Sfanta Xenia, pribeaga cea ciudata

Sfanta Xenia, pribeaga cea ciudata Mareste imaginea.

Imbrăcată în costumul de ofiţer al soţului, fericita Xenia hoinărea ziua întreagă prin Storona Petersburgului, dar mai ales în zona parohială a bisericii Sfântului Apostol Matei.

Aici o cunoşteau mulţi şi când o întâlneau îşi exprimau compasiunea şi îi transmiteau condoleanţe pentru moartea soţului, dar fericita Xenia răspundea tuturor că nu a murit Andrei Teodorovici, ci soţia lui, Xenia Grigorievna.

„Lăsaţi-o, nu îi tulburaţi liniştea. De ce o tulburaţi?"!

Unde locuia, unde dormea noaptea fericita Xenia, aproape dezbrăcată şi desculţă, numai Dumnezeu ştia.

La 29 ianuarie 1757 a fost dat ordinul prin care se interzicea vagabondajul săracilor şi al schilozilor pe străzile Petersburgului - şi după ce a fost dat acest ordin, poliţia a început să o urmărească pe fericita Xenia. S-a descoperit faptul că fericita Xenia pleca noaptea pe câmp, cădea în genunchi şi se închina până la pământ spre cele patru puncte cardinale şi nu se ridica de la rugăciune până la răsăritul soarelui. Au văzut cum, după rugăciunea îndelungată în câmp, fericita Xenia mergea să plivească grădina de legume vecină a unui moşier sărac; obosind, dormea chiar acolo, printre straturile de zarzavaturi.

Dacă suntem de acord cu opinia lui N. Jivotova, că data naşterii fericitei Xenia este anul 1731, atunci această dată coincide întru totul cu apariţia mai sus amintitului ordin (Fericita Xenia a ales calea nebuniei pentru Hristos la vârsta de douăzeci şi şase de ani, adică în anul 1757).

In toţi cei 45 de ani, fericita Xenia a trăit neavând nici o cameră a ei, nici un colţişor, nici îmbrăcăminte călduroasă şi uneori neştiind ce va mânca a doua zi.

Nu putem decât să ne minunăm gândindu-ne cum a putut ea să reziste ploilor torenţiale de toamnă, care te pătrund până la piele, gerurilor grozave ruseşti care fac să crape pietrele! Trebuie să ai o sănătate supraomenească sau poate să porţi în tine o asemenea căldură sufletească, o credinţă atât de profundă, de sigură, încât prin ea imposibilul să devină posibil.

Dar, gândindu-ne la marii slujitori ai lui Dumnezeu, care prin forţa credinţei lor au făcut minuni extraordinare ce depăşesc puterile omeneşti şi pe care mintea omenească nu le poate pricepe, nu vom considera că faptele fericitei Xenia sunt nemaivăzute şi imposibil de realizat pentru omul în trup.

„Toţi vor să fie cu Hristos prea slăviţi şi prea măriţi. Dar puţini sunt aceia care vor să ducă împreună cu Hristos crucea, să suporte insultele, înjosirea şi batjocura şi să accepte durerea", scria marele sfânt Tihon din Zadonsk, contemporan cu fericita Xenia.

Şi dorind să urmeze întru totul Mântuitorul Hristos, fericita Xenia deveni blândă şi smerită- în toate zilele, iarna şi vara, pe arşiţă şi pe ger, rătăcind pe străduţele cartierului, expunându-se loviturilor şi batjocorii, fericita Xenia se ruga neîncetat şi îşi ducea cu resemnare crucea mântuitoare.

Oamenii răi, şi în special copiii străzii, glumeau şi râdeau nu numai de îmbrăcămintea ciudată a fericitei Xenia, dar şi de cuvintele ei de neînţeles pentru mulţi, de blândeţea ei, de bunătatea ei. Dar înaintea ochilor fericitei Xenia, stătea întotdeauna chipul marelui, nevinovatului Martir - Hristos, care a suportat neîncetat şi insultele şi scuipările şi ocările şi răstignirea şi moartea. Iată pentru ce şi fericita Xenia suporta cu smerenie glumele care se făceau la adresa ei.

„Trăsăturile şi semnele caracteristice ale omului care este cu adevărat smerit - ne învaţă preacuviosul Efrem Şirul - sunt următoarele: să se considere cel mai păcătos om înaintea lui Dumnezeu, în tot timpul, în orice loc şi pentru orice lucru să se dojenească. Să nu defăimeze pe nimeni şi să creadă că nu există om pe pământ mai ticălos ca el, sau mai păcătos, sau mai indolent, şi totdeauna să îi laude şi sa-i proslăvească pe toţi ceilalţi. Să nu judece niciodată pe nimeni, să nu umilească şi nici să bârfească pe cineva, să tacă în tot timpul şi să nu vorbească nimic decât dacă i se impune sau dacă există o necesitate extremă. Când este întrebat sau când există o necesitate extremă care îl obligă să vorbească sau să răspundă, atunci să vorbească încet, liniştit, rar, ca şi cum ar fi constrâns să o facă, şi cu ruşine. Sub nici o formă să nu considere a fi model pentru ceilalţi, să nu discute cu nimeni nici despre credinţă şi nici despre nimic altceva, dacă cineva îi spune că este bine, să-i spună „Da", iar dacă îi spune că este rău să-i răspundă: „Ştii singur". Să fie supus şi să simtă scârbă pentru dorinţele sale ca pentru ceva nefolositor, care îi aduce mare pagubă. Să privească totdeauna în pământ, să aibă tot timpul în faţa ochilor moartea sa. Niciodată să nu vorbească deşertăciuni, să nu trăncănească, să nu mintă, să nu-l contrazică pe superiorul său. Să suporte bucuros jignirile, umilinţele, pierderile. Să nu se supere, să nu ofenseze conştiinţa nimănui. Acestea sunt indiciile adevăratei smerenii. Fericit este acela care le are deoarece chiar de aici începe să devină templu al lui Dumnezeu şi Dumnezeu se află în el şi se face moştenitor al împărăţiei Cerurilor".

Acest fel de smerenie dobândise fericita Xenia.

„Smerenia - scria preacuviosul Ioan Casian - nu poate fi căpătată fără o sărăcie totală (adică fără împilările lumii, fără a renunţa la toate bogăţiile şi la toate lucrurile deşarte). Fără ea - adică fără sărăcie, nu este posibilă dobândirea virtuţii ascultării, nici puterea de a răbda, nici seninătatea blândeţii, nici desăvârşirea dragostei, fără de care inima noastră nu poate fi nicidecum sălaş al Duhului Sfânt".

Cum am putea să ajungem şi noi aici şi să mergem pe urmele fericitei Xenia? Iată ce ne învaţă marele ei contemporan, Sfântul Tihon din Zadonsk: "Trebuie să te consideri pe tine mai păcătos decât toţi ceilalţi. Să nu dispreţuieşti pe nimeni, să nu judeci pe nimeni, ci tot timpul atenţia să o ai îndreptată asupra ta însuţi. Să fugi de slavă şi de onoruri, astfel de lucruri să le deplângi. Să aştepţi cu bărbăţie dispreţul. Să te comporţi amabil, binevoitor, cu oamenii; să fii ascultător de bunăvoie, nu numai faţă de cei mai mari, ci şi faţă de cei mici. Toate faptele tale să le consideri ca inexistente. Să dispreţuieşti lauda. Să nu vorbeşti fără să fie nevoie, şi atunci să vorbeşti liniştit şi blând. Aceasta este calea îngustă care duce la Tatăl Ceresc. Dacă vrei să ajungi la acest Tată, mergi pe acest drum...

In ce mod să căutăm smerenia? A fost spus pe scurt aici. Trebuie să te străduieşti să te cunoşti pe tine însuţi, lipsurile tale, neputinţa şi limitele tale şi să analizezi cât mai des această neputinţă cu ochii sufletului. Să meditezi la măreţia lui Dumnezeu şi la păcătoşenia ta, la smerenia lui Hristos. Cât de mare este dragostea lui Hristos pentru noi şi cât de mare este smerenia Lui, mintea nu poate să înţeleagă. Să cugeti cu sârguinţă la ceea ce îţi propune Sfânta Evanghelie. Să nu iei seama la ceea ce ai bun, ci la ceea ce nu ai încă. Să îţi aminteşti de păcatele făcute rciai înainte... Binele pe care l-ai făcut să îl atribui lui Dumnezeu şi Lui să-i mulţumeşti, să nu ţi-l atribui ţie".

Când fericita Xenia mergea pe străzi, în permanenţă o mulţime de oameni o însoţea. Mulţi, crezând că fericita Xenia prezice viitorul, ghiceşte destinul oamenilor, citeşte gândurile oamenilor, o considerau nebună. Numai oamenii înduhovniciti înţelegeau că fericita Xenia este un om deosebit, care ascunde sub înfăţişarea unei ieşite din minţi, mari daruri duhovniceşti.

Sfanta Xenia cea smerita si nebuna pentru Hristos, Editura Egumenita

Cumpara cartea "Sfanta Xenia cea smerita si nebuna pentru Hristos"

19 Ianuarie 2016

Vizualizari: 162

Voteaza:

Sfanta Xenia, pribeaga cea ciudata 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE