Cu toate ca s-a scris mult despre miscarea duhovniceasca numita Rugul Aprins de la manastirea Antim, Bucuresti, niciodata nu se vor epuiza, pentru ca este asemenea unui mar, da roade in fiecare an si tot mai gustoase. Putini crestini stiu, spre exemplu, ca initiatorul miscarii spiritual de la manastirea Antim a fost aviatorul, Sandu Tudor, care dupa calugarie a primit numele Daniil Teodorescu.

Oricum, nume celebre s-au perindat pe la Rugul Aprins ceea ce dovedeste ca a fost un "club" select al intelectualitatii din acea vreme. Nu putem vorbi acelasi lucru despre categoria intelectualitatii zilelor noastre care, fie sunt indiferenti fata de fenomenul spiritualitatii autentice, fie merg doar la sarbatorile mari de peste an, doar sa-i vada lumea, fara ai mai lua in calcul pe politicieni care au monopolizat discursul religios pentru ca prinde la votanti.

Nu ii pomenesc pe membrii grupului, din teama de a nu omite pe cineva, dar as dori sa fac cateva precizari despre o persoana misterioasa, discreta a acestei scoli duhovnicesti, parintele Ioan Kulighin, despre care nu s-a prea scris si care, din fericire, era rus cu o traire spirituala autentica. Vorba aceea, rusul e rus. Cineva imi spunea ca daca, prin absurd, s-ar zdruncina ortodoxia rusa, celelalte ortodoxii ar fi la pamant si ca taria ortodoxiei o dau, in cele din urma, crestinii rusi.

Parintele Ioan a venit in Bucuresti din Rostov, imediat dupa terminarea celui de-al Doilea Razboi Mondial. El l-a insotit pe mitropolitul Nicolae al Rostovului venit in "vizita" la Patriarhie, pe vremea Preafericitului Nicodim Munteanu. Parintele Ioan avea cunostinte despre focul aprins la manastirea Antim pentru ca si-a exprimat dorinta expresa de a merge la rugaciunea parintilor. Era intr-o duminica seara, inainte de vecernie. A participat cu smerenia-i caracteristica la Slujba Vecerniei si l-a paraclisul Maicii Domnului, dupa cum era randuiala. Aceasta se petrecea in toamna anului 1945, la inceputul lunii octombrie.

La scoala speciala a manastirii Antim i-a cunoscut pe mentorii acesteia, pe Sandu Tudor, parintele Benedict Ghius, Parintele Sofian, parintele Andrei Scrima. A avut onoarea sa participe la prima Conferinta a miscarii spirituale ortodoxe Rugul Aprins, care s-a tinut in biblioteca manastirii. Cele mai mari dispute erau cele referitoare la rugaciunea lui Iisus. Raspunsurile cele mai pertinente a venit din partea parintelui Ioan, spre surprinderea audientei. Era un orator foarte bun, chiar daca vorbea in limba rusa.

Dupa aceea au urmat alte si alte Conferinte si sedinte ale grupului de la care era nelipsit. Temele importante care se discutau in cadrul intalnirilor erau legate Sfanta Liturghie, de viata liturgica, de mistica ortodoxa si de rugaciunea lui Iisus. Totul era asa de intim si de sacru, incat puteai spune ca era o continuare a Sfintei Liturghii, a liturghiei launtrice a fiecarui participant.

Din nefericire, in iarna anului 1947, parintele Ioan a fost arestat de armata sovietica la manastirea Cernica, impreuna cu fratele Leontie, judecati la Bucuresti si condamnati. La un moment dat parintele Ioan a avut de ales intre inchisoare pe viata si pedeapsa cu moarte, alegand prima varianta. Apoi, de la Bucuresti a fost dus la inchisorile Odessei, unde si-a si dat sfarsitul obstesc. Parintele Ioan era foarte atent la rostirea vorbelor si foarte smerit. La prima vedere, aproape ca nu dadeai doi bani pe el, dar cand incepea sa vorbeasca, cuvintele erau dulci ca mierea si ii simteai puterea harului lui Dumnezeu care lucra permanent in sufletul lui, caci avea rugaciunea inimii. Rugaciunea pentru el era o prima necesitate, ca si aerul pe care il respira.

Parinte Ioane, de acolo de unde esti, roaga-te pentru noi pacatosii, pentru ca Dumnezeu sa se milostiveasca de noi. Amin.

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul. Amin.

Stefan Popa

.

• Manastirea Antim imbraca haine noi
  Publicat in : Interviuri
• Manastirea Antim
  Publicat in : Biserici si Manastiri din Romania
• La manastirea Antim...
  Publicat in : Religie