornicitatea, care alcatuieste si configureaza sufletul, trupul si specificul Ortodoxiei. Acest termen folosit astazi doar de Biserica, reprezinta si reda in mod calitativ termenul de catolicitate. Biserica soborniceasca (catolica si ecumenica in adevaratul si profundul sens al cuvantului) este acea biserica care aduna, uneste si traieste in comuniune.

Pe de alta parte, dialogul cu Islamul este de mare insemnatate atat din punct de vedere al politicii interne cat si externe si poate avea loc doar cu aportul bisericilor crestine. Nici indatorirea Germaniei fata de iudaism nu trebuie trecuta cu vederea la nivel european (16). Uniunea Europeana trebuie sa gandeasca iarasi tema diversitatii religioase si a intalnirii dintre culturi, si sa respecte in acelasi timp specificul bisericilor si comunitatilor religioase. Trebuie gasite cautate si gasite solutii pentru un dialog intre religiile si institutiile europene. Un ecumenism obtinut prin constrangere din partea Uniunii Europene sau dirijat de aceasta ar contrazice principiul libertatii religioase (invocat sau revendicat si de catre Legea nr. 489/2006 privind „Libertatea religioasa si regimul general al cultelor” din Romania) si al dreptului de autodeterminare al bisericilor si comunitatilor religioase.

Asadar, statele comunitare (intre care si Romania – prin aceasta noua lege a cultelor) si-au reglementat raportul lor cu religia, bisericile si comunitatile religioase, la nivel constitutional: Franta, regatul Unit al Marii Britanii, Italia, Spania, Danemarca, Austria, Germania, Romania et. De aceea se cuvine ca si Uniunea Europeana sa faca acelasi lucru. In aceasta consta raspunderea Uniunii, forta ei integratoare, viitorul ei. Sistemul legislativ european trebuie sa se dezvolte in respect fata de religie. Obligatia de a garanta si proteja libertatea religioasa, trebuie sa constituie o norma a Constitutiei europene. Acestia sunt primii pasi facuti pentru un sistem legislativ in Uniunea Europeana, unde libertatea religioasa devine o tema majora in societatea contemporana.

Drept urmare, pentru toate acestea, din partea Bisericii este necesara “o reflexie teologica profunda privind legatura dintre etica si politica, dintre spiritual si social, dintre national si universal, dintre local si global, dintre urban si rural. O atentie deosebita trebuie acordata reflexiei comune privind natura si finalitatea libertatii, precum si asupra relatiei dintre libertate si responsabilitate in societatea de astazi, si mai ales asupra relatiei dintre libertatea individuala si solidaritatea sociala…”(17)

In timpul comunismului ne preocupa foarte mult intrebarea: cum sa dobandim libertatea? Acum trebuie sa ne intrebam permanent: Cum sa folosim libertatea noastra? Indeosebi pentru a deveni mai umani, pentru a apara si promova demnitatea umana, creata dupa chipul si chemata la asemanarea lui Dumnezeu.

Pentru Biserica, viata omului nu are doar o dimensiune istorica, temporala, ci si una eterna, perena, vesnica. Totusi, viata vesnica sau mantuirea depinde de faptele noastre savarsite in istorie, in raport cu semenii nostri. De aceea, libertatea in actiune are nu numai o consecinta terestra sau sociala, ci si una transcendenta, spirituala sau eshatologica cu scopul de a ne mentine in aceasta corabie duhovniceasca, bisericeasca care ne poate duce la limanul vesniciei in Imparatia Cerurilor!…

 

Rezumat

Studiul de fata doreste sa scoata in evidenta rolul si importanta B.O.R. in integrate Romaniei in Comunitatea Europeana, semnificatia colaborarii si a conlucrarii tuturor religiilor acum, la inceputul celui de-al treilea mileniu, in cadrul Uniunii Europene – la care si noi ca tara si popor am aderat…

Acest material face, in acest sens, un excurs chronologic si, mai ales, apologetic al acestui demers – al conlucrarii confesiunilor crestine si a celorlalte religii la bunul mers spiritual – duhovnicesc al poporului nostru, care, prin excelenta, este “dreptmaritor crestin”.

Studiul cuprinde un aparat critic si bibliografic, in acest sens, si care duce la concluzia, ce strabate ca un fir rosu acest material si anume, acela ca: Tinta si menirea Bisericii in constructia europeana este aceea de a-i aduna pe toti in Trupul Domnului nostru Iisus Hristos si de a extinde Cincizecimea asupra tuturor, respectandu-le diversitatea proprie, fiindca aceasta diversitate nu desfiinteaza unitatea, ci o intareste si o imbogateste, iar Cincizecimea tocmai acest lucru l-a aratat in istorie. Asa stand lucrurile, vom afirma si sublinia faptul ca Biserica nu este o realitate inchisa si nici inchistata in ea insasi: ea este trimisa in lume si este deschisa catre lume. Noile posibilitati care se creeaza intr-o Europa deja unita, si care isi extinde granitele pentru a imbratisa popoarele si culturile din partea centrala si rasariteana a continentului, dezvaluie o provocare pe care crestinii din Rasarit si din Apus sunt chemati sa o intampine impreuna. Cu cat vor fi mai uniti in recunoasterea si marturisirea Unicului Dumnezeu, cu atat ei vor da expresie, consistenta si spatiu sufletului crestin al Europei, sfinteniei vietii, demnitatii si drepturilor fundamentale ale persoanei umane, dreptatii si solidaritatii, pacii, reconcilierii, valorilor autentice ale familiei si apararii ecoteologice a creatiei. Europa intreaga are nevoie de bogatia culturala creata de si in Crestinism. A unit pe cei multi care erau de etnii si limbi diferite intr-o intelegere duhovniceasca comuna. I-a invatat limba iubirii, limba pe care trebuie sa o invete toti cetatenii Uniunii Europene. Ei trebuie sa inteleaga ca, desi a trecut vremea Razboiului Rece, a fi impreuna si a ramane impreuna, indiferent cine suntem, continua sa fie o necesitate din perspectiva supravietuirii, nu doar a Uniunii Europene ci a intregii planete.

Note Bibliografice

1. Radu Preda, Biserica in Stat, Editura Scripta 1999, p. 118
2. idem op.cit. , p.120
3. idem op.cit. , p.104
4. www.patriarhia.ro / Publicatii / BOREUROPA / snagov. html [ Patriarhia Ortodoxa Romana]
5. http: // 80.96220.95 / Publicatii / tratat %20 costitutional_decembrie%20 2004.pdf
6. Pr. Prof. Dr. Dumitru Popescu, Biserica in Misiune, Biserica ortodoxa Romana si Integrarea Europeana, Editura IBMBOR, Buc. 2005 p.764
7. http: // 80.96220.95 / Publicatii / tratat %20 costitutional_decembrie%20 2004.pdf
8. www. infoeuropa.ro / ieweb /imgupload / Andrei _ Plesu _ verticala _europeana _ 00001.pdf
9. Sanctitatea Sa Bartolomeu I Patriarhul Ecumenic, Relatiile dintre stat si Biserica astazi, Renasterea nr.4-2004, p.4
10. Gheorghios D. Metalinos, Parohia – Hristos in mijlocul nostru, Editura Deisis, Sibiu 2004, p.165
11. Biserica in era globalizarii-Facultatea de Teologie a Universitatii ,, 1 decembrie1918,, Alba-Iulia, Editura Reintregirea , Alba-Iulia2003, Pr. Prof. Dr. Bruno Cescon, Globalizarea-perspective spirituale si teologice,p.71
12. Idem op.cit. Pr. lect. dr. Mihai Himcinschi, Crestinism si mondializare, p.531
13. Radu Preda, Ortodoxia in Europa de maine, Renasterea nr.11-2004, p.3
14. Gheorge D. Mugur, Probleme actuale in Biserica si stat , Misionarism, Editura Tippografia Cartilor, Buc.1935, p.192
15. Pr. prof.dr.Ion Bria, Ortodoxia in Europa, Editura Trinitas, Iasi 1995, p.70
16. Anca Manolescu, Europa si intalnirea religiilor. Despre pluralismul religios contemporan, Editura Polirom, Iasi, 2005, p. 205.
17. Mitropolit Daniel Ciobotea, Relatiile Stat – Biserica (traditie si actualitate), in lucrarea “Libertatea religiasa in contextual romanesc si european”, Editura Bizantina, Bucuresti, 2005, p. 15.

Bibliografie

-Biserica in era globalizarii, Facultatea de Teologie a Universitatii ,, 1 decembrie1918,, Alba-Iulia, Editura Reintregirea , Alba-Iulia2003
-Biserica in Misiune, Editura IBMBOR, Buc.2005
-Biserica in Stat, Radu Preda , Editura Scripta
-Ortodoxia in Europa, Pr. prof.dr.Ion Bria, Editura Trinitas, Iasi 1995
-Probleme actuale in Biserica si stat , Editura Tippografia Cartilor, Bucuresti1935
-Parohia-Hristos in mijlocul nostru, Gheorghios D. Metalinos, Editura Deisis, Sibiu 2004
- Renasterea, periodicul Arhiepiscopie Vadului, Feleacului si Clujului
- Europa si intalnirea religiilor. Despre pluralismul religios contemporan, Anca Manolescu, Editura Polirom, Iasi, 2005, p. 205
- Relatiile Stat – Biserica (traditie si actualitate), in lucrarea “Libertatea religioasa in contextual romanesc si european”, Mitropolit Daniel Ciobotea, Editura Bizantina, Bucuresti, 2005, p. 15.

Drd. Stelian Gombos