“Mult stimate d-le P,

Am primit scrisorile dvs., cu cele trei imprimate, in care va revoltati impotriva dezmatului si a coruptiei din viata societatii romanesti. Stiti care este cauza acestei stari din viata tarii noastre? Roadele comunismului, care a lucrat cu toate mijloacele posibile la imbolnavirea sufletului romanesc la toate varstele. Aceasta catehizare ateista a durat 50 de ani. Libertatea de dupa Revolutie a continuat cu necredinta, cu pofta de imbogatire, cu egoismul, cu saracia si boala, si pacatul.

Un om gol de credinta, materialist si plin de patimi, are nevoie de timp si de lucrare pozitiva asupra lui, ca sa se schimbe si sa devina un om cu respect fata de cuvantul lui Dumnezeu, pe care il gaseste in Sfanta Scriptura si in sfintele Biserici. Are nevoie de timp ca sa devina un om constient de faptele sale si ca sa fie convins ca viata aceasta nu este vesnica si ca urmeaza viata de dincolo, in care vom da seama de tot ceea ce am facut. Ca sa convingi un singur om inrait sa devina un om de omenie, este foarte greu. Dar sa schimbi o tara intreaga? Va dati seama ca este mult mai greu.

Ierarhia noastra nu este absenta de la aceasta chemare misionara si face multe eforturi de imbunatatire a vietii crestine, prin scris, prin predici, prin spovedanie si impartasanie, dar nu este de ajuns. Ar trebui ca si conducerea laica a statului sa intervina, colaborand cu Biserica. Din pacate nu se intampla asa. Avortul, homosexualitatea si alte fenomene pierzatoare sunt lasate libere, sunt incurajate prin diverse masuri politice. Posturile de televiziune, filmele pornografice se intrec in a promova desfranarea si alte patimi sau incearca sa discrediteze Biserica si invatatura crestina. Astfel, unii zidesc si altii darama, creand confuzie si haos.

Trebuie multa staruinta in bine si multa rugaciune din partea celor credinciosi cu adevarat, care sunt putini in comparatie cu multimea ratacita. Trebuie sa-L rugam pe Milostivul Dumnezeu ca sa ne ajute in lucrarea grea de intoarcere a oamenilor catre adevarata lor menire.

O mare primejdie pentru Biserica si pentru tara sunt sectele. Ele lupta impotriva Bisericii si a dreptei credinte, impotriva Maicii Domnului, impotriva crucii si a icoanelor. Sectele s-au inmultit dupa Revolutie si ele de asemenea creeaza confuzie in viata credinciosilor.

Nu este cazul sa va spun prea multe lucruri despre starea actuala a societatii romanesti, intrucat le vedeti si le stiti si dumneavoastra.

Datoria fiecaruia dintre noi este sa ducem o viata dupa voia lui Dumnezeu si sa-i ajutam pe cei din jurul nostru sa duca o viata crestineasca, spre folosul lor sufletesc. Sa-i ajutam pe semenii nostri, mai ales ca multi dintre ei au uitat ca mai au si suflet si ca viata nu se opreste pe pamant, in groapa de la cimitir, ci continua in vesnicie.

Iertati-ma, poate ca raspunsul meu la scrisoarea dvs. este prea lung si poate insuficient. Totusi, eu asa vad starea in care ne aflam.
Va doresc numai bine”.

Arhim. Sofian Boghiu, 1999.

“Sora A,

Hristos a inviat!

Peste cateva zile vom sarbatori Inaltarea Domnului, si eu abia acum am izbutit sa-ti raspund la scrisoarea fratiei tale, trimisa din luna februarie.

Intre timp, am avut niste necazuri cu sanatatea, si de mai mult de o luna n-am putut iesi din casa, si nici acum inca nu pot iesi.

Inteleg din scrisoare ca te-ai stabilit la manastirea sau schitul T, din eparhia de Alba Iulia. De doi ani esti acolo. Imi pare bine! Dar intra in program si ramai pe loc. Nu te muta in alta parte, ci leaga-ti viata de acest schit. Fii statornica. Pentru ca, mutandu-te mereu, devii ca un pom abia sadit, il scoti si-l rasadesti in alta parte, si tot asa. Un asemenea pom nu poate prinde radacini si se usuca. Asa ni se intampla si noua.

Stand intr-o manastire, te poti pregati mai usor si mai sigur de mantuire, care este scopul intrarii noastre in viata de manastire. Iti poti face pravila. Poti lua parte mai des la slujbele de la biserica: Vecernie, Utrenie, Sfanta Liturghie si alte rugaciuni pe care le poti citi la chilie.

Umbland mereu pe drumuri, in cautare de manastire, ramanem pagubiti sufleteste, de cele necesare sufletului, si astfel pierdem si mantuirea, si viata noastra o cheltuim in zadar.

Dumnezeu sa-ti ajute, sora A, in sensul in care am scris mai sus. Sa-ti dea Bunul Dumnezeu rabdare, smerenie si statornicie, si multa pace sufleteasca”.
Cu cele mai bune urari de bine,

Arhim. Sofian, 1999, M-rea Antim.

“Maica M,

M, asculta-ma pe mine; pustia si linistea cauta sa ti-o faci fratia ta in inima, nu in afara. Eu stiu ce spui fratia ta, ca si eu stau in Bucuresti! Cauta sa-ti aduci pustia in inima prin infranare. In primul rand infraneaza-te de la vorba. De televizor, nu mai spun…! Uite, eu am un radio, dar nu l-am deschis aproape niciodata pana acum… Acum, l-am deschis si eu, pentru razboiul din Iugoslavia. Noi zicem ca am lasat toate si L-am urmat pe Hristos. De fapt i-am inselat pe toti; si rude si calugari…! Purtam haina ingereasca si lumea alearga dupa noi, sa ne rugam pentru ei, pentru bietii oameni! Ei ne stimeaza, ca de…!. Şi noi de fapt ii inselam pe toti, ii mintim ca suntem calugari!

Nu pleca din C, nu pleca din Bucuresti, stai aici. Stai aici si incepi sa faci „Doamne Iisuse…!”, de sute de ori pe zi. Vorba cat se poate de putina si judecata deloc. Cand spui: „…miluieste-ma pe mine, pacatoasa!”, gandeste-te la toate pacatele cate ai facut pana acum. Pazeste-ti inima de ganduri. Fereste-ti privirea, sa nu te uiti in ochii celui cu care stai de vorba. Stii cum spune Psalmul de la Bogorodisna: „…intoarce ochii mei ca sa nu vada desertaciunea!” Ca daca nu te smintesti tu, se sminteste celalalt si pleaca Duhul Sfant de la tine. Si mai ales nu judeca.

Asa iti faci pustie in inima. Uite, din aceasta seara, hotaraste-te sa nu mai judeci pe nimeni. Incearca, chiar din seara aceasta, sa lucrezi acest cuvant. Şi pe urma mai vorbim.

Maica poate fi si ea mandra. Lasati-o asa. Nu va razvratiti impotriva ei, nu o judecati. Haraiala asta nu aduce nicio pace. Citeste Paraclisul Maicii Domnului si pomeneste-o. Asta poti sa faci pentru ea.

Ascult-o, maica! Asculta, dupa modelul Mantuitorului Hristos. Citeste Evanghelia de la Ioan, sa vezi cat de ascultator este Mantuitorul. El are putere mare de la Tatal, si cu toate acestea asculta desavarsit pe Tatal ceresc…! Ce va deranjeaza ca este mandra? O fi! „Marirea strica firea”, dar si: „Smerenia prinde dragoste, de la inceput!”
Ea o fi mandra, dar si fratia ta tot din cauza mandriei nu poti sa te pleci inaintea ei. Las-o-ncolo de mandrie, maica M.

De, asa se-ntampla totdeauna! Toata lumea vrea ca celalalt sa fie sfant, iar el sa-si faca de cap…! Ascultarea este de la Mantuitorul, maica: „Eu nu fac nimic fara stirea Tatalui!”

Daca L-am avea noi pe El mai des in amintirea noastra, nu am mai pacatui asa. Cat a suferit El Insusi, cata rabdare a avut…! Şi nu spunea nimic!

Tu spui mereu: „Nu mai pot!” Nu asa! Roaga-te!

Cand eram la puscarie, lucram la dig, caram cu roaba, pe ploaie, era glod mult si roata se incarca cu noroi. Unii erau mai voinici, mai tineri. Eu am ramas mult in urma. si nu mai puteam salta roata din glod. Şi am strigat in inima mea: „Doamne, ajuta-mi, Doamne!”, si in clipa aceea soldatul mi-a spus: „Mergi pe unde-i uscat!” Nu aveai voie cu niciun chip sa faci asta, era ca si cum ai merge liber. Dar Dumnezeu mi-a raspuns, in forma aceasta, imediat. Imediat mi-a raspuns Dumnezeu!

De-asta zic: Dumnezeu a dat multa libertate omului sa faca ce vrea, dar pe noi ne strica mandria. Acum ai intrat sub privirea ei. Nu o trage la raspundere cand greseste. Ii atingi orgoliul ei si pe urma te are in vedere. Roaga-te pentru ea.

Altii au rabdat greutati mai mari. Rabda, ca n-o sa-ti cada galoanele! Rabda, ca numai vrajmasul te-a adus in starea aceasta de razvratire si de cearta. A pus gheara pe tine, si acum te descurajeaza, maine te impinge la deznadejde si cu asta gata, te pierde! Doamne fereste! Lasa! Rabda si fratia ta! Asculta-L pe Mantuitorul, ca merita aceasta cinste!

Mantuitorul prin smerenie le-a biruit pe toate. Nu te teme de smerenie, ca ai sa ai alta pace sufleteasca. Nu stii de unde-ti poate veni ajutorul cand rabzi!
Nu uita vorba romanului: „Vorba dulce mult aduce!” Stam cum putem la manastire, ce sa facem! Cere-ti iertare de la toti, ca n-o sa-ti cada galoanele. Şi rabda asa. Ca maica nu poate intui starea te de oboseala, ce sa faci…!

Rugaciune si rabdare! Rugaciune si rabdare!

Ascultarea este folositoare, oricum ar fi. Ştii cum se spune: „Cine asculta invata. Cine nu, ramane chircit!”.“

Parintele Sofian Boghiu

“Parintele Sofian - duhovnicul”, Editura Bizantina

Cumpara cartea "Parintele Sofian - duhovnicul"

 

• Parintele Sofian Boghiu
  Publicat in : Parinti
• Parintele Sofian Boghiu - Apostolul Bucurestilor
  Publicat in : Parinti