Sensul cuvantului "credincios" in Sfanta Scriptura

Sensul cuvantului Mareste imaginea.

Credinta este una dintre virtutile care ne apropie cel mai mult de Dumnezeu, iar cel care da dovada de credinta, poarta numele de credincios. Exista multe exemple in Sfanta Scriptura in care autorii sfinti folosesc cuvantul „credincios”. In unele cazuri el se refera la oameni, in altele este vorba de Dumnezeu.

Daca in cazul omului, faptura rationala, creata de Dumnzeu si asezata intr-un continuu dialog cu Creatorul, „credincios” este atributul care defineste cel mai bine statutul nostru in relatie cu Dumnezeu, in cazul Tatalui Ceresc, lucrurile capata o oarecare incurcatura. Poate fi si Dumnezeu credincios? Daca este asa vom vedea cercetand Sfanta Scriptura si vom incerca sa gasim sensul acestui termen atat cu referire la oameni, cat si la Dumnezeu.

Pentru prima data intalnim in Biblie cuvantul „credincios” in cartea Numerii, cu referire directa la Moise, alesul lui Dumnezeu, laudat de Stapanul a toate pentru atasamentul fata de El si credinta lui puternica ce favorizeaza un dialog eficient cu divinitatea: „Nu tot asa am grait si cu robul Meu Moise, – el este credincios in toata casa Mea”(Numerii 12, 7).

Credinta putea fi indreptata si catre Dumnezeu, dar si catre ceilalti oameni cu functii importante, ce de exemplu catre rege: „Cine din toti robii tai este credincios ca David? Si apoi el este si ginerele regelui, indeplinitorul poruncilor tale, si cu cinste in casa ta” (I Regi 22,14), sau catre stapan: „Precum este racoarea zapezii in vremea secerisului, asa este solul credincios pentru cei ce-l trimit; el bucura sufletul stapanului sau.” (Pilde 25,13)

Un alt model de credinta in Dumnezeu este in Vechiul Testament Anania, capetenia Iarusalimului: „Atunci am poruncit fratelui meu Hanani si lui Anania, capetenia cetatii Ierusalimului, caci el cu mult mai mult decat altii era om credincios si temator de Dumnezeu”. (Neemia 7,2)

Cartea Psalmilor ne descopera doua noi intelesuri ale cuvantului „credincios”. Primul se refera la taria de a pastra legamantul lui Dumnezeu peste veacuri, indiferent de vicisitudinile vremii: „In veac ii voi pastra mila Mea si legamantul Meu credincios ii va fi” (Psalmi 88,28), iar al doilea vorbeste despre pastrarea adevarului si de marturisirea lui cu dreptate: „Si scaunul lui ca soarele inaintea Mea si ca luna intocmita in veac si martor credincios in cer”. (Psalmi 88,36)

Credinta oamenilor dintr-o cetate face ca toata comunitatea sa fie bineplacuta inaintea Domnului, iar calitatile principale in acest sens sunt dragostea pentru adevar si dreptatea: „Voi intoarce judecatorii tai sa judece ca la inceput si sfetnicii tai ca odinioara. Dupa aceasta te vei putea numi iarasi cetate dreapta, oras credincios” (Isaia 1,26)

Alte exemple de credinta in Vechiul Testament sunt Avraam: „Avraam, oare, nu cand era ispitit s-a aratat credincios si i s-a socotit spre dreptate?” (I Macabei 2,52), proorocul Isaia: „Pentru ca Iezechia a facut ce era placut Domnului si s-a intarit in caile lui David, tatal sau, pe care le-a poruncit in vedenia sa Isaia proorocul cel mare si credincios.” (Isus Sirah 48,25) sau profetul Daniel: „Atunci dregatorii si satrapii s-au trudit sa gaseasca lui Daniel vreo pricina din partea carmuirii regatului, dar n-au putut sa-i afle nici o pricina sau lucru rau, caci el era credincios si nici o trecere cu vederea sau greseala nu i s-a putut pune in seama.” (Daniel 6,5)

In cartea Intelepciunii lu Isus, fiul lui Sirah, aflam care este rasplata divina pentru omul credincios – binecuvantarea grabnica a lui Dumnezeu: „Binecuvantarea Domnului este plata celui credincios si intr-un ceas, degraba, rasare binecuvantarea Lui.” (Isus Sirah 11,24)

Sfintele Evanghelii vorbesc despre intensitatea credintei noastre si ne spun ca omul credincios, daca este atasat de Dumnezeul lui, sporeste in credinta si va putea deveni un ucenic adevarat al Domnului: „Cel ce este credincios in foarte putin si in mult este credincios; si cel ce e nedrept in foarte putin si in mult este nedrept.” (Luca 16,10)

Este cunoscut de toti indemnul la credinta adresat de Mantuitorul Apostolului Toma: „Apoi a zis lui Toma: Adu degetul tau incoace si vezi mainile Mele si adu mana ta si o pune in coasta Mea si nu fi necredincios ci credincios.” (Ioan 20,27)

Credinta joaca un rol important si in viata de familie, in cadrul relatiilor dintre soti. Acolo unde o persoana iradiaza de credinta, harul lui Dumnezeu face ca aceasta virtute sa se extinda si la celalalt, ca relatie lor sa fie desavarsita si drumul spre Imparatia lui Dumnezeu sa-l petreaca impreuna: „Caci barbatul necredincios se sfinteste prin femeia credincioasa si femeia necredincioasa se sfinteste prin barbatul credincios.”(I Corinteni 7,14)

Dupa cuvintele Sfantului Apostol Pavel, credincios este omul care se straduieste in viata sa sa fie asemenea lui Hristos, pe cat este cu putinta firii umane supusa slabiciunii. El este cel care face fapte in concordanta cu invatatura Domnului, este ucenicul Mantuitorului, care nu are nimic in comun cu slujitorii diavolului. Credinciosul este omul lui Hristos si dusmanul declarat al satanei: „Si ce invoire este intre Hristos si Veliar sau ce parte are un credincios cu un necredincios?” (II Corinteni 6,15)

Statutul de credinciosi nu ni-l luam singuri, ci el vine din hotarare dumnezeiasca, dupa dreapta socoteala a lui Dumnezeu, care trimite har peste har si sporeste putina noastra credinta: „Multumesc Celui ce m-a intarit, lui Hristos Iisus, Domnul nostru, ca m-a socotit credincios si m-a pus sa-I slujesc” (I Timotei 1,12).

Apare in Epistolele Sfantului Pavel si sensul folosit cel mai mult in zilele noastre, acela de membru al Bisericii lui Iisus Hristos, om care tine randuiala dumnezeiasca si se straduieste prin dragostea de Dumnezeu si de aproapele sa fie primit in calitate de fiu in Impartia lui Dumnezeu: „Daca vreun credincios sau vreo credincioasa are in casa vaduve, sa aiba grija lor, ca Biserica sa nu fie impovarata, ci sa poata ajuta pe cele cu adevarat vaduve.” (I Timotei 5, 16)

Sfantul Ioan Evanghelistul, in profetia sa despre vremurile eshatologice ne indeamna la credinta. Numai omul credincios pana la sfarsit, care sufera orice pentru Dumnezeul lui va primi cununa cea cereasca a slavei divine: „Nu te teme de cele ce ai sa patimesti. Ca iata diavolul va sa arunce dintre voi in temnita, ca sa fiti ispititi, si veti avea necaz zece zile. Fii credincios pana la moarte si iti voi da cununa vietii.” (Apocalipsa 2,10)

Sunt multe locurile in Sfanta Scriptura in care si Dumnezeu este numit „credincios”. Ne putem intreba: El in cine sa creada? Pe cine sa urmeze sau sa respecte din moment ce nu e nimeni mai mare ca El caruia sa-i dea socoteala?

Unul dintre intelesurile acestui termen este cel de respectare a fagaduintelor facute poporului: „Sa stii dar ca Domnul Dumnezeul tau este adevaratul Dumnezeu, Dumnezeu credincios, Care pazeste legamantul Sau si mila Sa, pana la al miilea neam, catre cei ce-L iubesc si pazesc poruncile Lui” (Deuteronom 7,9)

Nimeni dintre cei care-i slujesc Domnului nu trebuie sa se teama, ca El Isi tine promisiunile si va face cele promise pe vecie, nu este schimbator ca omul. Cuvintele Domnului raman adevaruri in veac, valabile pentru totdeauna, iar darurile fagaduite de El celor Care-L iubesc vor veni din neam in neam peste toti cei ce se tem de El si-I slujesc: „Credincios este Dumnezeu si nu este intru El nedreptate; drept si adevarat este El.” (Deuteronom 32,4) Acelasi lucru marturiseste si Psalmistul: „Credincios este Domnul intru cuvintele Sale si cuvios intru toate lucrurile Sale.” (psalmi 144,13)

Dumnezeu este adevarul, cuvintele Lui sunt nemincinoase si cu adevarat se vor intampla cele spuse de El. Purtarea lui Dumnezeu fata de oameni va fi fara a incalca princiul iubirii specific Tatalui Ceresc. Niciodata nu va neglija neputinta omului si va ingadui greutati numai dupa masura puterii noastre, ca biruindu-le cu ajutorul Lui, sa ne intoarcem la credinta: „Dar credincios este Dumnezeu; El nu va ingadui ca sa fiti ispititi mai mult decat puteti, ci odata cu ispita va aduce si scaparea din ea, ca sa puteti rabda.” (I Corinteni 10,13)

Cea mai mare promisiune a lui Dumnezeu, pe care El o va implini in credinciosia Sa este mantuirea: „Credincios este Cel care va cheama. El va si indeplini.” (I Tesaloniceni 5,24) Acesta grija a lui Dumnezeu fata de fiii Sai s-a manifestat prin trimiterea in lume a Fiului Sau vesnic, facut si Fiu al Omului, ca prin partasia noatra la El sa fim si noi fii ai Impartiei Ceresti, dupa cum ne-a fagaduit noua Domnul: „Credincios este Dumnezeu, prin Care ati fost chemati la impartasirea cu Fiul Sau Iisus Hristos, Domnul nostru.” (I Corinteni 1,9)

Dumnezeu nu este ca omul. El nu se tagaduieste pe Sine Insusi si-Si mentine promisiunile, chiar daca oamenii le incalca pe cele facute fata de El: „Daca nu-I suntem credinciosi, El ramane credincios, caci nu poate sa Se tagaduiasca pe Sine insusi.” (II Timotei 2,13).

Credinta, in sensul de supunere fata de voia Tatalui ne-a aratat-o in mod desavarsit Domnul nostru Iisus Hristos. El a infruntat toate ispitele si a implinit pe pamant voia Tatalui Ceresc, ca pe oameni sa-i sfinteasca prin jertfa de pe cruce, ca un arhiereu vesnic: „Pentru aceea, dator era intru toate sa Se asemene fratilor, ca sa fie milostiv si credincios arhiereu in cele catre Dumnezeu, pentru curatirea pacatelor poporului.” (Evrei 2,17)

Concordanta intre credinciosia lui Dumnezeu fata de planurile Sale si propovaduirea adevarului le vedem deslusit la sfarsitul lumii. In tabloul de la sfarsitul veacurilor, Sfantul Ioan il vede pe Domnul Hrisos, Biruitorul fiarei pe un cal alb, „si Cel ce sedea pe el se numeste Credincios si Adevarat si judeca si se razboieste intru dreptate” (Apocalipsa 19,11)

De aici desprindem si intelesul general al epitetului „credincios” atribuit lui Dumnezeu. Dupa invatatura Sfintei Scripturi, Dumnezeu este „credincios” pentru ca Isi respecta promisiunile, nu-si schimba viziunea asupra lumii si ramane consecveant in planurile Sale, rosteste mereu adevarul si niciodata nu se va dezice de cele spuse, ramanand modelul suprem dupa care noi, oamenii, trebuie sa ne purtam, chiar daca firea noastra e schimbatoare si supusa greselii.

El este credincios si ne iarta pacatele, daca le spunem cu umilinta si ne va rasplati cu binecuvantari din neam in neam, pe masura credintei ce o vom avea noi, credinciosii, fata de El, Dumnezeul cel credincios, a Carui dreptate ramane in veac.

Sebastian Marin

Despre autor

Sebastian Marin Sebastian Marin

Colaborator
19 articole postate
Publica din 08 Septembrie 2009

01 August 2012

Vizualizari: 2449

Voteaza:

Sensul cuvantului "credincios" in Sfanta Scriptura 5.00 / 5 din 1 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE